Publicat în Super Blog

Proiect pentru casa minții

     „Pe lângă plopii fără soț adesea am trecut… ” Așa începe una din cele mai frumoase poezii scrise de Eminescu. Puțini cunosc faptul că plopii fără soț există și că pot fi vizitați în fiecare zi. Mulți nu știu că probabil au trecut pe lângă ei venind la Iași dinspre Vaslui. Este ușor să-i ratezi. Din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut prea multe pentru scoaterea în valoare a edificiului. Dacă nu-ți îndrepți privirea spre ei în momentul în care treci și nu observi micuțul bust al lui Eminescu străjuindu-i, zici c-ai trecut pe lângă un pâlc de copaci neînsemnați.

     Ca oameni avem obligația morală de a nu lăsa istoria să piară. Avem obligația de a spune poveștile mai departe și de a păstra vie orice valoare fie ea culturală, arhitectonică, morală sau cum ar fi ea pentru generațiile ce urmează. Și bineînțeles, dacă ne stă în putere, să face tot posibilul să încercăm să o scoatem în evidență astfel pentru ca un număr cât mai mare de oameni să o cunoască și să se bucure de ea.

     O astfel de valoare sunt și Plopii fără soț din Iași, care ar trebui să se bucure de o mai mare promovare. Dar înainte de promovare, zona trebuie să se bucure de o reconstrucție, o reamenajare pentru ca locul să poată fi observat de la distanță și pentru ca oamenii care-l vizitează să se simtă conectați cu farmecul și povestea din spatele plopilor.

Și dacă de partea de promovare trebuie să se ocupe anumite autorități, pentru partea estetică a locului este nevoie de specialiști, arhitecți, peisagiști, oameni cu viziune, oameni pasionați care să pună în valoare mult îndrăgitul loc. Pentru așa ceva ai nevoie de un birou de arhitectură care știe să ducă treaba asta la nivel de artă. Niște oameni care dintr-o privire să știe cum să pună în valoare un loc de anvergura Plopilor fără soț ca să îi dea o față atractivă pentru turiști, dar în același timp să cinstească memoria omului de care se leagă acești copaci bătrâni. Nu sunt specialist, n-am proiectat niciodată nici măcar o căsuță de păpuși sau un leagăn, sau o colibă în spatele blocului. Dar dacă ar fi în puterea mea, aș redesena în primul rând aleile care înconjoară plopii. Nu știu dacă ați trecut vreodată pe acolo, dar copacii ăia sunt, pur și simplu înconjurați de-o alee betonată la pătrat și-atât. Două-trei bănci pe ici pe colo și nimic mai mult.  Cum spuneam, dacă n-ar fi acel bust în fața lor, ai jura că-s niște plopi oarecare, uitați de lume la o margine de drum.

Partea dureroasă este că, având o vârstă destul de înaintată, copacii au început să simtăDSC_0129 apăsarea vremii și din cauza asta unii au fost tăiați. Din păcate, pe termen lung, dacă nu se intervine cumva, din Plopii fără soț nu va mai rămâne decât locul și niște buturugi ieșind din pământ. Niște buturugi fără soț. Și nu sunt sigur că vor mai avea același farmec, aceeași magie pe care-o au acum sau pe care-au avut-o acum o sută treizeci de ani.

     Totuși, până să se întâmple asta mai e mult și trebuie să ne gândim cum am putea înfrumuseța acest loc plin de romantism și de istorie literară. Eu, de exemplu, aș rotunji aleea care înconjoară plopii. I-aș da un aer elegant, aș pava-o cu dale din marmură ori cu un mozaic frumos. Probabil niște teme din operele lui Eminescu. Cătălina, Luceafărul, scene din Scrisoarea a III-a, ori niște ramuri printre care se ascund Somnoroase păsărele.

Un lucru pe care ar trebui să-l ia în calcul oricine ar accepta un asemenea proiect ar fi liniștea pe care obișnuiau să o ofere pe vremea lui Eminescu plopii. Cum vremurile s-au schimbat și acest colț de rai s-a înconjurat de civilizație, de case, de restaurante și străzi aglomerate, singurul mod în care s-a putea reda locului intimitatea de odinioară ar fi împrejmuirea lui. Un zid destul de înalt cât să te ferească de privirile curioșilor de pe stradă, care să aibă și utilitate de izolator fonic ar putea aduce un plus de valoare, atâta timp cât este gândit în așa fel încât să nu ascundă ceea ce se găsește interior. De exemplu, pe zidul exterior paralel cu strada aș vedea o serie de print-uri cu poeziile lui Eminescu, selecții din cele mai frumoase versuri pe care le-a scris el, portrete, schițe sau imagini reprezentative pentru opera lui.

Cu câțiva ani în urmă văzusem pe undeva prin oraș un element decorativ care reprezenta un text. Frumos colorat, așezat pe marginea drumului și foarte interesant. Oamenii se opreau lângă el, îl admirau, îl citeau iar unii chiar se fotografiau langa el. Astfel de texte aș vedea și în spațiul plopilor fără soț, așezate de-a lungul aleii, citând unele din cele mai marcante versuri din operele lui Eminescu. Imaginați-vă plimbându-vă printre copaci, visând că sunteți înapoi în timp, la 1880, iar la dreapta voastră, de-a lungul aleii care mărginește micul pâlc de plopi vedeți un text din gips sau beton, înalt de-un stat care spune: „Mai am un singur dor: în liniștea serii… ”  Ce poate fi mai frumos?

Fiind din Iași de multe ori m-am întrebat cam care ar putea fi acel „geamul tău ce strălucea”  la care Eminescu spunea că privea atât de des. Mânat de aceste gânduri mi-e foarte ușor să-mi imaginez cum ar fi arătat casa la al cărui geam ce strălucea, privea poetul nostru. Nu știu dacă ar fi posibil, dar dacă s-ar putea, aș vedea undeva, pe lângă plopi, o căsuță modestă cu aspect de bordei moldovenesc, cu o ferestruică strâmbă prin care ar năvăli afară lumina de la un opaiț. Căsuța poate fi un mic restaurant, sau un magazin de suveniruri, sau pur și simplu de decor, n-ar conta. Mai mult, mi-aș putea imagina cum ar arăta întregul ansamblu sub lumina a zeci de reflectoare care să înfrumusețeze și să atragă vizitatorii chiar și după lăsarea întunericului.

sigla-2016-768x392

     Sunt multe lucruri care ar putea fi făcute pentru a schimba Plopii fără soț și, cum ziceam mai sus, nu sunt lucruri pe care le-ar putea face oricine. E nevoie de multă pricepere, îndemânare și dedicare. Calități pe care le poți găsi la arhitecții AIA Proiect. Sunt curios, totuși ce-ar ieși din mâna lor, pentru că, să fim sinceri, o astfel de operațiune nu e un proiect de casă. Aș putea spune că e un proiect ce casa sufletului și-a minții!

 

Articol pentru Super Blog 2018

 

 

 

Reclame
Publicat în Super Blog

De ce să-ți bați capul când poți renova ieftin și repede?

     Pe nea Fănică l-am cunoscut pe când eram copil prin Vlădut, cel mai bun prieten al meu. La el mergeam de câte ori ne jucam de-a v-ați ascunselea cu băieții din mahala. Avea o casă mare, boierească, veche, cu borduri din piatră naturală, extrem de frumoasă. Nu-i făcuse nea Fănică nicio modificare de când se mutase în ea cu patruzeci de ani în urmă în afară de o gresie pe jos, faianță și o țiglă metalică pe acoperiș, așa că locuri pentru ascuns erau cu nemiluita, până și în zidul exterior. Era acolo o crăpătură prin care un plod de 7-8 ani putea trece neobservat și ajungea taman în magazia cu bunătăți.

     Ei, dar vremea a trecut, noi am crescut, eu m-am mutat în București, dar din când în când mai trec pe-acasă, pe la părinți. Și de câte ori vin acasă, dau o fugă și pe la nea Fănică. Ultima oară când am fost la nea Fănică se tânguia că trebuie să repare șandramaua. Casa își ducea cu greu ultimele zile de viață și nea Fănică era hotărât s-o pună pe picioare. Chemase un expert să evalueze pagubele, să-i spună dacă mai merită  recondiționată, sau dacă e cazul s-o pună la pământ și să facă alta. Costurile cu consolidarea și reconstrucția erau mari, dar alea cu demolarea și construirea nouă erau astronomice și nea Fănică era pierdut în gânduri și pliante de la magazinele cu materiale de construcții.

     -Ce faci, nea Fănică? Iar studiezi presa locală?

     -Da’ de unde? Mă uit prin revistele astea să văd de unde să cumpăr mai ieftin. Se dărâmă șandramaua pe mine vreau s-o consolidez și s-o recondiționez. Nu mă trage inima s-o pun jos și să construiesc alta. E prea scump și în plus, e plină de amintiri. Iote, ții minte cum intrați când erați mici prin crăpătura aia și-mi furați toate bunătățile din cămară? Acum s-a mărit crăpătura. Stă să cadă zidul cu totul.

     -Nea Fănică, de ce-ți bați capul? Ia, dă mata revistele alea încoace. Nu te mai holba printre ele că nu o să găsești în astea toate materialele de care ai nevoie și nici n-o să le prinzi la prețuri bune. Ia zi, ai făcut un necesar de materiale?

     -Iete-l aici. Două foi de caiet studențesc. Și încă simt că mai trebuie câte ceva.

     -Bun! Știu eu pe cineva care te poate ajuta să găsești toate materialele la prețuri foarte bune și, cel mai important, toate din același loc. Intrăm noi pe un site de pe care poți să-ți iei toate materialele de construcții. Introducem tot necesarul ăsta pe care-l ai matale aici, ei o să-ți dea cel mai bun preț și le primești pe toate direct acasă. Nu trebuie să umbli după ele. Faci comanda, plătești și le aștepți liniștit. În câteva zile te apuci de treabă.

banner-producatori-si-sigla-cu-macarale

     -Ei, da cum să fie chiar așa, n-o fi pâcâleală? Tu crezi tot ce vezi în calculatorul ăla? Dac-or fi materiale proaste? Poate sunt  vechi, stricate…

     -Nea Fănică, ce vorbe-s astea? Materialele sunt noi. Băieții ăștia ți le comandă direct de la producători. Nu sunt de alea de-au rămas ascunse prin depozite cu anii. Sunt de cea mai bună calitate. De fapt, tu-ți alegi ce să-ți aducă. Vrei tencuială decorativă Weber, de aia ai. Vrei izolație de nu știu care, pe aia ți-o aduc. Orice ceri, aia primești. Și cel mai important, la prețuri  mai bune decât în magazine.

     -Păi cum să-mi dea mie mai ieftin decât magazinul. Doar nu-s neam cu ei ca să-mi facă mie favoruri.

     -Nu ești neam cu ei, dar cu asta se ocupă la vindem-ieftin. Negociază prețul pentruScreenshot_2018-10-14 Recenzii Video - Materiale de Constructii - Comanda online mai ieftin client, în funcție de cât comandă. Plus, să nu-ți fie teamă că-i păcăleală. Uite, au aici o secțiune de recenzii video. Adică, lumea filmează când vine camionul cu marfă și pun pe net, ca să afle și alții cât de ușor și cât de bine e să comanzi materiale de la ei. Apropo, dacă o să faci și matale un filmuleț de-ăsta și-l trimiți, o să primești o reducere la comandă de 100 de lei. Adică, o să-ți dea ei 100 de lei pentru că le-ai trimis videoclipul. Pe ei îi ajută că pot arăta și altor clienți că treaba e serioasă, pe matale te ajută că mai scazi din cheltuieli puțin. Faci treaba repede, bine și nici nu te mai încurci cu meșteri specialiști care se cred ingineri doar pentru c-au ridicat două șoproane și care-ți recomandă ei de unde să iei cimentul sau țevile sau mai știu eu ce, că știu ei pe cineva. Totul e cu factură și corect.

     -Și dacă marfa nu-i bună?

-Dacă se întâmplă si nu fie ceva în regulă, să fie ceva defect, se poate returna.

-Apăi dară, treaba-i bună! Ia, arată-mi. Cum intru pe internetul ăla să comand?

 

Articol pentru Super Blog 2018

Publicat în Super Blog

Acasă la mine, bucătăria e vedetă

     Am în sfârșit căsuța mea. Sunt „propetar„, cum ar veni. Am muncit zile întregi, mi-am stors fiecare picătură de sudoare ca să am cea mai frumoasă casă din câte există. Ca să fiu sincer, mint. N-am mișcat un pai în timpul construcției. Eu n-am făcut altceva decât să îmi deschid portofelul foarte larg și să dau indicații. Meseriașii au făcut toată treaba și, trebuie să recunosc, s-au descurcat mai bine decât aș fi sperat.

     De când eram copil, acasă la mama, mi-am petrecut mare parte din timp la bucătărie. În mare parte pentru că restul casei era împânzit de păpuși, cărucioare, și alte jucării care le aparțineau surorilor mele. Da, eram singurul băiat din familie și-mi era destul de greu să-mi găsesc locul prin casă. Știți și voi ce înseamnă să fii singurul bărbat între femei. Așa că refugiul meu era la bucătărie. De cele mai multe ori o aveam pe mama, dar nu prea mă deranja pentru că ea era mai mereu ocupată cu treaba. Gătit, spălat vase, curățenie, de-astea de-ale ei. Însă, vrând-nevrând am observat câte ceva din ce făcea și încetul cu încetul mi s-a stârnit curiozitatea pentru gătit ca, mai apoi, să descopăr că bucătăria devenise locul meu preferat din casă.

O bucătărie mare are nevoie de multe accesorii

     Și așa a rămas până astăzi. Drept dovadă, când am început construcția casei am dedicat o suprafață extrem de generoasă spațiului în care avea să fie noua mea bucătărie. Ce nu știam însă, era faptul că o bucătărie spațioasă solicită o grămadă de muncă atunci când trebuie să o utilezi. Am vrut un spațiu generos, în care fiecare obiect să aibă locul lui, iar acum stau și mă uit cum habar n-am cu ce să umplu toate spațiile, toate dulapurile și sertarele.

Țin minte de la mama că avea o grămadă de oale, tigăi, cratițe, farfurii, pahare, căni, narvik_chairs-768x928cănicele, cănuțe (și cana mea de tablă pentru că n-aveam voie să beau din alea de porțelan), dar pe cuvând că nu știu unde găsea loc pentru toate. Nu mai punem vesela specială, aia pentru sărbători pe care nici acum, dupa aproape treizeci de ani nu știu de unde o scotea când avea nevoie de ea.

     Ei bine, de data asta e treaba mea și trebuie să mă asigur că orice aș cumpăra pentru bucătărie voi ști de unde să iau atunci când voi avea nevoie. Planul e făcut. Pe hârtie arată bine.  Dar înainte de asta, o cafea! Aah! Notă pentru mai târziu: „Cumpără o masă pentru bucătărie. Nu ai unde să-ți bei cafeaua și să fumezi.

Gătești mult sau puțin, ai nevoie de tigăi

 

Om gospodar cum m-a învățat mama, îmi place să petrec mult timp la bucătărie, cum ziceam, dar nu doar cu cafeaua în față, ori uitându-mă la televizor. Gătesc! Încă de mic am învățat secretul bucătarului și nu există fel de mâncare pe care să nu știu să-l prepar. Bine, există, dar pentru alea trăiască rețetele din cărțile de bucate! În fine, orice om care gătește are nevoie de vase în care să pună chestiile pe care le gătește. Oale, tigăi, grill-uri, tigăi pentru prăjeală, wok, cratițe pentru cuptor, un bucătar are nevoie de toate! Chiar de mai multe! De la mama am învățat să-mi aleg cu cap ustensilele de bucătărie pentru că în primul rând eu o să mănânc din ce gătesc în ele. Și o tigaie de proastă calitate, nu poate face decât o mâncare proastă. Și nici n-o să țină mult. Așa că n-o să fac rabat la capitolul ăsta.

     Gătesc foarte multe paste, iubesc bucătăria italiană. Deci trebuie să-mi fac un stoc serios de oale și tigăi. Văzusem nu demult pe un site niște oale din ceramică excepționale. Le vreau! Dar să nu spuneți nimănui c-am spus asta! Bărbații de obice tânjesc după aparatură electronică de ultimă generație, după televizoare cu ecran cât peretele și console de jocuri performante. (bine, nu spun că nu și eu; livingul meu arată ca o imensă sală de cinema/jocuri), dar de la o vreme omul trebuie să se ocupe și de chestii bucătărești. O să-mi cumpăr și tăvi pentru prăjituri. Nu mă prea pricep la dulciuri, dar toate se invață. Cărțile de bucate pentru asta sunt.

     Orice bucătar are un set de cuțite personal, pe care nu-l rezepte-widget-768x768scapă din mână și nu-l împrumută nimănui. Am văzut prin multe case suporturi faine în care oamenii își țin cuțitele și un asemenea suport pentru cuțitele mele noi trebuie să am și eu. Cuțitul bucătarului va sta la loc de cinste în bucătăria mea. O să-i fac o poliță separată, doar pentru el.

Tacâmuri și veselă festive

       Ca băiat singur, mă gândesc că n-am nevoie de mai mult de 4 linguri, furculite,lingurite,cuțite de masă, 4 farfurii, castroane și mai departe, ce-o mai fi util, dar cu siguranță trebuie să iau și ceva festiv, pentru când primesc musafiri. Îmi aduc aminte cum la sărbători sau când veneau rude la noi în vizită, mama scotea setul „ăla bun” de farfurii din porțelan chinezesc, apoi tacâmurile alea frumoase pe care le lustruia jumătate de zi ca să arate impecabil și pregătea masa cu cel mai mare fast posibil. Cred că cele mai fițoase restaurante din lume ar fi fost invidioase pe mesele pe care le pregătea mama. Cu fețe de masă dichisite, cu oliviere spectaculoase, cu șervețele împachetate în forme de lebede, oh ce amintiri! Îmi voi lua și eu! Bine, pentru asta trebuie s-o conving să vină să mă ajute să le aleg, că nu prea mă pricep.

wmf-cutlery-set-stratic-cromargan

 

     Și după ce o să fie completă bucătărioara mea, o să-mi chem toți prietenii, o să fac o petrecere stilată, o să gătesc pentru toți și apoi o să stăm cu toții la povești în jurul mesei din bucătărie și-o să bem cafele și-o să fumăm ca turcii. La naiba! Trebuie să cumpăr și-o masă pentru bucătărie!

 

Articol pentru proba a 3-a din SuperBlog 2018, probă sponsorizată de SomProduct.

 

 

 

Publicat în Super Blog

City break „ca-n filme”

     – Frate, o iubesc de mor! Dar nu știu ce să mă fac cu ea! Romantismul la ea este ca o carte în chineză. Nu-l pricepe și pace! I-am dus un buchet de trandafiri și m-a certat că de ce am plătit niște flori pe care le-au omorât unii. I-am pregătit o cină romantică și nu se mai oprea din râgâit. Cică: „sunt complimente pentru bucătar„.  Am încercat de toate. Ursuleți de pluș, declarații la radio, surprize romanice în dormitor cu lumânări parfumate și… alte chestii, cine pretențioase, escapade la munte, numește-le pe toate! Eu le-am încercat. Nu reușesc să-i aduc puțin romantism în viață și asta e. Nu știu ce să mă mai fac!

     – Frate, e nasoală treaba! De ce nu-ți cauți pe altcineva dacă ea nu te iubește. O să-ți fie cam greu la început, dar trece.

     – Oh, dar nu zic că nu mă iubește! Mă iubește enorm! Și mi-o arată cât poate ea de des! Doar că nu se exprimă într-un mod romantic. Are niște moduri ciudate în care-ți arată dragostea. Nu-i asta problema. Nu-mi fac griji! Doar că simt și eu ca bărbat nevoia de puțin romantism, puțină fantezie în viață.

     – Hm… nasol. Și zici c-ai încercat tot?

– Tot-tot! Cu nimic n-am reușit s-o conving să să lase purtată de romantism.

     – Și nu e nimic, n-ai observat niciodată nimic care să o emoționeze? O țară, o stare, un copac, o mâncare, orice? De ce n-o duci într-o vacanță mai specială? Găsești pe net o grămadă de idei de locuri romantice în care poți s-o duci. Nu-i neapărat nevoie să faceți o vacanță lungă. Un city break Christian Tour ar fi perfect pentru voi. Nici prea mult timp ca să se plictisească, nici prea puțin ca să nu înțeleagă nimic.E imposibil să nu aibă ceva care s-o impresioneze și s-o sensibilizeze până-n măduva oaselor!

     – Îi plac copiii. Mult! De câte ori are un copil pe lângă ea se transformă în cea mai sensibilă mămică wannabe.

     – Mda, nu știu sigur cum ai putea să folosești asta pentru cauza ta. Dar dacă vă căsătoriți și o să aveți copii, poți să fii sigur că o să i se rezolve problema de la sine. Altceva ai mai observat?

     – Iubește la nebunie serialul ăla, Game of Thrones. Se uită la el încontinuu. Se termină și-l pune de la capăt. Din cauza ei l-am văzut de atâtea ori că l-am învățat și eu pe de rost. Cum începe genericul se înmoaie ca un burete și lăcrimează pentru fiecare actor. A, și are o pasiune imensă pentru actorul care-l joacă pe Jamie ăla.

     – Asta e, bro! Știu cum poți s-o faci să se transforme într-o romantică. Fii atent! Multe scene din Game of Thrones au fost filmate în Croația. De exemplu, la Dubrovnic s-au filmat toate scenele care se întâmplă la King’s Landing. Și se potrivește perfect! Pe-acolo a trecut Nikolaj Coster-Waldau de foarte multe ori la câte scene a avut de filmat!

     -Cine-i Nikolaj Cos… ăla?

     – Actorul care l-a jucat pe Jamie, bolândule! Ia gândește-te! O duci într-un city break în Croația, la Dubrovnic, să vadă locurile în care s-a filmat serialul ei favorit, pe unde a trecut și unde a filmat actorul ei favorit și BAM! Ai înmuiat-o instant! Și nu e doar de

640px-Peristyle_of_Diocletian's_Palace,_Split_(11908116224)
sursă: wikipedia

Game of Thrones, să știi! Localitatea e pe malul Adriaticii, e un loc superb, plin de erotism și încărcătură emițională. Ar fi soluția perfectă ca să o faci să se „romantizeze”. Garantat!

Orașul e un muzeu gigantic, cu arhitectură spectaculoasă, cu celebrele ziduri, cu marea de-un albastru regal, cu gradinile viu colorate. O poți duce la Split, unde să vadă Palatul lui Dioclețian. Acolo s-au filmat scenele cu dragonii lui Daenerys. Puteți vizita Žrnovnica, unde s-a turnat marea lupta din sezonul patru. Pe urmă o poți duce la Moara Antoničin. Acolo s-a filmat scena cu Missandei și Grey worm, când el o vede goală, îmbăindu-se. Aia a fost o scenă încărcată erotic. Cu siguranță n-o să reziste!

 Să nu te sperii, nu-i deloc greu să ajungi acolo. Pe lângă ofertele de cazare găsești și bilete de avion Christian Tour. Practic, la ei îți poți organiza întreaga vacanță, indiferent loc, durată sau perioadă. E extrem de simplu. Și, dacă totuși n-o să-i placă la Dubrovnik, nu dispera. Pe Christian Tour e plin de oferte city break. O poți duce la Viena, la Amsterdam, la Paris, la Veneția, în Grecia, la Atena. Sunt atât de multe opțiuni și toate-s excesiv de romatice! Cu siguranță o s-o faci să devină mai romantică.

 

*sursă: Christian Tour

– Oau! Ce mișto! Cred că-i o idee bună. O să încerc! Și dacă tot n-o s-o conving să scoată la lumină latura romantică, n-o să fie o problemă. Eu o iubesc așa cum este. Are farmecul ei aparte, are „ceva-ul” ei. Dar de unde știi tu atâtea despre Croația și Game of Thrones și locuri prin care s-a filmat serialul ăsta?

 

– Valar Morghulis, prietene! Valar Morghulis!

 

Articol pentru proba a doua din SuperBLog 2018, probă sponsorizată de Christian Tour.

 

Publicat în Super Blog

Fii stilizat. Zece articole vestimentare care nu trebuie să-ți lipsească (și nu-ți vor lipsi) din garderobă când ești într-o relație

     Moda e un aspect dificil în viața unui bărbat, a oricărui bărbat. Se știe că noi, în general înțelegem prin îmbrăcăminte drept aceeași pereche de jeanși purtați până la distrugere, același tricou schimbat doar când mai e bun doar de cârpă pentru șters praful și aceeași pereche de teniși/ adidași (bine, aici recunosc, noi băieții ne cam transformăm în fete când vine vorba de adidași și avem tendința să cumpărăm mereu cele mai noi apariții indiferent că avem nevoie sau nu). Dar în principal, garderoba unui bărbat este atât de simplă încât ar încăpea în cel mai mic sertar al unei femei. Gen: sertarul dedicat cerceilor sau brățărilor sau ceva de genul. Ai înțeles ideea.

     Ei, toate astea, până apare EA. Cum cine EA? Femeia care-ți întoarce lumea pe dos, cea care transformă tot ce-a existat în viața ta din EU în NOI. Când apare ea bărbatul intră fără voia lui într-un curs intensiv de fashion. Află că tricoul ăla pe care-l purta oricând, la orice, nu mai e la modă de prin anii ’80, că blugii nu merg purtați la evenimente pretențioase decât însoțiți de o cămașă și-o pereche de pantofi sau că o femeie apreciază bărbatul care apare la întâlnire purtând un sacou casual, descheiat sau încheiat în maxim un nasture. Dar cel mai important, învață că singurul accesoriu care se potrivește la orice este cardul bancar. Și nu în sensul ăla rău.

     Și dacă tot vorbeam de EA în viața TA și la transformările pe care le suferă garderoba ta când deveniți NOI, m-am gândit la 10 articole de îmbrăcăminte care n-ar trebui să lipsească din dulapul niciunui bărbat pentru ca viața să-i fie mai ușoară.

1. Pantalonii și accesorii pentru ei

  •      jeanși negri
  •      curea

Daaap! O pereche de jeanși negri trebuie să

Answear jeansi negri

fie în garderoba oricărui bărbat. De ce? Pentru că sunt modul perfect de a scăpa de „hai să-ti cumpărăm un costum„. În combinație cu o cămașă, o pereche de pantofi  și un sacou casual obții ținuta perfectă pentru când trebuie să-i cunoști părinții sau pentru cina aia romantică sau pentru când mergeți la botezul copilului vărului surorii vecinei părinților ei. Nu te opri, însă la o singură culoare. Vei vedea că îți va fi de folos să ai de unde alege. Puțin mai jos vei înțelege și de ce. Iar cureaua trebuie neapărat să fie în ton cu pantalonii. Nu vrei o dungă roșie sau albastră sau maro să întrerupă combinația cromatică taman la jumătatea… ta.

2. Bluză, tricou și altele

Cum nu poți ieși pe stradă îmbrăcat doar de la bust în jos și nici nu poti să porți tricolul preferat cu Hobbs&Calvin pentru că, nu mai ai 12 ani (și nici nu mai ai libertatea să porți ceva neconvențional din cauză de prietenă/soție), va trebui să porți chestii mișto și mai sus de curea.

  •      cămașă
  •      sacou casual
  •      pulover
  •      cardigan

     Cum ziceam și mai sus, o cămașă elegantă și un sacou casual te pot scoate din încurcătură atunci când trebuie să mergi într-un loc puțin mai pretențios. La fel de bine se potrivesc atunci când trebuie să faci impresie bună la un interviu pentru angajare sau când vă întâlniți „întâmplător” pe stradă cu prietenele ei . Crede-mă, vei primi o grămadă de puncte din partea prietenelor atunci când se întâlnesc ulterior ca să discute și să dezbată dacă ești sau nu potrivit pentru ea. Deci, dacă vrei extra puncte, asigură-te că ai în garderobă cel puțin o cămașă și-un sacou.

E de preferat să fie mai multe, pentru diversitate. Fetele au chestia aia care se numește „mania asortatului”, deci trebuie să fii sigur că poți orcând să asortezi cămașa cu pantofii sau sacoul cu fusta ei. (Da, trebuie să fii atent să te-asortezi și cu hainele ei, nu doar cu ale tale – de fapt, ale tale contează mai puțin. Să fii asortat cu ea e mult mai important.

     Pentru perioadele mai răcoroase, un pulovăr drăguț, simplu e salvator. Și nu doar pentru că o să-ți țină de cald, dar gândește-te că ei o să-i fie frig și un gentelman trebuie oricând să aibă grijă de femeia lui. Nu! Nu-ți sugerez să-i dai puloverul! Dar sacoul sigur o să ajungă pe umerii ei, deci asigură-te că n-o să-ți fie ție frig pe urmă. Nu vrei să rămâi în tricou, nu?

Pentru cei care joacă în liga de profesioniști, un cardigan ar fi ceva mai potrivit. Dă o eleganță aparte purtătorului și să fiu sincer, se poate purta absolut oricum vrei. Cu o cămașă simpatică ori peste un tricou elegant. Și așa ajungem la următorul articol vestimentar pe care niciun bărbat nu are voie să nu-l aibă în „dotare”.

  •      tricoul

Ai ajuns la vârsta la care nu mai poți purta tricouri cu Sepultura, Snoopy, GoT, unicorni sau Grumpy cat la întâlniri. Vrei să ții lângă tine fata care-ți place, așa că va trebui să te orientezi spre lucruri mai serioase. Un tricou cu decolteu rotund, monocrom, poate cu un logo subtil pe piept pentru cardiganul de mai sus, ori poate un tricou polo viu colorat pentru verile călduroase când ieșiți la o terasă pentru o limonadă răcoritoare. Se acceptă și-un longsleeve pentru serile răcoroase de toamnă. Nu uita, însă! Totul se potrivește atunci când se asortează cu ce poartă ea. Ori, dacă nu-i genul care să vrea să se asorteze cu tine, asigură-te că nu iese pe stradă cu un papagal multicolor. Îți dau un sfat: ascult-o de fiecare dată când vorbește despre modă. O să-ți fie extrem de ușor să te aranjezi astfel încât doamna să spună: OAU!

3. Încălțările

  •      pantofi sport
  •      pantofi eleganți
  •      ghete

     Mai ții minte ce scriam la începutul articolului, că noi, băieții avem tendința să cumpărăm cele mai noi apariții în materie de încălțăminte? Ei bine, aici o să-ți fie de ajutor mania asta. Pentru că niciun băiat nu are niciodată destule încălțări. Și dacă nu aveai destule încălțări pe vremea când purtai aceleași 3 articole vestimentare, acum că ai șifonierul mai plin ai și mai multe motive să îți cumperi și mai multe. Cum de ce? Păi perechea aia nouă de New Balance se potrivește de minune cu tricoul care se asortează cu al ei; perechea aia albă de Adidas completează perfect pantalonii ăia scurți pe care i-ai cumpărat astă primăvară din mall pentru că ți-a spus ea că-ți scoate în evidență fundul cel sexy, iar pentru când trebuie să o scoți în oraș la cină, ții minte ce ziceam mai sus? Pantofi, cămașă… Vezi? Acum se leagă totul!

În sezonul rece o să vezi că perechea aia de ghete cu blăniță vin perfect împreună cu paltonul ăla scandinavian. answear palton scandinavianCum care palton? Ăla pe care-o să ți-l iei pentru că nu mai poți purta jerpelica aia de gecuță pe care-o ai de la majorat. Ești băiat mare! Trebuie să arăți și tu prezentabil! Și, în plus, acum că ai dat atâția bani pe pantofi, adidași, cămăși, tricouri, pantaloni de toate felurile, curele, fulare… (a, nu ți-am spus? O să trebuiască să te și accesorizezi în funcție de ce haine-ți iei. Un fular-două-trei, un ceas două-trei, fes, șapcă, portofele, mănuși și chiar ochelari de soare) ar fi păcat să strici imaginea purtând o vechitură, nu?

     Stai liniștit, n-o să te coste foarte mult toate astea! Nu te panica! Cunosc eu un site de unde-ți poți lua cele mai mișto chestii, de calitate și la prețuri corecte! O să ți-l spun când ne vedem. Asta e! Trebuie să te obișnuiești că ești băiat mare, ai o femeie lângă tine și trebuie să arăți bine. Cum? Nu ai o iubită încă? Nu-i bai! Îți facem rost imediat! Hai, mergem la agățat!

Articol îmbrăcat frumos pentru prima probă de la SuperBlog 2018, probă sponsorizată de Answear.

 

Publicat în Altele, Hoinar prin România, Vacanțe de vis

Eforie Nord. Destinație de vacanță -El Stefanino, alegerea perfectă pentru un sejur reușit!

‘ello!

     Nu știu voi ce faceți, dar eu încerc să mă recuperez după un concediu cel-mai-cel și binemeritat. Bine, ca să fiu sincer cu voi, după ce-am terminat concediul l-am prelungit cu încă 2 zile din cauză de prieteni/colegi.

     Ca să n-o mai lungesc cu vorba, anul ăsta am ales să ne petrecem vacanța la mare. Și unde puteam merge altundeva decât pe meleagurile noastre, la Eforie Nord, stațiune de care ne-am cam îndrăgostit și loc în care ne simțim ca la noi acasă de fiecare dată când ajungem.  De atâția ani de când tot „batem” Eforia în lung și-n lat am ajuns să o cunoaștem aproape la fel de bine ca orașele natale și lucrul ăsta ne bucură imens pentru că acum știm foarte bine ce cazare să alegem, la ce restaurant putem să mâncăm fără să avem surprize neplăcute, ce plajă să alegem pentru bronz și baie-n mare și pe unde să ne plimbăm ca să ne simțim bine.

     Și pentru că am ajuns să cunoaștem atât de bine stațiunea, m-am gândit să scriu câteva rânduri ca să vă ajut să alegeți și voi locurile perfecte pentru o vacanță liniștită și frumoasă. Ceea ce urmează să citiți sunt experiențele noastre personale în cele 6 zile de Eforie și sper să vă ajute să alegeți locul perfect pentru o vacanță perfectă.

Cazarea

     Cel mai important aspect în momentul în care decizi să pleci în vacanță, orice vacanță este cazarea. Chiar dacă mulți o consideră ca fiind doar locul de odihnă, cred că sunteți de acord cu mine când spun că locul în care vă cazați este mai mult de atât și merită o atenție sporită. Aspecte ca siguranța, curățenia, liniștea, serviciile suplimentare, priveliștea, proximitatea față de locurile de interes sunt criterii pe care trebuie să le luam în calcul atunci când alegem unde să stăm pe perioada vacanței. Să găsești cazare în Eforie Nord nu e atât de greu. Sunt atâtea site-uri cu indicații prețioase și cu review-uri concludente că n-ai cum să dai greș.

     Anul acesta noi am ales Hotelul El Stefanino din Eforie Nord. Primul aspect care ne-a convins să optăm pentru ei a fost faptul că sunt localizați fix pe faleza Eforiei, la 2 pași de plajă. Nu știu cât de mult contează pentru voi o cazare aproape de plajă, dar pe noi nici nu ne interesează să ne uităm la un loc de cazare dacă nu se află extrem de aproape de plajă. Al doilea aspect pe care l-am luat in considerare (și vorbesc stric în numele meu, nu și al domnișoarei) este faptul că în prețul sejurului oferă mic dejun și prânz. În multele vacanțe pe care le-am avut în ultima perioadă, am întâmpinat de multe ori problema alegerii restaurantului în care să mâncăm. Așa că, un hotel  care oferă 2 mese pe zi rezolva o mare problemă, practic 2 treimi din problema mâncării. Ultimul aspect care ne-a convins că El Stefanino era alegerea perfectă a fost faptul că în trecut am mai fost musafirii lor, în restaurant. În anii trecuți am mâncat de mai multe ori la ei și ne-a plăcut atât de tare încât ne-a făcut să ne dorim să mâncăm la ei cât mai des.

Ce-am mâncat

Știu, unii cred că mâncarea dintr-un restaurant este complet diferită de mâncarea „a la carte”. Nimic mai fals (cel puțin în cazul celor de la El Stefanino). Mâncarea a fost din belșug și excepțională. Știu, folosesc cuvinte mari, dar doar așa pot descrie acest aspect. Atunci  când ai parte de un mic dejun copios, diversificat, atunci când la masa de prânz poți alege ce anume să mănânci, adică două feluri de ciorbă, două trei variante de felul doi, atunci când ți se pun la dispoziție un desert (de fiecare dată altul), atunci când ai la discreție apă, sucuri și cafea, nu poți să fii altfel decât încântat de serviciile oferite.

 

     Vă spuneam că i-am ales anul acesta pe ei datorită vizitelor anterioare la restaurantul lor. În anii precedenți am încercat să trecem pe la ei cel puțin o dată, în principal pentru pastele lor cu fructe de mare și pentru pizza care este foarte, foaarte bună! Anul ăsta, pentru că ne-au asigurat micul dejun și prânzul, am trecut prin restaurant doar pentru cină și ca să bem o limonadă. Și ce limonadă! Eu am ales una cu pulpă din fructe de mango. Arăta atââât de bine încât ne venea să comandăm câteva și „to go”.

     Pizza de la El Stefanino poate fi descrisă foarte bine în doar 2 cuvinte: MARE și GENIALĂ! Adică, a fost atât de mare încât duduia n-a putut mânca mai mult de 3 felii. Bine, asta a fost până la urmă în beneficiul meu pentru că, la final, eu le-am mâncat pe amândouă. Mi-e rușine cu mine, dar nimeni, niciodată nu poate refuza un meniu „Joey’s special- two pizzas”. Mai ales când arată cum vedeți în poză și când e atât de gustoasă de te lingi pe degete! dav

Uneori, după masa de prânz mai zăboveam puțin pe terasa restaurantului. Mai o vorbă, mai o privire spre marea scăldată în soare, sau pur și simplu câteva momente de relaxare ascultând muzica ce cânta în surdină. Toate astea, la un pahar de limonadă ori un cocktail răcoritor. V-am zis că la ei se prepară niște coktailuri demențiale? Dacă nu, credeți-mă pe cuvânt! În puține locuri am mai băut asemenea bunătăți! Și nici prezentarea nu e de ici-colea. Te simți ca pe o plajă tropicală!

 

Cum arată restaurantul și ce priveliște te-așteaptă la El Stefanino

     Pentru mine este foarte important ca restaurantul în care iau masa să arate bine. Să fie curat, să fie interesant și oamenii să fie profesioniști și amabili. Ei bine, toate astea se împletesc la El Stefanino. Restaurantul are o tentă rustică, elegantă. Muzica ambientală este și a fost de fiecare dată pe placul nostru( nu o dată l-am întrebat pe prietenul Shazam ce melodie cânta într-un anume moment). Cât despre priveliște, ce poate fi mai frumos decât să ridici ochii din farfurie și să vezi marea în toată splendoarea ei? Sau să ieși la o cafea ultramatinală și să vezi răsăritul de pe terasă? Bine, noi n-am ieșit pentru cafea ci doar pentru răsărit, dar pentru noi a cântărit foarte mult acest aspect și am fost foarte mulțumiți de ce-am primit. Sunt niște imagini pe care nu poți pune preț.

Unde-am stat, unde-am dormit

     Din nou, foarte important pentru noi, camera în care suntem cazați trebuie să fie impecabilă, frumoasă, luminoasă și cât mai bine dotată pentru confortul nostru. Ei bine, în afară de partea cu lumina, camera s-a ridicat la așteptările noastre. Încă de la intraresursa foto: bibelou.wordpress.com te îmbie un miros de proaspăt, de curat. Mobilierul te duce cu gândul la o cameră vintage, cu pat din fier modelat, cu dulapuri din lemn masiv, cu niște tabureți simpatici și pereți frumos tapetați. Deși după cum am zis, camera aducea a vintage, televizorul led (de 80 de cm), frigiderul minibar, uscătorul de păr și conexiunea wireless pentru internet nu lipsesc, exact așa cum promit cei de la hotel chiar și pe site-ul lor.

Un lucru care ne-a bucurat a fost că, deși nu era necesar, în fiecare dimineață prosoapele ne erau schimbate și se spăla pe jos în cameră. Oamenilor chiar le pasă de confortul clienților și se ocupă intens ca totul să fie perfect.

Cum ziceam mai sus, singurul inconvenient pe care l-am întâlnit a fost lipsa luminii naturale. Geamul puțin prea înalt și mic, în combinație cu draperia pe care vrei-nu-vrei trebuia s-o ții trasă ca să nu se uite vecinii la tine în cameră, fură toată lumina. Pentru unii ar putea fi un avantaj. Noi însă, fiind oameni cu soarele-n cap, preferăm să ne trezim dimineața orbiți de zâmbetul și razele lui.

Cum sunt oamenii la El Stefanino

     De multe ori am avut parte de oameni cumsecade, amabili și corecți. Și la El Stefanino ne-am întâlnit cu oameni la fel de amabili, de cumsecade, oameni săritori, dornici să facă tot ce le stă în putință ca să-ți facă experiența cât mai plăcută. De la proprietari (cărora le mulțumim încă o dată că ne-au primit) și până la ospătari sau personalul de curățenie, toată lumea a fost așa cum ar trebui să fie într-o astfel de afacere.

Am avut parte și de o „experiență” care, uitându-ma acum în urmă către ea, pot spune că a fost mai mult amuzantă decât neplăcută. Cu câteva zile înainte de a porni la drum ne-au contactat și ne-au informat că au întâmpinat ceva dificultăți și ne-au rugat să decalăm cu o zi vacanța. În urma discuției cu ei au rezolvat problema în așa fel încât să nu fim nevoiți să modificăm toate planurile sau să reducem vacanța cu o zi. Ne-au rezervat o cameră la un alt hotel, foarte aproape de ei pentru prima noapte, urmând ca a doua zi să ne mutăm la ei. N-a mai fost nevoie, însă. Au rezolvat până la urmă în așa fel încât să nu ne plimbe dintr-un hotel în altul și să rămânem la ei de la început.Deși la prima vedere ați putea spune că e o situație neplăcută, eu am apreciat, totuși modul în care au abordat problema, faptul că ne-au anunțat dinainte că există o problema și, normal, faptul că au rezolvat totul fără să ne creeze nouă neplăceri. Sincer vă spun, face foarte mult să vezi că oamenii se implică și își dau interesul să rezolve o situație, fie ea și atât de neplăcută.

La final vine întrebarea firească: M-aș mai întoarce la El Stefanino pe viitor? Răspunsul este CATEGORIC DA! Am găsit în acest hotel tot ce-mi pot dori de la o vacanță perfectă și  n-aș renunța niciodată la mâncarea lor excelentă, la peisajele minunate și la personalul amabil. Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi, cu siguranță camera. Pe viitor vom opta pentru o cameră cu vedere spre plajă, spre răsărit și spre lumină din abundență. Chiar dacă ne costă puțin mai mult, merită fiecare leuț.

Plaja, marea și stațiunea

     Eforia este și va rămâne stațiunea noastră de suflet. În comparație cu alte stațiuni de la mare este extrem de curată, de liniștită și de frumoasă. Apa a fost anul ăsta puțin cam nervoasă. Valurile mari și destul de dese, deși la început ne-au plăcut, ne-au cam luat din cheful de bălăceală. Nimeni nu e atât de nebun încât să se lase la infinit plesnit de valuri imense. Așa că am lasat-o mai moale și ne-am mulțumit să stăm pe șezlong, la soare.

Plaja este așa cum o știam. După reabilitare și extindere a devenit foarte frumoasă, dar cam „înțepătoare” la tălpi din cauza scoicilor . Nisipul fiind relativ nou, n-a apucat să se macine într-atâta cât să devină fin, ca-n Mamaia sau Costinești. Dar dacă nu te deranjează puțin masaj la tălpi plaja e perfectă și chiar preferabilă în detrimentul celor din alte stațiuni. Cel mai important, cât timp am fost noi acolo, n-am prins nicio invazie de alge care să distrugă aspectul plajei și să ne strice de tot cheful. (cum am prins în Costinești și Mangalia zilele următoare.dav

Noi am stat în fiecare zi pe plaja Debarcader, în imediata apropiere a hotelului nostru. În afară de muzica care te duce cu gândul la verile anilor 80-90, totul a fost mișto. Șezlongurile ne-au costat vreo 25 de lei/zi/persoana în primele zile. Începând de vineri au scumpit cu 5 lei costul, dar n-a fost mare bai. Beach-barul era la câțiva metri de noi și prețurile sunt chiar decente. 5 lei pentru o bere SKOL la 0.4L, 10 lei pentru un frappe. 25 de lei pentru un cocktail și 4.5 lei pentru o punga de Bake rolls.

     Apa mi s-a părut genial de caldă, în ciuda valurilor foarte mari, dar și foarte curată. Da, mai dădeai pe la fundul apei de vreo pungă sau vreun pahar de bere aruncate de niste tâmpiți, dar comparativ cu alți ani, se vede o diferență clară. Ori oamenii s-au mai responsabilizat, ori autoritățile se ocupă mai intens de păstrarea curățeniei pe plaje și în apă. Oricare variantă ar fi cea corectă, nu poate fi decat în avantajul turiștilor. Când cheltuiești o grămadă de bani pentru o vacanță, speri ca totul să fie perfect. Și la aspectul ăsta am observat, după cum vă spuneam, o îmbunătățire semnificativă pe plajele din Eforie Nord.

DCIM100MEDIA

 

Unde-am mai mâncat, ce-am mai băut, ce-am mai făcut

 

      Dacă o să ajungeți prin Eforie Nord vă recomand cu cea mai mare căldură să luați cel puțin o masă la Taverna Santorini. Noi am încercat-o o dată și n-am mai putut renunța la ea. Este un restaurant pe faleză, nu departe de plaja Debarcader. Nu ai cum să-l ratezi. Muzica tradițională grecească te aduce până în fața localului, iar de acolo mirosurile îmbietoare fac restul. Tu nu trebuie să faci altceva decât să deschizi meniul, să comanzi orice și să te bucuri de o masă delicioasă. Dar nu numai asta. Oamenii sunt atât de primitori, atât de calzi, atât de zâmbitori că-ți vine să-i iei acasă. Acolo l-am cunoscut pe Ciprian, un ospătar care deborda de amabilitate. La orice pas era cu zâmbetul pe buze, mereu printre mese vorbind cu turiștii, asigurându-se că totul decurge perfect. Dacă v-am convins să le faceți o vizită, să-i spuneți că-l salutăm!

mde

     La Taverna Santorini am mâncat niște creveți spectaculos de buni, cu brânză feta și un fel de sos de roșii. Prețul e puțin peste normal, dar merită. Chiar merită! Tot la ei ne-am oprit și în ultima seară, la finalul vacanței. Am sărbătorit finalul concediului cu o carafă de vin foarte bun.

Printre altele, duduia m-a convins să mergem și la un spectacol de stand-up comedy.  Așa că, vineri seara îmbrăcați frumos (ea) am mers la Teatrul de Vara din Eforie și pentru aproape 2 ore i-am ascultat pe Natanticu, Varză, Dan Țuțu și Dan Badea într-un număr foarte reușit.

 

     Vă spuneam la început că mi-am prelungit cu 2 zile concediul după ce-am plecat de la Eforie. Ei bine, m-am întâlnit cu un coleg de muncă și-am plecat spre Costinești, stațiune pe care-am găsit-o la fel de murdară și la fel de respingătoare cum am lăsat-o acum 8 ani când am fost ultima dată acolo. În mini vacanța de 2 zile de după concediu am dat o fugă și prin Mangalia unde am făcut nițică baie, nițică plajă și-o plimbare faină cu vaporașul. Dar despre astea o să vă povestesc pe Facebook dacă o să mă urmăriți.

 

Cam ăsta fu concediul nostru la mare. La final pot spune doar că ne-am simțit foarte bine per total și că încă nu ne-am săturat de frumoasa Eforie! Până la următorul articol vă las cu o poză care să vă arate cât de supărați am fost când ne-am dat seama că era ultima zi de concediu!

39217509_438225280006010_8056002459832680448_n

Vă pupă Costică!

 

 

Publicat în Super Blog

Super Blog 2018 START JOC!

‘ello!

Știți despre competiția de blog, aia care se întâmplă de 2 ori pe an (în fiecare an!), nu? Știți și că de câțiva ani mă bag și eu în seamă pe-acolo doar-doar îmi iese și mie de-o ciungă

Ei bine, și în toamna asta o să particip cu drag (vedem cu cât spor) la marea bătălie. Cum ar veni, ăsta e articolul meu de înscriere pe care ar trebui să-l postez la 1 septembrie când încep înscrierile, dar pentru că 1 septembrie o să pice într-o zi de sâmbătă și presimt că n-o să am chef, îl arunc la bătaie azi, stând pe un șezlong la mare și urmărind valurile (care-s cam enervant de mari).

Hai vă pupă băiatul și ne vedem la linia de start!

P. S: până la înscrierea oficială vă las o poză, să vă obișnuiți cu moaca ăluia de-o să vă enerveze fro două luni :))

Articol special pentru SuperBlog 2018 (fur startul)

Publicat în Altele, Ne vedem la cinema!, Serile filmului Romanesc

Programul SFR 9. 5 zile încărcate!

 

     Noutățile de la #SerileFilmuluiRomânesc nu întârzie să apară! Și cum au apărut, eu le-am preluat ca să vi le aduc vouă. Organizatorii au publicat programul întregului festival împreună cu secțiunile și invitații. Cei interesați, pot verifica aici program-completprogramul pentru a-și alege filmele pe care doresc să le vadă. După cum vă spuneam într-un articol zilele trecute, anul acesta întreg festivalul va fi împărțit în șapte secțiuni distincte după cum urmează:

  • Secțiunea Retrospectiva Victor Rebengiuc
  • Secțiunea Premieră
  • Secțiunea Documentar
  • Secțiunea Elisabeta Bostan
  • Secțiunea Documentar AGERPRES
  • Secțiunea Scurtmetraj
  • Secțiunea Cele mai bune filme românești ale anului 2017/2018

Alte activități din cadrul festivalului

     În plus, organizatorii ne-au pregătit și o serie de alte evenimente la care putem participa de-a lungul celor cinci zile. De exemplu, în prima zi vom putea fi martori la lansarea de carte Proud to be Romanian, la Cărturești-Palas, în jurul orei 17:00. Joi, în ziua II de festival Vernisajul expoziției de fotografie AGERPRES: România- Evoluție -100 ani ne va bucura privirile în foaierul Ateneului din Iași, vineri și sâmbătă, 8-9 iunie, vom petrece după miezul nopții pe ritmurile celor de la Fără Zahăr  (8 iunie) și Shukar Nation (9 iunie) la Tiki Village, iar duminică la ora 14:00 avem programat la Cinema Ateneu concertul Loredanei Oltean De drag și de inimă ră!

Locațiile SFR:

     Organizatorii vă așteaptă în 5 locații împânzite în tot orașul. Cel mai bine ar fi să încercați din timp să le reperați ca să vă puteți face o idee despre distanțele pe care le aveți de parcurs între două filme.

Cinema Ateneu Iași, în Tătărași, Strada Ion Creangă nr 14;

Casa de Cultură a Studenților, în Piața Eminescu (la poalele Copoului);

Amfiteatrul Palas, în incinta Palas Mall;

Piața Unirii (aici va avea loc deschiderea oficială SFR 9);

Tiki Village, pe Șoseaua Ciric, lângă iazul Veneția.

Pentru o mai bună organizare, puteți consulta traseele de transport în comun puse la dispoziție de SCTP Iași pe site-ul lor, aici.

 

     Invitații SFR:

     Printre invitații acestei ediții îi vom întâlni, în afară de Victor Rebengiuc și Irina-Margareta Nistor, pe Alec Secăreanu, Stere Gulea, Alexandru Giboi, Andrei Crețulescu, Ana Ularu, Radu Iacoban, Mihai Șora, Luiza Palanciuc Șora, Cătălin Saizescu, Georgiana Saizescu, Magda Catone, Paula Chirilă, Olimpia Melinte, Flavia Hojda, Cristiana Iacob, Radu Nicolae, Laurențiu Ginghină, Iosif Demian, Erika Demian, Simona Bondoc, Dan Hurduc, Emanuel Pârvu, Valeriu Andriuță, Ciprian Mega, Laura Mega, Ana Maria Moldovan, Daniel Sandu, Vlad Ivanov, Cristian Bota, Ali Amir, Ștefan Iancu, Ștefan Mihai, Ana Dumitrescu, Liviu Canțer, Jonathan Boissay, Liviu Tofan, Nicolae Pepene, MIhai Dragomir, Iura Luncașu, Dorian Popa și Gheorghe Visu.

Pe fiecare dintre cei menționați mai sus îi vom vedea cel puțin la unul din evenimente și le vom putea adresa întrebări, îi vom putea asculta povestind despre munca lor.

Lista mea de filme pentru SFR 9

     Deoarece foarte multe dintre filme vor rula concomitent în locații diferite, este foarte greu să te decizi ce să vezi. Să nu mai vorbim de naveta destul de dificilă pe care o veți avea de făcut de la o locație la alta. De aceea este bine să studiați din timp programul, să vă documentați cât de cât și să alegeți din timp proiecțiile pe care veți vrea să le vedeți, având în calcul și durata drumului pe care-l aveți de făcut dintr-un loc în altul.

     Alegerile mele pentru ediția aceasta sunt, pentru moment, cam așa:

  • Miercuri: Tărâmul Binecuvântat (r. Francis Lee) -Cinema Ateneu Iași, 18:00; Moromeții (Deschiderea oficială SFR 9) – Piața Unirii, 20:30.
  • Joi: Marea Unire – România, la 100 de ani – Cinema Ateneu Iași, 18:20; Charleston (r. Andrei Crețulescu) – Amfiteatrul Palas, 21:30.
  • Vineri: Medalia de Onoare (r. Călin Peter Netzer) – Cinema Ateneu Iași, 19:30; Scurtcircuit (r. Cătălin Saizescu) – Amfiteatrul Palas, 21:30 SAU #Selfie69 (r.  Cristina Iacob) – Tiki Village, 21:45.
  • Sâmbătă: Strada Speranței – Cinema Ateneu Iași, 13:00; Faleze de nisip (r. Dan Pița) – Casa de Cultură a Studenților, 16:00; Aniversarea (r. Dan Chișu) – Cinema Ateneu Iași, 20:30 SAU România Neîmblânzită (r. Tom Barton-Humphreys) – Amfiteatrul Palas, 21:30.
  • Duminică: Licu, o poveste românească (r. Ana Dumitrescu), 14:30 și Brașov 1987. Doi ani prea devreme (r. Liviu Tofan), 17:00 – ambele la Cinema Ateneu Iași; Pădurea spânzuraților (r. Liviu Ciulei) – Casa de Cultură a Studenților, 19:00.

     De notat faptul că, în zilele ce urmează programul va fi completat cu datele referitoare la Secțiunea Scurtmetraj românesc. Detaliile cu privire la filme, descrieri, noutăți, dar și rezervările vor fi disponibile pe site-ul festivalului, http://www.festivalsfr.ro.

     Cam asta este tot pentru moment. N-a rămas decât să vă urez spor la ales filmele favorite și vizionare plăcută! Sper să ne vedem acolo, #lafilmcutotorașul și, de ce nu, la o bere între filme!

 

 

Publicat în Altele, Ne vedem la cinema!, Serile filmului Romanesc

SFR, festivalul premierelor!

     Anul acesta Festivalul Serile Filmului Românesc va cuprinde șapte secțiuni distincte. Multe dintre ele sunt, deja, cunoscute perpetuându-se de altfel, de la un an la altul. Secțiunea Retrospectiva este anul acesta despre invitatul principal, celui căruia îi este și dedicată această ediție SFR, Victor Rebengiuc. Secțiunea Documentar și secțiunea Elisabeta Bostan sunt, de asemenea cunoscute deja, de la edițiile anterioare. Vom avea și o secțiune dedicată documentarelor AGERPRES, o secțiune Scurtmetraj, noutate anul acesta, o secțiune dedicată celor mai bune filme românești ale anului 2017/2018 și o altă secțiune „caldă”, Secțiunea Premieră!

post-premiera

Secțiunea Premieră va aduce la Iași patru filme importante ale anului 2018, patru premiere în cinematografia românească după cum urmează:

Charleston (2018)

Regia: Andrei Crețulescu

Cu: Șerban Pavlu, Radu Iacoban, Victor Rebengiuc, Ana Ciontea, Gabriela Popescu, Dorian Boguta.

Premiera în România: 08.06.2018 *conform Cinemagia

     „Filmul Charleston, spune povestea unui triunghi amoros absurd, format din doi barbați și femeia pe care au pierdut-o amandoi pentru totdeauna. Alexandru, dupa pierderea soției sale,  Ioana, chiar in ziua aniversării sale a 42 de ani, are parte de o vizită surpriză. La ușa acestuia apare tânărul Sebastian, care pretinde că a fost iubitul Ioanei în ultimele cinci luni.” Victor Rebengiuc este distribuit în acest film iar Irina-Margareta Nistor spune despre rolul lui că: „Surpriza absolută a acestei ediții este prezența din avanpremiera Charleston, în oglindă cu scena Cinei cea de Taină din Pădurea spânzuraților: un dialog perfect al surzilor, al non-comunicării, care-l transformă pe Victor Rebengiuc într-un maestru al umorului de cea mai funp calitate!”

Vă las cu trailerul acestui film și trecem mai departe la următorul:

 

Brașov 1987 – doi ani prea devreme (2017)

 

Regia: Liviu Tofan

Lansare: 06.08.2017

Nominalizat la Gopo pentru cel mai bun film documentar.

     „Filmul-documentar Brașov 1987 – doi ani prea devreme vine în întampinarea celor 30 de ani de la revolta brașovenilor. Documentarul redă viu impactul manifestațiilor din 15 noiembrie 1987, care au constituit primul protest politic de masă din istoria românilor aflați sub comunism. Este un film al cărui scop este să rămână ca dovadă, afirmă regizorul, și să vorbească tinerei generații care știe prea puține despre pătimirile ce au marcat destinul unei societăți.”

     La protestul din noiembrie 1987, la Brașov, pentru prima dată în istoria comunistă a României, mii de oameni s-au unit într-un protest de amploare pentru a cere căderea comunismului și, implicit, a lui Nicolae Ceaușescu. În ciuda importanței evenimentului, acesta a rămas aproape necunoscut până în ziua de astăzi, acest documentar având ca scop tocmai scoaterea lui la lumină.

Documentarul a fost difuzat în premieră pe TVR1 pe 15 noiembrie 2017, la fix 30 de ani de la evenimentele amintite.

 

Licu, o poveste românească (2017)

Regia: Ana Dumitrescu

Cu: Liviu Canțer

Premiera în România: 24.08.2018

Premii: Marele premiu (Porumbelul de aur) la Festivalul Dok Leipzig 2017

      „Licu, o poveste românească prezintă România ultimului secol, văzută prin ochii unui om pierdut în istorie care, timp de 92 de ani, a suferit, a râs, a plâns și a iubit.

     Filmul este o metaforă despre propria condiție, despre efemeritate și trecerea timpului, este o lecție de viață, dar și un veac de supraviețuire, secvențele ilustrând parcă fotografii dintr-un album.”

 

 

Marea Unire – România, la 100 de ani (2018)

Documentar AGERPRES

Proiectat pentru prima oară pe 22.02.2018 având ca invitată specială pe Alteța Sa Regală Principesa Margareta, custodele Coroanei

   ” Marea Unire – România, la 100 de ani nu este o lecţie seacă de istorie, ci un documentar bazat pe oameni şi mărturiile acestora. Fricile, bucuriile şi speranţele lor însoţesc spectatorul pe parcursul celor 80 de minute. Totul se transformă într-o călătorie provocatoare pentru cei care vor să simtă emoţia istoriei vii. Documentarul prezintă atât momentul Marii Uniri, pus în contextul internaţional, dar și „evaluarea” fiecărui protagonist care are legătură cu ceea ce s-a întâmplat în 1918. România, la 100 de ani înseamnă şi suferinţa celor care au fost despărţiţi de familiile lor şi deportaţi. Finalul, deschis, invită la meditaţie, prin dorinţele exprimate de românii din Basarabia şi Bucovina de Nord despre ce mai pot aştepta din partea României.”

 

Directorul Festivalului Serile Filmului Românesc, Andrei Giurgia, despre cele patru premiere din cadrul SFR 2018:

„Ne-am dorit ca în acest an să punem accent pe specialul din peisajul cinematografic românesc actual. Am descoperit valoarea documentarelor prin partenerii noștri de la AGERPRES și vom continua să promovăm acest lucru pe marele ecran. Apoi, filmul Licu-o poveste românească, care a venit spre noi ca un semn că frumusețea unui film poate sta și în povestea vârstei, în iubirile ei, ne-a făcut să mergem cu invitația chiar spre personajul principal și da, îl vom avea pe domnul vârstelor – Licu – la SFR, alături de regizoare. Brașov – doi ani prea devreme este un punct tare, pentru că spune poveștile despre care se știe prea puțin, pentru că implică o sinceritate a documentarului despre Revoluție așa cum ne-ar plăcea să vedem. La fel se întâmplă și cu documentarul AGERPRES, România la 100 de ani, care întregește programul în acest an al Centenarului, ceea ce avem de întregit noi, ca tineri și ca români. Aflarea poveștilor adevărate prin film – cred că poate fi un punct comun al premierelor din acest an, printre care Charleston se remarcă prin povestea-intrigă, în care Victor Rebengiuc are un rol special”

 

Astea sunt, pentru moment, noutățile despre SFR! Nu uitați că, în perioada 6-10 iunie ne  vom vedea #lafilmcutotorașul!

Publicat în Ne vedem la cinema!, Serile filmului Romanesc

Reguli de aur de urmat la SFR

     După cum ați aflat deja, orașul nostru va găzdui în perioada 6-10 iunie Festivalul Serile Filmului Românesc! Asta înseamnă că, timp de cinci zile, ieșenii vor avea ocazia să urmarească zeci de filme românești, filme de valoare, filme pe care nu le-am putea urmări în alte condiții. De asemenea, după cum v-am mai spus și eu deja, la festival vor fi prezenți și o bună parte din actorii importanți din cinematografia românească și nu numai.

     Iată câteva lucruri pe care noi, ieșenii le putem face pentru ca festivalul să decurgă în condiții civilizate astfel încât oamenii să-și dorească să revină cu drag de fiecare dată la SFR:LOGO SFR

Știi ce vrei să vezi!

     În primul rând, asigurați-vă că filmul pe care urmează să-l vizionați este cel pe care vi l-ați dorit. Informați-vă din timp, studiați programul festivalului și mergeți la filmele care vă interesează. Asfel evitați situațiile în care ajungeți să vă plictisiți și să plecați din sală în timpul proiecției. Pentru asta, o să aveți la dispoziție întreg programul pe site-ul evenimentului, http://www.festivalsfr.ro Vă voi anunța și eu în momentul în care va fi publicat.

Nu întârziați!

     O dată ce ați ales filmul pe care urmează să-l vizionați, asigurați-vă că puteți ajunge îm timp util! Nu este foarte civilizat să întrați în sală după începerea proiecției. Gălăgia, deranjul pe care-l provocați până vă găsiți loc și să nu uită de faptul că veți pierde începutul filmului, toate astea vă rog să le evitați. 15-20 de minute sunt suficiente pentru a intra în sală în mod civilizat și să vă găsiți locul. Așa că, asigurați-vă că veți putea ajunge la film înainte de începere.

Închideți telefoanele în timpul filmului!

     Nimic nu este mai deranjant decât o persoană căreia-i sună telefonul în timpul filmului. De fapt, poate mai deranjant este să și răspundă acea persoană și să poarte o conversație în sală. Așa că, nu uitați să vă închideți telefoanele mobile în momentul în care se stinge lumina în sală. De asemenea, este la fel de deranjant când aprindeți ecranul telefonului ca să verificați mesageria, Facebook-ul, Instagramul sau orice alte notificări. Nu porniți ecranul telefonului nici măcar să verificați ora. Puteți avea răbdare 2-3 ore până la final.

Fără zgomote în sală!

     O dată ce a început filmul, nu uitați să păstrați liniștea. Dați dovadă de respect față de cei din jurul vostru și limitați zgomotele. Dacă aveți nevoie neapărat de o gustare în timpul filmului, asigurați-vă că nu foșniți pungi, nu ronțăiți cu zgomot și nu sorbiți din paharele de suc. De asemenea, păstrați discuțiile, impresiile și comentariile pentru finalul proiecției. Suntem cu toții veniți la film și vrem să vedem și să auzim actorii.

Și reclamele sunt importante!

     Urmăriți într-un mod civilizat și reclamele de la începutul și finalul proiecției. Nu sunt foarte multe și nu vă vor plictisi. Gândiți-vă că reclamele respective sunt o sursă importantă de venituri pentru organizatori și fără sponsori Festivalul n-ar fi putut avea loc. Respectați momentele dedicate sponsorilor.

Apreciați filmul pe care tocmai l-ați văzut! Aplaudați!

     Un grup frumos de oameni a depus eforturi susținute pentru ca noi să ne bucurăm de zeci de filme timp de 5 zile. Arătați-le aprecierea voastră aplaudând la finalul fiecărei proiecții. Aplauzele voastre se vor îndrepta automat și spre actorii pe care tocmai i-ați urmărit și spre invitații speciali și spre organizatori. Nu trebuie să vă spun cât de mult contează reacțiile pozitive exprimate prin aplauze! Deci, mâinile-mpreună!

Invitații rămân pentru voi după încheierea filmului. Rămâneți și voi pentru ei!

     La finalul proiecției invitații speciali vor rămâne împreună cu organizatorii pentru discuții și sesiune Q&A (întrebări și răspunsuri). Rămâneți alături de ei, ascultați ce se discută, dacă aveți nelămuriri, curiozități sau pur și simplu vreți să transmiteți un mesaj invitaților sau organizatorilor, acesta este momentul prielnic. Oamenii sunt acolo, pe scenă, ca să vă răspundă vouă!

Părăsiți într-un mod civilizat sala!

     S-a terminat filmul, s-au terminat reclamele, s-a terminat sesiunea Q&A, a venit momentul să plecăm acasă. Pășiți în mod civilizat pe aleile dintre scaune și îndreptați-vă spre ieșire. Nu vă îmbulziți, nu vă grăbiți, nu împingeți de la spate. Toată lumea merge în aceeași direcție cu voi și, în scurt timp, toți vom ajunge afară. De asemenea, nu uitați să lăsați sala așa cum vă doriți să o găsiți de fiecare dată! Nu lăsați în urmă gunoaie, ambalaje sau hârtii.

 

     Astea sunt sfaturile mele legate de vizitele voastre la film cu SFR. Nu sunt reguli greu de urmat, sunt gesturi de normalitate, dovezi de civilizare și respect față de oamenii care muncesc zi de zi pentru ca noi să avem parte de un festival de o asemenea anvergură. Purtându-ne astfel le mulțumim și îi încurajăm să continuie ceea ce fac pentru publicul ieșean an de an!

     Mai avem câteva zile până la debutul Festivalului! Nu uitați să rămâneți aici pentru că toate informațiile pe care le aflu, vi le spun imediat și vouă! Sper să ne vedem cu drag #lafilmcutotorașul!