Publicat în Super Blog

Shopping de avarie la -3 grade

     Când am fost avertizat de către șeful că Jimmy e un tip puțin cam excentric, nu mă așteptam să întâlnesc în aeroport la sosiri internaționale un tânăr de 25 de ani îmbrăcat de parcă a greșit destinația. Pe bune, când vezi un om într-un tricou cu mânecă scurtă, o pereche de pantaloni scurți de in și-o pereche de sandale (cu tot cu șosete – câh)… te gândești că trebuia să se urce în cursa spre Bahamas, nu spre România… în noiembrie… unde dimineață temperatura cea mai ridicată din țară a fost de -3 grade la Mangalia.

     Partea cea mai funny a fost că el nu-și dădea seama de ce mă uitam la el atât de îngrozit. Mă privea înapoi zâmbind și nu avea nici cea mai vagă idee că dincolo de porțile aeroportului avea să întâlnească „Iadul alb” cum îi place lui Cătălin Radu Tănase să numească frumoasa iarnă. Eh, dar n-o să ajungă afară îmbrăcat așa. Ne oprim să-i luăm bagajul de cală și-o să se îmbrace mai gros. Sunt convins că și-a pus măcar o pereche de pantaloni lungi, un pulover și-o geacă. Și nici că puteam să mă înșel mai amarnic. Nexa bagaj de cală, iar hainele pe care le avea îndesate (la propriu) în gentuța mică pe care-o târâia după el erau bune pentru mers la ștrand. Nici măcar o gecuță amărâtă să-l protejeze de o ploaie. Nimic. Citește în continuare „Shopping de avarie la -3 grade”

Publicat în Super Blog

Un nebun din viitor pe plaja din Mamaia

     Legile lui Murphy spuneau ceva de genul că dacă ai în față două uși închise și trebuie să alegi una, în mod sigur vei alege ușa greșită. Ori asta, ori ghinionul meu continuu au făcut ca în loc de toaletă să găsesc în spatele ușii un soi de tunel gaură de vierme sau ce-o fi fost, care m-a transportat în fața unei alte uși care nu semăna deloc cu cea pe care intrasem. Era o ușă din aia veche, vopsită în verde… cum am văzut doar la ușa toaletei băieților de la fosta mea școală primară. Adică acum peste douăzeci și cinci de ani. Cu prudență apuc mânerul metalic al ușii și o împing spre exterior. De afară mă izbește o lumină orbitoare și-o căldură toropitoare. Soare? Căldură? Și nisip? Mare? Cum e posibil? Acum zece secunde eram  la un restaurant de fițe din Paris, orbecăind după o toaletă, iar acum am ajuns pe o plajă în mijlocul verii? Screw you, Murphy, cu legile tale cu tot! Puteai măcar să mă lași să-mi fac nevoile! Citește în continuare „Un nebun din viitor pe plaja din Mamaia”

Publicat în Super Blog

Sunt în pericol să-mi cumpăr un hybrid

     Alarmă blestemată! Nu mi-e de-ajuns că mă trezește în fiecare dimineață, dar trebuie s-o facă și la ora cinci! Cinci, frate! Nu pot să mă trezesc și eu ca omul normal, pe la șapte! Nu! Eu trebuie să mă trezesc înaintea găinilor ca să plec în fiecare zi la muncă. Practic, nici hoții nu ies din casă la orele alea! Eu sunt singurul nebun de pe stradă!

     Când mi-au spus ai mei colegi să-mi cumpăr și eu un hârb de mașină ca să-mi fie mai ușor la navetă am strâmbat din nas. De ce-aș face eu asta? De ce să arunc o grămadă de bani pe mașină, pe benzină și pe cine știe ce alte cheltuieli neprevăzute apar? Nuu! Eu prefer transportul în comun, sau… cum râd ei de mine… îmi place să-mi miroasă mâna a bară de autobuz. Și e și mai interesant când reușesc să mă ocup și de o mică parte din proiectele mele până ajung la muncă. Cu o mână pe bară și cealaltă pe telefon, scriind e-mail-uri sau completând exceluri… minunat! Și toate astea într-un mirobolant decor de oameni care s-au certat cu săpunul cam de pe vremea lui Dej. Citește în continuare „Sunt în pericol să-mi cumpăr un hybrid”

Publicat în Viață de vânzător

Comandament de iarnă. Protecție pentru față de la Farmec

     Mica schimbare care a intervenit în viața mea anul ăsta a venit cu multe semne de întrebare. Ce va fi? Cum va fi? Cum voi face? și multe altele. Însă, printre multele întrebări la care am găsit răspunsuri încetul cu încetul, nu s-a regăsit o întrebare esențială care nu și-a avut rostul până mai zilele trecute când cei de la meteo au anunțat temperaturi negative. „Cum naiba o să am grijă de fața mea iarna asta??” A venit ca o bilă de demolări. Până acum, în fiecare iarnă aveam consultant privat care mă ținea la curent cu toate noutățile în materie de îngrijirea feței și, cunoscându-mi pretențiile și sensibilitățile și posibilitățile financiare îmi recomanda produsele cele mai bune ca să mă asigur că trec prin iarnă cu bine. Acum, că m-am trezit fără consultant trebuie să caut singur. Citește în continuare „Comandament de iarnă. Protecție pentru față de la Farmec”

Publicat în Super Blog

Ce cadouri să mai faci când nu știi ce să faci?

     Vine perioada aia în care toată lumea intră în febra cadourilor.  E aici, după colț. O simți. La toate colțurile, în toate magazinele și pe toate site-urile, oamenii sunt în căutarea cadoului perfect. Pentru copii, pentru soți/soții, iubiți/iubite, amante, prieteni, dușmani, căței, purcei, pentru toată lumea. Nimeni nu iese din iarnă fără să primească măcar un cadouaș.

     Dar în toată frenezia asta, cum știi care este cadoul potrivit pentru fiecare? Cum știi că ai făcut alegerea perfectă și că, în seara de Ajun reacțiile pe care le vei stârni vor fi doar pozitive, emoții și lacrimi de bucurie și nu expresii de genul: „Meeh, o portocală. Oare de ce aveam pretenții atât de ridicate de la prostul meu?„. Citește în continuare „Ce cadouri să mai faci când nu știi ce să faci?”

Publicat în Super Blog

Erou fără voie

     Îmi încep și eu ziua ca orice om normal. Cafeaua, țigara, telefonul mobil în brațe, în camera aia în care până și Regele intră singur. Știți voi despre ce cameră e vorba. Și cum stăteam așa liniștit și îmi vedeam de „treabă” aud o izbitură în ușa de la intrare. Voci necunoscute zbiară prin casă și în secunda următoare ușa de la „camera privată” se izbește de perete și intră peste mine doi indivizi mari cât zidul Goliei urlând la mine să mă ridic și să-i urmez. Unde să merg cu voi, oameni buni? Sunt în mijlocul creației! Sunteți cu capul? Nimic! M-au ridicat cu forța de pe tron, mi-au tras în viteză brâncinarii în sus și în 15 secunde am fost într-o mașină neagră care pleca din fața casei mele cu „scârț de roți”. Citește în continuare „Erou fără voie”

Publicat în Super Blog

Eșarfa care m-a făcut să iubesc din nou

     Vi s-a întâmplat vreodată să vi se rupă filmul într-o secundă? În acea secundă să vi se șteargă complet toate amintirile neplăcute din memorie, să uitați complet de toate dezamăgirile, oricât ar fi ele de recente? Mie da! Și nici măcar n-a fost nevoie de un efort prea mare. A fost suficientă o eșarfă albastră și-un vânticel călduț.

     Să vă spun.  Deși o cunoșteam destul de bine de o perioadă, eram amici, ne întâlneamesarfa vascoza destul de des la muncă și petreceam ore întregi împreună, în ziua aia am văzut-o la coadă la o covrigărie. Eu eram în ziua mea liberă, ea își cumpăra veșnicii covrigi cu susan pe care o vedeam că-i ronțăia zilnic la pauza de masă. Am trecut pe lângă ea fără să o văd, dar am recunoscut mirosul de vanilie pe care-l emană zilnic datorită cremei de mâini pe care o folosește aproape în exces. M-am oprit, am întors privirea spre coada la care se așezase și atunci s-a întâmplat minunea. Nu mă observase încă. Privea cu încruntătura ei simpatică spre omul din fața vânzătoarei care nu-și găsea banii. Puteam să jur că știam ce-i spunea în gând în momentul ăla. Am privit-o câteva secunde și am remarcat eșarfa de un albastru spectaculos care-i atârna rebel la gât. Capătul mai lung se legăna leneș într-o adiere ușoară de vânt. Felul în care se ondula bucata aia de material și-i atingea delicat fața m-a făcut să remarc la ea trăsături pe care până în momentul ăla nu le observasem deloc, deși petreceam cu ea aproape zilnic multe ore la muncă. Citește în continuare „Eșarfa care m-a făcut să iubesc din nou”

Publicat în Super Blog

Mi-aș cumpăra un ceas nou…

     Pentru mine ceasul de mână nu a fost întotdeauna important. Până acum 6-7 ani nici nu mă gândeam la necesitatea unui asemenea accesoriu. Era vremea copilăriei când nu voiam să port ceas la mână (deși aveam unul) doar ca să am motiv să spun că am intrat târziu în casă pentru că nu știam cât era ora. Pe urmă, după ce am crescut și tehnologia a intrat în viața mea, aveam telefonul mobil și necesitatea unui ceas la mână iar mi se părea irelevantă.  Ai fi spus că fiind nepotul unui ceasornicar, ar fi fost o oarecare influență pentru mine și mi-ar fi stârnit un oarece interes pentru ceasuri. N-a fost așa. Deși acasă la bunici casa era plină de ceasuri de bărbați, pe mine nu m-a tentat să încerc unul. Citește în continuare „Mi-aș cumpăra un ceas nou…”

Publicat în Super Blog

Să te-mbraci ieftin și fain. Ca vedeta preferată

     Acum foarte mulți ani, prin era mezozoică sau ceva de genul ăsta, am descoperit muzica celor de la Voltaj. Cu Albinutza lor, cu Ora de germană, cu Scrisoarea, ce să mai… toate melodiile lor îmi plăceau și încă îmi plac. Vocea lui Călin m-a cucerit de la început și le-am rămas fan fidel chiar și acum după o grămadă de ani.

De foarte multe ori visam să arăt și eu ca el. La un moment dat, chiar am crezut că am toate șansele să pot să-i împrumut look-ul și stilul vestimentar și să-mi stea și bine. Începusem să chelesc și mă gândeam să-mi las și barbișon ca al lui, dar la scurt timp după ce a început să mă părăsească podoaba capilară, ca înlocuitor, a venit la mine burta. Și visul meu de a arăta precum Călin Goia s-a cam spulberat. Citește în continuare „Să te-mbraci ieftin și fain. Ca vedeta preferată”

Publicat în Super Blog

Căpitanii distracției, reuniune digitală în Poiană

     Captain DigitalÎntâlnirea Căpitanilor Digitali a decurs mai bine decât mă așteptam. A fost un real succes. Ne chinuiam de o jumătate de an să ne întâlnim cu toții undeva ca să punem la punct strategia pentru perioada 2020-2022 pe digitalizare și, de fiecare dată la întâlnire abia dacă ajungeau 20-30 % dintre căpitani. De data asta, însă, am reușit să-i adunăm pe toți. Aproape pe toți dacă nu-l luăm în calcul pe colegul care a plecat la Glasgow la o conferință. Citește în continuare „Căpitanii distracției, reuniune digitală în Poiană”