Reguli de aur de urmat la SFR

     După cum ați aflat deja, orașul nostru va găzdui în perioada 6-10 iunie Festivalul Serile Filmului Românesc! Asta înseamnă că, timp de cinci zile, ieșenii vor avea ocazia să urmarească zeci de filme românești, filme de valoare, filme pe care nu le-am putea urmări în alte condiții. De asemenea, după cum v-am mai spus și eu deja, la festival vor fi prezenți și o bună parte din actorii importanți din cinematografia românească și nu numai.

     Iată câteva lucruri pe care noi, ieșenii le putem face pentru ca festivalul să decurgă în condiții civilizate astfel încât oamenii să-și dorească să revină cu drag de fiecare dată la SFR:

Știi ce vrei să vezi!

     În primul rând, asigurați-vă că filmul pe care urmează să-l vizionați este cel pe care vi l-ați dorit. Informați-vă din timp, studiați programul festivalului și mergeți la filmele care vă interesează. Asfel evitați situațiile în care ajungeți să vă plictisiți și să plecați din sală în timpul proiecției. Pentru asta, o să aveți la dispoziție întreg programul pe site-ul evenimentului, http://www.festivalsfr.ro Vă voi anunța și eu în momentul în care va fi publicat.

Nu întârziați!

     O dată ce ați ales filmul pe care urmează să-l vizionați, asigurați-vă că puteți ajunge îm timp util! Nu este foarte civilizat să întrați în sală după începerea proiecției. Gălăgia, deranjul pe care-l provocați până vă găsiți loc și să nu uită de faptul că veți pierde începutul filmului, toate astea vă rog să le evitați. 15-20 de minute sunt suficiente pentru a intra în sală în mod civilizat și să vă găsiți locul. Așa că, asigurați-vă că veți putea ajunge la film înainte de începere.

Închideți telefoanele în timpul filmului!

     Nimic nu este mai deranjant decât o persoană căreia-i sună telefonul în timpul filmului. De fapt, poate mai deranjant este să și răspundă acea persoană și să poarte o conversație în sală. Așa că, nu uitați să vă închideți telefoanele mobile în momentul în care se stinge lumina în sală. De asemenea, este la fel de deranjant când aprindeți ecranul telefonului ca să verificați mesageria, Facebook-ul, Instagramul sau orice alte notificări. Nu porniți ecranul telefonului nici măcar să verificați ora. Puteți avea răbdare 2-3 ore până la final.

Fără zgomote în sală!

     O dată ce a început filmul, nu uitați să păstrați liniștea. Dați dovadă de respect față de cei din jurul vostru și limitați zgomotele. Dacă aveți nevoie neapărat de o gustare în timpul filmului, asigurați-vă că nu foșniți pungi, nu ronțăiți cu zgomot și nu sorbiți din paharele de suc. De asemenea, păstrați discuțiile, impresiile și comentariile pentru finalul proiecției. Suntem cu toții veniți la film și vrem să vedem și să auzim actorii.

Și reclamele sunt importante!

     Urmăriți într-un mod civilizat și reclamele de la începutul și finalul proiecției. Nu sunt foarte multe și nu vă vor plictisi. Gândiți-vă că reclamele respective sunt o sursă importantă de venituri pentru organizatori și fără sponsori Festivalul n-ar fi putut avea loc. Respectați momentele dedicate sponsorilor.

Apreciați filmul pe care tocmai l-ați văzut! Aplaudați!

     Un grup frumos de oameni a depus eforturi susținute pentru ca noi să ne bucurăm de zeci de filme timp de 5 zile. Arătați-le aprecierea voastră aplaudând la finalul fiecărei proiecții. Aplauzele voastre se vor îndrepta automat și spre actorii pe care tocmai i-ați urmărit și spre invitații speciali și spre organizatori. Nu trebuie să vă spun cât de mult contează reacțiile pozitive exprimate prin aplauze! Deci, mâinile-mpreună!

Invitații rămân pentru voi după încheierea filmului. Rămâneți și voi pentru ei!

     La finalul proiecției invitații speciali vor rămâne împreună cu organizatorii pentru discuții și sesiune Q&A (întrebări și răspunsuri). Rămâneți alături de ei, ascultați ce se discută, dacă aveți nelămuriri, curiozități sau pur și simplu vreți să transmiteți un mesaj invitaților sau organizatorilor, acesta este momentul prielnic. Oamenii sunt acolo, pe scenă, ca să vă răspundă vouă!

Părăsiți într-un mod civilizat sala!

     S-a terminat filmul, s-au terminat reclamele, s-a terminat sesiunea Q&A, a venit momentul să plecăm acasă. Pășiți în mod civilizat pe aleile dintre scaune și îndreptați-vă spre ieșire. Nu vă îmbulziți, nu vă grăbiți, nu împingeți de la spate. Toată lumea merge în aceeași direcție cu voi și, în scurt timp, toți vom ajunge afară. De asemenea, nu uitați să lăsați sala așa cum vă doriți să o găsiți de fiecare dată! Nu lăsați în urmă gunoaie, ambalaje sau hârtii.

 

     Astea sunt sfaturile mele legate de vizitele voastre la film cu SFR. Nu sunt reguli greu de urmat, sunt gesturi de normalitate, dovezi de civilizare și respect față de oamenii care muncesc zi de zi pentru ca noi să avem parte de un festival de o asemenea anvergură. Purtându-ne astfel le mulțumim și îi încurajăm să continuie ceea ce fac pentru publicul ieșean an de an!

     Mai avem câteva zile până la debutul Festivalului! Nu uitați să rămâneți aici pentru că toate informațiile pe care le aflu, vi le spun imediat și vouă! Sper să ne vedem cu drag #lafilmcutotorașul!

C S VeDe la S.F.R! „Retrospectiva Victor Rebengiuc”, cinci filme remarcabile, pe alese!

Și anul ăsta sunt blogger partener SFR!

  ‘ello! V-am spus deja că între 6 și 10 iunie se întâmplă la Iași a IX-a ediție din Festivalul Serile Filmului Românesc, nu? V-am spus și că, la fel ca în fiecare an, vor avea un invitat de onoare, anul acesta în persoana lui Victor Rebengiuc, actor de teatru și de film, dar nu numai. Ce nu v-am spus este că și anul acesta am primit cu drag invitația de a participa la Festival în calitatea de blogger partener. Asta înseamnă că voi putea afla pentru voi cele mai noi informații, voi putea fi prezent la toate activitățile și voi putea să vă povestesc totul „first hand”.

Invitatul de onoare, Victor Rebengiuc a ales filmele și rolurile vieții pentru SFR!

     Anul acesta actorul Victor Rebengiuc a împlinit vârsta de 85 de ani iar organizatorii SFR au găsit cea mai frumoasă metodă de a-l sărbători: O întreagă ediție Serile Filmului Românesc dedicată lui. Pentru aceasta dumnealui, împreună cu Ambasadorul SFR, distinsa doamnă Irina-Margareta Nistor, a făcut o selecție de 5 din cele mai importante filme în care a jucat și care au adus o contribuție importantă filmului românesc și pe care noi le vom vedea împreună cu ei în Țara Filmului Răsare.

     Ilie Moromete deschide SFR 2018!

     Deschiderea Festivalului va fi marcată de proiecția filmului Moromeții (1988) în care Victor Rebengiuc a jucat rolul personajului Ilie Moromete. Filmul a fost premiat cu mai multe distincții dintre care „Marele premiu pentru filme artistice de lung metraj” dar și „Premiul pentru interpretare masculină” primit chiar de Victor Rebengiuc pentru rolul lui Ilie Moromete. Interesant de știut este că filmul a fost vizionat în cinematografe de la lansare și până acum de peste 2.2 milioane de spectatori. Un alt lucru interesant de știut este faptul că anul trecut în septembrie (după 30 de ani) au început filmările pentru continuarea poveștii în Moromeții 2. Așteptăm cu drag!

     Următorul film pe care-l vom vedea (sau revedea) la SFR avându-l ca protagonist pe invitatul de anul acesta este Pădurea Spânzuraților (1965). Aici actorul a jucat rolul lui Apostol Bologa. Filmul s-a bucurat de multe distincții, fiind chiar primul film românesc care s-a bucurat de recunoaștere internațională (Première Oeuvre- Cannes 1966).

     Celelalte filme pe care le vom vedea la recomandarea marelui actor vor fi De ce trag clopotele, Mitică (1981), film interzis la ordinul lui Nicolae Ceaușescu și difuzat abia după anul 1990, drama psihologică Faleza de nisip (1983), o adaptare după romanul „Zile de nisip” de Bujor Nedelcovici, film care, la scurt timp după premieră, (31 ianuarie 1983) a fost a fost retras datorită criticilor Președintelui și Medalia de onoare (2009), film pentru care Victor Rebengiuc a primit distincția pentru Cel mai bun actor într-un rol principal, la ediția a cincea a Galei Premiilor Gopo.

 

Câteva cuvinte ale Irinei-Margareta Nistor despre Victor Rebengiuc:

„Magistralul Victor Rebengiuc, un actor atemporal și atât de diferit în rolurile în care îl veți vedea, la SFR, încât vi se va părea că în el sălășluiesc mai mulți oameni: de la Apostol   Bologa, militarul dilematic, la caragialescul Pampon din De ce trag clopotele, Mitică?, el devinechint esența țăranului român în Moromeții și pe contre-emploi, un tip total lipsit de caracter în Medalia de onoare, plus un doctor de un orgoliu ucigător în Faleze de nisip! Surpriza absolută: prezența din avanpremieră Charleston, în oglindă cu scena Cinei cea de taină din Pădurea spânzuraților: un dialog perfect al surzilor, al non-comunicării, care-l transformă într-un maestru al umorului de cea mai fină calitate!”

     Nu poți să nu vii la film când oameni importanți ca Irina-Margareta Nistor vorbesc atât de frumos despre invitatul special, nu?

 

Cine sunt SFR și cum au ajuns astăzi la ediția cu numărul IX:

 

     Serile Filmului Românesc este un Festival de film inițiat de Asociața Studenților Jurnaliști din Iași cu scopul de a atrage atenția asupra situației grave în care se afla la acel moment cinematografia românească. Festivalul a dezvoltat de-a lungul timpului  parteneriate, inițiative culturale și alte proiecte dedicate filmului românesc. Fiind singurul Festival de acest profil din România la vremea lansării, dedicat exclusiv filmului românesc, a reușit de-a lungul timpului să devină un important eveniment și să transforme în fiecare an, pentru câteva zile Iașiul într-un pol al cinematografiei românești.

     Echipa SFR despre SFR:

„Din 2010, ne place să promovăm filmul românesc din toate timpurile, iar personalitățile care au fost la festival de-a lungul timpului ne confirmă faptul că inițiativa noastră contează, că publicul vrea să vadă film românesc pe marele ecran și că putem merge cu încredere mai departe.”

 

     Iată câteva motive bune să veniți și anul ăsta la SFR. Aveți parte de un invitat extraordinar, de filme pe măsură și de o atmosferă minunată creată de o echipă tânără, frumoasă și entuziastă. Tot ce pot să mai spun este că vă aștept #lafilmcutotorașul!

 

 

 

Serile Filmului Românesc, ediția a IX-a, Iași 6-10 iunie 2018

La film cu tot orașul

Da, ați auzit bine! În luna iunie, mai exact între 6 -10 iunie voi merge la film cu tot orașul. De ce cu tot orașul? Pentru că așa e cel mai frumos! Cu cât mai mulți, cu atât mai bine! În această perioadă la Iași se îmtâmplă, ca în fiecare an deja, Festivalul Filmului Românesc, ediția a IX-a! Timp de 5 zile sălile de cinematograf (și nu numai) din oraș vor fi asaltate de cele mai bune proiecții cinematografice românești. Așa cum ne-au obișnuit deja cei de la SFR, filmele vor veni însoțite de zeci de actori care vor sărbători împreună cu noi filmul românesc aici, la Iași. Și anul acesta ne-au pregătit o sumedenie de surprize pe toată durata festivalului.

Victor Rebengiuc, invitatul de onoare de anul acesta la SFR

     Anul acesta invitatul de onoare al Festivalului Serile Filmului Românesc va fi actorul Victor Rebengiuc, omul care a adus importante contribuții peisajului cinematografiei românești de-a lungul carierei sale prin zecile de roluri în care a fost distribuit și nu numai. Îl vom vedea cu toții la gala de deschidere a festivalului, când în fața publicului va fi celebrată întreaga carieră a domnului Rebengiuc. Bineînțeles, va rula și un film important din distribuția căruia, normal că nu va lipsi sărbătoritul ediției. Dacă o să rămâneți prin preajmă, veți afla în curând și care este pelicula care va deschide sărbătoarea filmului românesc anul acesta.

 

     Bun, cam asta-i totul pentru moment. Nu uitați să vă eliberați programul pentru perioada 6-10 iunie și să veniți la film, cu tot orașul! Eu o să mai stau prin zonă pentru voi. Dacă doriți să fiți la curent cu tot ce se va întâmpla anul ăsta la SFR nu ezitați să vizitați site-ul dedicat festivalului, http://www.festivalsfr.ro, pagina lor de Facebook și, bineînțeles, pe Costică.

 

*sursă logo SFR și banner: festivalsfr.ro

 

 

Pentru o mamă mereu tânără și frumoasă…

     Îmi aduc aminte de zilele când eram micuț copil și mergeam cu maică-mea de mânuță pe ici pe colo. Uneori, vedeam câte-o femeie frumoasă pe stradă și-i spuneam: Uite ce frumoasă e tanti! Răspunsul mamei era, aproape de fiecare dată același: Păi e frumoasă, măi mamă, că ea nu e stresată, nu face ture de noapte, nu are griji. Și pentru zilele în care făceam boacăne de-i venea să-și ia câmpii, îmi oferea versiunea extinsă cu: și n-are nici copii răi care s-o supere toată ziua cum faci tu. Partea asta ținea oarecum la mine pentru câteva zile și mă străduiam să nu mai fac prostii pentru că voiam să am și eu o mamă frumoasă, tânără. Nu că n-ar fi fost. Mama mea era cea mai frumoasă și cea mai tânără. Dar voiam să mă asigur că o să rămână tânără cât mai mult timp. (Asta, până uitam discuția și o comiteam din nou.)

     Anii au trecut și am învățat că o femeie frumoasă nu e neapărat frumoasă pentru că nu are parte de stres, pentru că nu muncește noaptea sau pentru că nu are copii neastâmpărați. Am învățat că femeile fac eforturi susținute ca să arate mereu tinere pentru ele și pentru cei pe care-i iubesc. Mama mea, în ciuda turelor de noapte și a stresului și iernilor geroase sau a verilor caniculare printre vagoanele din triaj făcea în permanență tot posibilul să își mențină tenul tânăr și frumos. Atât de tânăr și frumos încât atunci când a devenit bunică, prietenii o întrebau dacă fetița cea frumoasă e fiica sau nepoata.

Pe la începutul liceului o vedeam cum își punea pe față tot felul de creme și chestii home made și nu înțelegeam de ce. Scrub-uri cu zaț de cafea, nu-știu-ce-fel de creme cu ulei de măsline și alte năbădăi pe care nici nu știam de unde le scotea, când era momentul ei de frumusețe umplea camera cu toate alea după care, mai apoi, curăța vreme de câteva ore. De multe ori o întrebam de ce-și mai face chestiile alea dacă are atâta de curățat de pe urma lor. De fiecare dată îmi răspundea pe nerăsuflate cu un „baba la frumusețe rabdă” și mă trimitea să-mi văd de treabă.

     Îmi plăcea să-mi văd mama tânără și frumoasă. Mă mândream cu ea și-i lăudam frumusețea oricând aveam ocazia. Încă o mai fac pentru că, deși e pensionară de mai bine de doi ani, tenul i-a rămas la fel de hidratat și tânăr. Însă mă durea s-o văd trecând prin chinul curățeniei de fiecare dată când își aplica tratamentele de frumusețe. Așa că am început să caut soluții. Voiam s-o ajut să se mențină frumoasă, dar să scape de  curățenia de după. O văzusem atâția ani curățând după noi încât îmi era rușine s-o las să continuie și acum, la pensie. După puțină documentare am aflat că ceea ce îi trebuie este un produs cu efect de estompare semnificativă a ridurilor, hidratarea și regenerarea pielii fiind aspectul cel mai important.

     Noroc cu duduia care, contrar bancurilor își iubește viitoarea soacră și m-a băgat în ședință ca să-mi explice cum stau treburile. Așa am aflat că aș putea să-i înlocuiesc  tratamentele cu uleiuri, castraveți și alte buruieni fierte cu o mână de cosmetice pe bază de acid hialuronic. Mi-a explicat ca la ăia mici tot ce trebuia să știu despre produsele astea cât să pot s-o conving pe maică-mea să renunțe la vechile trucuri. Ca la școală, m-a luat în practică pe teren și m-a plimbat prin magazine ca să-mi arate gama Gerovital H3 Hyaluron C de la Farmec. Nu vă spun câtă „plăcere” mi-a făcut să ma plimb prin magazine de cosmetice și să ascult, de data asta cu atenție, pledoariile duduii despre Fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluronic C. Dacă n-aș fi cunoscut-o bine și dacă n-aș fi știut ce relație are cu maică-mea, aș fi jurat că încearcă să-i intre în grații. Dar nu ăsta-i era motivul. Sincer, dacă e cineva care are nevoie să-i intre în grații mamei, eu sunt ăla. Pe noră o iubește și-o protejează mai ceva ca pe surorile mele.

     Așa că am stat cuminte și-am băgat la cap tot ce-mi spunea pentru că altfel, n-aș fi avut cum s-o învăț pe maică-mea cum să folosească fiolele alea. Sunt bărbat. Nu am de unde să știu că trebuie urmat un tratament de zece zile cu fiole de acid hialuronic, că se sparg în palmă și se aplică pe ten înainte de crema de față pentru o piele mai catifelată, mai hidratată. N-aș fi știut nimic din toate astea pentru că, sincer să fiu, nu-mi pasă. Când vine vorba de fățăul meu nu m-a interesat niciodată un rid de expresie, un ten gras sau uscat, nu mi-a păsat să-mi întrețin fața cu fiole care au efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii. Pentru mine erau și sunt suficiente apa, săpunul și balsamul de după ras. Și nu pentru că aș ști ce-i face pielii ci pentru că-mi place cum miroase. Și bineînțeles că nu aș fi știut că fiolele nu sunt suficiente într-un tratament și, ca urmare, m-a pus să-i cumpăr și un tub de Apă Micelară Hyaluron C pentru curățarea impurităților înainte de aplicarea celorlalte produse. Norocul meu că și-a făcut milă duduia și a cumpărat ea celelalte produse necesare, pe mine căzând doar costurile fiolelor și a apei micelare.

     Să vă spun ce-a urmat? Am o mamă la fel de tânără și la fel de frumoasă ca la treizeci de ani, la fel de fericită și la fel de sprintenă ca întotdeauna și tind să cred că toate astea nu se datorează acidului hialuronic. Cel puțin, nu în totalitate. Fericirea și tinerețea ei vin din dragostea pe care o primește zi de zi de la noi, din bucuriile pe care i le facem zi de zi. Acidul hialuronic este… micul ei ajutor pentru menținerea cu mai multă ușurință a frumuseții. E un fel de elfii lui Moș Crăciun…

Pentru Spring Super Blog 2018, proba 16 – Farmec.

Sunt cetățean european și am drepturi… dar și obligații!

     Zilele astea, mergând spre casă cu mijlocul de transport preferat și singurul pe care mi-l pot permite (autobuzul), am auzit fără să vreau o discuție între doi călători. Unul dintre ei povestea cum și-a cumpărat el cu banu’ jos un frigider și când i-a fost adus acasă, livratorul i-a spus să nu-l bage în priză până a doua zi. Și era foarte deranjat că, după ce a dat „șaptișpe” milioane pe el, își permitea un șofer să-i spună ce să facă cu frigiderul care era, nu-i așa, al lui. Prietenul lui, care părea vizibil mai „inteligent”, a concluzionat imediat: „Ți-a spus așa că dacă-l băgai în priză atunci și vedeai că-i stricat trebuia să-ți aducă altul. Așa, dacă e stricat a doua zi, dau vina pe tine și te pun să plătești reparația. Știu, că și eu am pățit așa cu măgarii ăia!”

     Inițial m-a amuzat conversația celor doi. Însă, mai târziu, am realizat că lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des la noi și se datorează lipsei de informare sau nepăsării. Din păcate, clienții noștri nu beneficiază cum ar trebui de o informare corectă și completă în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor atunci când își cumpără un produs nou. Iar cei care primesc, totuși acea informație, nu o înțeleg sau, pur și simplu, o ignoră. În 8 ani de activitate am observat cu mâhnire că numărul celor care citesc manualul de instrucțiuni al unui produs nou este alarmant de mic. Foarte mulți folosesc produsele fără să știe cum funcționează, fără să fi citit măcar informațiile de bază despre produs. Și de aici rezultă foarte multe defecte „provocate”. De exemplu, un mixer în al cărui manual scrie că trebuie folosit pentru maxim 1 minut neîntrerupt, clientul îl pune la treabă preț de vreo 10 minute și se arde. Urmarea? Un client nervos la ușa magazinului reclamând calitatea proastă a mixerului. Știți cât este de „plăcut” să te cerți cu un individ care n-a folosit corespunzător produsul și l-a distrus? Nu? Nici nu vă doresc asta!

Știu că a existat o campanie de informare a cetățenilor în care li se spunea că legile europene le conferă anumite drepturi ca și clienți. Mai țineți minte și voi reclamele alea de la televizor cu „Sunt cetățean european și am drepturi!” Deși s-a vrut a fi o campanie utilă pentru informarea consumatorilor, a creat mai multă dezordine și mai multă dezinformare decât lipsa ei. Ceea ce le-ar trebui cu adevărat oamenilor este o campanie nu doar de informare, ci o campanie de informare și educare! Oamenii trebuie să învețe cum trebuie să folosească un produs nou, trebuie să învețe că este imperios necesar ca, în momentul achiziționării trebuie, în primul rând, să citească informațiile din manualul de instrucțiuni și trebuie să cunoască și să înțeleagă legile care-i protejează.

 

     Pentru asta eu aș înființa o astfel de campanie extrem de agresivă. Nu este suficient să le dai oamenilor câteva spoturi publicitare în care vezi un teatru prost cu unul care-ți cere „3 milioane și e ca nou” pentru un laptop cu un abțibild pe el. Un mesaj de genul: „STOP! Ai citit manualul de instrucțiuni înainte să-l bagi în priză?” ar avea mai mult efect, însoțit, bineînțeles de un clip sugestiv. Știți mesajele alea de interes general în care suntem îndemnați să consumăm minim 2 litri de lichide, să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi și altele ca ele, nu? În genul ăsta  aș iniția un program de informare. Mesaje în care să informăm oamenii că, în cazul unei defecțiuni, acesta are dreptul ÎN PRIMUL RÂND LA REPARAȚIE (gratuită) apoi, după caz, la înlocuire sau returnarea contravalorii. Sau altul în care să le spună că garanția unui produs acoperă doar viciile de fabricație, nu și defectele provocate de utilizator. (Știți câți oameni vin la magazin cu ecranele telefoanelor sparte și ridică pretenții să le fie reparate „pe garanție”?)

Exemple de așa nu! Pentru astea nu vii la garanție!

     Oamenii trebuie să știe pentru ce pot solicita dreptul la garanție și pentru ce nu. Ăsta este principalul motiv pentru care de foarte multe ori clienții se îndreaptă spre autoritățile competente pentru soluționarea problemelor și rămân cu un gust amar și cu ideea că autoritățile acoperă neregulile comercianților. De-ați ști voi câte amenzi împarte ANPC-ul în România pentru că nu se respectă contractele, nu cred că s-ar mai îndoi cineva de verticalitatea lor.

     Dar, ca în orice domeniu, o idee bună nu se transformă automat într-un proiect bun. Pentru asta ai nevoie de câteva ajutoare cheie. De asta eu m-am gândit că aș putea să cer ajutorul unor vechi prieteni. Bine, prieteni prin „alianță”, datorită Superblogului. În fine, o astfel de campanie nu ar putea fi susținută fără participarea unor experți în domeniu. Cei de la ArenaIT s-ar descurca de minune într-o astfel de campanie. Mi-i închipui în niște clipuri demonstrative, explicând cum stă treaba cu defectele de fabricație versus defecte provocate sau, luând pasaje din legile despre Protecția consumatorului și excplicându-le pe înțelesul tuturor. Bine, toate astea s-ar face, bineînțeles sub patronajul unui alt profesionist la care m-am tot gândit. Cei de la TVR2 ar accepta cu drag să ne ofere suport tehnic pentru realizarea și distribuirea acestor materiale.

     De astfel de campanii am avea nevoie în România pentru ca oamenii să înceapă să priceapă și să-ți însușească atât drepturile cât și obligațiile pe care le au atunci când cumpără un produs nou.  Ăsta ar fi un prim pas spre civilizare, spre asumarea răspunderii și, în final, spre normalitate.

„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

Din Bulgaria cu drag, Matt!

     Paișpe ani au trecut de când ultimul episod din serial ieșea pe televizor. Paișpe ani de când am părăsit cel mai mare și cel mai cunoscut personaj pe care l-am jucat. Dar chiar și acum, după atâția ani, pe unde ajung tot aud lumea strigând după mine: Joey! Joooeey! Nu zic că mă deranjează, dar aș prefera ca unii să mă strige pe numele meu, ăla adevărat. E incitant când fanii te strigă pe numele personajului îndrăgit, dar mă gândesc dacă nu cumva oamenii ăia chiar nu știu cum mă cheamă și de asta mă strigă Joey. Ori mă identifică atât de mult cu personajul…

     În fine, trecând la subiectul nostru, cea mai mare provocare pentru mine este să găsesc un loc perfect pentru o vacanță, unde să nu fiu asaltat de fani, să nu mă găsească paparazzi, unde să pot să fiu eu și să mă distrez în voie, să pot bea o bere la bar fără ca domnișoara care mă servește să mă roage roșind s-o întreb: How you doooin’?

Așa că a trebuit să-mi caut o vacanță cât mai liniștită într-un loc nu foarte cunoscut, un loc care nu este frecventat de alte vedete și prin urmare, nu se așteaptă nimeni să le treacă pragul cineva cunoscut.

     Poate te intrebi cum de am ajuns să mă gândesc la o vacanță tocmai în sud-estul Europei, într-o țară despre care am auzit doar în documentarele despre vampiri. E destul de simplu. Ții minte că anul trecut am fost invitat la Comic Con, în România. La hotelul la care-am fost cazat găsisem în lobby un fluturaș pe care scria mare Vacanțe Christian Tour. Bine, eu căutam o hârtie pe care să-mi notez numărul de telefon al lui Khaleesi din Game of Thrones, dar am păstrat fluturașul și când am ajuns în cameră am văzut pe el niște imagini interesante din Bulgaria, de pe litoral. Nu le-am băgat prea mult în seamă, dar zilele trecute când căutam o soluție pentru o vacanță liniștită mi-am amintit de fluturaș. Așa că am căutat pe internet și-am găsit o stațiune de la bulgari care mi-a plăcut foarte mult. Așa că, fără prea prea multe gânduri alaltăieri m-am urcat în avion și-am venit în Bulgaria.

     Stațiunea pe care am ales-o este una foarte frumoasă din ce-am văzut. Hotelul este foarte aproape de plajă iar nisipul este de vis. Nu degeaba se numește Nisipurile de aur. Dimineața, la răsărit chiar pare că are străluciri de aur. Apropo, am mai săpat o groapă în nisip! Exact ca aia din episodul cu Montauk! Ții minte? E foarte greu, prietene, să te ții cât mai ascuns, chiar și în Bulgaria. Ieri când am fost să beau o bere, ospătarul mi-a spus că semăn cu mine. După ce l-am asigurat că nu sunt eu mi-a șoptit că dacă aș fi fost cine credea el că sunt, m-ar fi întrebat dacă Rachel și Ross erau într-adevăr într-o pauză sau nu. I-aș fi spus că erau, dar m-aș fi dat de gol, așa că i-am spus că nu știu despre ce vorbește. M-a privit cu uimire și, după ce mi-a adus berea mi-a recomandat să mă uit la F.R.I.E.N.D.S, că niciun om normal de pe lumea asta nu-l ratează. Norocul meu este că în pachetul de vacanță am totul inclus. Mănânc la restaurantul hotelului, bine, alea 3 mese pe zi pentru că pe urmă ies prin stațiune pentru al doilea mic dejun, al doilea prânz și, normal… a doua cină! (plus un meniu extra în cameră la sfârșitul fiecărei zile- Joey’s special: Two pizzas!). Am ales totuși pachetul complet pentru că mă pot ține cât de cât departe de curioși. Câțiva din angajați s-au cam prins cine sunt, dar încă mai tatonează. Atâta timp cât nu le cer sendvișuri în cameră și nu mă apucă vreun How you doin’? prin lift, cred că sunt în siguranță.

     Cum ziceam, e foarte greu să te ții low profile chiar și aici. Seara, când toată lumea iese la plimbare pe faleze eu îmi lipesc o mustață falsă ca să ies în siguranță din hotel. Foarte amuzant, aseară când am ajuns înapoi de la plimbare, un individ m-a oprit și mi-a dat o țigară cubaneză. Când am ajuns în cameră m-am uitat la ea și la mustața mea hidoasă și mi-am amintit cât de penibili arătam în episodul ăla în care-l imitam pe Richard. Am aruncat mustața și-am decis să nu o mai port.

     Cel mai ușor să mă camuflez printre turiști îmi este când sunt la plajă. Întins pe un șezlog la soare, admirând frumusețile plajei (Doamne, ce femei frumoase sunt prin colțul ăsta de lume!) și mâncând liniștit dintr-un sendviș pe care mi-l fac din cameră. Puțin curcan, niște jambon, bacon, muștar și niște murături…mmmm, de vis! Dar să revin că deja mă ia foamea! Când sunt la plajă îmi este cel mai ușor să mă ascund printre turiști. Am văzut că aici nimeni nu stă să te studieze, să vadă cine ești, ce chiloți porți sau ce tatuaje ai. Aici fiecare își vede de bronzul lui cât e la plajă. Nimănui nu-i pasă de cel de lângă el. Nimănui nu-i pasă de mine. Off.. mi-e dor de plajele din America! Acolo tuturor le păsa de mine! Toată lumea mă iubea și-l iubea pe Joey!

     Nu, n-o să fac ce-am făcut în Londra! N-o să mă plâng de dor de casă! Aici e Nisipurile de aur, baby! Femeile sunt de 100 de ori mai frumoase iar locurile sunt incredibile! N-o să mă  plâng! Aici mă simt un oarecare bărbat arătos printre miile de turiști! Aici nu trebuie să stau cu ochii-n patru după vreun aparat foto sau după vreo fană nebună care urlă că vrea să-i fac copii! Aici nu trebuie decât să mă bucur de peisaje și de timpul liber. Și dacă nu crezi că totul e incredibil în Bulgaria, am făcut o poză ca să-ți arăt! Spune și tu dacă nu e excepțională!

     Peste câteva zile o să mă-ntorc acasă, prietene! Și-o să ne revedem. O să dureze ceva mai mult pentru că o să iau un autocar de-aici până-n România. Agenția de turism pune la dispoziție și transportul cu avionul sau autocare, dar pentru că voiam să mă simt cât mai anonim, am ales șoseaua. Din România o să iau un avion direct spre casă și când ajung o să ieșim la o pizza, îți promit! Te las acum! Pe plajă s-a organizat un concurs ad-hoc de Limbo! Mă bag și eu printre ei, poate diseară plec cu vreo bulgăroaică sau cu vreo româncă focoasă la culcare (if you know what I mean…).

     Te salut cu drag, prieten bun! Nu uita, Joey va fi mereu prietenul tău cel mai bun! (Nu-i spune asta lui David!)

                                                                                                                                          Matt!

 

Articol scris pentru proba nr 14 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de Christian Tour.

 

 

Prepelix revine!

 Edit martie 2019: La momentul citirii acestui articol, jocul Prepelix este retras de pe platforma Magazin Play și nu mai poate fi jucat decât de către cei care au deja instalată aplicația pe telefonul mobil. Statisticile, însă, nu sunt disponibile. Clasamente, performanțe, nu mai pot fi accesate. Jocul s-a deconectat de la server și nu mai are nimic cu online-ul

Blogger fiind, chiar și unul amator, îmi petrec destul de mult timp în fața calculatorului, a tabletei și chiar a telefonului mobil scriind. Articole, idei de articole, ciorne, mici informații despre subiectele pe care urmează să le abordez. Nu de puține ori am sărit din pat la 2-3 noaptea și-am alergat spre primul dispozitiv electronic pe care-l întâlneam ca să pun repede pe „hârtie” o idee care tocmai mi-a venit în cap. Bine, asta după ce luam la țintă toate colțurile de pat, de dulap sau de birou, cu degetul mic de la picior, orbecăind prin întuneric.

     Sunt însă și momente în care simt că am nevoie să mă detașez de scris, să nu mai compun fraze frumoase, să nu mai cutreier vastul internet după informații despre aia sau despre cealaltă. Pun pariu că toți bloggerii trec prin momentele astea. Unii ies la o bere, alții își reîncarcă bateriile la o înghețată sau la un film ori pur și simplu își mută fundul de la birou și-l odihnesc într-un somn adânc de câteva ore. Bine, eu le-am făcut și încă le fac pe toate cele menționate, dar când vreau să mă detașez complet de treabă, am găsit metoda perfectă prin care să-mi iau mintea de la articole și deadline-uri.

     Mai țineți minte jocul Prepelix pe care-l jucam frenetic în copilărie pe vechile calculatoare? Eu da. Îmi aduc și acum aminte cum, la cursurile de informatică fiind, de câte ori pleca profesoara din laborator porneam cu toții jocul și făceam adevărate întreceri să vedem cine obținea cel mai bun punctaj. Țin minte că profesoara nu tolera deloc jocurile pe calculator, dar mă întreb de ce le lăsa instalate dacă nu voia să ne vadă jucându-ne…. Poate pentru că în pauzele dintre ore rupea și ea stilul la omorât prepelițe…

Ei bine, Prepelix s-a întors de curând în atenția noastră cu un nume nou, grafică nouă, mai amuzant și mai atractiv decât era. Și pentru mine a devenit metoda perfectă de a uita pentru moment că n-am nicio idee de articol iar deadline-ul este peste 12 ore. În concluzie, de câte ori mă blochez sau pur și simplu simt nevoia să iau o pauză, joc Prepelix Pano. Dezvoltatorii au venit cu ideea genială de a lansa jocul sub formă de aplicație pentru mobil, așa că pot pleca liniștit din fața calculatorului și mă pot distra pentru câteva minute bune într-un loc în care mă simt mai bine. De exemplu, pe timp de vară îmi place la nebunie să-mi petrec pauzele în șezlongul de sub nucul cel bătrân din curte. E liniște, e aer curat, umbră și acum e Prepelix! Este, dacă-mi permiteți, un JOC MOBIL pentru mobil.. Îl iei cu tine oriunde și nu-ți mai trebuie nimic.

 

     Când joc Prepelix Pano îmi vin cele mai bune idei:

          Dar nu doar relaxare obții dintr-un asemenea joc. De exemplu, într-una din zile când ținteam prepelițele zburătoare, m-am tot chinuit să vânez seiful ăla care pică din cer. Tot pândindu-l joc după joc mi-a venit o idee genială pentru un articol pe care-l aveam atunci în lucru. În altă zi, după două ore de stors creierii la un alt articol, mi-a venit inspirația în timp ce împușcam de zor prepelițoiul care-mi tot întindea o foaie desenată. Cu alte cuvinte, nu e doar o modalitate de-a pierde timpul, de a te destinde. Cel puțin pentru mine Prepelix este un izvor de idei, o muză dacă l-aș putea numi așa. Dacă ar fi după mine, nu l-aș fi introdus doar la categoria „JOC COPII„. În locul dezvoltatorilor aș fi  înființat pentru Prepelix o nouă categorie numită: „joc muză„.

        E-adevărat, unii spun că jocul este pentru copii. Dar nu cumva noi am fost cei care-au avut onoarea să-l încerce când a apărut pentru prima dată? Nu noi suntem cei care se bucurau împușcând prepelițe pe vremea când jocurile pe calculator abia apăreau pe la noi? Noi eram copiii pentru care s-a făcut acel joc, atunci? În concluzie putem spune că și acum, după atâția ani, jocul este pentru copiii din noi. Cine mai ține minte când veneau părinții în camere și ne spuneau să mai lăsăm calculatorul și jocurile și să mai facem și altceva? De câte ori v-ați uitat serioși la ei și le-ați spus că nu e doar un joc, că vă dezvoltă atenția și dexteritatea și că e ca un sport? Eu unul știu că așa le ziceam doar ca să mă lase să mă mai joc măcar zece minute. Bine, nu că ar fi crezut vreo iotă din bazaconiile mele, dar merita încercat. Și cel mai important este că noi chiar credeam lucrurile alea.

        Înapoi la zilele noastre, Prepelix este o modalitate de a scăpa de stresul zilnic, de probleme și de griji. Cât timp te concentrezi acolo să împuști cât mai multe înaripate timpul trece mai blând. Nu este un joc plictisitor, nu durează mai mult de 90 de secunde, timp perfect pentru a-ți menține concentrarea la cote maxime. În versiunea actuală a jocului vei descoperi pe lângă împușcatul prepelițelor multe alte surprize. De exemplu, ai ascunse 13 surprize dintre care 2 îți oferă accesul spre o armă secretă care să te-ajute să te descurci mai bine în invazia zburătoarelor. Și, bineînțeles, bucuria de a te regăsi în topul celor mai buni vânători face parte din farmecul jocului. Prin natura lor oamenii sunt competitivi și ar face orice să ajungă să fie primii… la orice!

        Iată de ce eu am ales Prepelix în lupta mea cu articolele care-mi dau bătaie de cap. De câte ori sunt în impas sau pur și simplu sunt prea obosit, îmi reîncarc bateriile și mă umplu de idei noi doborând una după alta prepelițe răutăcioase. Cred că singurul regret este acela că nu pot face o friptură bună din „vânatul” meu. :))

 

Articol scris pentru proba nr 13 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de Phenomedia IRIS 4D și Prepelix

Lecții de istorie la mare

     Una caldă, una rece. Cam așa e planul concediilor noastre. Un an la mare, la căldură, la soare, la plajă și un an la munte, la răcoare, la relaxare și aer curat. Ei, anul ăsta a venit rândul mării. Cum suntem român veritabili (fără prea mulți bani, adică), marea noastră este de fiecare dată Marea neagră. Doar stațiunile diferă. Mai un Costinești, mai un Eforie, anul ăsta planul este să ne oprim în Mamaia. Stațiunea e frumoasă, curată, plină de tineri frumoși, oferta turistică e extrem de generoasă, unde mai pui că aici se întâmplă toate chestiile mișto de pe litoralul nostru.

     Ca orice români simpli, am ales trenul ca să ajungem la mare. Nu pentru că nu ne-am permite un plin de benzină până la mare ci pur și simplu pentru că n-avem niciun chef să avem și grija „bolidului” pe durata concediului. Unde parcăm, cum intrăm pe străduța aia, să nu ne spargă cineva geamul să ne fure casetofonul etc. (mare bolid, o amărâtă de Solenza din ’04). Și unde ajunge trenul când mergem la mare? La Constanța, normal!

     Pentru necunoscători, Constanța e gara aia în care coboară zecile de mii de turiști din tren și se împrăștie care-ncotro spre stațiunile din nord sau sud. Nimic mai mult. Însă, pentru ceilalți, cunoscătorii, Constanța este orașul ăla care are în spate peste 2500 de ani de poveste, care a fost modelat de o grămadă de culturi diferite. Recunosc umil că, până acum și eu am privit orașul ca pe halta în care schimb trenul pe autobuz și-mi văd de drum mai departe, dar anul ăsta ne-am gândit că am putea să zăbovim puțin prin zonă să cunoaștem și noi măcar un crâmpei din istoria frumoasă a orașului. Tot ne-am cazat la doi pași de el, la Hotelul Aurora din Mamaia care-i, practic la intrarea în stațiune, ar fi păcat să nu profităm de proximitate și să nu luăm la pas câteva obiective turistice din Constanța. Pe la o amiază, așa, când soarele arde și carnea de sub piele, după un prânz copios,  o bere rece și nițică distracție la piscina hotelului, am putea pleca într-o plimbărică spre oraș. Mai ales că n-am venit cu copiii. (Bine, n-am veni cu ei pentru că încă nu-i avem că, de’: „să-i lăsăm să se mai cunoască„.)

     Una peste alta, în drumul nostru plimbarea noastră având ca scop vizitarea a cât mai multe atracții din Constanța, ne-am oprit prima dată la Parcul Arheologic Constanța. Am

Parcul Arheologic Constanta. Sursa: litoralulromanesc.ro

trecut de atâtea ori pe lângă el cu autobuzul când mergeam grăbiți spre Mamaia și niciodată nu ne-am aruncat privirea spre el. Singurul lucru pe care îl remarcam de fiecare dată era acea hartă a așezărilor antice din Dobrogea. De data asta am luat la pas aleile încadrate frumos, cu gust de vase antice din ceramică și coloane ale vechilor așezări din vremea romană și am admirat cu plăcere fiecare bucățică din istoria orașului. Ne-am oprit pentru câteva momente pentru un sărut romantic sub porțile de intrare în cetate din care, din păcate n-a mai rămas decât o bucată de zid roman. După ce am admirat și ruinele vechiului Turn al Măcelarilor, construcție refăcută sub domnia împăratului Iustinian, ne-am continuat vizita prin istoria Constanței.

     Deși eram deja extenuați de atâția kilometri parcurși prin oraș sub soarele arzător, am rezistat eroic gândului de a ne întoarce la hotel. Barul piscinei și ideea unui coktail răcoritor aproape ne stricase planul însă am reușit să ne ținem tare. Bineînțeles, cu promisiunea că odată întorși în Mamaia vom savura o cină copioasă în restaurantul hotelului după care, program de leneveală pe plaja care se întinde absolut minunat la doar câțiva pași de complexul hotelier. Îmi venise o idee s-o provoc și la o plimbare pe promenadă, dar n-am mai îndrăznit. Chiar și pentru mine ar fi fost, deja prea mult.

     Cu planurile pentru seară deja făcute, ne îndreptam cu pași vioi spre un alt punct important al orașului: Edificiul Roman cu mozaic. Auzisem atât de multe lucruri despre frumusețea și istoria locului, dar niciodată n-am binevoit să-l vizitez. Acum îi venise

Edificiul Roman cu mozaic. Sursa: wikipedia.org

rândul. Făcând parte din rămășițele vechiului oraș Tomis, complexul din Piața Ovidiu a devenit cunoscut abia la jumătatea secolului trecut când a fost descoperit întâmplător în timpul unor lucrări din piață. Istoricii spun că plăcile de mozaic din marmură și piatră naturală care decorează podeaua sălii au fost montate tocmai pe la sfârșitul secolului III. Nu știu, sincer care era utilitatea acestui loc pe vreme aceea, dar judecând după poziționarea lui, îmi pot imagina o marea de oameni, comercianți și clienți fremătând pe dalele mozaicate, vânzând și cumpărând bunătățile aduse de peste mări. Frumusețea locului este dată tocmai de plăcile colorate alb, negru, verde, roșu sau crem, așezate minuțios. La exterior, ca o ramă luxoasă, plăcile iau forme de iederă și alte modele pe care n-am reușit să le deslușesc. La interior, ca un tablou frumos așezat în acea ramă, creatorii covorului de mozaic s-au jucat cu diverse forme geometrice care, mai mult ca sigur, la acea vreme, interpretau diverse motive.

     Obosiți și amețiți după ce ne-am chinut să numărăm plăcile încastrate în mortar (Nu întrebați, așa suntem noi, mai ciudați. Ne vin cele mai ciudate idei), am decis să ne întoarcem, totuși la hotel. Nu are rost să vă mai spun că n-am mai avut putere nici pentru cină, nici pentru leneveala pe plajă. Am luat liftul până la ultimul etaj unde suntem cazați și ne-am aruncat imediat în patul moale (doar pentru 5 minute) unde-am adormit buștean. E clar! Suntem bătrâni dacă nu reușim să ducem o astfel de zi până la final!

Nu-i bai! Mâine o luăm de la capăt. Cu alte vestigii, cu alte obiective, cu alte frânturi din istoria Constanței. Dar până mâine… noapte bună!

 

Articol pentru proba nr 12 din Spring SuperBlog 2018, probă sponsorizată de              Hotel Aurora Mamaia