Salvat de… SSD

„Nu-ți umple calculatorul cu prostii”, i-am zis. „Ai grijă, nu-l mai pune pe unde apuci să cadă iar”, i-am zis. „Salvează-ți documentele importante pe cloud”, i-am zis. De fiecare dată se uita la mine cu dispreț și răspundea: „Meeeh!”

Acum stă și bocește de sare cămașa de pe ea că i-a murit calculatorul fix la finalul documentului. Luni trebuie să trimită raportul de vânzări pentru ditamai compania și ea nu are decât un calculator stricat.

Bineînțeles că măgăreața a picat, ca de obicei, din nou pe mine! Calmeaz-o, promite-i că o să fie totul bine, spune-i că nu e vina ei. (Vax! Dar a cui să fie? Cine trântea laptopul pe pat de la un metru de sărea în sus mai ceva ca moneda din cearceaful soldatului la unitate?) Într-un final, după două ore de plâns isteric se oprește și mă întreabă privindu-mă ca o pisică plouată:

-Și chiar poți rezolva? Spune-mi, te rog că poți să-l repari! Spune-mi că nu am pierdut totul!

Îi promit, ce să fac? Să-i spun că șansele ca datele ei nesalvate să fie recuperate sunt mai mici decât șansele mele să ies la bere în următoarele 4 ore? Nu pot să-i spun asta că o iubesc! Mă pun, așadar, pe treabă. Desfac decedatu’, iau la verificat bucată cu bucată și ajung la vinovat. Hardul duduii era kaputt. Bine că-i doar hardul și nu trebuie să cumpăr alt laptop că ăla eram! Promisiunea era făcută și trebuia să mă țin de ea!

Bun, se pare că a venit momentul mult așteptat (NU) când trebuie să scot cardul din portofel și să-i caut duduii un hard nou. Caut pe net un magazin online de componente pentru calculatoare care să îmi livreze cât mai urgent comanda. Dau peste MediaDot, un site care la prima vedere are tot ce-mi trebuie și pare și destul de ieftin.

Normal că duduia nu are astâmpăr și de peste umărul meu îmi zbiară la ureche:

-Îmi cumperi un calculator nooou? Ce bineee! Și așa ăsta era învechit și mergea foarte prost! Știi cât stăteam până mi se încărca pagina de Facebook? O veșnicie! Vai, ce bucuroasă sunt!

Oricât mi-aș fi dorit să nu-i stric bucuria, ridic privirea spre ea și îi spun:

-Nu o să primești un calculator nou decât dacă ți-l plătești singură. Mă uitam după ceva oferte SSD -uri O să-ți schimb doar hardul. Restul calculatorului e încă funcțional.

-Ce-i ăla SSD?

-E un tip de hard disk, ceva mai nou și mai bun.

-Da’ ce are de-i mai bun? E mai puternic?

Dă-i Doamne, femeii mintea bărbatului! Stai acum și explică-i ce-i ăla SSD-ul, că datorită lipsei componentelor mobile este mai stabil, o să crească viteza de pornire a calculatorului, ca o să poată accesa fișierele de până la 100 de ori mai rapid,  o să transfere fișierele mai repede cu până la de 10-15 ori, că o să crească durata de utilizare a bateriei datorită consumului redus de energie, că n-o să mai audă noaptea când lucrează până târziu „cioara cum schimbă vitezele în zbor”, că e rezistent la șocuri mecanice, lucru foarte bun luând în considerație îndemânarea cu care-și „plantează” laptopul pe pat sau , uneori chiar pe jos, explică-i cum față de un hard disk clasic are o durată de viață mai lungă, povești, povestioare!

Într-un final scap de ea folosindu-mă de vechea șmecherie cu detalii tehnice! Intră în detalii tehnice cu o femeie și-o să fugă mâncând pământul. Cuvintele ca SATA 3, 500 de mega, 2,5 inch sau Nand Flash, 7200 rotații pe minut, au înspăimântat-o și au făcut-o să fugă la bucătărie. Mă întorc la căutare și dau din maus în sus și-n jos până mă opresc la  promoții  SSD Kingston. Știam deja că erau printre cele mai bune, la prețuri rezonabile. Îi aleg un model ceva mai pare pentru că știu ce obiceiuri are și știu că nu o să învețe niciodată să folosească vreun cloud și îl bag în coș. Un HyperX Savage de 480 GB e perfect. Hardul vechi era de 500 deci, suntem în zonă. Repede arunc o privire și peste sisteme de operare pentru că deh… nu-i frumos cu pirateria și mai arunc 500 de lei de pe card. Mai agăț în fugă și o plăcuță de RAM de 8GB și deja cardul meu începe să plângă. Finalizez comanda și nu mai rămâne altceva de făcut decât să aștept acasă livrarea, a doua zi.

 

Coletul meu nu întârzie deloc. Imediat mă apuc de resuscitarea calculatorului duduii, vrând să-i fac o surpriză când ajunge acasă de la serviciu. Cu noul SSD montat în calculator, memoria RAM schimbată și sistemul de operare instalat și operațional, nu-mi rămâne decât partea cea mai grea. Recuperarea datelor. Noroc de priceperea mea în materie de calculatoare că reușesc să-i recuperez fotografiile, melodiile preferate și folderul cu documente de la muncă. Bine, aș fi putut recupera mai mult, dar chiar mă săturasem de serialul ăla-telenovelă pe care și-l descărcase așa că voi spune că filmele nu s-au putut recupera.

Să zică mersi pentru actele de la muncă și pentru raportul ăla pentru care m-a plâns două ore. Sper că o să primesc mulțumiri pe măsură pentru că am scos-o din belea! O ladă de bere rece și 3 caserole de mici ar fi suficient.

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016