Publicat în Super Blog, Viață de vânzător

Cine e Costică și cum a început să scrie?

     Mulți dintre prietenii mei văd tot felul de postări pe pagina mea de Facebook cu articole scrise despre diferite chestii. Unii din ei nu prea înțeleg ce-i cu postările respective, o altă mare parte se miră și mă întreabă dacă sunt blogger și despre ce scriu și ce fac și cum îmi vin ideile de articole iar alții pur și simplu mă citesc și-atât. Pentru toți cei menționați mai sus m-am gândit că  ar fi frumos din partea mea să mă prezint, să le spun cine sunt și ce fac și, cel mai important, să le spun de unde a plecat nebunia cu blogul lui Costică.

     Eu sunt Costică! Îmi place să spun că nu sunt blogger, că mă joc de-a bloggingul. Una-alta cu Costică a apărut în online prin 2015, dar până atunci am mai cochetat cu bloggingul și înainte. Pe 1 mai 2010 intram pentru prima dată în lumea asta cu speranțe mari și mult entuziasm. Nu știam nimic despre ce presupunea să fii blogger. Mă uitam la cei care existau deja la vremea respectivă și-i admiram. Trebuie să recunosc, eram și puțin invidios pe ei pentru că reușeau să adune în jurul lor comunități frumoase de oameni. Așa că mi-am făcut și eu blog. Credeam că aveam multe lucruri de spus, așa că am pornit la drum. „Să bârfim” era numele dat blogului și speram să adun pe el mii, zeci de mii de oameni cu care să pot povesti despre orice, cu care puteam să râd și să mă simt bine, așa cum mă simțeam când mă întâlneam cu prietenii mei la o șuetă. N-aveam pe-atunci cunoștinte despre domenii și hosting și SEO și alte năzbâtii de-ale bloggingului. Voiam doar să scriu și articolele mele să fie citite de cât mai mulți oameni.

     Îmi aduc aminte și acum primul articol scris. Atacam în viteza a cincea oamenii caresabarfim merg la grătare de 1 mai și lasă mizerie în urma lor. Cumva, faptul că am deschis tot 1 mai blogul m-a împins să încep cu un articol dedicat zilei respective. Credeam că o să fie un articol care o să rupă gura târgului, că o să primească zeci, sute de comentarii și visam să-mi văd rândurile distribuite pe pagini de socializare așa cum vedeam alte articole distribuite la vremea aia.  Nu vă spun că în afară de prietenii de pe Facebook cărora le-am cerut, practic i-am implorat să intre, să citească și să comenteze, articolul n-a avut niciodată un alt cititor. Deși prietenii mă lăudau că am talent, că am scris bine și frumos și aveam oarece înclinații spre blogging totuși statisticile mele arătau 0 vizitatori cu 0 vizualizări zile la rând. În rarele momente în care apărea câte un rătăcit care citea, probabil pe sărite ceea ce am scris, inima îmi sărea din piept și mă gândeam că GATA! ăla era momentul! Cititorul ăla o să fie încântat de ce a găsit pe blogul meu, o să distribuie articolul și eu voi începe să fiu cunoscut. N-a fost deloc așa. Au mai urmat câteva articole în anul ce-a urmat, toate având aceleași rezultate dezastruoase. Nu reușeam să ies în evidență oricât de mult aș fi încercat, oricât de mult aș fi distribuit pe rețelele de socializare pagina, oricât de mult aș fi stresat oamenii din jurul meu.

     Nici nu aveam pe cineva care să mă învețe, să mă îndrume, să-mi explice și să-mi povestească ce presupunea să deții un blog, cum trebuia să-l întrețin, ce trebuia să fac pentru a câștiga ceva urmăritori sau cum puteam să-mi cresc audiențele. Pe vremea aia discuțiile despre domenii web erau pentru mine limbi străine. Deși mă întâlneam cu ele la fiecare pas, habar n-aveam ce erau domeniile. Așa că începusem să mă descurajez. Renunțasem deja la scris de câteva luni bune și uitasem de micul meu blog neștiut de nimeni. Asta până prin primăvara anului următor când cunoscusem o fată extraordinar de frumoasă după care mi se aprinseseră călcâiele și care, surpriză! era bloggeriță! Aveam în sfârșit pe cineva cu care să discut despre pasiunea mea îngropată (de fapt, credeam c-am găsit o modalitate să mă apropii de ea și s-o impresionez :)) ) Așa c-am încercat o resuscitare a blogului, fără nicio reușită. Fata a rămas, dar blogul și-a găsit într-un final tragicul sfârșit câțiva ani mai târziu după ce mă convinsesem că îl țineam deschis degeaba.

     În 2015 cum ziceam, a luat ființă Una-alta cu Costică. La îndemnul domnișoarei și tentat de premiile din competițiile de blogging am zis să-mi încerc din nou norocul și să revin în familie. Aveam o oarece maturitate, aveam ceva mai multe cunoștinte despre cum se face și ce presupune și aveam așteptări mai rezonabile decânt prima dată.

Din 2015 și până azi am crescut mult. Pe toate planurile. Nu mă compar cu marii bloggeri naționali, dar sunt mândru că articolele mele au ajuns la un număr destul de mare de cititori. Unele din ele mi-au depășit cu mult așteptările ajungând să atingă cote extraordinare (pentru mine). Încetul cu încetul mi-am construit un nume și-am început să am și câte-o colaborare pe ici pe colo, am început să câștig câte un premiu la competiții, am început să văd că oameni pe care nu-i cunosc și pe care nu i-am întâlnit niciodată ajung pe blogul meu, citesc articole și chiar găsesc informații utile.

     Mai am mult de lucrat, sunt conștient. Dacă vreau să trec la nivelul următor va trebui să-mi fac un obicei din a scrie regulat, va trebui să investesc nu doar timp ci și ceva finanțe, va trebui ca, la un moment dat, să mă gândesc chiar să-l părăsesc pe bătrânul WordPress și să-mi cumpăr un domeniu .ro. Dacă mă voi hotărî să fac pasul ăsta voi, puținii mei cititori veți fi primii care veți afla vestea și sper că o să fie o schimbare de bun augur pentru ca voi să vă bucurați mai departe de prostiile scrise de Costică.

 

  Articol pentru Super Blog 2018, proba nr 11

Reclame
Publicat în Super Blog, Viață de vânzător

Sunt cetățean european și am drepturi… dar și obligații!

     Zilele astea, mergând spre casă cu mijlocul de transport preferat și singurul pe care mi-l pot permite (autobuzul), am auzit fără să vreau o discuție între doi călători. Unul dintre ei povestea cum și-a cumpărat el cu banu’ jos un frigider și când i-a fost adus acasă, livratorul i-a spus să nu-l bage în priză până a doua zi. Și era foarte deranjat că, după ce a dat „șaptișpe” milioane pe el, își permitea un șofer să-i spună ce să facă cu frigiderul care era, nu-i așa, al lui. Prietenul lui, care părea vizibil mai „inteligent”, a concluzionat imediat: „Ți-a spus așa că dacă-l băgai în priză atunci și vedeai că-i stricat trebuia să-ți aducă altul. Așa, dacă e stricat a doua zi, dau vina pe tine și te pun să plătești reparația. Știu, că și eu am pățit așa cu măgarii ăia!”

     Inițial m-a amuzat conversația celor doi. Însă, mai târziu, am realizat că lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des la noi și se datorează lipsei de informare sau nepăsării. Din păcate, clienții noștri nu beneficiază cum ar trebui de o informare corectă și completă în ceea ce privește drepturile și obligațiile lor atunci când își cumpără un produs nou. Iar cei care primesc, totuși acea informație, nu o înțeleg sau, pur și simplu, o ignoră. În 8 ani de activitate am observat cu mâhnire că numărul celor care citesc manualul de instrucțiuni al unui produs nou este alarmant de mic. Foarte mulți folosesc produsele fără să știe cum funcționează, fără să fi citit măcar informațiile de bază despre produs. Și de aici rezultă foarte multe defecte „provocate”. De exemplu, un mixer în al cărui manual scrie că trebuie folosit pentru maxim 1 minut neîntrerupt, clientul îl pune la treabă preț de vreo 10 minute și se arde. Urmarea? Un client nervos la ușa magazinului reclamând calitatea proastă a mixerului. Știți cât este de „plăcut” să te cerți cu un individ care n-a folosit corespunzător produsul și l-a distrus? Nu? Nici nu vă doresc asta!

Știu că a existat o campanie de informare a cetățenilor în care li se spunea că legile europene le conferă anumite drepturi ca și clienți. Mai țineți minte și voi reclamele alea de la televizor cu „Sunt cetățean european și am drepturi!” Deși s-a vrut a fi o campanie utilă pentru informarea consumatorilor, a creat mai multă dezordine și mai multă dezinformare decât lipsa ei. Ceea ce le-ar trebui cu adevărat oamenilor este o campanie nu doar de informare, ci o campanie de informare și educare! Oamenii trebuie să învețe cum trebuie să folosească un produs nou, trebuie să învețe că este imperios necesar ca, în momentul achiziționării trebuie, în primul rând, să citească informațiile din manualul de instrucțiuni și trebuie să cunoască și să înțeleagă legile care-i protejează.

 

     Pentru asta eu aș înființa o astfel de campanie extrem de agresivă. Nu este suficient să le dai oamenilor câteva spoturi publicitare în care vezi un teatru prost cu unul care-ți cere „3 milioane și e ca nou” pentru un laptop cu un abțibild pe el. Un mesaj de genul: „STOP! Ai citit manualul de instrucțiuni înainte să-l bagi în priză?” ar avea mai mult efect, însoțit, bineînțeles de un clip sugestiv. Știți mesajele alea de interes general în care suntem îndemnați să consumăm minim 2 litri de lichide, să evităm consumul de sare, zahăr și grăsimi și altele ca ele, nu? În genul ăsta  aș iniția un program de informare. Mesaje în care să informăm oamenii că, în cazul unei defecțiuni, acesta are dreptul ÎN PRIMUL RÂND LA REPARAȚIE (gratuită) apoi, după caz, la înlocuire sau returnarea contravalorii. Sau altul în care să le spună că garanția unui produs acoperă doar viciile de fabricație, nu și defectele provocate de utilizator. (Știți câți oameni vin la magazin cu ecranele telefoanelor sparte și ridică pretenții să le fie reparate „pe garanție”?)

     Oamenii trebuie să știe pentru ce pot solicita dreptul la garanție și pentru ce nu. Ăsta este principalul motiv pentru care de foarte multe ori clienții se îndreaptă spre autoritățile competente pentru soluționarea problemelor și rămân cu un gust amar și cu ideea că autoritățile acoperă neregulile comercianților. De-ați ști voi câte amenzi împarte ANPC-ul în România pentru că nu se respectă contractele, nu cred că s-ar mai îndoi cineva de verticalitatea lor.

     Dar, ca în orice domeniu, o idee bună nu se transformă automat într-un proiect bun. Pentru asta ai nevoie de câteva ajutoare cheie. De asta eu m-am gândit că aș putea să cer ajutorul unor vechi prieteni. Bine, prieteni prin „alianță”, datorită Superblogului. În fine, o astfel de campanie nu ar putea fi susținută fără participarea unor experți în domeniu. Cei de la ArenaIT s-ar descurca de minune într-o astfel de campanie. Mi-i închipui în niște clipuri demonstrative, explicând cum stă treaba cu defectele de fabricație versus defecte provocate sau, luând pasaje din legile despre Protecția consumatorului și excplicându-le pe înțelesul tuturor. Bine, toate astea s-ar face, bineînțeles sub patronajul unui alt profesionist la care m-am tot gândit. Cei de la TVR2 ar accepta cu drag să ne ofere suport tehnic pentru realizarea și distribuirea acestor materiale.

     De astfel de campanii am avea nevoie în România pentru ca oamenii să înceapă să priceapă și să-ți însușească atât drepturile cât și obligațiile pe care le au atunci când cumpără un produs nou.  Ăsta ar fi un prim pas spre civilizare, spre asumarea răspunderii și, în final, spre normalitate.

AVBS-CREDIT1

„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

Publicat în Viață de vânzător

2018, martie, Spring Super….blog!

Nea’miaza!

Intr-o viteza cum n-ati mai intalnit va anunt ca, in ciuda promisiunii ca n-o sa particip la Springul asta, m-am decis sa ma arunc in lupta si de data asta. Asa ca, lume-lume, fiti atenti! Costica a venit la Spring! Si de data asta, a venit sa castige! Nu-i stati in cale, ca e suparat grav! :))

 

 

Primul articol pentru Spring Super Blog 2018

Publicat în Viață de vânzător

Intel Compute stick.Ce este, cum este, pentru cine este?

Salut,

     După o lungă perioadă în care mi-am ocupat timpul cu super-competiția Superblog, azi vin la voi cu un articol foarte interesant. (Cel puțin, sper că o sa fie interesant). Este vorba despre ultima mea achiziție. O noutate incă, în materie de computing. Cel mai mic calculator din lume ar spune unii. Eu spun doar cel mai mic dispozitiv de computing domestic. Se numește Intel Compute Stick și o să vi-l prezint cât mai bine în acest articol și o să încerc să fac puțină lumină pentru cei care au auzit de el, dar nu știu încă ce face.

     Eu l-am cumpărat de pe eMAG și am plătit pe el 729 de lei. img_20161222_130440

Ce este un Compute Stick?

     Acest dispozitiv de computing este practic un calculator în miniatură. Tot ce ai nevoie ca să faci un computer să funcționeze se găsește sub acea carcasă de plastic. Dispozitivul se conectează la orice monitor sau televizor care suportă conexiune tip HDMI și gata! Chiar GATA! Are doar 12 cm lungime, 4cm lățime și 1 cm grosime. Încape în buzunarul de la pantaloni și îl poți lua cu tine oriunde, atâta timp cât ai la dispoziție un televizor la care să-l conectezi.

Ce găsim sub carcasă?

     Vine echipat cu un procesor Intel Atom x5-Z8330, procesor lansat la începutul anului 2016. Ca și câteva informații tehnice despre acest procesor pot să vă spun faptul că capture2este construit pe litografie de 14nm, este quad core (4 nuclee și 4 fire de execuție), are o frecvență de bază de 1,44 GHz cu posibilitate de „burst” până la 1.92GHz. 2 MB cache și un consum de DOAR 2 watti. Grafica este asigurată de Intel HD Graphics 400, mai mult decât suficient pentru computing de bază (pentru ce a fost și creat acest dispozitiv)

     În afară de procesor, compute stick-ul vine echipat și cu o memorie RAM de 2GB DDR3 și 32 GB spațiu de stocare, eMMC. Spațiu care poate fi suplimentat datorită slotului pentru card micro SD. Pe lânngă slotul microSD dispozitivul mai are și 2 porturi USB (dintre care unul pe 3.0), un slot microUSB (pentru alimentare) și un HDMI (folosit pentru conectarea la orice televizor sau monitor care suportă acest tip de conexiune.

     De menționat este faptul că alimentarea cu energie electrică pentru acest dispozitiv se face prin mufa microUSB și este recomandat să fie folosit alimentatorul din pachet întrucât curentul provenit de la USB-ul televizorului (dacă se conectează) nu este suficient. Eu personal am conectat la mufa USB dedicată HDD-ului pentru a avea suficientă putere ca să pornească. De altfel, puteți conecta fără probleme un hard extern la unul din USB-urile stick-ului. Va funcționa perfect.capture

     Ca și conectivitate fără fir trebuie menționată conexiunea wi-fi 802.11 ac (deși pe site-ul vânzătorului se specifica faptul că este b/g/n) și conexiunea Bluetooth 4.0

     Sistemul vine cu Windows 10 preinstalat, așadar nu trebuie să vă faceți griji că veți avea cheltuieli suplimentare. În afară de o tastatură și un mouse nu mai aveți nevoie de absolut nimic.

La ce poate fi folosit?

     Eu mi-am cumpărat acest dispozitiv gândindu-mă câte kilograme aș putea salva din bagajul meu de fiecare dată când plec în concediu. Laptopul și alimentatorul trag cel puțin 2 kg (laptopul meu este un ultrabook convertibil). Dar dacă ți-ai luat laptopul, ia și hardul extern și mouse-ul și mai știu eu ce bagi în rucsacul tău atunci când te pregătești. Compute stick-ul l-ai băgat într-un buzunar și dus ești. Cablurile și restul accesoriilor pot fi îngrămădite într-un colț al geamantanului fără să deranjeze prea mult. Unde mai pui că riscul de a fi victima unei tâlhării scade vizibil atunci când ai un compute stick în loc de laptop.

     În afară de asta, consider că un compute stick este foarte util celor care se gândesc să-ți înlocuiască televizorul vechi cu unul SMART. Atunci când pleci la magazin cu gândul să-țiimg_20161222_134343 iei un smart tv, ar trebui să iei în calcul varianta unui compute stick. De ce? Pentru că un compute stick face tot ce ai vrea să faci tu pe un smart tv și ceva în plus. Gândiți-vă că aveți un televizor pe care îl transformați într-un calculator în adevăratul sens al cuvântului. Dacă la un smart tv aplicațiile, browserul și orice funcție sunt oarecum limitate de procesorul slab al televizorului, cu un Compute Stick poți face orice vrei. Te uiți la un film online, descarci un film pentru mai târziu, intri pe site-urile de socializare sau pe cele cu materiale media (gen Youtube, Seenow, HboGo etc), lucrezi documente Word sau Excel, partajezi munca ta cu alți utilizatori sau, printezi un proiect. Toate astea pot fi făcute cu ajutorul unui Compute Stick și chiar mai multe. Poți chiar să te joci.

Pro/Con

     Ca orice lucru nou apărut, toți vrem să vedem ce beneficii și ce dezavantaje avem dacă ar fi să-l cumpărăm. Ei bine, nici acest compute stick nu o să fie iertat.

PRO:

     Este un dispozitiv mult mai mic decât un laptop sau un desktop, foarte purtabil, foarte ușor

de montat și de pus în funcțiune.

img_20161222_130517

 

CON:

     Nu are o baterie internă care să-i ofere autonomie și nici un display pentru a fi utilizat pe drum. Trebuie să ai neapărat un televizor sau un monitor la îndemână.

PRO:

     Are un preț extrem de accesibil, mult mai ieftin decât un laptop value. (Modelul pe care l-am luat eu costa 729 lei)

CON:

     Comparativ cu un laptop care are minim 500GB spațiu de stocare, pentru unii ar putea fi o problemă faptul că deține doar 32GB.

     Însă, cei care s-au obișnuit cu stocarea datelor sau documentelor în cloud ar putea găsi acești 32 GB mai mult decât suficienți.

PRO:

     Surclasează în mod CATEGORIC funcția smart de pe ORICE televizor de pe piață la această oră.

CON:

     Vei utiliza o mufă HDMI în plus și o priză în plus (nu toată lumea deține un USB de 5V și un A la televizor încât să poată alimenta stick-ul cu energie direct din televizor).

     În concluzie, Intel compute stick este un dispozitiv foarte util din mai multe puncte de vedere pe care îl recomand cu căldură tuturor. Nu este doar un înlocuitor pentru laptopul pe care-l iei în concediu sau pentru smartul de pe televizor. Poate fi la fel de bine un calculator în adevăratul sens al cuvântului. Un calculator în casă. În camera copiilor sau în bucătărie, în living sau în dormitor. Intel Compute Stick este un calculator care îți poate transforma oricând televizorul într-un 2în1 adevărat.

     Voi ce credeți? Merită să-l încercați? L-ați testat? V-a plăcut? V-ar tenta să-l cumpărați? L-ați lua în calcul ca alternativă pentru cele descrise mai sus?

 

 

 

Publicat în Altele, Viață de vânzător

De ce să ai mereu un prost aproape?

     Mulți dintre noi ne plângem de oamenii proști din jurul nostru. Am vrea să nu mai fie, am vrea să trăim într-o lume fără ei. Însă eu vă dau aici câteva motive să vă bucurați de proștii din jurul vostru. O să vedeți că, la final, nu sunt așa răi.

  • privind la un prost îți vei da seama cât ești tu de fericit;
  • un prost te poate face să apari într-o lumină favorabilă, atunci când este comparat cu tine;
  • un prost te va face să te simți bine atunci când îi auzi perlele. Nimic nu se compară cu o distracție pe seama unui prost;
  • când te uiți la prost ajungi să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ți-a oferit;
  • în preajma prostului nu trebuie să-ți faci griji că vei părea nepregătit;
  • în momentul în care un prost își va argumenta ideile tu vei avea destul timp să-ți odihnești și să-ți calmezi mintea. E știut că un prost nu merită ascultat. Așa că, atunci când un prost vorbește, tu gândește-te la unicorni sau înghețată. E mult mai interesant decât ce spune prostul;
  • nu trebuie să te chinui să distrugi un prost, să demonstrezi că este prost. Trebuie doar să-l lași să deschidă gura. Toți din jur vor remarca din primele 15 secunde calitatea de… prost;

     Astea-s doar câteva din motivele pentru care nu ar trebui să te deranjeze prezența proștilor în jurul tău. Dacă mai știi si altele, le aștept în comentarii. Dacă ești prost și te simți atins, aștept de asemenea comentarii. Promit să nu le filtrez.

 

*sursă video: filmul Orient Express (2004) prințul Andrei Morudzi ( Sergiu Nicolaescu) și pădurarul  Vasile Gărdescu (Valentin Teodosiu) discută despre proști

Publicat în Viață de vânzător

Doi, sărbătorim trei la Oliviers

Sărbătorim…

     Unele persoane merg la restaurant ca să sărbătorească o aniversare, altele o căsătorie sau un botez. Unii sărbătoresc la restaurant o promovare sau un succes al unui proiect important. Noi am decis să mergem la restaurant ca să sărbătorim un alt tip de eveniment. Unul care-ți întoarce lumea pe dos, care îți schimbă toate planurile. Mami e însărcinată! Mami o să devină MAMI! Avem doar un an și puțin de când ne-am căsătorit și ăsta era ultimul pas pe care trebuia să-l mai facem. Am fost atât de fericiți când am aflat minunea încât am decis să marcăm momentul printr-o cină romantică.

     Și ce loc mai bun puteam găsi  pentru a sărbători un asemenea moment decât vechiul nostru prieten, restaurantul Oliviers, la primul etaj al hotelului Arc de Triomphe, hotelul în care ne-am petrecut seara logodnei și multe alte seri pe vremea când amândoi făceam naveta la București ca să ne întâlnim. De ce vechiul nostru cheesecakeprieten? Pentru că de fiecare dată când veneam aici era regulă sfântă să ne oprim la restaurant unde mâncam cel mai bun cheesecake pe care l-am gustat vreodată în viață și beam un vin. De fiecare dată aceeași comandă. Aveam chiar și masa noastră la care ne așezam de fiecare dată. O măsuță retrasă de 2 persoane sub un tablou drăguț din care de fiecare dată eu nu observam decât o vază cu flori. Mi se părea fascinantă vaza și de câte ori ridicam privirea spre tablou, doar la ea mă uitam.sala-1

     Ei bine, unul din motivele pentru care am ales Oliviers a fost și faptul că pentru noi este cel mai bun restaurant bio din București.  E și normal să fie cel mai bun, gândesc eu, atunci când o parte din produsele lor sunt practic, din producție proprie. Pe lângă sutele de produse bio pe care le aduc în bucătărie de la producători autohtoni, bucătarii se bucură de privilegiul de a găti cu produse din sere și livezi proprii. Și ăsta e lucru mare la un restaurant.

     De data asta am decis ca, pe lângă „tradiționalul” cheesecake să luăm o cină completă, ca oamenii. Era o sărbătoare specială. Era… prima noastră cină în trei(chiar dacă bebe mic nu era decât o gâlmă mică în burtica lui mami). Așa că ne-am decis să luăm ceva ușor, ceva sofisticat. Cum mami mă știe ahtiat după supele cremă m-a lăsat să-mi comand supa de sparanghel pe care-mi doream să o gust de ceva timp iar ea și-a comandat veșnica supă de pui. Când vine vorba de ciorbe/supe… niciodată nu renunță la pui. Așa că nu m-am chinuit nici de data asta să o conving. Am lăsat-o să-și facă plăcerea, știind că la următorul fel aveam de gând să o conving să guste ceva special.

     Am căzut de acord că o porție de pește ar fi numai bună, așa că l-am rugat pe ospătar să ne ajute cu alegerea preparatului. L-am întrebat ce ne-ar recomanda el și care ar filupul.jpg recomandarea bucătarului pentru o proaspătă viitoare mămică. Ne-a zâmbit cald și ne-a îndemnat să încercăm file-ul de lup de mare. Am privit-o pe mami complice, i-am zâmbit și imediat l-am rugat pe băiat să ne aducă două porții. Am mers pe mâna lui și nu ne-a părut rău. De la aspectul peștelui în farfurie și până la gust, totul a fost perfect. Niciodată nu am crezut că peștele poate avea un asemenea gust bun. Și nu, lupul de mare nu are niciun fel de legătură cu lupul din pădure așa cum credeam. Nici la aspect nici la nimic. Poate doar faptul că este un pește răpitor să-l apropie puțin, dar altceva, nu.

     În toate vizitele pe care le-am făcut la Restaurantul Oliviers și nu numai la ei ci în toate locațiile Residence, am avut parte de sala-2experiențe extraordinare. Atmosfera intimă, decorul romantic și mâncarea gustoasă au fost de fiecare dată rețeta perfectă pentru o seară reușită. De fiecare dată am plecat acasă fericit și mulțumit. Și seara asta se anunța la fel de frumoasă datorită companiei mele, în primul rând, datorită motivului pentru care eram aici, datorită mâncării excelente și a desertului pe care-l așteptam cu sufletul la gură, dar și datorită personalului care dă dovadă de profesionalism și dedicare. Se vede că la Residence Hotels se pune accentul pe oameni și pe fericire. Da, pe fericire! Pentru că angajații fericiți, fac clienți fericiți. Sau, cel puțin așa am auzit. În cazul nostru a fost adevărat.

sigla-oliviers

*surse foto: oliviers.ro, superblog.eu

                                                   Articol scris pentru Super Blog 2016

Publicat în Altele, Viață de vânzător

Prima mea comandă pe elefant.ro

Salutare!

     Vă plictisesc azi cu o postare total diferită de cele cu care eram eu obișnuit. O să încerc să fac un review pentru primul meu produs cumpărat de pe Elefant.ro. Parfumul One Shock de la Calvin Klein.

Îl aveam deja acasă, cumpărat din Sephora la indicațiile precise are iubitei mele care, vă jur, mă cunoaște atât de bine încât nu a dat greș cu nicio recomandare în materie de cosmetice sau produse vestimentare atunci când am avut nevoie de ajutorul ei. Îmi place atât de mult încât, din toate parfumurile pe care le dețin pe ăsta l-am chinuit cel mai tare!

Dar, de câteva săptămâni l-am epuizat și am început să mă plâng duduii cum că am rămas fără preferat. Week-endul trecut, însă, după ce m-am plâns și m-am rugat de ea să mă anunțe când mai apare vreo mocăceală la parfumul meu, duduia mi-a trimis un link de pe elefant cu parfumul. Preț foarte bun, ofertă cu transport gratuit, ce mai…toate bune!

Însă, mi-am amintit de toți ăia care și-au dat cu presupusul pe net când venea vorba de site-ul elefant.ro, cum că produsele (mă refer strict la parfumuri) nu ar fi originale. Chiar și așa, am zis să risc și să încerc. La urma urmei, politica lor de retur îmi permitea să le trimit pachetul înapoi în cazul în care ceva era putred la mijloc. Așa că, am băgat produsul în coș, automat, din partea lor am primit cadou și o carte (ieftină, n-am ce zice…dar gestul contează) și am mers mai departe cu plata (prin card-iubesc plățile online!!).

Azi dimineață am primit telefon de la Fan Courier. Mă anunța că mi-a venit coletul. Am ieșit în stradă, am luat pachețelul și am venit cumințel în casă (nu ca în reclama lor cu tanti care își sperieDSCN7820 copiii când sare pe coletul verde), gata să văd dacă mi-am luat țeapă sau am făcut o afacere bună. La prima vedere, cutia arată ca originalul. Niciun detaliu care să nu fie la locul lui, niciun fel de problemă. Am comparat cutia celui vechi (da, păstrez cutiile parfumurilor) cu cea nouă și totul părea ok. Mai departe, am desfăcut cutiuța și am descoperit în interior sticluța pe care o cunoșteam deja, sigilată cu un căpăcel iar pompița așezată frumos alături. Înainte să testez mirosul i-am transmis cumințel duduii mele seria de pe cutie (și de pe sticluță) împreună cu codul EAN (codul de bare) ca să-și facă ea magia și să verifice veridicitatea produsului. Vești bune, în continuare totul era în regulă.

Am purces, pe urmă la testul suprem. Să vedem cum miroase. Am dat un puf discret pe piele pe mâna dreaptă, am stors din sticluța veche ce-a mai rămas, DSCN7824pe mâna stângă și am comparat mirosurile. IDENTIC! Totul mirosea exact la fel! Nu o să vă plictisesc cu buchete, note sau alte detalii pe care recunosc cu mâna pe inimă că nu le știu. O să vă spun doar că parfumul pe care mi l-am comandat de pe elefant.ro este identic cu cel pe care mi l-am cumpărat anul trecut din Sephora. Nu este un fals, nu este o reproducere ieftină.

În concluzie sunt foarte mulțumit de prima mea incursiune în lumea achizițiilor de la Elefant. (Bine, nu e chiar prima pentru că doar cu jumătate de oră înainte de parfum am mai plasat o comandă, de data asta pentru duduie 😛 ). Parfumul pe care-l îndrăgesc la un preț destul de atractiv (109,9 lei/100ml), transport gratuit (indiferent de valoarea comenzii) și cadoul pe care mi l-au oferit la achiziție sunt motive foarte serioase să țin site-ul Elefant.ro în favorite și, din când în când, să mai arunc câte-o privire pe-acolo.

Cât despre parfum, o să împart cu voi o smecherie pentru a verifica autenticitatea parfumului pe care îl aveți(de la duduie învățată). În primul rând, codul EAN ar trebui să vă genereze într-o căutare pe Google produsul pe care-l aveți în mână iar, în al doilea rând, seria produsului ar trebui să se regăsească aici. Este un site pe care puteți verifica data fabricării unui produs cosmetic și, teoretic, dacă acest produs este într-adevăr original, codul de pe cutie va generaDSCN7822 data producției lotului respectiv. Metodele de mai sus nu sunt 100% sigure, bineînțeles. Există, probabil și falsuri atât de bune încât pot trece de toate testele de mai sus. Dar nu cred că există motive de îngrijorare în cazul produselor achiziționate de pe elefant.ro. Și chiar dacă întâmpinați astfel de situații neplăcute, faceți cu încredere uz de serviciul de retur. Puneți produsul nefolosit, în ambalajul original (cu tot cu țipla de plastic) înapoi în cutie și completați formularul din „contul meu-comenzile mele-retur”. Atâta timp cât veți respecta cerințele pentru returnare, vă veți primi banii înapoi pe produsul de care nu sunteți mulțumiți.

Închei cu mulțumirile de rigoare celor de la Elefant.ro pentru parfum, pentru rapiditate și pentru cadou, mulțumiri enorme iubitei mele care are răbdare cu mine să mă „educe” atunci când vine vorba de cumpărături de produse cosmetice și mulțumiri vouă, celor care din greșeală o să ajungeți pe pagina mea și o să citiți acest review.

La cât mai multe cumpărături vă doresc și la pungi cât mai pline ca să aveți cu ce…

Vă pup,

Costică!

Publicat în Blogal Initiative, Viață de vânzător

La muncă, dar la joacă!

     Îmi place locul meu de muncă. Nu neapărat prin prisma faptului că vând (nu e nimic senzațional în a vinde) dar datorită faptului că pot să testez toate noutățile care apar pe piață, înaintea clienților. A apărut un televizor nou, eu îl testez primul. O cameră sport? S-o vedem cum filmează! Un laptop gaming „bombă”? Să-i testăm limitele!

     Într-una din zile, primim un mail de la sediu prin care suntem informați că vom primi în magazin o gamă nouă de produse. Scooterele Balance wheel! Sau Hoverboard-uri după cum le zic alții. Le văzusem deja prin videoclipuri pe youtube și mi se păreau smechere. Ce este un hoverboard? Un skateboard electric pe două roți care funcționează controlat de schimbarea centrului de greutate a corpului. Te apleci în față, el va porni spre înainte, te lași pe spate, se va opri și-și va începe drumul în ” marche arrière” sau înapoi, mai pe românește. Te lași pe piciorul stâng, va coti spre stânga și la fel cu piciorul drept.

      Am așteptat cumințel ziua livrării în magazin. Când a sosit, am sărit pe cuthoverboardie cu bucuria unui copil care-și desface cadourile la Crăciun. L-am scos din ambalaj, am citit pe repede-înainte manualul de instrucțiuni ca să îmi fac o idee despre el și l-am „încălecat”. Prima impresie a fost aceea că pământul îmi fugea de sub picioare. Dar ușor-ușor m-am stabilizat și am început să mă deplasez metru după metru. Nu a durat mult până am început să fac tot felul de „ischibiții” pe el, rotiri, mers cu spatele, slalom etc.

     Ce este important de știut, e faptul că un astfel de dispozitiv necesită maxim 4-5 ore de practică pentru a învăța să-l controlezi. E mai ușor decât mersul pe bicicletă, dar mai solicitant. După 2-3 ore de stat pe el în poziția de „drepți”, mușchii picioarelor s-ar putea să intre în grevă.

    Aparatul în sine funcționează pe un principiu foarte simplu. Două motoare electrice care rulează independent în funcțiile de comenzile pe care i le transmiți tu prin schimbarea centrului de greutate. Are o autonomie de aproximativ 20 de kilometri, suportă o greutate de maxim 130 de kilograme (în funcție de marca și modelul ales) și are un timp de reîncărcare de 2-3 ore. Conform manualului de instrucțiuni, este indicat să se adopte o ținută sportivă, cât mai lejeră atunci când este utilizat și, poate cel mai important lucru, aveți mereu în vedere faptul că deși este un aparat amuzant, poate provoca moartea în cazul utilizării necorespunzătoare.

hoverboard1

     Testul la care l-am supus eu a fost destul de concludent. Mai bine de 3 ore plimbat prin magazin, printe clienți și cărucioare. Rezultatul: o febră musculară, zero căzături, zero pietoni loviți, zero obstacole doborâte.

     Ei, uite de asta îmi place locul meu de muncă! Unde mai vezi oameni muncind, plimbându-se pe skateboard-uri electrice?

      Voi ce ziceți? V-ați încumeta să îmblânziți un asemenea armăsar? V-ați urca pe un hoverboard?

 

 

 

Publicat în Blogal Initiative, Viață de vânzător

Caniculă-n frigider

     Zi de vară până-n seară. Treizeci și trei de grade la umbră. Pe unde încerc să mă ascund nu dau decât de zăpușeală. Singura scăpare în astfel de momente este stocul impresionant de înghețată, apă rece și bere de la frigider.

     Așa că nu stau prea mult pe gânduri și dau iama în congelator să mă răcoresc cu o caserolă imensă de înghețată de vanilie. (preferata mea). Dar relaxarea mea nu durează mult pentru că din bucătărie aud strigătul de lupta al duduiei:

„-Băăăăi! Ce naiba ai făcut? Ai stricat frigiderul!”

„-Cum să-l stric? Acum am luat o înghețată din el și mergea! Era rece!”

     Merg în pas grăbit la bucătărie și în fața frigiderului deschis o găsesc pe duduie, într-o baltă de apă. Înăuntru, alimentele emanau un miros ciudat și toate legumele din sertar adunau deja musculițe bețive.

     Deschid congelatorul și observ că dezghețarea era în plin proces. Gheața se subția, pachetele începeau să se înmoaie, semne clare că temperatura interioară era în creștere. E clar, s-a stricat de ceva vreme. O pun pe duduie la treabă să mute tot ce se mai putea salva din frigider în congelator și eu mă pun pe căutat. N-am crezut că voi folosi cunoștințele mele despre frigidere de la magazin și acasă, dar acum sunt bucuros că știu încotro să apuc, știu ce să caut și, cel mai important, știu că mai am la dispozitie mai puțin de 24 de ore până când congelatorul meu o să se dezghețe complet și toate alimentele pe care le am în el o să fie bune de aruncat la gunoi.

     Cât timp colindam site-urile magazinelor de electrocasnice în căutarea unui frigider nou, căldura parcă își făcea de cap și mai și. Acum, mai mult ca oricând aveam nevoie de ceva rece, de ceva care să-mi reducă temperatura corpului. Duduia se plimba și ea prin jurul frigiderului agitată, vrând să se răcorească.

„- Iub, scoatem acum din congelator tot ce avem nevoie ca să ne răcorim, după care nu mai umblăm la el până nu rezolvăm problema. Altfel riscăm să pierdem toate alimentele. Hai, putem rezista câteva ore, nu?  Și diseară ieșim în oraș să mâncăm”.

Ajung și pe site-ul celor de la Liebherr. Cunosc produsele din magazin, știu cât sunt de bune și știu ce vreau să cumpăr. Mă surprinde, însă oferta lor de extinderea garanției. Nu știam de așa ceva. Noi, în magazin le vindem cu 2 ani garanție. Pe site însă, mă informează că până la sfârșitul verii produsele lor beneficiază de extinderea garanției la 6 ani! 6 ANI?! E mai mult decât oferă orice alt producător de electronice și electrocasnice! Cum să nu profiți de ofertă? 6 ani de liniște! Trec mai departe în site la căutarea aparatului frigorific perfect pentru mine. Cu ușurință parcurg cei câțiva pași în selectarea produsului perfect. Aleg culoarea, funcția no frost, clasa economică și deja căutarea mea se reduce la 8 produse din care să-mi aleg. După o scurtă lectură găsesc combina ideală. Spațiu de depozitare generos, consum excelent de energie, 2 uși la frigider pentru acces facil în interior, congelator în 2 sertare pentru că nu vreau să irosesc spațiul cu uși, sertare, separatoare și, foarte important, timp de depozitare foarte mare în caz de avarie. (Dacă aveam timpul ăsta de depozitare la frigiderul meu de acum, nu trebuia să mă grăbesc în ultimul hal pentru găsirea altul frigider). Găsesc pe site adresa magazinului din oraș din care pot achiziționa produsul pentru că la mine nu este disponibil, iau legatura cu ei și deja combina mea frigorifică Liebherr este pregătită pentru livrare pe mâine.

     Bun, am rezolvat și problema asta. Acum, e timpul pentru o răcoritoare. Merg la frigider, îl deschid și mă izbește mirosul. La naiba! Am uitat că e stricat!

     „-Iubire, ce zici, mergem la o terasă? Bem și noi o bere rece, ceva…și pe urmă putem merge la restaurant să mâncăm.”

     Zis și făcut. Petrecem o seară minunată în doi cu bere rece la terasă și cină romantică, după care ne întoarcem acasă fericiți. Nu mai avusesem parte de un asemenea răsfăț de multișor timp.

     Cine-ar fi crezut că un frigider stricat poate aduce chestii bune pe lângă necazuri și cheltuieli? Cine-ar fi crezut că după o asemenea veste, la sfârșitul zilei te poți simți minunat, fericit și mulțumit? O fi el frigiderul important pentru oameni, dar nimeni nu s-a gândit vreodată că un frigider poate aduce bucuria și romantismul, după ce se strică….

 

Publicat în Viață de vânzător

Monstrul cu diplomă de medic…

     Recent am văzut pe Facebook o postare a unei prietene în care apărea o fotografie a unui afiș dintr-un spital în care oamenii erau îndemnați să nu mai agreseze cadrele medicale. Bineînțeles, povestea era despre niște oameni ai spitalelor care meritau aruncați în gol de la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din lume. Oameni care au uitat Jurământul lui Hipocrate. 13001281_10208554500315795_444011981608883287_n

     Cu ocazia asta mi-am amintit de cea mai traumatizantă situație în care m-am aflat vreodată de când lucrez ca asistent vânzări. O situație care nu doar că m-a pus pe gânduri, dar pe loc, îmi venea să plâng.

     El, clientul, un om la patruzeci de ani, s-a prezentat la biroul Recepție Clienți cu un televizor spunând că vrea să-l returneze. Depășise perioada de 48 de ore în care putea renunța la el și fetele de la Recepție îi spuseseră deja asta. Când am ajuns acolo și i-am întâlnit privirea am citit groază și disperare în ochii lui. Așa că l-am întrebat ce pățise și de ce vrea să returneze televizorul. Omul a izbucnit în lacrimi și mi-a povestit că îl avea pe tatăl său într-un spital din Iași, pregătit pentru operație. Dar medicul care trebuia să efectueze intervenția nu voia să facă nimic până nu primea „dreptul„. Încercase cu bani, dar domn’ doctor i-a replicat tăios că banii sunt „murdari” și nu primește. Însă i-a spus că trebuie să-i cumpere băiatului un televizor nou. Și a plecat. Omul meu a înțeles aluzia și a venit pușcă la Carrefour să cumpere „cele trebuincioase pentru operație”. Găsise un tv în promoție la 899,90 Lei și era destul de încrezător că va fi deajun pentru ca medicul să intre în sala de operație cu tatăl său. Dar NU!

     Când s-a prezentat la spital cu televizorul în portbagaj, medicul a coborât în parcare să vadă cadoul pe care-l va primi odorul de fecioraș. Dar când a văzut ce-i adusese omul, s-amedium01 uitat cu ură la el și i-a spus că la el nu se vine cu gunoaie. Că la el fără un LED SMART, FullHD n-are ce căuta și că va amâna operația programată pe ziua respectivă până la noi ordine. Ca fapt divers, televizorul cumpărat era un LCD LG, model 32CS460. model apărut chiar în anul în care omul îl cumpărase. A fost nevoit, deci să se întoarcă la magazin și să solicite returnarea produsului pentru a cumpăra unul după cerințele medicului.

     Regulamentul magazinului specifică foarte clar că orice retur se poate efectua în maxim 48 de ore de la achiziție. Însă, când am auzit povestea m-am cutremurat. Așa că am aprobat returul omului mințindu-mi șeful că vânzarea era în cele 48 de ore și m-am dus în  magazin cu clientul să-i aleg un televizor care respecta cerințele monstrului în halat alb.Am găsit un televizor care să se potrivească pretențiilor și l-am vândut. Vă jur cu mâna pe inimă că mă rugam la toți sfinții, ca televizorul să se strice după ce îl opera pe tatăl clientului. Speram din inimă să se întâmple ceva rău. Să-l spargă, să-l lovească, să-i ia foc, orice accident care ducea la anularea garanției ca să nu se poată bucura animalul de șpagă.

     Știam de medici care refuză operațiile dacă nu au buzunarul plin. Cunoșteam și atunci cazuri de oameni corupți, oameni fără scrupule care nu se gândesc decât la binele lor. Dar situația asta îmi pusese capac. Om bolnav, în pericol de moarte și tu, cretin ratat te împiedici de niște detalii tehnice la un televizor?

     L-am rugat pe om să-mi spună numele medicului. I-am spus că aveam de gând să-i fac cazul public. Dar mi-a spus că îl are pe tatăl său la mâna monstrului că depinde de el și nu-și poate permite să facă nimic până nu-și vede tatăl bine, sănătos, acasă. Așa că a refuzat să-mi dezvăluie identitatea criminalului. Omul a plecat spre spital cu speranța că nu va mai fi refuzat și de data asta și că, în sfârșit, tatăl său va beneficia de serviciul pe care îl merita.

     Domnilor medici, cum puteți fi atât de inumani? Cum puteți să vă bateți joc în halul ăsta de pacienți? Cum puteți pune mai presus mofturile și lăcomiile în fața bolnavilor pe care ați jurat să îi faceți bine cu orice preț? De ce faceți de râs breasla medicilor? Eu nu pot decât să sper că într-o zi roata se va întoarce și veți simți pe pielea voastră umilința clientului meu care a venit în lacrimi la mine în magazin, fiind în stare să se pună în genunchi în fața mea ca să-l ajut să-și facă tatăl bine!

     Știu că există și medici buni care își fac treaba așa cum trebuie, care nu cer și nu primesc, care se zbat pentru pacienți, care le dau numărul personal de telefon și le cer să sune la orice oră din zi și din noapte în cazul în care intervin complicații după operație. Voi de ce nu puteți fi ca ei? Voi de ce trebuie să ieșiți în față și să vă bateți joc?

*sursa imagine: http://www.lg.com/uk/tvs/lg-32CS460-lcd-tv