Publicat în Super Blog

Melinis, desertul pe care nu-l împart cu nimeni. Nici măcar cu Volodia

Mă trezesc la 3 dimineața și mă duc la bucătărie. Ușor, pe vârfuri, să nu-l trezesc pe Volodia. Cum cine e Volodia? E prietenul meu imaginar care-mi stă alături de o veșnicie (împreună cu ceilalți prieteni ai lui) și care-mi face viața un calvar când are chef.

Vă întrebați, probabil, de ce pe vârfuri să nu-l trezesc când el e în conștiința mea și, teoretic, știe tot ce știu eu. Cumva, așa e. Dar am observat că între două și cinci dimineața amicul meu doarme buștean și nu-și face simțită prezența decât în cazuri excepționale. Și mă mișc extrem de ușor prin casă pentru că tocmai am pus mâna pe cel mai bun desert pe care l-am gustat în viața mea. E genul de delicatesă pe care nu vrei să-l împarți cu nimeni, niciodată. Nici măcar cu cea mai apropiată persoană din viața ta. În cazul meu, nici măcar cu prietenul meu imaginar. Așa că, da! De data asta, pe furiș.

-Da ce faci Blea? Mănânci la ora asta? Nu-ți ajunge că folosești toate cele 3 cifre de pe ecran cânt te urci pe cântar? Vrei să ajungi să-ți afișeze litere în loc de numere? Ce mănânci acolo?

-Pâine cu unt, Volodio. Pâine cu unt. Nimic altceva. Du-te și te culcă. Stai liniștit, nu mă îngraș. Am sărit peste prânz și peste cină ieri și mi-e foame rău.

-Tu nu poți să sari peste crăpătura dintre gresii și vrei să te cred că ai sărit peste două mese? Și de când untul e galben la culoare? Ce mănânci acolo, Blea? Miere?

-Nu e miere, Volodio. Știi că eu mierea o mănânc doar când sunt răcit sau doar în ceai cât să-l îndulcesc puțin. Asta e altceva. Hai să-ți dau să guști. Închide ochii și deschide gura.

-Ce-i asta, Blea? Simt gust de miere, dar simt și bucăți de fructe crude. Ce-i ăsta? Vreun fel de medicament din bătrâni, sau ce? Ai trecut pe la bunica Olga și ți-a dat în sfârșit rețeta ei ultrasecretă cu care tratează orice?

sursă: melinis.ro

-Nu. Ce tocmai ai gustat e o noutate în materie de deserturi. Se numește Melinis și este, într-adevăr pe bază de miere de albine și bucăți de fructe. Uneori, chiar și suc obținut din fructe crude. Și petale de trandafir. Ăsta este Melinis de pere, dar se face din mult mai multe fructe.

-Adică au luat mierea de albine, au aruncat în ea niște fructe tăiate mărunt și petale de trandafir și-au făcut desert din asta? Păi de ce-ai cumpăra așa ceva și n-ai face direct acasă?

-Ehee, Volodio! Dacă ar fi așa de ușor cum crezi tu… Melinisul are o metodă unică de preparare și nu este nici pe departe așa cum crezi tu. Este o întreagă tehnologie prin care mierea, petalele de trandafir și fructele se îmbină într-un tango al aromelor la temperaturi de sub 35 de grade pentru a obține, zic eu, cel mai bun desert pe care l-am gustat de când am plecat de la mama de acasă. Să ne înțelegem, nimic nu egalează deserturile pe care mi le făcea mama.

Însă ceea ce-l face desertul ideal este faptul că în procesul de fabricare sunt folosite doar ingrediente natulare. Cum să nu-l iubești? Trebuie să recunosc, ăsta este aspectul la care melinisul este la egalitate cu deserturile mamei. Nici ea nu folosește niciodată adaosuri sau alte porcării chimice. Hey! Ce faci? Scoate lingurița din borcanul meu! Ți-am dat doar să guști! Nu am de gând să-mi împart melinisul cu tine! Ăsta e doar al meu!

sursă: melinis.ro

Hai, nu pune bot la mine. Știi că nu te-aș lăsa așa pe uscat. Am cumpărat un borcan și pentru tine. Ăsta este doar al tău. Ție ți-am luat melinis de cătină pentru că știu că ești mare fan și că tu consumi cătina în orice fel de combinație îți vine în minte. Du-te la dulapul cu cereale și în spatele pungilor găsești borcanul tău. Dar fii atent! Ai grijă cum ți-l mînânci pentru că dintr-ale meu nu pupi!

Bine, fie! O singură linguriță îți mai dau și asta doar pentru că vreau să gust și eu din borcanul tău. Și pe urmă fiecare cu treaba lui!

Articol pentru proba nr 11 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Melinis.ro

Publicat în Super Blog

Cu Volodia despre cărți pentru copii

-Băi, Costică! Tu i-ai dat plodului ăsta minunăția asta de carte s-o citească?

-Normal că eu! Doar nu a luat-o singur din bibliotecă!

-Băi, nebunule! Ce-a fost în capul tău? Vrei să-i strici copilăria? Te răzbuni pe el, îl pedepsești sau care-i faza de i-ai dat să citească așa ceva? Bă, tu nu vezi că în cartea asta nu găsești nimic interesant? Mă plictisește pe mine, dapăi pe un biet copil. Dacă vrei să-i stârnești interesul, da-i ceva mai ușor, mai interactic, mai cu poze… Dă-i cărți pentru copii, nu nebuniile pe care le consideri tu pentru vârsta lui.

-Eu chiar nu văd unde-i problema, Volodie. Eu m-am apucat de citit când eram mai tânăr decât el. Iar prima carte pe care-am citit-o eu n-avea nici măcar poză pe copertă. Era o cărticică pe care-o găsisem prin casă. Surorile mele o foloseau sub unul din picioarele mesei, să nu se mai miște. Îmi aduc și acum aminte titlul: Mateiaș, gâscarul. Și m-a captivat! M-am îndrăgostit de carte și de citit din primele rânduri.

-Da, mă! Te-a captivat pe tine pentru că tu ești un ciudat de mic și pentru că îți zicea mă-ta că ești prea mic să te apuci să înveți să citești. Ai vrut să-i arăți că se înșală și că era timpul să înveți. Poate pe alții poți să-i vrăjești, dar nu uita că eu trăiesc în mintea ta de când ai început să scrii ” TOYOTA” pe pereții dormitorului și știu la fel de bine ca și tine că de câte ori deschideai cartea aia blestemată te rugai să termini cât mai repede alea cinci pagini pe care promisesei să le citești zilnic atunci când le-ai spus alor tăi că ai început să citești. Pe mine nu poți să mă prostești, amice! Eu știu!

Dacă vrei să-i stârnești copilului plăcerea pentru citit trebuie să-l atragi spre carte cu lucruri cât mai frumoase. Exact cum ciorile sunt atrase de chestii lucitoare, la fel și copiii sunt atrași de imaginile viu colorate și de poveștile inedite, de eroi, de minunății și grozăvii. Copiii tânjesc după povești pentru copii, povești în care eroii înving întotdeauna și în care prințesa este întotdeauna salvată.

Vrei să-l convingi să-i placă cititul? Foarte bine! Înainte să-i pui o carte în mână află ce-l pasionează, află ce-i stârnește curiozitatea. Ce Dumnezeu, e ca la tine la muncă, în vânzări. Afli care sunt interesele clientului, afli ce-și dorește și pe urmă-i oferi soluția perfectă. Hai, că ești expert în asta. Aplică metoda și în cazul copilului tău. Ce ai de pierdut?

sursă: elefantulmeu.ro

Ți-l aduci aminte pe Neluțu, vecinul de la trei? Ăla care-și petrecea toate vacanțele de vară la țară? Mai ții minte cum povestea el că din cauză că erau săraci taică-su inventa povești, le bătea la mașină, făcea niște ilustrații frumos colorate, lega paginile și-i dădea să le citească? Îți aduci aminte despre ce erau poveștile? Toate, fără excepții erau despre un copil foarte deștept și foarte frumos pe nume Ionel. Ionel trecea printr-o grămadă de aventuri în fiecare poveste pe care-o citea Neluțu și întotdeauna ieșea victorios. Știi ce e azi Neluțu? E scriitor cu vreo paișpe cărți publicate și unul dintre cei mai mari devoratori de carte pe care-i cunoști. De ce? Pentru că eroul ăla în care el se recunoștea l-a făcut să iubească fiecare centrimetru din fiecare carte care i-a trecut prin mână. Așa atragi copilul spre citit, nu punându-i în mână cărți pe care nici tu nu le înțelegi pe deplin.

Și știi care-i vestea cea bună? Tu nu ești ca părinții lui Neluțu și vremurile nu mai sunt cele de atunci. Dacă vrei să-i dăruiești copilului o carte frumoasă care să-i stârnească interesul nu trebuie s-o inventezi tu. O poți comanda. Editura Elefantul Meu, de exemplu, are genul ăsta de cărți pentru copii. Povești personalizate în care copilul tău poate fi eroul care salvează prințesa. Cărți în care el și cu cel mai bun prieten al său pornesc în aventuri de neuitat peste nouă mări, nouă țări și nouă cartiere. Și cel mai important, cărțile sunt atât de frumos colorate, atât de frumos ilustrate încât îți va fi greu ție să nu o deschizi și s-o citești. Acum, când poți obține atât de ușor cele dorite, acum când e atât de facil să-l atragi spre tainele cărților, tu vrei să-l convingi punându-i în brate un volum de 150 de pagini cu scris din scoarță-n scoarță?

sursă elefantulmeu.ro

Articol pentru proba nr 10 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Editura Elefantul Meu

Publicat în Super Blog

Când știi să-ți îngrijești hainele tale, poți să-ți cerți copiii că n-o fac cu ale lor!

Ăi băieț, mă scuzați dacă inoportunez, dar vreau să scap de scandalul din casă. De trei ore Costică zbiară la copchiii lui și-i ceartă că n-au grijă de hainele lor. El. Tocmai el. A început cu texte de-alea cu „știți câți bani dau eu pe detergenți și pe curent?” sau „Blugii ăștia m-au costat jumătate de salariu!” și alte porcării de-astea fără sens.

Ce știe el despre întreținerea hainelor? Tocmai el care poartă o pereche de jeanși până iese din ei ca să-și cumpere o alta? Ar trebui să-l învăț eu cum e cu cârpăraia. La câte am cumpărat la viața mea sunt expert. Haine bărbătești, haine pentru doamne, de toate felurile. Despre toate știu o grămadă de lucruri.

Păi, dacă vrea, îi dă tata Volodia câteva sfaturi bune. Dacă mă ascultă o să poată să-și cumpere și el pulovere Tommy Hilfiger ori chiar cămăși, așa cum visează de ani de zile.

sursă: answear.ro

Ca să se bucure de ele măcar până le trece moda, dacă nu chiar și mai mult, în primul rând zgârcitul ăsta ar trebui să se gândească să-și facă o garderobă mai acătării. Păi la banii lui tot obișnuit ca pe vremea când era un pârlit este. O pereche de blugi, un tricou, o bluză, o încălțăminte sport, o geacă, mă mir că la chiloți și la șosete nu e la fel. De alea are, Slavă Domnului. Așa ai grijă de haine. Având mai multe pe care să le îmbraci pe rând. Cu cât îmbraci o haină mai rar, cu atât o să pară nouă mai mult timp.

Apoi, o să-l învăț pe nătărău să folosească și mașina aia de spălat cum trebuie. A dat ca boierul mii de lei pe cea mai șucară mașină de spălat cu o mie de funcții și programe, cu spălare cu aburi sau cu bule, cuvă care protejează țesătura și programe speciale pentru colorate ori pături sau articole sportive, pentru ca el să spele în permanență la programul scurt, de 30 de minute. Nu contează ce bagă în mașină, aruncă detergentul, selectează programul scurt și are pretenția să-i fie spălate hainele și bine și să fie și întreținute… Trebuie să-l învăț să citească manualul de instrucțiuni al mașinii și etichetele hainelor și să pună în aplicare tot ce învață de acolo. Să nu-l mai prind că-și spală cardiganul pe care nici măcar nu știe cum să-l asorteze la alte haine, la programul de 30 de minute. Păi dacă pe etichetă scrie spălare la 30 de grade și să nu se stoarcă după spălare, apăi așa să facă!

Dacă tot încep proiectul ăsta să fac om din el, ar trebui să-l învăț și să scoată periodic hainele din dulap la aerisit pe balcon ca să mai schimbe aerul din ele. Așa, trebuie să le împrospăteze prin spălare mai rar. Mamaia Katarina obișnuia să pună în șifonier printre haine coajă uscată de portocală și de lămâie. Zicea ea că alungă moliile și că parfumează rufele. O să-i spun și lui Costică secretul ăsta. Știu că acum găsești pe toate drumurile balsamuri de toate națiile pentru haine cu arome nemaiîntâlnite, nemaipomenite, dar uneori, rezultatele mari se obțin și făcând lucruri mici.

Și dacă n-o înțelege Costică al meu să pună mâna să învețe să-și întrețină bulendrele lui înainte să ridice pretenții de-astea de la copilași, am eu grijă să le povestesc puștanilor cum avea ta-su grijă de haine când era de vârsta lor.

Articol pentru proba nr 9 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Answear

Publicat în Super Blog

Smart în vânzări, smart în încasări

Dar nu mă găsiți acolo în calculator? Trebuie să mă găsiți că sunt client fidel!”
Dacă aș fi primit câte un leu de fiecare dată când am auzit vorbele de mai sus, azi aș fi avut, probabil, bani de mașină mică sau măcat de-o vacanță-n Tenerife (nu în Mamaia că n-am auzit chiar așa de des).

Să vă explic: De peste zece ani lucrez într-un hypermarket. Vând electronice și electrocasnice. De când m-am angajat aici, sute sau chiar mii de clienți au revenit în magazin dorind să returneze sau să trimită la reparat produsele cumpărate de la noi, dar când le ceream să prezinte bonul fiscal ori factura mă izbeam de răspunsul sec: „Nu mai am!” urmat, bineînțeles de întrebarea de mai sus. Pentru că în mintea lor fiecare vânzare, fiecare bon scos este înregistrat pe persoană fizică și în baza de date a fiecărui magazin există o listă infinită de clienți și produsele pe care ei le-au achiziționat de-a lungul timpului, gata de printat și reprintat la o simplă căutare și-o apăsare de buton.

Deși trebuie să recunosc, un astfel de software de atribuire a cumpărăturilor unei persoane fizice ne-ar fi util în cazurile de genul ăsta, nu știu în ce măsură ar respecta legislația GDPR. Și, în plus, ar încuraja oamenii să nu respecte regula de bază a garanțiilor. S-ar lenevi în așa hal încât ar arunca încă de la ieșirea din magazin dovada plății, bazându-se liniștiți pe faptul că, undeva într-un calculator, cumpărătura lor este înregistrată și păstrată cu sfințenie.

Însă, clienții nu sunt atât de departe de adevăr. În orice magazin și implicit la noi în hypermarket există tot felul de programe informatice care să ușureze procesul de vânzare/cumpărare. În teorie, un bon fiscal poate fi recuperat din sistem, dacă se cunosc o serie de informații cum ar fi numele produsului, data și ora la care s-a făcut achiziția și casa la care s-a plătit.

sursă: smartcash.ro

Aceleași programe ne ajută pe noi, vânzătorii să avem un timp de răspuns cât mai scăzut atunci când clienții vin la noi. De exemplu: datorită unei aplicații marfa este geolocalizată astfel că vânzătorul știe în orice moment de pe ce raft și de pe ce palet trebuie să ia un produs pentru a-l vinde. Acum câțiva ani taskul ăsta era unul aproape imposibil. Când căutai un produs trebuia să iei la ghici paleții și să-i verifici unul câte unul până găseai produsul de care aveai nevoie. Implementând un sistem de geolocalizare a depozitului, s-a redus timpul petrecut de vânzător în spate și implicit timpul de așteptare al clientului la raft.

Cu ani în urmă discuția cu un client se termina brusc atunci când produsul dorit nu mai era în stoc. Acum, datorită programelor concepute pentru întreaga rețea de magazine, mai avem o șansă să nu pierdem vânzarea când îi oferi clientului posibilitatea de a verifica stocurile din celelalte magazine. Așa, ori clientul se poate deplasa la un alt hypermarket din rețea, ori așteaptă o zi-două până când aducem produsul dintr-un magazin cu stoc.

Multe lucruri s-au schimbat în bine inclusiv la noi în companie. Pe vremea când informatica era încă la începuturi la noi, când internetul era vârful tehnologiei și aplicațiile pentru telefoanele mobile erau doar un vis frumos se întâmpla de multe ori să dezamăgim clienții.

Acum vă spun sincer că nu știu cine se ocupă de partea informatică la noi în magazine, dar știu că există o companie 100% românească pe piață care asigură într-un mod excepțional softurile a mii de magazine de toate felurile, de la buticurile din colțul blocului și până la mari lanțuri de magazine. Cei de la Magister, dezvoltatorii platformei SmartCash RMS sunt acolo pentru ei și asigură buna funcționare a sistemelor informatice. Și la ce am văzut că au dezvoltat până acum, alor noștri le-ar prinde bine un stagiu de formare la sediul celor de la Magister. Știți cum e… mințile luminate gândesc mai bine împreună.

Articol pentru proba nr 8 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

MAGISTER – SmartCash Retail Management System

Publicat în Super Blog

Volodia în lupta cu sforăitul. Aliat, Salin

Atunci când vocile din capul tău se plâng că nu se mai pot odihni din cauza sforăitului tău, e semn clar că trebuie să iei atitudine. Spre norocul meu, prietenul meu Volodia a luat problema în mâinile lui. Ce urmează, este povestea despre cum pentru prima dată în viața mea (și a lor) prietenii mei imaginari, vocile din capul meu au lucrat la unison ca să scape de afecțiunile respiratorii ale gazdei lor care le puneau în pericol existența și viața sus la mansarda mea.

Trezește-te, trezește-teeee! Întoarce-te pe partea cealaltă! Oh, Doamne! Nu-l mai suport! Băi fraților, nu se mai poate așa! Sforăie ăsta de nu mai doarme nimeni aici în creier! Vibrațiile zici că sunt unde seismice! Trebuie să facem ceva cu sforăitul lui Costică, ori nu ne mai odihnim niciodată! Hai, băieți! Puțin brainstorming in the brain, vă rog! Ce putem face ca să avem și noi un somn linștit? Cum putem să-l ajutăm și să ne ajutăm?

Nimeni? Tot eu trebuie să-mi bat capul? Bine! Ați auzit de terape salină? Am auzit că expunerea la aerosoli de clorură de sodiu… (sare, bă deștepților!) are efecte benefice pentru organismul uman.

Bă, e bună ideea. Avem câteva saline în țară. Am putea să-l convingem să mergem într-un concediu la una din ele să-l tratăm, dar eu mă gândeam la o soluție ceva mai lejeră, mai aproape de casă. Haideți să vă spun despre ce este vorba. Zilele trecute, în timp ce-și citea presa, am văzut pe ecranul calculatorului, undeva într-un colț, o reclamă la un dispozitiv pentru terapie salină. Salin sau Salin Plus parcă îi zicea, nu mai țin minte exact că a dat pagina imediat. În fine, ideea este că dispozitivul ăla poate fi folosit acasă. E un purificator de aer care funcționează cu niște cartușe de sare. Niște blocuri filtrante prin care aerul trece datorită unu ventilator care direcționează fluxul de aer. Ei bine, aerul ăsta care acum e încărcat cu aerosoli de sare aduce o grămadă de beneficii sănătății omului. Își face tratamentul oriunde ar fi. Nu e mare filosofie. Un aparat care generează aerosoli de sare pe care omul îi inhalează atâta timp cât stă în încăpere, aerosoli care au efecte terapeutice pentru mai multe afecțiuni. Ajută la alergii, rinite, sinuzite, somn mai profund și la o grămadă de alte probleme, dar cel mai important pentru noi, la sfo ră it! Pe noi ăsta ne interesează în mod special. Și mai ajută și la mărirea rezistenței la răceli. Mai scăpăm de o belea. Sau cum ar spune prietenul nostru pistolar, împușcăm doi iepuri dintr-un glonte. Nu-l mai vedem zăcând în pat la fiecare două luni cobză de răceală.

sursă:salin.ro

Punem bani mână de la mână… taci mă, naibii din gură! Cum adică noi n-avem bani că suntem doar o plăsmuire a imaginației lui Costică? Nu știm noi datele de pe toate cardurile lui? Vezi că avem bani? Deci… îi comandăm lui Costică un aparat de ăsta, Salin Plus? I-l facem cadou de Crăciun. De fapt, nu… nu cred că mai rezistă cineva până la Crăciun cu horcăiala lui din timpul somnului. I-l dăm imediat! Și-i cumpărăm și suficiente rezerve cât să-i ajungă pentru cel puțin 4-5 ani. Știți voi cum este el de leneș și cum în loc să-și cumpere rezerve la filtrul de apă a preferat să dea banii pe alte tâmpenii. I le luăm noi de pe-acum ca să ne facem nouă viața mai ușoară. Și dacă nici cu aparatul ăsta nu scăpăm de sforăiala lui, ne mutăm la altcineva. Îl părăsim fără drept de apel. Așa nu se mai poate!

Articol pentru proba nr 7 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

SALIN

Publicat în Super Blog

Din grijă pentru Costică, dar la promoție

Aloo? Farmacia la Preț Mic?

Numele meu este Volodia. Volodia și atât. Sunt prietenul cel mai bun al lui Costică și, deși el va susține contrariul, exist. Am grijă de el de câțiva ani încoace și muncesc din greu să-i păstrez mințile limpezi.

V-am sunat pentru că știu foarte bine că dragul de Costică n-o s-o facă, deși are mare nevoie de ajutorul vostru. Pe scurt, prietenul meu Costică s-a întors acum vreun an și ceva dintr-o delegație care a durat aproape opt ani. Și a venit cam… ruginit. A fost în… să fiu sincer nici măcar nu știu unde a fost, dar știu că s-a întors de acolo complet schimbat. A venit mai gras decât era când a plecat, cu mai puțin păr pe cap, mai bolnav, mai palid, cu gândirea mai tulbure, ce mai… a venit o epavă.

Deși recunoaște că a venit schimbat, refuză să ceară ajutorul cuiva. De când s-a întors tot încearcă să se repare de unul singur și nu-i prea iese. Ba din contră, cred că o duce din ce în ce mai rău. A început să adune prieteni imaginari. (alții înafară de mine – eu sunt OK). Așa că eu, ca un prieten bun ce sunt, am decis să iau inițiativa și să cer ajutor în numele lui.

Și acum să intru în miezul problemei. Știu că sunteți o farmacie online și că, de curând ați apărut și offline în câteva locații. Dar apelez la voi pentru faza cu online-ul. Înțelegeți voi de ce. Costică nu vrea să ia măsuri pentru problemele lui așa că o să le iau eu.

Vreau cu tot dinadinsul să-l ajut să se ridice și pentru asta am nevoie de câteva medicamente pe care le-am găsit la dumneavoastră. Dar, înainte de a vă spune de ce am nevoie, vă rog să nu înregistrați comanda încă. Am auzit de undeva, mi-a șoptit o păsărică în urechea stângă că în curând va veni Black Friday la Farmacia la Preț Mic cu reduceri de prețuri la foarte multe produse. Și având în vedere statutul meu, de locatar al minții lui Costică, sunt puțin cam strâmtorat cu banii, în sensul că nu am deloc. Dar cred că o să pot să-l conving să lase din mână câțiva fără să-și dea seama pe ce-i cheltuie. De asta, mi-ați face un mare serviciu dacă v-ați gândi să băgați ceva reduceri, cât mai mari, la produsele pe care urmează să i le comand prietenului meu. Gândiți-vă că e pentru o cauză nobilă. Când mai aveți voi șansa să aveți client conștiința unui om?

V-am spus că s-a întors din delegația aia de aproape opt ani mai gras. Frate, 35 de kile în plus! Deși spune că e conștient că s-a îngrășat, nu prea pare dispus să facă nimic în sensul ăsta. Așa că vă rog din suflet să notați în comanda mea două flacoane de Green Coffee plus, plicurile alea pentru slăbit. Vă promit că o să stau pe capul lui să le ia zilnic după indicațiile primite. Mă gândesc că dacă reușesc să-l conving să înceapă cura cu Green Coffee, o să reușesc să-l scot și din casă la alergat pe malul Dâmboviței. Atacăm problema pe mai multe fronturi.

sursă: farmacialapretmic.ro

Apoi, pentru dragul de Costică și de dragul vremurilor demult apuse, vă rog să mă ajutați să scap și de problema părului care-l părăsește pe zi ce trece. Vă spun sincer că m-am săturat de „tunsoarea” pe care-o afișează și pe care-o scuză spunând că îi ia foarte puțin timp și că nu trebuie s-o întrețină. Eu știu că se tunde zero pentru că are o „pată de chelie” în vârful capului mare cât gaura din stratul de ozon de deasupra Statelor Unite. Așa că aș fi recunoscător dacă ați adăuga în coș și o cutie-două de Alopexy, soluția cutanată împotriva căderii părului. Visez la ziua în care o să mă ia și-o să mergem la salon să facem o schimbare de look și voi sunteți singura mea șansă ca visul ăsta să se îndeplinească.

sursă: farmacialapretmic.ro

Aș fi apelat la voi și pentru problema lui cu tristețea asta (depresia cum îi spun unii), dar pentru asta medicamentele se dau numai cu acordul specialiștilor și vă spun sincer că mi-e frică să implic specialiștii în discuția asta pentru că odată veniți ei în ecuație, s-ar putea ca eu să dispar. Așa că la problema asta încerc să-l fac să se repare pe alte căi, mai tradiționale.

Aa! Mai am o rugăminte! Asta o să fie surpriza cea mai mare! De când s-a întors din delegația aia, n-a mai condus niciun… „experiment în doi”, dacă înțelegeți unde bat. Ei, treburile se cam schimbă în direcția asta, apare la orizont o parteneră de experimente și aș vrea să fie pregătit amicul. Așa că n-ar fi rău dacă ați băga ceva reducere de Black Friday și la prezervativele Durex pe care le aveți la vânzare, ca să-i iau câteva pachete, să fie. Nu de alta, dar nu vrem să piardă oportunitatea pentru că n-a fost pregătit. Nu?

Când o să înceapă reducerile, vă rog foarte mult să-mi dați și mie un telefon, ori un sms. Eu dau comanda și-l pun pe Costică s-o plătească. Și dacă nu vrea să plătească, îi fur cardul și tot îi cumpăr toate produsele alea pe care v-am rugat să le băgați în reducere. Vreau neapărat să-l văd bine pe băiatul ăsta al meu că-i băiat bun și merită. Și dacă nu se face bine…

Volodia! Ce faci tu acolo, mă? De jumătate de oră stai cu telefonul ăla de jucărie la ureche și șoptești tâmpenii! Ce-ai? Ai luat-o razna? Dă-i telefonul copilului, nu-l vezi că plânge după jucărie? Am venit aici să-mi văd nepotul abia născut, nu să-i iei tu jucăriile și să-l faci să plângă!

Articol pentru proba nr 6 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Farmacia la Pret Mic

Publicat în Super Blog

Pavilionul sub care băieții nu plâng niciodată

Totul a început într-o zi de vară când am găsit în contul meu de Spotify un playlist nou. Mi s-a părut puțin bizar, mai ales că melodiile alese erau din cele mai siropoase, de-alea de… inimă albastră cum ar veni. N-am băgat prea mult în seamă. Am ieșit din casă și m-am îndreptat spre grădiniță să culeg câteva roșii și câțiva castraveti pentru o salată când în dosul casei, întins pe gazon, l-am văzut pe dragul de Volodia, îmbălsămat cu votcă și cu căștile pe urechi. M-am apropiat de el, i-am luat căștile de pe cap, moment în care am deslușit misterul playlistului plângăcios.

-Ce faci, Volodie? Ți s-au înecat corăbiile? Ce-i cu tine? Tu, care ești stâlpul conștiinței mele, tu care mă îmbărbătezi la fiecare pas, tu cel care mă trage înapoi când alunec spre neputință, tocmai tu ai căzut în cazanul cu melancolie? Așa ai ajuns, mă? Stai tolănit pe iarbă, bei, asculți muzică și bocești după o gagicuță? Mă, tu în loc să te bucuri, să sărbătorești că ai scăpat de ea, îți omori ficatul cu votcă? Prost mai ești, mă! Păi nu ți-am zis eu de când ai cunoscut-o acum mulți ani că nu-i de tine, că miroase a vești rele, că trebuie s-o lași cât mai repede? Ți-am zis! Bucură-te, prostane, că te-a lăsat în pace!

Ia, dă-te mai încolo să stau și eu și dă-mi și mie sticla aia să iau o dușcă. N-am mai băut o tărie de ani de zile.

Și uite-așa, stând întins pe iarba moale lângă prietenul meu Volodia și privind spre stele, mi-a venit o idee: Bă, ce bine-ar sta pe iarba asta un pavilion frumos, sub care să stăm în nopțile de vară, să ne relaxăm! Uite, fix aici unde stăm noi. Ce zici, Volodio? Cum se cheamă site-ul ăla de unde mi-ai zis tu să-mi cumpăr mobila de bucătărie? FAVI.ro? Ce zici dacă pentru o seară uiți de gagica aia și mă ajuți să aleg un pavilion frumos și încăpător?

sursă: favi.ro – vidaxl.ro

Scot telefonul din buzunar și încep să tastez după mobilier de grădină. După primele trei modele, Volodia prinde curaj, își șterge mucii și începe să arunce priviri timide spre ecranul telefonului meu arătându-mi ici-colo câte ceva ce-i place.

-Auzi, Blea… da’ dacă tot iei pavilion, nu vrei să iei și o canapea ceva? Și o măsuță? Stau de câteva ore aici pe iarbă jos și-am cam amorțit. Dacă tot e să stăm vara aici, măcar să nu ne doară șalele. Ce zici?

-Volodio, eu îți iau. Punem aici frumos și-o canapea de grădină cu perne moi și o măsuță pe care să bem cafeaua dimineață sau o bere seara, dar tu trebuie să promiți că n-o să vii aici niciodată ca să mai bocești după femei. Mai ales după asta. Promiți că uiți de ea, că-ți vezi de drum și că o să fii fericit și batem palma. Ba, mai mult, mă gândesc să punem pe-o laterală a pavilionului un perete alb, să montăm pe schelet, în vârf proiectorul ăla smecher din casă și sistemul de boxe pe care-l ținem de-un an în cutie iar seara să ne uităm la filme sau la meciuri aici, în grădină. Ce zici? Facem târgul?

sursă: favi.ro – zondo.ro

-Blea, încerc! Mi-e greu că am iubit-o, cred… dar încerc. Ca să treacă mai repede, pot să aduc și eu fete în pavilion? Să grăbesc vindecarea, zic. Mi-ar fi de ajutor…

– Volodio, nu te întinde! Și nu te prosti! Păi ce fete să aduci tu, mă? Păi tu n-ai fost niciodată de ăsta și nici de-acum încolo n-o să fii. Tu ești băiat cuminte, mă prostovane! Chiar, de ce nu-ți faci curaj să vorbești cu fata aia despre care-mi povesteai că-ți cam place? Ce-aștepți? Să vină ea la tine?

-Nu știu ce-aștept, Blea. Nu știu. Mi-e dragă și e fată bună. Da mi-e frică. Dacă-mi face ca cealaltă? Dacă mă lasă și ea?

-Băăă, că prostovan mai ești. Păi cealaltă era piază rea, mă! De aia te-a lăsat. Nu de alta. Fii atent! Te las aici cu telefonul pe Favi.ro. Îți dau voie să cumperi pentru grădină trei accesorii. Trei, nu mai multe! Le alegi pe alea care crezi tu că o să te facă să te simți relaxat. Imaginează-ți ce te-ar putea ajuta, la ce vrei să te uiți în serile de vară când stăm aici cu o bere rece în față sau toamna târziu când o să bem ceva fierbinte. Orice vrei tu. Pitici de grădină, luminatoare, grătare, o vatră pentru foc, orice! Le comanzi împreună cu canapeaua, fotoliul, măsuța și pavilionul pe care deja le-am ales. Surprinde-mă. Și nu sta mult că începe serialul. Te-aștept în casă, Tărtăcuță!

Și uite-așa, din bocetele prietenului meu imaginar a luat naștere colțul meu de liniște de lângă casă, locul în care mă eliberez de stresul și oboseala de peste zi, locul în care fie că desfac o bere și urmăresc un meci, fie că mă uit la un episod din serialul meu preferat pe Netflix sau că pur și simplu ascult niște muzică, rămâne mereu pavilionul sub care băieții nu plâng niciodată.

Articol pentru Proba nr 5 din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de

Favi.ro

*surse foto: Favi.ro

Publicat în Super Blog

Unde nu se pricepe Volodia, Vindem-ieftin.ro salvează situația

Cum Blea? N-ai tu încredere în mine? Păi dacă-ți spun că eu și cu gașca mea te putem ajuta să-ți construiești o casă într-o vară, înseamnă că putem! Cât ai zice cazaciok te muți în casă nouă.

Uite-așa mi-am început eu ziua în care m-am decis să renunț la aglomerația și zgomotul din oraș și să mă mut la țară. Certându-mă cu prietenul meu imaginar, Volodia, care-mi promitea că el și ceilalți șase rezidenți ai tărtăcuței mele mă vor ajuta să-mi construiesc în doi timpi și trei mișcări o casă ca-n povești.

Blea, ascultă la mine! Adunăm toată formația și în trei luni coliba-i ridicată. Și o să fie cea mai frumoasă din mahala. Când o să treacă vecinii pe lângă casa ta o să fluiere a pagubă și-o să spună că-i luată de pe revistă. Din portiță și până-n acoperiș casa ta o să fie o minunăție!

Citește în continuare „Unde nu se pricepe Volodia, Vindem-ieftin.ro salvează situația”

Publicat în Super Blog

Ciocolata și sărutarea furată. Cum și de ce a învățat Volodia să coasă la mașină

Într-una din ultimele zile călduroase din toamna asta stăteam așa relaxat pe balcon împreună cu Volodia și savuram câte un pahar din sucul lui „natural” preferat în timp ce contemplam la minunile naturii. (Pentru cei care au deschis televizorul mai târziu, Volodia este prietenul meu imaginar, unul din cei șapte prieteni imaginari, singurul care are tupeul să-mi spună ce să fac din când în când).

Ei, și cum stăteam eu așa relaxat cu Volodia lângă mine, din curtea vecinilor s-a auzit un zgomot care suna cam așa: țac-țac pac! țac-țac pac! Mă uit la Volodia, Volodia se uită înapoi la mine și zice: De când n-am mai auzit sunetul de masina de cusut! Eram vlăjgan la mama-n bătătură, cu puf abia ieșit sub nas și caș la gură. Umblam după Evghenia, fata groparului satului că la câte îngropăciuni făcea ta-su, toată ziua umbla pe ulițe cu colivă-n mână.

Citește în continuare „Ciocolata și sărutarea furată. Cum și de ce a învățat Volodia să coasă la mașină”

Publicat în Super Blog

Volodia, mămic de bebel super-erou!

„Voi fi mămic!” Astea sunt cuvintele pe care nu doar că nu le vei înțelege niciodată, dar care te vor da peste cap pentru mult timp. Să vă explic. Prietenul meu imaginar, Volodia a făcut ce-a făcut și m-am trezit că a ieșit din culcușul lui călduros de-acolo din creieras și-a început să bântuie lumea. Și așa de bine-a bântuit-o că s-a întors după o lună acasă cu un test de sarcină în dinți și-un zâmbet pe toată fața spunându-mi senin: „Voi fi mămic!”

Citește în continuare „Volodia, mămic de bebel super-erou!”