Publicat în Super Blog

#Jurnaldecarantină – Ceasul, Mișu și nevasta

16 martie

     Nu e chiar așa de rău să stau acasă în carantină. Mă trezesc la ce oră vreau eu, mă culc la ore târzii fără să-mi fac griji  pentru a doua zi, nu fac nimic toată ziua înafară de binging pe Netflix.  E puțin deranjant că nu mă mai pot vedea cu băieții la barul din colț pentru câteva beri, dar nu-i bai. În loc să beau berea la bar, o cumpăr de la supermarket… de 3 ori mai ieftin.

18 martie

     Nevasta începe să se uite urât la mine. Ea încă merge în fiecare zi la muncă. Îi citesc invidia în ochi. Azi am ieșit până la colțul blocului cu Mișu, cățelul nostru și cinci vecini m-au abordat de la ferestre oferindu-mi bani ca să le închiriez și lor câinii. E o afacere bună pe timpul ăsta. În felul ăsta pot să-mi asigur necesarul de bere fără să apelez la economiile familiei. Citește în continuare „#Jurnaldecarantină – Ceasul, Mișu și nevasta”

Publicat în Super Blog

Cum poți vedea partea bună dintr-un accident auto

     Avantajul carantinei generale: poți să râzi ca prostul singur într-o stație de autobuz și să nu te vadă nimeni, să te ia de nebun. Poveste:

     Stau pe bancă în stație. Aștept autobuzul. În fața mea, o duduie cu o Skoda frânează brusc pentru că un pieton nebun a traversat, practic, pe unde-a vrut el. În spatele ei, un dudui cu un Caddy încearcă să frâneze la fel de brusc, dar reflexele l-au trădat așa că urmarea e ușor de ghicit. Cele două mașini nu au reușit să respecte regula de distanțare socială și au făcut schimb de vopsea așa cum doi iubiți fac în mod firesc schimb de fluide. Doar că mai zgomotos și aparent, mai costisitor. Citește în continuare „Cum poți vedea partea bună dintr-un accident auto”

Publicat în Super Blog

Brățara potrivită, doar zodia-i greșită

     Și ieșind pe portiță o trânti mai-mai să iasă din țâțâni. Mai făcu doi pași mari după care se întoarse către Ion și urlă la el din toți rărunchii: „Pietre să-i pui la mână lui mă-ta mare, țărane! Nu mie! Ce, mă crezi proastă? Dacă intru în gârlă cu pietrele alea legate de mână mă trag la fund cu totul! Asta vrei, mă? Să mă îneci? Fi-ți-ar pietrele de râs! Vrei să scapi de mine să te duci după Aneta! Așa-i mă? Ăla a  lu’ Veta când a venit din Italia a umplut-o de aur și i-a luat și trening auriu Armani și-a dus-o-n Mall să-i cumpere adidași și i-a dat și bani! Tu ai venit acasă ca prostul și mi-ai pus la mână pietroaie mă, calicule și zgârcitule! Citește în continuare „Brățara potrivită, doar zodia-i greșită”

Publicat în Super Blog

Marea, medicament pentru uitare

     „NU!” Ăsta este răspunsul general pe care-l ofer tuturor atunci când mă invită să mă alătur grupului pentru o călătorie sau o activitate. „Nu merg la Sinaia că-mi aduce aminte de…” sau „Nu merg la Starbucks că acolo-mi beam cafeaua cu… „. „Nu merg la Eforie pentru că acolo-mi făceam vacanțele cu…” și tot așa. M-am închis ca prostul în mine de un an și refuz orice vacanță sau vizită în orice loc prin care am trecut măcar o dată cu…

 

Eeeei, ia mai dă-o-n prune de treabă! Da ce mă, chiar sunt atât de prost? Și ce dacă am amintiri? „Shift + delete” și „create new directory„! Facem altele! Mai mișto și mai interesante decât alea vechi. Ce-am avut până acum au fost varianta light! Din vara asta începe seria de amintiri Pro-Ultra.  Amintirile alea bune rău pe care, atunci când le povestești copiilor te apucă atât mândria cât și rușinea. Citește în continuare „Marea, medicament pentru uitare”

Publicat în Super Blog

Plan pentru planul meu

     Zilele trecute, unul din colegi a anunțat pe grupul de lucru intern de pe Whatsapp că va părăsi echipa noastră pentru a da curs unei noi provocări. Nu m-a întristat vestea ci din contră, m-a bucurat deoarece omul are un plan. Și un om cu un plan e un om care trăiește. La polul opus, o persoană care se complace în situația actuală și care nu-și dedică puțin timp planificărilor pentru viitor, fie el îndepărtat sau apropiat, e o persoană carea supraviețuiește. Și din păcate eu sunt unul dintre supraviețuitori. De o bucată bună de timp n-am mai planificat nimic pentru viitorul meu. Era o vreme când mă gândeam la schimbări. Oraș, job, stare civilă… gândeam și planificam zi de zi fiecare mutare în parte. Desenam pe hârtie casa de vis în care aveam să trăiesc până la adânci bătrâneți cu… nevastă și copii, mă documentam, citeam articole despre asta, căutam în dicționare de construcții explicații atunci când terminologia mă depășea, îmi făceam bugete, calculam câți bani mi-ar trebui să trăiesc în orașul X sau în orașul O, aveam capul plin de astfel de gânduri. Nu știu ce a intervenit atât de important de m-am oprit. Acum abia dacă mai planific ce-o să fac mâine sau săptămâna viitoare… Citește în continuare „Plan pentru planul meu”

Publicat în Super Blog

Pentru orice aliment din bucătărie, există unul BIO care să-l înlocuiască.

     Trecem, din păcate, prin cea mai dificilă perioadă pe care am întâlnit-o în ultimii treizeci de ani. Pandemia de Coronavirus, Covid-19 cum este denumită boala aceasta, a lovit puternic toate colțurile Planetei și pare să nu ne lase în pace pentru o bucată bună de timp.

În această perioadă, în urma diverselor măsuri luate de autorități, una din cele mai importante urmări este aceea că populația a luat cu asalt magazinele pentru aprovizionare cu alimente și alte produse necesare protejării personale.

     Lucrând într-un hipermarket care oferă servicii de cumpărături comandate direct la domiciliul clienților, observ la fiecare comandă preferințele clienților. Uneori încerc să-mi creez în minte o imagine a clientului în funcție de ce pun în coș. Îmi imaginez rețetele pe care le va prepara cu ajutorul produselor comandate. Asta este metoda mea de a trece peste stresul pe care-l implică această activitate zilele astea. Citește în continuare „Pentru orice aliment din bucătărie, există unul BIO care să-l înlocuiască.”

Publicat în Super Blog

Ghivănele beax și givănele oau! Ce alegi pentru colaboratori?

     Înainte de a începe orice, vreau să vă explic ce înseamnă un anumit cuvânt pe care îl voi folosi foarte mult în acest articol. Este vorba despre „ghivănele”. Pare amuzant, nu? Este! Ghivănelele sunt acele cadouri, atenții, materiale promoționale pe care un brand le oferă clienților, potențialilor clienți sau partenerilor lor. Numele vine cumva de la englezescul „give”, românizat puțin. Sunt extrem de utilizate în retail, unde marile branduri de electronice/electrocasnice, și nu nu doar ei, le oferă vânzătorilor fie în timpul unui training, fie la o vizită scurtă prin magazin și au ca scop crearea unei legături între vânzător și brandul respectiv. De obicei ghivănelele sunt pixuri, agende, USB-uri, brichete, brelocuri sau alte accesorii de genul ăsta. Mai rar, aceste ghivănele pot lua forma unui tricou, o șapcă, un rucsac, sau alte chestii similare. Citește în continuare „Ghivănele beax și givănele oau! Ce alegi pentru colaboratori?”

Publicat în Super Blog

Emoții de mașină

     Se aude ușa garajului. Iar pleacă. Arunc o privire invidioasă spre trotineta electrică aflată lângă priză, la nici doi metri de mine. Iar o să plece la plimbare în timp ce eu stau închisă aici. Dacă aș putea să-i fac ceva, să o stric cumva, ca să-l forțez cumva să mă ia pe mine la plimbare, ce bine ar fi! Dar nicio șansă. De șase luni, de când a venit nenorocirea aia de criză eu n-am mai simțit gustul asfaltului. Dacă are de plecat undeva, încalecă pe trotineta electrică și pleacă cu ea la drum.

     De ce-o dura atât de mult, totuși? În mod normal era deja plecat. Ce-o zăbovi atâta prin garaj? Vai! Vine la mine! A pus mâna pe mânerul ușii! Oare să fie ziua mea norocoasă? Nu, să nu-mi fac speranțe degeaba. Mi-a mai făcut așa. A venit, s-a urcat la volan, a cotrobăit după ceva prin torpedou și a plecat. Sigur face la fel. Ooh, ce n-aș da pentru o plimbare! Măcar o tură prin cartier! 5-10 minute doar! Mi-e dor să simt aerul rece trecându-mi prin radiator… Citește în continuare „Emoții de mașină”

Publicat în Super Blog

Am fost, n-am fost la nuntă în Craiova

     Știți ce înseamnă să te trezești în cel mai mare parc din Craiova, la mijlocul zilei, gol pușcă și cu o durere de cap de-ți vine să ți-l tai singur „Game of Thrones style„? Nu? Foarte bine! Nici nu vă doresc! Parcul e plin de oameni la ora aia și tu cu siguranță nu ești o imagine pe care și-ar dori să o vadă într-o dumincă după amiază. Să nu mai spunem că nici tu nu ți-ai dori să fii subiectul a sute de filmulețe pe youtube, fiecare cu zeci de mii de vizualizări. Citește în continuare „Am fost, n-am fost la nuntă în Craiova”

Publicat în Super Blog

Bucătăria ta perfect utilată

„Ce foame îmi esteee”!

     Așa încep toate poveștile culinare. Un stomac gălăgios și un om care își dorește să-și potolească foamea. Pe principiul „nevoia îl învață pe om” mulți dintre noi am devenit bucătari amatori. Să fim sinceri, în tinerețe nu prea ne păsa de asta. Dacă ne era foame, o rezolvam cu o comanda de pizza ori cine știe ce burgeri și gata. Însă, odată cu trecerea vremii vine și mintea la cap și realizăm că nu putem duce o viață bazată pe livratorul de la restaurantul din colț și că dacă vrem să ducem o viață sănătoasă, dar și să ne rămână bani de la un salariu la altul, trebuie să învățăm să ne facem singuri mâncarea.

     Și uite-așa am început să învăț să gătesc. Am încercat și-o friptură, și-o prăjitură, chestii banale, nu m-am aruncat la specialități care au denumiri care-ți limbă plimba-n gură. Însă, dintre toate felurile de mâncare, preferatele mele sunt, fără discuție, pastele. Aș mânca paste dimineața, la prânz și seara. Sunt atât de înnebunit de paste, că de fiecare dată când merg la cumpărături, primele care ajung în coșul meu sunt, normal, pastele și toate celelalte ingrediente pe care știu că o să le folosesc pentru ele. Citește în continuare „Bucătăria ta perfect utilată”