Publicat în Super Blog

Salvat de… SSD

„Nu-ți umple calculatorul cu prostii”, i-am zis. „Ai grijă, nu-l mai pune pe unde apuci să cadă iar”, i-am zis. „Salvează-ți documentele importante pe cloud”, i-am zis. De fiecare dată se uita la mine cu dispreț și răspundea: „Meeeh!”

Acum stă și bocește de sare cămașa de pe ea că i-a murit calculatorul fix la finalul documentului. Luni trebuie să trimită raportul de vânzări pentru ditamai compania și ea nu are decât un calculator stricat.

Bineînțeles că măgăreața a picat, ca de obicei, din nou pe mine! Calmeaz-o, promite-i că o să fie totul bine, spune-i că nu e vina ei. (Vax! Dar a cui să fie? Cine trântea laptopul pe pat de la un metru de sărea în sus mai ceva ca moneda din cearceaful soldatului la unitate?) Într-un final, după două ore de plâns isteric se oprește și mă întreabă privindu-mă ca o pisică plouată:

-Și chiar poți rezolva? Spune-mi, te rog că poți să-l repari! Spune-mi că nu am pierdut totul!

Îi promit, ce să fac? Să-i spun că șansele ca datele ei nesalvate să fie recuperate sunt mai mici decât șansele mele să ies la bere în următoarele 4 ore? Nu pot să-i spun asta că o iubesc! Mă pun, așadar, pe treabă. Desfac decedatu’, iau la verificat bucată cu bucată și ajung la vinovat. Hardul duduii era kaputt. Bine că-i doar hardul și nu trebuie să cumpăr alt laptop că ăla eram! Promisiunea era făcută și trebuia să mă țin de ea!

Bun, se pare că a venit momentul mult așteptat (NU) când trebuie să scot cardullogo_mediadot_patrat2-250x250 din portofel și să-i caut duduii un hard nou. Caut pe net un magazin online de componente pentru calculatoare care să îmi livreze cât mai urgent comanda. Dau peste MediaDot, un site care la prima vedere are tot ce-mi trebuie și pare și destul de ieftin.

Normal că duduia nu are astâmpăr și de peste umărul meu îmi zbiară la ureche:

-Îmi cumperi un calculator nooou? Ce bineee! Și așa ăsta era învechit și mergea foarte prost! Știi cât stăteam până mi se încărca pagina de Facebook? O veșnicie! Vai, ce bucuroasă sunt!

Oricât mi-aș fi dorit să nu-i stric bucuria, ridic privirea spre ea și îi spun:

-Nu o să primești un calculator nou decât dacă ți-l plătești singură. Mă uitam după ceva oferte SSD -uri O să-ți schimb doar hardul. Restul calculatorului e încă funcțional.

-Ce-i ăla SSD?

-E un tip de hard disk, ceva mai nou și mai bun.

-Da’ ce are de-i mai bun? E mai puternic?

Dă-i Doamne, femeii mintea bărbatului! Stai acum și explică-i ce-i ăla SSD-ul, că datorită lipsei componentelor mobile este mai stabil, o să crească viteza de pornire a calculatorului, ca o să poată accesa fișierele de până la 100 de ori mai rapid,  o să transfere fișierele mai repede cu până la de 10-15 ori, că o să crească durata de utilizare a bateriei datorită consumului redus de energie, că n-o să mai audă noaptea când lucrează până târziu „cioara cum schimbă vitezele în zbor”, că e rezistent la șocuri mecanice, lucru foarte bun luând în considerație îndemânarea cu care-și „plantează” laptopul pe pat sau , uneori chiar pe jos, explică-i cum față de un hard disk clasic are o durată de viață mai lungă, povești, povestioare!

Într-un final scap de ea folosindu-mă de vechea șmecherie cu detalii tehnice! Intră în detalii tehnice cu o femeie și-o să fugă mâncând pământul. Cuvintele ca SATA 3, 500 de mega, 2,5 inch sau Nand Flash, 7200 rotații pe minut, au înspăimântat-o și au făcut-o să fugă la bucătărie. Mă întorc la căutare și dau din maus în sus și-n jos până mă opresc la  promoții  SSD Kingston. Știam deja hypercă erau printre cele mai bune, la prețuri rezonabile. Îi aleg un model ceva mai pare pentru că știu ce obiceiuri are și știu că nu o să învețe niciodată să folosească vreun cloud și îl bag în coș. Un HyperX Savage de 480 GB e perfect. Hardul vechi era de 500 deci, suntem în zonă. Repede arunc o privire și peste sisteme de operare pentru că deh… nu-i frumos cu pirateria și mai arunc 500 de lei de pe card. Mai agăț în fugă și o plăcuță de RAM de 8GB și deja cardul meu începe să plângă. Finalizez comanda și nu mai rămâne altceva de făcut decât să aștept acasă livrarea, a doua zi.

 

Coletul meu nu întârzie deloc. Imediat mă apuc de resuscitarea calculatorului duduii, vrând să-i fac o surpriză când ajunge acasă de la serviciu. Cu noul SSD montat în calculator, memoria RAM schimbată și sistemul de operare instalat și operațional, nu-mi rămâne decât partea cea mai grea. Recuperarea datelor. Noroc de priceperea mea în materie de calculatoare că reușesc să-i recuperez fotografiile, melodiile preferate și folderul cu documente de la muncă. Bine, aș fi putut recupera mai mult, dar chiar mă săturasem de serialul ăla-telenovelă pe care și-l descărcase așa că voi spune că filmele nu s-au putut recupera.

Să zică mersi pentru actele de la muncă și pentru raportul ăla pentru care m-a plâns două ore. Sper că o să primesc mulțumiri pe măsură pentru că am scos-o din belea! O ladă de bere rece și 3 caserole de mici ar fi suficient.

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

Reclame
Publicat în Super Blog

Golden Westeros Times

În fiecare an, se organizeaza pentru angajații postului de televiziune o petrecere tematică. O petrecere în care oamenii se distrează, beau, mănâncă, dansează, dar sunt și felicitați pentru performanțele din anul precedent. Anul acesta s-a decis organizarea petrecerii pe 20 aprilie. Și eu am fost desemnat să mă ocup de totul. Locație, invitați, decorații, totul. Am de pregătit cea mai tare petrecere la care colegii mei au fost vreodată.

Cum la 4 zile după petrecere urmează lansarea celui de-al șaselea sezon din serialul fenomen „Game of thrones” la postul nostru ,  m-am gândit că ar fi oportun ca tema de intrareanul ăsta să fie chiar Urzeala tronurilor. Așa că m-am pus repede pe treabă.

Am discutat cu prietenii mei de la hotelul Golden Tulip Times și i-am rugat să ne ajute cu locația. Restaurantul lor este foarte încăpător, deci avem unde să ne desfășurăm. Iar dacă cineva de la petrecere se simte foarte obosit, oricând se poate odihni într-una din cele 70 de camere.

Pentru petrecere am hotărât să alegem totul, de la mâncare și până la băutură în ton cu serialul. Așa că, pe lângă băuturile fine, mâncarea tradițională și gustările alese, nu vor lipsi de la masă berea nefiltrată servită în corn, prăjiturile cu lămâi și plăcinta cu porumbel. Da, cu porumbel. Era o delicatese la festinurile caselor Stark sau Lannister așa că nu va lipsi de pe mese la petrecerea noastră.

Mesele frumoase de patru persoane ale restaurantului vor fi unite într-un șir lung,  pentru a arăta exact ca la banchetele din film. Ne-am fi dorit să le înlocuim direct cu bănci lungi din lemn dar era puțin cam greu de realizat, așa că am ajuns la un compromis cu hotelul și am mers pe varianta unirii meselor.

Pentru ca atmosfera petrecerii să fie asemănătoare celei din film, am hotărât să aducem o formație care să cânte la instrumente tradiționale. Ei ne vor asigura buna dispoziție până dimineață.

Deja aveam pregătite pentru lansare steagurile cu casele importante din film așa că le vom folosi la petrecere pe post de decorațiuni. Pereții vor fi acoperiți cu pânzele de pe care ne vor privi cu mândrie leul Lanisterilor, lupul străbun al casei Stark, cerbul casei Baratheon, dragonii casei Targaryen, trandafirul de aur al casei Tyrell sau alte însemne ale familiilor importante din Westeros.

 

Atracția serii o va reprezenta o statuie din ceară, la scară redusă a dragonului Drogo, cel mai mare dintre „copiii” prințesei Daenerys. Acesta va fi amplasat în centrul de conferințe „Panorama” al  hotelului acolo unde am încropit un cinematograf în miniatură cu ajutorul celor de la hotel. Nimeni nu știe, dar am primit aprobarea șefilor ca, înainte de a începe petrecerea să difuzăm în avanpremieră pentru petrecăreți primul episod din noua serie. Lumea așteaptă cu nerăbdare lansarea oficială, dar vor fi surprinși când, chemați în sala de conferințe pentru o cuvântare a directorului general, vom stinge lumina și vom da play celei mai ascultate coloane sonore din ultimii ani!

 

Cu astfel de pregătiri și cu o asemenea surpriză, nu am niciun dubiu că această petrecere va fi cea mai reușită din câte s-au organizat de la înființarea postului de televiziune în România.

Iar pentru asta trebuie să le mulțumesc celor de la hotelul Golden Tulip Times care mi-au suportat toate ideile, oricât de stupide ar fi putut ele să pară!

8888-golden-tulip-times-300x107

*sursă foto blazoanele caselor din Westeros : westeros.ro/marile-case-din-westeros

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

 

 

 

Publicat în Super Blog

Dragoste cu năbădăi și… lalele

Ce faci Costică, iar dormi la hotel?

     -Mmmda. Se pare că da.

     -Ce-ați mai avut de împărțit de data asta? De ce v-ați ciondănit iar?

     -Mă crezi că nu știu? Și pun pariu că nici ea nu știe. Ne-am trezit brusc țipând unul la celălalt și n-am habar care-a fost motivul.

     -Și acum ce faci?

     -Cum ce fac? Mă duc la hotel să-mi duc geanta și mai târziu vă sun să ieșim în oraș.

     -Păi și ea?

     -Cu ea o să discut mâine după ce ne trec nervii.

     -Da, daaa! Știm noi cum discuți tu mâine cu ea. Flori la domiciliuu!

     -Câte-odată mi-aș dori să nu mă cunoașteți așa bine, băieți!

După câteva ore bune de distracție am plecat la hotel să mă odihnesc. Dimineață la serviciu, în pauza de țigară am început să caut o florărie online. Știam că era cheia spre împăcare. Prietena mea iubește florile mai mult decât orice așa că am căutat să-i cumpăr un buchet imens de lalele. Mi-au trebuit cinci ani și zeci de buchete de flori să țin minte că lalelele erau favoritele ei. Mă gândeam că o dau pe spate dacă o să-i bat la ușă și-o să-i umplu brațele cu un buchet enorm din florile ei preferate. În teorie suna bine, dar cunoscându-mi „podoaba” de acasă, mi-a fost frică să mă înfățișez personal la ușa ei. Știam că dacă nu i-a trecut supărarea de tot, nici toate florile din lume nu m-ar putea salva. Așa că am hotărât să caut o florărie cu livrare la domiciliu.  Dacă e să se lase cu victime, măcar să nu fiu eu ăla! (Îmi pare rău, nenea curier. În război există victime colaterale).

Zis și făcut. Cu o căutare simplă găsesc ce-mi trebuie. O florărie drăguță, de unde pot buchet-multicolor-de-lalele-rjoslr1cyncomanda livrare buchete de lalele în București.  O privire scurtă prin site și sunt convins că e cea mai bună alegere. Buchete de flori de toate felurile aranjate frumos, coșuri,  pachete pentru diferite evenimente, flori în ghivece și chiar posibilitatea de a-ți face singur buchetul în funcție de floarea preferată și numărul de fire dorite. Nu am timp însă pentru un buchet personalizat așa că optez pentru un buchet deja pregătit de ei. La cât de frumos arată totul în poze sunt sigur că am apelat la profesioniști. E unul din puținele magazine  din care poți comanda flori online dintr-o gamă atât de variată. Aleg repede buchetul, selectez mărimea standard, însă revin imediat asupra deciziei și schimb în varianta „De lux”. Nu contează că-s mai scumpe. Sunt mai multe lalele și cu cât sunt mai multe cu atât crește șansa mea să o împac. Încerc să închei comanda, dar îmi dau seama că ceva nu e bine. Mă întorc la comanda floripagină și arunc în coș și o cutie de Raffaello. Sunt preferatele ei și știu că niciodată nu le-a rezistat. Mă întorc la finalizarea comenzii, completez datele (aș vrea să fi avut și un bon de reducere-dar poate totuși e mai bine așa! N-aș vrea să afle că i-am luat flori „la reducere” că ar fi mai rău!) și plasez comanda. Bine că e livrare gratuită! Oricum n-ar fi costat foarte mult, cred. Mă întorc la muncă afișând pe figură cel mai tâmp zâmbet pe care-l aveam în dotare. Mi-o și imaginam mută de uimire când primea buchetul de lalele din mâinile curierului.

 

Pe la amiază vine și mult așteptatul telefon:

-Aloo…

     -Ai impresia că mă poți îmbuna cu câteva flori cadou? Crezi că mi-ai înmuiat inima cu două-trei lalele? Prietene, te înșeli!

     -Iubito, știm amândoi că te-ai topit din clipa în care ai deschis ușa și ai văzut buchetul de lalele. De ce încerci să te prefaci nervoasă?

     -Uhhhh! Te urăsc! Urăsc faptul că mă cunoști atât de bine și știi cum să mă faci să mă topesc după tine! Diseară vii acasă! REPEDE!

     -Bine, iubire, vin. Acum, trebuie să închid. Vine șeful și n-am terminat raportul de final de lună. Te pup, pa!

În drum spre casă trec iarăși pe la florărie. De data asta nu găsesc lalele dar aleg cu grijă un trandafir galben. Singurul compromis pe care știu că l-ar face în lipsa lalelelor. DSCN6487Ajung acasă unde ea mă aștepta cu cina pregătită, cu cele 35 de lalele împărțite în 5 vaze, împrăștiate prin bucătărie și cu gura plină de bomboane Raffaello. Mă uitam la ea uimit și vedeam un copilaș de patru ani fericit și împlinit. Ochii îi sclipeau de bucurie iar obrajii murdari de făină o făceau să arate ca o mică Cenușăreasă minunată. Am luat-o în brațe și am sărutat-o după care am întrebat-o:

-Tu mai știi de ce ne-am certat?

     -Nu, și nici nu are importanță! Important e că tu ești aici, cu mine. Important e că am primit azi cele mai frumoase flori din lume și important este că te iubesc!

     -Bine, atunci… dar dacă mă iubești, de ce ne mai certăm?

     -Pentru că după ceartă, primesc lalele! Și eu iubesc lalelele!

 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 

 

 

 

 

Publicat în Super Blog

Premii de vacanță, pentru vacanță

     -Bună dimineața, dragi prieteni! Vine primăvara! În toată țara se înregistrează temperaturi de peste cinsprezece grade, timpul este perfect pentru o ieșire în aer liber sau, de ce nu, pentru  vacanțe!

     -Și dacă tot vorbim despre vacanțe Bogdan, hai să le spunem ascultătorilor noștri despre următorul concurs pe care îl lansăm azi împreună cu prietenii noștri de la Vacanțe speciale- CND Turism.

     -Da, Andrei. Voiam să las vestea pentru după publicitate, dar dacă tot ai adus vorba, hai să facem anunțul. CND Turism împreună cu Radio Pic-Poc -ăștia suntem noi :), lansează o provocare pentru ascultătorii noștri. Este vorba de o campanie de promovare a turismului intern inițiată de cei de la Vacanțe speciale. Ce trebuie să facă ascultătorii noștri? Simplu: Pe pagina noastră de Facebook, în secțiunea „Concurs CND Turism” trebuie să încarce o fotografie reprezentativă pentru un concediu pe care l-au petrecut în România cu o descriere cât mai frumoasă a peisajului. Câștigătorul va fi ales prin jurizare și premiul va fi o vacanță de 4 zile în orice destinație turistică disponibilă pe site-ul Vacanțe speciale.

     -Ce vreau să spun, Bogdan este că apreciez foarte mult faptul că o firmă de turism își face timp pentru promovarea turismului românesc. Sunt multe companii de profil care atrag cu oferte turistice de nerefuzat, dar puțini sunt aceia care încearcă să dea și ceva înapoi țării. Si ce mod mai potrivit de a da înapoi se putea găsi decât promovarea turismului autohton!? Un mare like pentru prietenii noștri! Practic, aș putea spune că ăsta o să-mi fie like-ul zilei, că tot vorbeam mai devreme despre asta.

     -E foarte corect ce spui tu, Andrei. Mă uit acum pe site-ul CND și văd că au și ei o mulțime de oferte pentru destinații de vacanță externe. Circuite turistice în Europa, cu autocarul sau cu avionul. Însă ei au preferat să promoveze vacanțele acasă, în frumoasa noastră țară. Nu putem decât să apreciem o asemenea acțiune!

    -Exact! Și pentru că îmi place extrem de mult propunerea lor, voi profita și eu de ocazie și voi fi primul care preia „leapșa” pe care au lansat-o ei. O să vă povestesc despre cel mai frumos concediu pe care l-am petrecut în ultimii cinci ani. Prinsesem pe ultima sută de metri o ofertă de vacanță în Bucovina. Nu mai fusesem în zonă niciodată și am zis că trebuie să ajung. La Popasul Turistic Bucovina am fost întâmpinat de gazde cu brațele deschise. Niște oameni simpli, zâmbitori, cu o energie pozitivă care pur și simplu te golesc de orice gânduri rele. Despre peisaj ce pot să zic? O zonă liniștită, înconjurată de păduri, departe de civilizația orașulVacanteSpeciale.ro-Romania.pngui dar totuși destul de aproape. Vreo 22 de km de la Rădăuți. Oriunde priveai rămâneai mut de uimire. Un colț de țară încă neatins de tăietorii de lemn, de cocalarii cu merțane și semințe-n colțul gurii, o regiune binecuvântată!  Ne-am cazat frumos și ni s-au prezentat activitățile pe care urma să le avem în perioada ce urma. Giuvaerele Bucovinei: mănăstirile Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor și Arbore erau cele cinci drumeții pe care urma să le facem în cele șapte zile de vacanță.

     Pe rând, am mers către fiecare mănăstire. Drumul până la lăcașurile de cult era desprins parcă din cataloagele Discovery. Un rai al fotografilor de peisaje feerice! Pe unde ajungeam, toată lumea era zâmbitoare, binevoitoare. Nicăieri nu zăreai umbră de ură în privirile lor. M-am oprit în dreptul unei case țărănești lângă o fântână, să beau apă. Gazda a strigat la mine din pridvor să aștept că-mi aduce o cană să pot bea frumos! A venit la mine, mi-a zâmbit și mi-a zis: „Maică, pe lumea asta niciodată să nu întorci spatele cuiva care-ți cere o gură de apă. Bea! Bea că-i apă bună! Vine tocmai din munte! E curată, nu ca apa de la oraș!” Am privit-o în ochi, am reușit să-i spun un „sărut mâna” și am sorbit cu poftă apa din cană. Era, într-adevăr cea mai bună apă pe care o băusem până atunci.

     Cel mai impresionant a fost pentru mine când, la intrarea în curtea mănăstirii Voroneț toată lumea admira zidurile impunătoare care înconjoară lăcașul de cult, numai eu butonam de zor telefonul mobil. Un bătrân care stătea la soare pe o bancă și citea s-a ridicat, s-a apropiat de mine și mi-a zis: ” Nu ai nevoie de ăla în mănăstire. Dumnezeu nu te caută pe mobil” Aproape am plâns când am realizat ce prostie făceam! A fost nevoie de dojana unui bătrân să realizez că în viață sunt momente când trebuie să uiți de tehnologie, să ridici ochii din telefon sau tabletă și să admiri minunile lăsate de oameni pe Pământ!

     Vă mai spun doar câteva cuvinte despre mâncarea de acolo. Bucate tradiționale, care sunt atât de delicioase încât merită să renunți la orice dietă pentru ele! Am mâncat acolo cei mai buni hribi cu smântână și mămăliguță! Doamne! Zici că le-au gătit în Rai! Tot acolo am mâncat pentru prima dată în viața mea păstrăv în cetină care este un deliciu gastronomic. Cât despre desert… am mâncat niște plăcinte poale-n brâu de m-am simțit ca în poveștile lui Creangă. Și dacă ajungeți vreodată acolo, să nu ezitați să cereți afinată! E cea mai bună băutură pe care-o puteți încerca vreodată! Vă jur!

     -Bine, Andrei. Acum trebuie să te oprești. Nu de alta dar trebuie să schimbăm mixerul la cum îmi plouă în gură! E clar! Oamenii trebuie să viziteze Bucovina. Atât de frumos ai vorbit încât eu ți-aș da ție premiul pe loc! Dar zic să îi lăsăm și pe ascultătorii noștri să ne povestească experiențele lor din vacanțele românești.

     -În regulă, dragi prieteni. Vă așteptăm, așadar, poveștile minunate pe pagina noastră de Facebook. Nu uitați, premiul este o vacanță de 4 zile spre orice destinație autohtonă doriți voi din lista celor de la Vacanțe speciale! Vă lăsăm acum în compania unei melodii care este în ton cu concursul nostru de azi.

 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2016

Publicat în Super Blog

Aerul lui nea’ Doru…

     Vreau să vă spun povestea de succes a lui nea’ Doru, taximetristul. Nea’ Doru e un fost inginer CAP-ist care după ’89 s-a trezit fără muncă, cu 4 copii dintre care cel mai mic de doar câteva luni. Neștiind pe ce drum să apuce, a luat covrigu-n mână și de atunci bate pietrele Capitalei în fiecare zi, făcând zeci de kilometri, ducând clienții de colo-colo pentru câțiva lei.

     Prin 2010 firma la care lucra nea’ Doru a înnoit parcul de mașini. Așa că prietenul meu s-a trezit într-o mașină nouă. O frumoasă Skoda Fabia, încăpătoare cu care își încânta clienții la fiecare cursă. De vreun an însă, treburile au început să se strice pentru el. Cursele se împuținau și se scurtau. Oamenii cereau să fie duși la o adresă, dar la jumătatea drumului se răzgândeau și-i cereau să oprească. Unii se urcau și coborau din mașină imediat cerându-și scuze. Nea’ Doru nu putea să facă altceva decât să-i privească trist în oglinda retrovizoare cum se urcau în primul taxi din spate. Nu înțelegea de ce și se gândea că dacă afacerea merge așa în continuare în câteva luni va fi nevoit să pună covrigu-n cui și să se pensioneze înainte de vreme. Își dorea s-o mai poată duce încă un an-doi ca să-și vadă și ultimul copil la casa lui. Pe cei trei mai mari îi așezase deja. Aveau casele lor, mașini și locuri de muncă bine plătite. Cel mic mai avea 2 ani până să termine studiile și de el era cel mai mândru. Avea să devină DOCTOR! Și de asta ținea morțiș să mai lucreze încă doi ani. Să-i poată plăti copilului studiile și să-l ajute să-și cumpere casa lui.

     Într-una din zile însă, norocul lui nea’ Doru s-a schimbat. Un tânăr de nici patruzeci de ani s-a urcat în mașina lui și l-a rugat să-l ducă până la Apaca. După primii 100 de metri clientul s-a întors direct spre șofer și l-a întrebat:

     -Nu vă supărați! Nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar de când nu ați mai făcut o igienizare a aerului condiționat auto?

     Omul meu a lăsat puțin strada la care era atent și i-a aruncat o privire nedumerită clientului.

     -Nu înțeleg la ce vă referiți. Ce igienizare?

     -Mașina dumneavoastră… are aer condiționat, așa e?

     -Da, are. Da’ nu mai funcționează de ani buni. Și cum șeful nu dă bani pentru reparații decât dacă mașina nu mai poate fi scoasă la stradă, nu mi-am permis să bag bani din buzunar pentru mizilicuri de-astea.

     -Domnul meu, nu vreau să mă bag în treaba dumneavoastră degeaba. Îmi permiteți să vă întreb cum merge cu taximetria?

     -În ultimul timp foarte prost, recunosc. Oamenii coboară din mașină înainte de a ajunge la destinație, sau urcă și coboară imediat. Nu înțeleg de ce. Puținii bani pe care-i fac îi cheltui pe benzină și o masă caldă la miezul zilei…

     -Știți de ce coboară lumea din mașină? Eu mi-am dat seama de cum m-am urcat. Mă mir că nu știți deja. Mirosul dinăuntru, domnul meu.

     -Ce miros? Duc mașina la spălătorie săptămânal. Interior/exterior. Îi pun odorizante din cele mai frumos parfumate.

     -Din cauză că nu ați mai umblat de mult la aerul condiționat, în instalație și-au făcut casă o mulțime de bacterii și mucegaiuri. Ajutate de umezeala din instalație acestea au prosperat și provoacă mirosuri neplăcute. De aceea toți clienții aleg să coboare din mașină.

     -De unde știți dumneavoastră toate astea? Și ce pot să fac să scap?

     -Sunt mecanic auto, domnule. De scăpat puteți scăpa foarte ușor. Poftiți, vă dau aici numărul de telefon al unei firme care se ocupă de încărcare cu freon și igienizarea instalației de aer condiționat. Operațiunea de igienizare o să aibă ca urmare scoaterea mirosurilor neplăcute din mașină iar după umplerea cu freon vei putea folosi din nou aerul condiționat.  Sunt niște băieți foarte serioși care îți vor rezolva problema foarte repede și foarte ieftin.

     -De ce vreți să mă ajutați, domnule?

     -Pentru că și tatăl meu este taximetrist ca și dumneavoastră și a trecut prin aceeași problemă de curând. Mergeți cu încredere la firma asta. Nu durează mai mult de jumătate de oră toată operațiunea. De fapt, nici nu trebuie să vă deplasați la ei pentru asta. Îi puteți suna și când luați o pauză de masă, ei se pot deplasa la dumneavoastră oriunde în București și se ocupă.

     -Vă mulțumesc pentru sfaturi domnule. Uitați, am ajuns la Apaca.

     -Foarte bine. Cât vă datorez?

     -Nu-mi datorați nimic. Sfaturile dumneavoastră fac mai mult decât banii pentru o cursă. Vă mulțumesc din inimă încă o dată!

După cursa respectivă, nea’ Doru a pus mâna pe telefon și a sunat la numărul din bilețel. I s-a făcut o programare peste 3 ore, timp în care a reușit să mai facă niscaiva curse. Băieții de la Freon Auto au venit,  au făcut reîncărcarea cu freon și după verificarea finală afreon-auto-4 instalației în sarcină, au trecut la igienizarea instalației. Curios din fire, nea’ Doru i-a întrebat pe băieți cu ce încarcă instalația și cum se igienizează aerul condiționat. Cu zâmbetul pe buze, i-au povestit despre agentul refrigerant R134A folosit la încărcare, despre introducerea agentului aerosol în instalație și despre cum acest agent special, prin simplul fapt că parcurge circuitul instalației, o igienizează și elimină mirosurile. Când au auzit că nea’ Doru nu mai făcuse  încărcare de freon de ani de zile, băieții i-au explicat că e foarte recomandat ca anual, dacă nu, măcar o dată la doi ani trebuie făcute aceste operațiuni de încărcare și igienizare. Nu doar din cauza disconfortului creat de lipsa răcirii sau de mirosurile neplăcute dar și din cauza bolilor sau alergiilor care pot fi provocate de organismele care se instalează în sistemul de răcire.

     Cei de la firmă au plecat. Nea’ Doru a putut să se întoarcă imediat la stradă cu mașina, de această dată mai încrezător și mai fericit. Cu doar 200 de lei își schimbase norocul. În scurt timp rezultatele au început să apară. Oamenii nu mai coborau  după prima sută de metri, ba chiar îi putea încânta cu aerul condiționat dacă li se părea prea cald în mașină.

     A trecut un an de când nea’  Doru a luat acel pasager care i-a schimbat viața și de atunci prietenul meu și-a triplat numărul de clienți. A reușit să-i dea fiului său cel mai mic avansul pentru casă și așteaptă al cincilea nepoțel. Acum are în minte proiecte noi. Nepoți de distrat, copii de ajutat. Dar cu siguranță nu va mai neglija instalația de aer condiționat a taxiului pe care-l conduce. Sursa lui de venituri va fi bine întreținută până în momentul în care va pune cu adevărat, covrigul în cui.

 

FreonAuto-300x141

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

 

Publicat în Super Blog

Casa mea, de la shit la hit!

-Bună, ziua. Am venit să plătesc facturile de gaz și curent pe contul ăsta.

-Bună ziua. Ia să vedem. Dumneavoastră aveți de plătit 1283 de lei pentru gaz și 334 de lei pentru electricitate. ” Ăsta e genul de informație care te trimite acasă cu gândul la reclamele pentru medicamentele de inimă. Le țineți minte cu toții. Ani la rând am râs de „Mâțișor” care era cu mașina la spălătorie in iaz.

 Din fericire pentru mine, anul trecut am reușit performanța să elimin genul ăsta de vești proaste din viața mea. Și, pe cuvânt vă spun, mă simt mult mai bine acum! Atât de bine încăt îmi permit să mă uit la alte reclame, la alea cu vacanțe de vis și să mă apuc de planuri de concediu.

Trebuie să spun, nu a fost ușor. Totul a început după o astfel de factură, ca cea de mai sus. Deși eram proaspăt mutat în casă nouă, am constatat cu uimire ca totul mergea prost. În prima iarnă am tras un frig de-ți trecea os prin os. Centrala mergea non-stop, aerotermele duduiau și ele în dormitoare și tot nu ajungeam la o temperatură normală în casă. „E primul an de când e locuită casa. Sunt pereții reci…” îmi ziceam. Dar anul următor s-a întâmplat la fel. Așa că am luat taurul de coarne și am decis să caut soluții pentru facturile mele rușinos de mari.

Primul pas a fost solicitarea unei termoviziuni asupra clădirii. Știam deja la cine trebuia să apelez pentru verificare și pentru a intra în posesia unui certificat energetic ieftin. Prietenii mei de la Avizez mi-au făcut o vizită la birou acum câțiva ani după ce am renovat complet. După cum bănuiam, căsuța mea cea îmbucurător de ieftină, se încadra la gradul E de performanță energetică. Cu alte cuvinte, pierdeam căldura peste tot! Nici măcar un punct din casă nu era în stare să acumuleze și să păstreze temperatura în interior. Așa că în urma operațiunii de verificare a performanțelor energetice ale căsuței mele am trecut la o serie de măsuri drastice.

Creditul de nevoi personale nu s-a dovedit niciodată mai util decât atunci. Primul pas a fost înlocuirea sistemului de izolație externă cu unul mai performant, mai durabil. Cu ocazia asta am împușcat doi iepuri dintr-o lovitură și am terminat și finisajele exterioare ale casei. Ați fi spus că asta era suficient pentru a reduce facturile. Cel puțin pe cele la gaz. Daaar, nu! Centrala termică , termostatul și sistemul de distribuire a agentului termic a fost următorul pas.  Încălzirea mutată in pardoseală mi-a adus, din nou, câștig pe mai multe planuri. Spațiu în plus, consum mult mai redus de gaz, o distribuire a căldurii mai performantă și un câștig substanțial la capitolul stil. Al treilea pas a fost acela de înlocuirea ferestrelor și ușilor. Ferestre noi, moderne, cu barieră fonică și termică și uși durabile. Bine, ușile nu intrau în planul pentru sporirea performațelor energetice, dar dacă am schimbat ferestrele, era păcat să nu pun uși care să se asorteze.

Pe planul ăsta, treaba era cam terminată. Puteam să aștept liniștit venirea iernii, bucuros că nu ma voi mai simți la mine acasă ca-n Antarctica. Însă, dacă e rost de joc, păi joc să fie! Nu m-am potolit și am trecut la modificări masive și pe plan electric. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să elimin sistemul de iluminat din grădină și să pun în loc torțe micuțe cu alimentare solară. Așa am reușit să-i dau grădinii un aer mai romantic pentru nopțile călduroase de vară. Senzorii de mișcare conectați la becurile din băi și casa scării m-au scăpat de chinul gândurilor că poate am uitat lumina aprinsă pe undeva din nou. Finalul verii m-a prins instalând ultimele dispozitive menite să îmi asume un consum energetic minim. Becurile economice.

Iarna asta aveam să fiu martorul unor schimbări majore în contul meu de client al furnizorilor de gaz și electricitate. Noul certificat energetic pe care l-am primit după o a doua vizita a experților îi asigura casei mele un A cu felicitări.  La sfârșit de perioadă friguroasă, cheltuielile mele s-au redus la o treime din cele din anul trecut. Confortul însă, a atins cote extraordinare!

pret-certificat-energetic-avizez-proba-superblog

Și totuși, nu mă opresc aici! După ce mă întorc din concediu am de gând să redeschid acțiunea „O casă performantă”. De această dată, echipamentele electrice din casă vor ieși la pensie și vor fi înlocuite de unele noi care să consume mult mai puțin curent și care să fie mai bune. O mașină de spălat cu A+++, un frigider mai încăpător dar care consumă pe jumătate cât frigiderul meu vechi de cinsprezece ani, un televizor led mai mare și mai economic(bine, ăsta e un moft de-al meu) sunt doar câteva exemple de schimbări.

În toamnă vă aștept în vizită pe la mine la a doua petrecere de casă nouă. De data asta, o casă nouă mai veselă! O casă HIT!

                                  Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

Publicat în Super Blog

Desenul animat să fie lege!

-De ce să aprobăm legea  ca în școala primară să introducem o oră pentru animații?

-Pentru că în zilele noastre copiii au uitat de copilărie. Acum au toți telefoane, tablete, laptopuri și jocuri violente. Desenele animate nu mai fac parte din distracția lorSurfsUp-300x181 de zi cu zi.

-Și cum crezi că o să-i ajute o oră de desene animate? Ce beneficii ar avea dacă se uită la „Cu toții la surf„, de exemplu?

-Haideți să vă povestesc pe scurt cum m-a ajutat pe mine treaba asta. Când eram micuț am învățat punctualitatea  datorită desenelor animate. Cum începea „Mihaela” eram toți în casă. Știam că dacă întârziam pe-afară pierdeam porția de desene.
-Punctualitatea o pot învăța și altfel…
-Mai târziu, când am crescut, mă uitam la Captain Planet. Planetarii mi-au făcut cunoștință cu ecologia și am învățat că aruncând hârtiile pe jos sau jucându-mă cu focul făceam rău mediului înconjurător. Datorită lor am înființat patrula planetarilor și mergeam în fiecare sâmbătă dimineață să strângem gunoaiele aruncate pe străzi în jurul blocului.
-Da, dar azi avem disciplină specială care învață ecologia…
Dexter's_Laboratory_title-Domnule Ministru, vă aduceți aminte desenele cu Laboratorul lui Dexter? De acolo am prins pasiunea pentru experimente și invenții. După fiecare episod încercam câte ceva în baie. Dizolvam detergentul în apă rece, apoi în apă caldă să văd la ce temperatură se dizolvă mai repede, încercam să conectez fire și diode ca să inventez aparate noi pentru joacă sau combinam  substanțe prin casă doar-doar provocam vreo reacție . Cel mai mare succes l-am avut cu bicarbonatul cu oțet. Ăla a fost un real succes!
-Da, dar copiii au acum ore de fizică sau chimie distractivă. Pot face astea în medii controlate.
-Așa e, domnule. Dar nu ați înțeles esența. Desenele ne îndemnau să dorim să facem lucrurilea astea. Învățam din ele, distrându-ne, jucându-ne. La școală se învață. E știut. Orice copil asociază orele de școală cu învățarea forțată. Dar dacă le-am pune desesmurfs-300x169ne animate pentru o oră și apoi i-am provoca să pună în practică ce au învățat din episodul respectiv, într-un mediu controlat, bineînțeles…nu credeți că altele ar fi rezultatele?
Și cel mai important, copiii ar învăța să râdă! Ați observat cât de încruntați sunt copiii noștri în fața televizorului? Un episod din Strumpfii, de exemplu poate face minuni.

-Foarte bine! Legea va fi supusă plenului mâine dimineață! Succes!

Empire*surse foto Strumpfii& Cu toții la surf: empirefilm.ro

*sursa foto Laboratorul lui Dexter: Wikipedia

                               Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

 

 

Publicat în Super Blog

Cenușăreasa, povestea pantofilor…

Din raftul de sus al bibliotecii, o carte căzu zgomotos pe pardoseala veche a odăii. Tânăra domnișoară ridică ochii din tabletă speriată de bubuitură și privi în jur. Se ridică din fotoliu, merse până în fața bibliotecii și ridică de jos cartea căzută. Se uită pe copertă și recunoscu vechea ei carte cu povestea Cenușăresei în imagini. Când se uită în bibliotecă să vadă care era motivul pentru care cartea căzu, simți un fior pe mâna stângă. Ceva, sau cineva i se urcase în palmă. Speriată că ar putea fi un gândac sau, poate mai rău, vreun șoricel, dădu drumul cărții înapoi pe podea și țipă îngrozită.

„-Pssst, nu țipa! Te rog, nu mai face gălăgie că o să se trezească!”

„-Cine ești? Unde ești? „

„-Aici jos! La degetul tău mare! Ajută-mă puțin că nu mă mai pot ține mult!”

Se uită în jos la mână și observă că de degetul cel mare atârna o făptură de câțiva centimetri. O fetișcană de cinsprezece- șaisprezece ani, cu o rochiță murdară și ruptă, cu părul neîngrijit și ochii înlăcrimați.

„-Cine esti? Ce ești? Cum ai ajuns aici?” O ridică și o așezase pe fotoliu iar ea se așeză în fund pe covor.

„-Bună, eu sunt Cenușăreasa. Am venit din cartea ta de povești ilustrată. Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Nu asta intenționam”

„-Cum ai ajuns să ieși din carte? Cum ai făcut?”

„-Zâna cea bună a făcut o vrajă ca să pot ieși.”

„-De ce? Nu trebuia să facă o vrajă ca să te îmbrace în rochia cea minunată și să te încalțe în pantofii de cleștar?”

„-Offf, nu! Povestea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Dar în realitate hainele mele cele frumoase  si pantofiorii le primeam de la alunelul pe care l-am plantat și udat cu lacrimile ochilor mei la mormantul mamei mele. Însă alunelul meu a îmbătrânit și la fiecare din cele două baluri la care am fost cu pantofii de la el,  surorile mele vitrege aveau pantofi de o mie de ori mai frumoși. Așa că prințul dansa numai cu ele iar eu stăteam într-un colț unde nu mă vedea nimeni. Așa că m-am dus la alunel și l-am rugat să-mi dea cea mai frumoasă pereche de pantofi cu care să-i iau privirea prințului, să nu le mai vadă pe surorile mele și să mă ia pe mine la dans. Dar el, săracul nu a putut să mi-i dea. Așa că am rugat-o pe zână. Dar ea a spus ca nu știe vrăji de-astea și că tot ce poate face este să mă scoată din poveste, să merg să-mi caut singură în lume pantofii cei mai frumoși. Și așa am ajuns aici.”

„-Oau! Ce minunat! Nu pot să cred! Și unde vrei să mergi să cauți? Te pot ajuta cu ceva?”

„- Păi, în alte povești vreau să caut. Și da, ai putea să mă ajuți. Uite praful ăsta! Te rog să-l presori peste cărțile în care voi intra să-mi caut pantofii. Și când vei vedea cartea mișcându-se, o să trebuiască să o deschizi ca eu să pot ieși. Vreau să caut mai întâi în povestea lui Romeo și a Juliettei. Acolo sigur găsesc ceva frumos!”

„-Ăăă, Cenușăreaso, cum ai spus tu, poveștile s-au schimbat de-a lungul anilor. S-a cam schimbat si cea a iubiților Romeo și Julietta. Acum ei sunt într-o altă epocă. Nu mai au straiele frumoase. Sunt niște tineri rockeri cu jeanși, geci de piele și bocanci grei în picioare. Nu o să găsești nimic în povestea asta…”

„-Offf… ce păcat… O să încerc atunci la Frumoasa din pădurea adormită…”

„-E îmbrăcată sport și poartă balerini…”

„-Belle din Frumoasa și bestia?”

„-Motocicletă, cască și adidași…”

„-Alice în țara minunilor?”

„-La ea nu s-a schimbat mare lucru dar ea purta de la început balerini…nu știu cum te-ar putea ajuta”

„-Toate poveștile s-au schimbat? „

„-Toate. Albă zăpada poartă acum pantofi din lemn, Ariel umblă doar în papuci de plajă, Scufița roșie are teniși roz, până și Motanul încălțat și-a schimbat ținuta. Acum poartă cizme de cowboy. Îmi pare rău, Cenușăreaso, toate poveștile s-au schimbat. Nimic nu mai e ca înainte cu pantofi de cleștar, cu palate frumoase și prinți pe cai albi. „

„-Offf, ce mă faaac? Cum pot să merg eu la ultimul bal fără cei mai frumoși pantofi în picioare? Acum și povestea mea o să dispară! Surorile mele vor dansa din nou cu prințul iar el o va alege pe una din ele să-i fie soție…”

„-Nu putem lăsa asta să se întâmple! O să te ajut! Trebuie să găsim o soluție! Și cred că știu cum putem rezolva! Lasă pe mine! O să ai cei mai frumoși pantofi din regat cât ai zice pește!”

„-Vai, îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet! Ce trebuie să facem?”

„-Uite, viata a avansat foarte mult. Acum cărțile nu mai sunt ce au fost. Acum totul se găsește pe internet. Nu mă întreba acum ce este internetul că nu avem timp să te punem la punct cu schimbările. O să căutam pe internet pantofii cei mai frumoși pentru tine și o să fii la bal la timp pentru dansul cu prințul tău. Bun, acum intrăm pe un magazin online de pantofi, să vedem ce putem găsi. Uite, ceva foarte frumos pentru zilele astea. Acum nu avem nevoie nici de zâne nici de aluni pentru condurii cei frumoși. Câteva click-uri și pantofii sunt la noi acasă.”

„-Ce-i ăla magazin online de pantofi?”

„-E un magazin care îți arată produsele pe care le au disponibile, de la distanță Nu trebuie să umbli de colo-colo. Tu îți alegi de acolo ce-ți place, comanzi și primești acasă exact perechea de pantofi pe care ți-o dorești. Uite, chiar azi au băgat oferte la pantofi de damă. Nu puteau găsi un moment mai bun ca ăsta pentru oferte! Ești norocoasă Cenușăreaso!”

„-Oaaaauu! Câte modele! Și sunt toate fantastice! Oricare aș alege-o dintre ele o să fie cea mai frumoasă pereche de pantofi din regat! Uite, pantofii ăștia, sunt minunați! De când îmi doresc să am așa ceva! Și ce denumire amuzantă au! Pantofi stiletto

„-Da, sunt minunați! Chiar mi-aș lua și eu o pereche. Dar întâi să terminăm cu tine și pe urmă văd eu ce fac. Ce zici, îi iei pe ăștia?”

„-Ooo, da! Se potrivesc perfect cu rochia mea cea nouă! Zâna cea bună a reușit să facă o singură vrajă și mi-a adus cea mai frumoasă rochie din toate poveștile! Ar trebui să o vezi! „

„-Păi, poate o s-o văd! Ia spune, praful ăsta magic ar merge și la mine să intru în povestea ta?”

„-De ce să-ți dorești să intri în povestea mea?”

„-Cum de ce? Am mers la cumpărături de pantofi cu Cenușăreasa și să nu văd cum se termină povestea? Trebuie să merg cu tine! O să fiu acolo, în sala balului și o să te urmăresc dansând cu prințul! Ce zici? Mă iei cu tine?”

„-Te iau! Acum că mi-ai găsit cei mai frumoși pantofi din lume, te iau cu mine la bal! Hai, ia-mă de mână și hai să aruncăm praful magic peste carte! Ești gata? Unu, doi, trei și…”

Balul începu, prințul o văzu pe tânăra Cenușăreasa, radiind de frumusețe în rochia ei cea nouă și în pantofii ei minunați și o invită la dans exact cum visase ea dintotdeauna. Dansau de ore întregi împreuna și de câte ori câte un cavaler venea galant să o ceară la dans, prințul răspundea respectuos: „Nu se poate, că dănțuiește numai cu mine!”

Când orologiul bătu miezul nopții, Cenușăreasa se opri din dans și căută din priviri ieșirea pentru a fugi spre casă. Se dezlipi tristă de prinț și își croi drum printre dansatori spre ușă. În acel moment, din spate, o mână o apucă de umăr și o trase înapoi.

„-Nu mai trebuie să fugi, Cenușăreaso! Povestea asta se va termina așa cum îți dorești tu! Nu mai trebuie să te ascunzi! Nu trebuie să pierzi pantoful. Nu trebuie să aștepți să vină prințul cu el după tine și să-l probezi ca să-i arăți că tu ești prințesa lui. Rămâi! Întoarce-te la prinț și dansează! Asta e seara ta. Povestea ta!”

Micuța Cenușăreasă se întoarse și se îndreptă spre prinț care o aștepta în mijlocul sălii de dans nedumerit.

„-Îmi cer scuze. Am crezut că mă striga cineva. Dar nu era nimeni. N-o să mai plec de lângă tine. N-o să te mai abandonez în mijlocul dansului!”

„-Poți să știi că așa este! N-o să mai pleci de lângă mine pentru că eu te iubesc și vreau ca tu să-mi fii mireasă! Asta dacă și tu îți dorești la fel!”

O sărută cu foc și îmbrățișati începură din nou să danseze.

Alarma ceasului anunța ora 7 dimineața. Zgomotul asurzitor o trezi pe micuța Lily. Se ridică în capul oaselor și privi în jur. Cartea de colorat cu „Cenușăreasa” zăcea pe jos lângă tabletă. Probabil adormise cu ele în pat. Le  adună de pe podea, deschise cartea la pagina cu nunta prințului cu Cenușăreasa și zâmbi…

„-Ce vis frumos! Ce poveste… Îți mulțumesc, Cenușăreaso! „

Carmine

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Publicat în Super Blog

Ce-ți trebuie ca să fii din nou frumoasă…

Toată lumea știe că lucrez într-un magazin de electronice și electrocasnice. Puțini știu însă, că în echipa mea sunt și fete. Fete care sunt experte în vânzarea de plăci de păr, epilatoare, uscătoare sau perii rotative. Pe lângă colegele mele mai avem și câteva promoterițe de la diferite branduri care lucrează zi de zi cot la cot cu noi pentru a crește vânzările magazinului și, implicit ale brandurilor pe care le reprezintă.

Ei bine, aflându-mă toată ziua între femei, vreau-nu-vreau aud de la ele diverse informații, discuții, bârfe sau secrete pe care le dețin pentru a se menține frumoase. Nu trebuia să menționez, cred, faptul că toate colegele mele sunt extraordinar de frumoase. Parcă sunt decupate de pe cataloage, deși toate au vârste la care nu le mai pot numi domnișoare.

Într-una din zilele astea, într-un moment de acalmie, între „2 tramvaie care întorc la capăt” fetele mele s-au așezat la un pahar de vorbă în timp ce mai aranjau rafturile cu epilatoare și plăci de păr pe care le devastaseră clienții. Eu verificam niște stocuri pe la espressoare și alte aparate de bucătărie când fetele au început o discuție aprinsă.

     „-Fată, îți jur că nu mai pot! De când m-am mutat sunt ca o babă obosită! A fost cea mai prostă alegere. Praf pe stradă, nervi cu autobuzul, trezit dimineață, nu apuc să-mi fac somnul de frumusețe… ce să mai..sunt praf! Nu știu ce să mai fac! Îmi vine să-i zic domnului să ne mutam undeva mai aproape, în oraș!”

     „-Hai, fată! Nu te mai plânge atâta! Nu-i chiar așa grav!”

     „-Fată, tu te-ai uitat la mine în ultima săptămână? Mi-e și rușine să ies din casă! Uită-te la pielea mea cum arată! Zici că-i pielea unei țărănci care a venit acasă de la coasă! Hal de femeie cochetă sunt? Eu vând produse de înfrumusețare și sunt neîngrijită? Eu nu știu cum faci tu să arăți atât de fresh în fiecare dimineață! Nu pot să-mi dau seama cum de ești atât de frumoasă chiar și fără machiaj. Ce Doamne Iartă-mă, faci? Care ți-e secretul frumuseții?”

     „-Fată, tu te-ai uitat peste linkul pe care ti l-am trimis săptămâna trecută pe Watssapp?”

     „-Lasă-mă, tu, cu linkurile! Numai de linkuri cu pisici și căței n-am timp sau chef! Eu am probleme serioase!”

     „-Alooo!! Garaaa!! Care pisici și căței, femeie? Ți-am trimis să vezi ce mi-am cumpărat de la Gerovital plant tu, nebuno! Am găsit niște chestii noi și le-am încercat. Sunt atât de bune încât simt că sunt mai tânără și mai frumoasă decât am fost vreodată! Nici la șaișpe ani n-am arătat atât de frumoasă! Și cu asta e de acord cu mine și soțul care nu mai încetează să-mi facă complimente și să mă surprindă noaptea…dacă înțelegi ce vreau să spun. He he! „

     „-Ce vorbești tu acolo? Ce ți-ai cumpărat?”

     „- Fii atentă! Cei de la Gerovital au scos pe piață recent o gamă de produse care au în compoziție ulei organic din flori de mac. Sunt niște produse foarte bune care protejează pielea și tenul și sunt perfecte pentru tratamentele cosmetice pentru tenul deshidratat. Ei bine, după ce am citit câte ceva despre bunătățile astea am zis să le și încerc. Promiteau foarte multe și am zis că trebuie să văd cu ochii mei ca să cred.”

     „-Păi nu toate produsele de la Gerovital sunt bune și protejează pielea?”

     „-Nu mă întrerupe! Ba da, toate sunt foarte bune! Până acum, nimic din ce am încercat nu m-a dezamăgit. Bine, doar șamponul ăla pe care mi l-a cumpărat al meu dar nu-mi plăcea mirosul lui. De 10 ani suntem împreună și nu știe că nu suport mirosul de gălbenele! Dar asta nu-i vina șamponului. În fine, după ce m-am interesat puțin am cumpărat o sticluță de apă micelară, nu e mare, 150 de mililitri; pentru tratament de zi și o cremă nutritivă cu multivitamine pentru noapte. Bine, apa micelară poate fi folosită și noaptea și e foarte ok și pentru tratament dar și pentru demachiat. Ei bine, le-am încercat pe amândouă. Încet-încet au început să apară rezultate. Tenul meu era mai frumos, mai luminos, nu mai era deshidratat și nici iritațiile alea de la tot praful din magazin nu au mai apărut. Apa micelară m-a lăsat mască! Impuritățile de pe ten se curățau atât de ușor, fără niciun efort. Și simțeam că îmi calmează toată pielea! E ca un masaj relaxant! Asta ziua. Noaptea însă, crema nutritivă face alte minuni. Foarte repede am observat că mi-am recăpătat elasticitatea pielii, tenul meu părea mai tânăr, mai sănătos. Să nu îți mai spun că restructurează epiderma și o ajută să fie din nou o barieră puternică împotriva prafului și a altor factori de mediu nocivi. Practic, am scăpat de toată iritația pe care mi-o stârnea praful ăsta idiot.”

     „-Și nu-s scumpe chestiile astea? Mă gândesc că dacă tot sunt atât de bune ar trebui să coste ceva…”

     „-Un fleac! Cu 35 de lei mi le-am luat pe amândouă! Știi ce, pune mâna și intră pe site-ul celor de la Farmec și vezi toate produsele din gama asta. Sigur găsești ceva foarte bun și pentru tine! Dacă vrei, poți să le vizitezi și pagina de Facebook . Dă-le un like pentru că, de obicei, eu de acolo aflu noutățile despre produsele lor.”

     „-Ok, o să mă uit și când mă întorc din Grecia din concediu o să văd ce-mi cumpăr să rezolv și eu problemele astea cu tenul. Nu le mai suport!”

     „- Când pleci?”

     „- În două săptămâni. De ce? „

     „-Ești nebună? Pune mâna și cumpără-ți de azi! Cum să pleci la greci în halul ăsta! În două săptămâni ai timp să te repari și să arăți fenomenal! Vrei să creadă grecoteii că nu mai există românce frumoase în România? Nu pleci nicăieri așa, să ne faci de râs! Ți-e clar? Asta e tot ce-ți trebuie ca să fii din nou frumoasă!”

Tramvaiul a întors din nou la capăt așa că magazinul a început din nou să se umple încet-încet. Fetele au fost nevoite să lase discuția pe mai încolo însă eu, fără să vreau am primit o lecție gratuită. Am înțeles că femeile din România sunt atât de frumoase nu doar din cauza genelor moștenite din moși-strămoși. Româncele noastre au un ajutor de nădejde într-o companie serioasă. Abia aștept să ajung acasă să-i povestesc duduii ce-am mai învățat azi! Sunt sigur că o să fie mândră de mine și sper că o să o uimesc cu o noutate. Deși, sunt aproape sigur că ea știe deja de noua gamă de produse pe bază de ulei organic din flori de mac. Ea e frumoasă!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2016

Publicat în Super Blog

Friends cu Diego

     -Încă puțin, un pas, înca unul, nu trișa… ok, gata. Poți să te uiți.

     -Ce… ceee…  ce-ai fă…Unde suntem? Ce-i asta? Dumnezeule! E…

     -Nu-ți place?

     -Ba daaa!! E minunaaat! E…. e exact apartamentul din Friends! Dar… dar… dar… cum? Ce? Când?

     -Când am cumpărat apartamentul mi-am dat seama cât de mult seamănă cu apartamentul ăla. Așa că am căutat peste tot materiale ca să îl fac să arate exact la fel.

     -Dar… aici era un perete! Și geamul ăla… acolo nu era geamul ăla! Era ușă și un geam minuscul!

     -Ăă, da. A trebuit să fac și ceva demolări. Am cheltuit mai mult decât aș fi vrut dar cred că pentru rezultatul ăsta a meritat fiecare leu dat.

     -Cum ai reușit?

     -Am avut ceva ajutoare. Colegii de la muncă au fost șefi de șantier la demolări, eu m-am ocupat de reconstrucție, Ana a văruit, Paul de la tine de la muncă s-a ocupat de tâmplărie și mama s-a ocupat cu hrănirea muncitorilor. Însă cel mai greu a fost să mobilez și să decorez spațiul să arate exact ca originalul.

     – Chiar, unde ai găsit parchetul, draperiile, chiar și covorul?!

     -Ohooo! Să le găsesc pe astea mi-a fost cel mai greu! A fost un proiect pe cât de frumos, pe atâta de ciudat și de stresant. Am dat însă peste niște oameni super faini dintr-un magazin de-aici de-aproape. Diego îi zice. Am găsit la ei tot ce-am avut nevoie. Am avut și cu ei niște peripeții… În prima zi când am intrat la ei m-au primit ca pe un musafir. O cafeluță, o vorbă bună și ne-am pus la vorbă. I-am lăsat mască din primul minut când le-am spus că vreau un parchet care să imite linoleumul. Au zis că au auzit de oameni care folosesc linoleum care să imite parchetul. Dar invers, pentru ei era o premieră.

parchet

     Când le-am arătat poza cu apartamentul au zis că de departe sunt cel mai ciudat client pe care l-au avut. Dar mi-au promis ca vor face tot ce le stă în putință să îmi găsească cele necesare. Surpriza cea mai mare a fost atunci când pe lângă mostre de parchet mi-au adus și pentru draperii și pentru covorul din fața canapelei. Nu este un model chiar ca ăla din film, dar putem să-l învechim puțin, a glumit tipul de acolo. Oamenii ăia sunt chiar profesioniști. Adevărați consilieri în materie de amenajări. Când mă chinuiam să aleg o galerie pentru noua draperie, uitându-se la poza mea, tipului i-a venit o idee genială! Hai să-ți arăt. Întoarce-te!

     -Oauuu!! Cărămidă! Aproape la fel ca în film! Dar, cum?

     –Tapet! I-a venit ideea să pun tapet pe peretele ăla și mi-a arătat modelul ăsta pe caretapet l-am și ales. Când i-am spus că am de gând să fac o copie fidelă a dulapului de bucătărie din film, mi-a sugerat chiar și ce lemn să folosesc pentru o îmbinare perfectă a culorilor. Nu-i așa că-i superb?

     -Ooo, da! Nu este exact ca în film, dar să știi că arată mult mai bine. Îmi place la nebunie! Oau! Până și blatul e același! Și draperia de la geamul bucătăriei! Iub, te-ai întrecut pe tine însuți! Când m-ai rugat să te las pe tine să renovezi apartamentul am crezut că o să trebuiască să-l vindem la jumătate din preț după ce termini cu el. Dar uite că i-ai adăugat mai multă valoare decât ar fi putut să-i adauge oricine! Dar, de unde-ai făcut rost de mobila asta?

     -Nici nu știi cât am umblat după ea! Toate târgurile de mobilă veche, toate site-urile, toate magazinele și toate atelierele de mobilă le-am luat la control. Am găsit într-un final tot ce aveam nevoie. Mai greu a fost cu televizorul pentru că nu mai există de-alea vechi cu tub și cu afișul din spatele lui. Dacă pentru televizor am făcut o excepție și am cumpărat unul nou, modern, pentru afiș am găsit un student la arte care stă la 2 blocuri mai jos. Nu i-au trebuit decât o poză și o săptămână de muncă pentru ca noi să ne bucurăm de casa Monicăi în cele mai mici detalii. A, încă ceva. După ce am cumpărat draperiile mi-am dat seama că nu are cine să mi le facă. Au fost destul de drăguți să-mi ofere ei serviciul de tivire. Când am vrut să le plătesc au spus că nu e necesar. Că e un serviciu oferit gratuit clienților lor. Ba chiar mi-au adus toate materialele acasă foarte ieftin. Mai ieftin decât aș fi plătit la un particular.

     -Iuuub! Nici nu știi cât de fericită m-ai făcut! Sunt în al nouălea cer! O să-mi chem toate prietenele în weekenduri și o să stăm pe canapeaua asta să ne uităm la Friends!

     -Da, știu. Dar am și o veste proastă să-ți dau. N-am reușit să-ți fac rost de un vecin care să semene cu Joey care să vină să-ți golească frigiderul și să se facă comod pe canapeaua ta.

     -Offf, măi iuuub! Și chiar mă întrebam când urmează cea mai mare surpriză… Mă așteptam ca din moment în moment să se deschidă ușa și să intre dragul de Joey…

friends

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016

*surse foto 1 și 2: diego-romania.ro

*sursă foto apartamentul din Friends: wikipedia (Friends/ Monica’s appartment)