Publicat în Super Blog

Să construiești premium, la fel de ușor ca visatul

     Până de curând trăiam cu impresia că o casă nu trebuie să coste mult. Mă gândeam că orice poate fi construit cu materiale ieftine și să țină mult și bine atâta timp cât este construit cum trebuie și atâta timp cât este utilizat respectând instrucțiunile. Până într-o zi când, venind de la muncă aproape mi-am rupt degetul mic de la mână din cauza trotuarului care s-a surpat sub greutatea mea. Era, normal, un trotuar turnat cu „meseriași” din sat, la care s-a folosit cimentul cel mai ieftin și nisip din cel mai prost, pentru că nu mi-am permis un pavaj de calitate. Ori n-am considerat necesar să investesc mai mult într-un trotuar.

     Și abia atunci mi-am dat seama. O construcție trebuie să beneficieze de materialele de cea mai bună calitate. Chiar cu riscul de a cheltui mai mult decât ai planificat, trebuie să investești în calitate premium atunci când îți construiești casa. Dacă atunci când m-am apucat de treabă la trotuar mă gândeam la aspectele astea, probabil aș fi investit într-un pavaj Arvore Star Stone, de exemplu. Știu, e ceva mai scump decât ar da oricine în mod normal pe așa ceva, dar calitatea lui spune totul. Unde mai pui că montajul este extrem de facil și se poate pune atât pe pat de nisip, pentru trafic ușor cât și pe șapă de beton pentru trafic auto mai intens. Și dacă aș fi investit într-un asemenea pavaj, cu siguranță nu mi s-ar fi întâmplat ce am pățit cu trotuarul meu după doar un an. Pentru că atunci când vorbim de premium, nu ne referim doar la aspect și la preț. Ne referim și la calitate ireproșabilă.

     Când o să-mi construiesc propria mea casă, cu siguranță nu voi face rabat la calitate. Spun „când” pentru că de mult timp visez să am o casă proiectată și construită după bunul meu plac. Undeva, la marginea Iașiului, nu foarte departe, dar totuși la o distanță care să mă ferească de zgomotul și aglomerația urbană. În multe nopți am visat căsuța mea în cele mai mici detalii. Câte camere va avea și cât de mari vor fi, ce acoperiș, cum va arăta curtea, cum va arăta gardul, ce materiale voi folosi. De multe ori, uitându-mă pe la emisiuni pe la TV sau citind articole pe internet, găsesc noi idei și noi materiale pentru construcții. Imediat în capul meu fac și modificările casei de vis. De exemplu, nu de multSistem-Complet-Alutytan-Viking-Pruszynski-Vindem-Ieftin-Casa-de-Comenzi văzusem cum cineva își montase un acoperiș cu tigla metalica Alutytan Ice Pur Viking Pruszynski. Povestea omul că tipul ăsta de țiglă conferă un strat ridicat de rezistență datorită elementelor din compoziție. Aluminiul, titanul și metalele prețioase magneziu, manganul și cromul, toate împreună fac din această țiglă una rezistentă nu doar la intemperii și trecerea vremii. Îți asigură și o rezistență ignifugă și nu numai. În timp, acoperișul nu-ți va pierde din culoare. În momentul ăla planul viitoarei mele case de vis s-a schimbat. Îmi vedeam căminul acoperit cu țiglă metalică Alutytan Ice Pur Viking Pruszynski și-mi plăcea enorm cum arăta în mintea mea.

     În altă zi văzusem într-o emisiune despre construcții cărămida porotherm integral și imediat am schimbat planul casei mele înlocuind cărămida clasică cu cea nouă despre care tocmai învățasem că are performanțe termice excepționale.

     De multe ori mă trezeam din visare și mă gândeam că nici într-o mie de ani nu mi-aș permite o casă ca aceea pe care o visez eu în fiecare zi. Lucru total neadevărat. Poate pe vremea când materialele de construcții costau cât nu făceau n-aș fi avut nicio șansă. Azi, însă, există un ajutor nesperat pentru toți oamenii care vor să se apuce să construiască, dar se tem de costurile enorme ale materialelor „pretențioase”. Există un magazin online care facilitează accesul clienților la materialele de construcții fără ca aceștia să mai plătească taxele intermediarilor. Știm cu toții că o cărămidă care pleacă de la producător la prețul de 1 leu, ajunge în magazin să coste 7 lei. Producătorul îl vinde unui distribuitor, distribuitorul îl vinde unui depozit, iar din depozit se aprovizionează magazinul. Fiecare, la randul lui, mai adaugă ceva peste prețul produsului, pentru că așa e comerțul. Iei la un preț și vinzi mai scump. De data asta, însă, clientul poate evita toate aceste adaosuri ale fiecăruia. Magazinul Vindem-Ieftin este ca un portal care face legătura directă între producător sau distribuitor și client fără ca acesta de la final să resimtă costurile pe care le-ar resimți dacă ar achiziționa produsul pe calea clasică.

     Una din cele mai frumoase chestii legate de acest magazin este că tu, ca și client, poți comanda produse care vin de la distribuitori sau producători diferiți. Tu îți faci coșul de cumpărături iar Magazinul se ocupă de transportul întregii comenzi. Gândiți-vă câți bani salvați numai de aici. În loc să plătești patru-cinci livrări, plătești una singură. Nu mai vorbim despre timpul salvat pentru că este evident.

     Păi în condițiile astea ce ușor mi-ar fi mie să m-apuc să-mi construiesc căsuța mea de vis. Să intru pe net, să-mi aleg produsele de calitate premium (pentru că, nu-i așa?, atunci când poți cumpăra ieftin și calitativ, prost ai fi să nu profiți), cei de la Vindem Ieftin să-mi obțină prețurile cele mai bune de pe piață (apropo, în funcție de cantitatea de material necesară, ei îți pot obține un preț și mai bun. Cu cât comanzi mai mult, cu atât prețul scade) iar eu să aștept cuminte în fața porții livrarea produselor.

     Un alt aspect interesant al celor de la Vindem Ieftin este livrarea. Aceasta se face direct din stocul producătorului și nu dintr-un depozit oarecare unde marfa să zacă luni sau ani. Marfa vine ambalată perfect iar își asumă responsabilitatea în fața clientului pentru achiziție pentru ca acesta să nu simtă niciun stres, nicun risc. Iar la final, ca orice client mulțumit de achiziția făcută, poate înregistra un review, o recenzie video pe care să o încarce pe site-ul magazinului. Un gest mic din partea clientului, de mare ajutor pentru viitorii cumpărători și pentru magazin.

banner-producatori-si-sigla-cu-macarale

 

 

Articol pentru proba nr 7 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Casa de Comenzi Vindem-Ieftin.ro

Reclame
Publicat în Altele, Ne vedem la cinema!, Serile filmului Romanesc

Se caută voluntari SFR!

     Deja foarte mulți dintre voi știți că anul acesta în perioada 12-16 iunie la Iași se va desfășura Festivalul Serile Filmului Românesc. Vor fi cinci zile de cinematografie românească dedicate, de această dată, marelui Florin Piersic.

     Ce nu știți este că un Festival de o asemenea anvergură nu poate fi realizat fără sprijinul voluntarilor. Așa că și anul acesta organizatorii așteaptă tinerii pasionați de filme românești și nu numai să se alăture echipei SFR. În perioada 21 martie- 21 aprilie aveți liber la înscrieri pentru a participa ca voluntari la Serile Filmului Românesc.

voluntarEsti 1

 

Ce trebuie să faci ca să fii Voluntar SFR?

 

Tot ce trebuie să faceți este să accesați acest link unde veți oferi câteva informații organizatorilor.

Se pot înscrie ca voluntari persoanele care locuiesc în Iași ori în apropierea orașului și cele care pot garanta că în perioada Festivalului, dar și cu două săptămâni înainte de acesta pot fi la dispoziția organizatorilor pentru pregătiri. Se vor organiza multe întâlniri de lucru și trebuie să participați la toate.

Ce beneficii poți avea ca Voluntar SFR?

Nicio muncă nu scapă nerăsplătită. De aceea, organizatorii festivalului promit tuturor voluntarilor o serie de beneficii de care să se bucure cum ar fi:

* certificat de voluntariat;
* tricou, ecuson, materiale promoționale pentru voluntari (surpriză!);
* relații cu oameni extraordinari, prieteni și amici interesați de filmul românesc;
* șansa de a dialoga cu actorul sau regizorul tău preferat;
* posibilitatea de a intra în echipa Asociației Studenților Jurnaliști, iar la următoarea ediție –șansa de a fi în echipa SFR;
* intrare liberă la toate proiecțiile de la festival.

Mai mult decât atât, ai posibilitatea să creezi noi legături, să-ti faci noi prietenii pe durata acestul festival, prietenii care să dureze mult timp după.

 

Dacă nu te-ai convins, citește mai jos câteva gânduri ale foștilor voluntari despre SFR și despre voluntariatul la SFR:

Amalia Andreea Manea: “Am fost voluntar la ultimele două ediții SFR și pot spune cu mâna pe inimă că m-am simțit pentru prima dată inclusă într-o familie mare, frumoasă și primitoare. Am reușit să mă dezvolt extrem de mult pe plan personal și am luat contact cu mulți oameni frumoși, care mi-au creionat și îmbunătățit principiile și ideile. Am fost, la ambele ediții, voluntar în departamentul de logistică, în care m-am integrat frumos și rapid.”

Mihaela Fedoseev: “Timp de doi ani am făcut parte din echipa invitați și chiar dacă munca se termina puțin peste miezul nopții și începea puțin înainte de răsărit, am făcut totul din plăcere, de altfel, cheia succesului. De la întâlnirea la aeroport, am fost cea care a avut grijă ca invitații să ajungă la proiecții, la masă, la interviuri și să prindă câte puțin din a cunoaște Iașul. Responsabilitatea și seriozitatea trebuie asumate atunci când te hotărăști să intri în această familie. În spate stau ore, zile și săptămâni de muncă, iar rezultatul e spectaculos și se lasă și cu lacrimi la final. Ieși din zona ta de confort, interacționezi cu personalități din lumea cinematografiei și faci lucruri pe care nu le cunoșteai până acum sau de care habar nu aveai că ești în stare. Și-ți plac. Cei care au fost, se întorc, și asta spune tot! Bine ați venit la festivalul de Zece! Să fie Nebunie!”

Bianca Barhan: “Festivalul Serile Filmului Românesc a reprezentat începutul schimbării
mele. Am învățat cât de multă muncă și organizare este în spatele unui proiect de anvergură națională, am învățat ce înseamnă lucrul în echipă și, mai ales, cât de important este să îți faci treaba. Tot aici mi-am descoperit pasiunile, m-am dezvoltat, mi-am construit o familie. Familia care an de an organizează un festival, până la cele mai mici detalii, familia care reușește să se mărească și să primească noi membri. O familie care începe cu cele mai mari personalități din lumea cinematografică și care nu se mai termină.”

Diana Penciuc: “Eu am ales echipa de Guest Management, deoarece am simțit că aici îmi
este locul și nu m-am înșelat. Tot ce se întâmplă în cadrul acestui festival, te
responsabilizează, te provoacă să-ți lași la o parte haina personală și te face să înțelegi că
acolo nu ești tu, ci ești mult mai mult, ești imaginea SFR-ului.”

Crina Snegur: “Am știut că vreau să vin la festival ca „să mă ocup de oaspeți”, cum am fost inspirată să spun la interviu. Fiind în primul an de Facultate, mi se părea că e întru totul extraordinar să interacționez cu numele mari ale cinematografiei românești. Acum, că sunt și în echipă, nu mi se mai pare. Știu că așa e!”

Lavinia Molociniuc: “Când vorbesc despre Festivalul Serile Filmului Românesc e ca și cum aș vorbi despre pasiunea aia mare, pe care o am încă din copilărie pentru că SFR-ul a devenit, în doar câteva luni, și după 5 zile de festival, parte din sufletul meu – definitiv. SFR-ul e filmul sufletului meu. Primul an ca voluntar în SFR, m-a găsit în echipa de PR și
Comunicare, acolo unde, am și rămas ca membru, pentru că am descoperit că îmi place să stau până târziu în noapte să scriu comunicate de presă, să fac event-uri și postări pentru Facebook, monitorizări, interviuri și să promovez cum pot mai bine imaginea festivalului.”

Malina Elena Brânză: “SFR, ce-i aia SFR? Aceasta e prima întrebare ce mi-a trecut prin
mintea-mi mult prea aglomerată cu haosul activităților de licean de clasa a 11-a (evident,
activități de o importanță desăvârșită). Am zis să încerc o așa-zisă altă activitate de banal
voluntariat, nefiind nicidecum conștientă de avalanșa de experiențe ce aveau sa îmi impregneze parcursul într-un mod cât se poate de pozitiv. Acum că, așa cum îmi stă în
caracter, am uitat să pun punct unei descrieri ce se dorea a fi succintă, voi încerca sa comprim esența SFR-ului pentru mine ca individ. Serile Filmului Românesc nu e doar experiență, e rețeta completă. Adăugați un plic de provocare, 10 lingurițe de responsabilitate, 300g de distracție si 350g de muncă și voilà! Nu veți fi dezamăgiți de rezultat!”

Ionuț Teoderașcu: “Festivalul nu doar că îți stârnește apetitul pentru filmele românești, ci te ține captiv în peliculele lui și te hrănește cu amintiri numai bune de dat pe ecranele de la Gopo. Dincolo de spiritul de voluntariat pe care mi l-am dezvoltat foarte armonios și de prieteniile filmice, acest festival m-a legat și mai mult de Iași și după fiecare ediție m-a făcut să spun: ne vedem și la anul.”

Andrei Tocariuc: “Simt un fior de fericire gândindu-mă la experiența inegalabilă pe care
acest festival și echipa din spatele lui mi-a oferit-o în anii trecuți. Însă, decizia de anul trecut de a mă implica în echipă a fost un moment life-changing pentru mine. M-am dedicat 100% echipei în care am ajuns, destul de repede, să mă simt ca într-o a doua familie. Eram înconjurat de oameni cu care împărțeam idealuri și aspirații. Simțeam că ne leagă dorința de a schimba în bine societatea în care trăim și mentalitatea, că totul este posibil. Îmi pare rău pentru momentele în care nu am reușit să îndeplinesc îndatoririle așa de bine cum ar fi trebuit, dar sunt conștient că mai am atât de multe de învățat. Și dacă aș putea, aș retrăi din nou fiecare ședință de organizare ce ținea până târziu noaptea, și fiecare secundă pe care am dedicat-o festivalului și echipei și m-aș implica din nou, mai activ și mai devotat decât am fost anul trecut.”

 

     Dacă te regăsești în cuvintele copiilor de mai sus înseamnă că și tu poți să fii Voluntar SFR. Așa că, nu sta pe gânduri și accesează linkul de la începutul articolului și înscrie-te. Completează datele necesare, atașează un CV și o poză reprezentativă și să ne vedem la SFR! Nu uita, termenul limită pentru înscrieri este 20 aprilie!

 

Ne vedem la Cinema!

Publicat în Super Blog

Petrecere de despărțire cu pizza, bere și binging.

     Mare nenorocire mare s-a întâmplat ieri la amiază. Mă sună Tudor plângând și-mi povestește că a ajuns acasă și a găsit casa goală. Irina l-a părăsit și a luat cu ea totul. Nu i-a lăsat decât frigiderul, televizorul, două pături și două perne. În rest, a curățat toată casa. Dulapuri, paturi, scaune, mese, aragaz, cuptor cu microunde, veselă, până chiar și mobila din baie a dispărut. A plecat de dimineață lăsându-i pe frigider în care-i spunea că se mută la Claudiu, acum că tot s-a aflat de aventura lor.

     Îmi dau seama imediat de magnitudinea belelei în care l-a lăsat pe săracul băiat așa că rotițele creierașului încep să se miște cu viteze amețitoare. INTERVENȚIE pentru Tudor! Îl liniștesc cât de cât și-i spun să-și ia liber azi de la serviciu pentru că aveam să petrecem seara împreună.

     Îmi setez din mers câțiva pași de urmat ca să-l ajut pe sărmanul om:

     Pasul 1: Să-l fac pe băiat să uite pentru moment de nenorocirea care s-a abătut asupra lui, să-l calmez și să concepem un plan de redresare.

     Pasul 2: Adun toată gașca în jurul meu și-l ajutăm pe fratele nostru să-și remobileze casa pe care vipera i-a lăsat-o goală.

     Pasul 3: Îl ajutăm pe om să treacă peste despărțire și să uite de femeie; îi găsim o altă fată și ne asigurăm că nu o să i se mai întample o asemenea nenorocire niciodată.

Să nu uit de Pasul 1,5: Îl scoatem pe Claudiu din grupul nostru și-l pedepsim pentru gestul necugetat pe care l-a făcut. A călcat codul în picioare și și-a trădat unul din cei mai buni prieteni iar asta nu se uită, nu se iartă. „Bros before …”

     Primul lucru care mi-a venit în cap a fost să adun toată gașca la Tudor acasă și să ne distrăm. Profit de ocazie și iau cu mine colecția Game of Thrones pe care tocmai am cumpărat-o, pun în rucsac bluray player-ul, trec pe la bancomat să scot niște bani și-mi iau viteză spre Tudor. Pe drum bombardez prietenii cu mesaje și-i anunț că avem întâlnire de urgență la Tudor acasă. „Intervenție la Tudor. Binging Game of thrones, pizza și bere! Irina l-a lăsat în curu’  gol, s-a dus la Claudiu. Ne vedem la 5. Luați-vă liber mâine!!!„.

     Sper în sinea mea că am ales câștigător combinația GoT, pizza și bere, mai ales că prima și ultima sunt preferatele lui Tudor de când îl știu și berea… berea e preferata tuturor. În nebunia și agitația situației nu-mi vine în minte niciododo pizza pizzerie așa că mă folosesc de prietenul de nădejde al tuturor. Un simplu search pe Google pentru livrare pizza București și dau de cei de la Dodo Pizza. Normal! La câte comenzi am la activ la Dodo de la birou, era și logic să-mi apară printre preferințe. Îl rog pe Vasi să se ocupe el de treaba asta și eu mă îndrept spre supermarket să cumpăr berea. Bun! Eu mă ocup de bere și filme, Vasi comandă pizza, Marius și Matei aduc saltelele gonflabile ca să putem sta confortabil iar Tudor… Tudor stă și plânge între pături așteptându-ne pe noi.

     În scurt timp ajungem cu toții la el acasă. Îl găsim așa cum mi-am imaginat, o epavă. Trecem repede peste curtoaziile de rigoare, părerile de rău, încurajările și toate alea pe care de obicei trebuie să i le spui unuia care trece prin situația lui Tudor și începem petrecerea. Instalez bluray-ul la televizor, bag primul disc și dăm cep primului PET de bere. Se duce la vale de sete. Dăm cep celui de-al doilea PET, moment în care interfonul ne face atenți că este cineva la scară. „Livrare pizza! se aude în difuzorul interfonului și-l lăsăm pe băiat repede să intre. Cele cinci pizze ajung la ușa noastră fierbinți, exact așa cum plănuisem. Băieții de la Dodo au fost extrem de receptivi la rugămintea noastră și deși comanda a fost făcută de la ora 3, au preparat-o și trimis-o la noi exact la ora 6. 37061707473_9ca9288617_z     *sursă: flickr.com/photos/dodopizzamedia

     Acum era petrecere în adevăratul sens al cuvântului. Tudor al meu, uimit de mobilizarea noastră pare să fi uitat de zgripsuroaică. Berile curg, pizza merge ca unsă, filmul rulează episod după episod iar noi ne bucurăm să ne vedem prietenul începându-și vindecarea. Nu știu dacă situația în care ne aflam era de vină sau pur și simplu măiestria pizzerilor, dar niciodată nu mâncasem o pizza mai bună. Cum petrecerea nu era nici măcar departe de a se termina, comandăm repede o nouă serie de pizze și ne continuăm vizionarea. N-apucăm să vedem nici măcar un episod că același băiat sună la interfon  și ne aduce mâncarea la fel de fierbinte ca prima dată. Sărim ca niște ulii flămânzi pe cutii și devorăm triunghiurile de pizza cu viteza luminii. stingând din când în când cu bere.

     Mult după miezul nopții, ghiftuiți de mâncare și plini de bere adormim pe rând care pe unde apucă. Tudor a început să danseze în mijlocul camerei în timp ce mușca dintr-o felie de pizza rece și din când în când țipa cât îl țineau plămânii că o urăște pe Irina și că nu mai vrea s-o vadă în veci. Mai face o pauză, mai ia o gură de pizza și una de bere și se prăbușește copleșit de oboseală (și de beție) pe una din saltelele gonflabile peste Vasi care dormea dus de vreo oră. Nicio reacție. Mă uit la el zâmbind, mai iau și eu o gură de pizza rece și m-apuc să scriu…

 

Articol pentru proba nr 6 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Dodo Pizza.

Publicat în Super Blog

Casa activă – te simți bine respectând natura

     Săptămâna trecută, când s-a lansat un nou model de telefon la noi, l-am chemat pe domn’ Director să i-l arătăm. Omul chiar a și cumpărat unul, dar nu pentru el ci pentru o cunoștință. Știindu-l un entuziast al tehnologiei, am încercat să-l convingem să cumpere și pentru el unul. Telefonul pe care-l are e deja „vechi” vorbind în termeni de retail. E modelul de anul trecut. N-am reușit, ba chiar ne-a și arătat de ce nu se desparte de telefonul lui și, mai ales, de marca lui preferată de telefon. Omul, practic are toată casa conectată la acel dispozitiv. Un fel de casă smart pe care o controlează remote (de la distanță) prin intermediul telefonului. Becurile, prizele, aerul condiționat, ușa de la garaj, centrala termică, ambianța, totul poate fi controlat cu ajutorul acelui telefon mobil. E, practic, o casă cum am văzut doar pe la televizor, pe la Buhnici. Recunosc, când am văzut acea casă mă gândeam că nu se poate realiza la noi așa ceva, dar uite că directorul nostru a realizat-o deja și spune cu mândrie că de când și-a „deșteptat” casa, facturile lui au scăzut simțitor.

     Casa smart este un mare plus în viața noastră. Însă, aspirațiile noastre într-o lumă în continuă degradare sunt la mai mult decât o casă smart. Din dorința de a salva ce se mai poate din Planeta asta frumoasă care ne este casă, oamenii au descoperit un alt stil de viață, un alt fel de cămin. Casa activă este ultima găselniță a specialiștilor și este modelul de urmat atunci când vrem să locuim într-o casă care are aproape zero amprenta ecologică asupra spațiului pe care-l ocupă. O casă care produce mai mult decât consumă și care este atât de prietenoasă cu mediul înconjurător încât ar putea deveni cei mai buni prieteni.

Ce presupune o casă activă?

 

     Principiul de bază atunci când vorbim despre o casă activă este ca spațiul locativ să consume cât mai puține resurse și în același timp să ofere un grad maxim de confort locuitorilor.

     Casa activă își produce singură energia electrică de care are nevoie pentru o bună funcționare, ajutată de panouri fotovoltaice. Însă, producerea de energie proprie nu este suficientă pentru a avea o astfel de casă. Încă din faza de proiectare spațiul este gândit în așa fel încât să maximizeze gradul de confort cu un consum minim de energie. Reducerea consumului de energie este înlesnită de tehnologia pompelor de căldură aer-apă cu recuperare de căldură. O casă activă se va folosi de recuperarea căldurii și recircularea aerului din interior la perioade regulate de timp.

     Toate tehnologiile implementate într-o casă activă sunt asistate electronic de către un sistem performant pentru a asigura în orice moment din zi, în orice perioadă din an un grad de confort excepțional. De asemenea, elementele din casa smart cum ar fi controlul electronic de la distanță al termostatului, al sistemului de iluminat sau al prizelor ori alte funcții ce pot fi controlate cu ajutorul internetului și al unui telefon mobil sau al unui asistent vocal (că tot o laudă toată lumea pe Alexa) participă cu succes la creșterea confortului din locuință și la scăderea consumului.

O casă activă este echipată cu electronice și electrocasnice din cele mai performante și mai economice, beneficiază de un sistem de iluminat performant care asigură un confort sporit cu un consum cât mai redus. Toate acestea, împreună cu acel sistem de control unic de la distanță fac din casa ta o casă activă. Și putem extinde și la alte aspecte. Un sistem optim de sortarea și predarea deșeurilor casei sau un sistem performant pentru deversarea apei menajere cu fosă ecologică dotată cu filtre și sisteme de purificarea apei sunt, de asemenea puncte importante de notat atunci când vorbim de o asemenea casă.

     Însă o casă activă nu beneficiază doar de tehnologii și de electronică de ultimă generație. Pentru a avea o casă cu adevărat activă va trebui să pleci de la un proiect de casă care să respecte din start toate criteriile și standardele impuse. De la anveloparea corectă a clădirii, izolarea termică, dar și fonică. Încă din acest stadiu casa este supusă unor teste și simulări prin care se vor determina parametrii în care se va construi imobilul.

sigla-2016-768x392

 

Ce beneficii aduce o casă activă?

 

     Cel mai mare beneficiu pe care-l aduce o casă activă nu se adresează în totalitate proprietarului. Impactul ecologic aproape de zero al casei active se adresează mediului înconjurător și reprezintă grija pe care o poartă proprietarul acestuia. O casă activă este o declarație de respect și prețuire a naturii prin care omul se obligă să trăiască în armonie cu aceasta fără s-o mai altereze în niciun fel.

     Reducerea costurilor cu întreținerea locuinței sunt cel mai mare beneficiu pe care-l putem avea noi ca și proprietari ai unei case activă. Gândiți-vă cum ar fi dacă în ziua de salariu, în loc să luăm jumătate din bani și să-i dăm furnizorilor de servicii, păstrăm în buzunar acei bani și facem cu ei ceva frumos pentru noi. Un week-end la munte, o bicicletă nouă, o pereche de pantofi, un ceas, orice! Sau gândiți-vă la altă variantă. Aveți o casă atât de eficientă încât la sfârșit de lună furnizorul local de energie electrică vă virează în cont o sumă de bani reprezentând plata energiei electrice pe care voi ați produs-o, dar n-ați consumat-o.

Momentan nu știu dacă este posibilă această variantă. Știu, însă că acel surplus de energie pe care-l injectăm în rețeaua de distribuție se întoarce pe facturile noastre cu minus. Astfel, dacă se întâmplă să avem o perioadă în care producția de energie merge mai prost (zile la rând cu cer acoperit, nopți mai lungi în perioada de iarnă etc), vom consuma acea energie pe care noi am produs-o, dar nu am folosit-o la timpul respectiv. Ar fi ca o bancă în care-ți depozitezi economiile iar când ești strâmtorat la portofel retragi și folosești ce-ai depus.

     Spuneam mai sus de acele sisteme de recircularea aerului în încăpere. De aici vine un alt mare beneficiu al casei active. O locuință ventilată corect este o locuință în care praful și alergenii lipsesc cu desăvârșire. Împreună cu un grad de umiditate perfect datorită controlului electronic aceste elemente oferă locuitorilor un mediu propice pentru a se dezvolta sănătos, fără riscul îmbolnăvirii.

 

Cum ne poate schimba viața o casă activă?

 

     După toate beneficiile prezentate mai sus, e cât se poate de clar că mutarea într-o casă activă nu ne poate schimba viața decât în bine. Economia făcută la cheltuielile de întreținere ne poate deschide noi porți spre alte activități la care am visat. Beneficiile sistemelor de ventilație și reîmprospătarea aerului ne asigură un grad ridicat de confort și un mediu sănătos și automat o sănătate mai bună.

     Pentru cei care doresc o independență totală față de sistemul public de distribuție a energiei, alegerea unui kit de stocare offgrid le va oferi o satisfacție în plus. Să știi că nu stai la mila nimănui și că nu riști să rămâi pe întuneric de câte ori se taie curentul în zonă este un lucru extraordinar de avantajos. Mai ales când știm cât de vechi sunt rețelele de distribuție și cât de des apar avarii.

     Nu în ultimul rând, o schimbare enormă este mândria pe care o capeți atunci când știi că tu și casa ta nu afectați în niciun fel natura și mediul înconjurător. Când omul reușește să viețuiască pe Pământ fără să provoace pagube participă activ la salvarea și păstrarea mediului înconjurător căruia îi suntem cu toții datori de mii de ani.

 

Articol pentru proba nr 5 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Aia Proiect – Birou de proiectare

Publicat în Super Blog

Mulțumesc, nea Vali!

     Când am trecut în clasa a 5-a, în viața mea se întâmplau foarte multe schimbări. Mă mutasem de 3 ori într-un singur an, rămăsesem doar cu mama și cu surorile mele, traiam multe chestii pe care un copil de 10-11 ani n-ar trebui în mod normal să le trăiască.

Mă mutasem undeva la țară, la 14-15 km de oraș și trebuia să fac naveta. Pentru mine, care mereu locuisem pe-aproape de școală, la maxim 3-4 stații de autobuz distanță părea un lucru imposibil de realizat.

Foarte aproape de locuința noastră era biroul vamal unde l-am cunoscut pe nea Vali. Un om pe la 45-50 de ani care mă îndrăgise aproape imediat. Începusem să-i fac vizite la birou, să petrec ore întregi prin vamă punând întrebări stupide de copil de clasa a 5-a. Pasionat fiind de calculator și destul de priceput, petreceam foarte mult timp în fața IBM-ului din vamă, calculator care se defecta destul de des, lucru pentru care nea Vali trimitea de fiecare dată pe cineva la mine la ușă să-l cheme pe „Costăchel Budurău” așa cum îmi zicea el mie, ca să pun calculatorul înapoi pe picioare. Stăteam cu orele în fața aparatului și, după ce-l reparam, drept răsplată, aveam voie să-mi bag CD-urile cu jocuri și să mă distrez jucând Prince of Persia ori ce alte jocuri mai aveam eu la vremea aia.

     Nu realizam, dar nea Vali mă studia de fiecare dată când eram la el în birou. Punea o grămadă de întrebări cărora eu le răspundeam aproape automat, fiind mult mai atent la ecranul calculatorului decât la omul de la birou. Așa nea Vali a ajuns să mă cunoască și să afle că scârțâiam destul de grav la învățătură și că matematica îmi dădea dureri de cap. Era și normal. În starea în care mă aflam la începutul anului școlar scăpasem destul de mult de sub controlul mamei și începusem să golănesc. Nu era genul ăla de golăneală periculoasa. Lipseam de la ore fără motiv, amânam temele de acasă și nu puneam mâna pe cărți să repet nimic lucruri care îmi afectau vizibil situația școlară. Cu toate astea, eram un băiețel deșteptuț. Îmi fugea mintea și nea Vali observase asta.

Așa că a luat decizia să mă ajute. A vorbit cu mama și cu o profesoară de matematică pe care o cunoștea ca să-mi facă niscaiva pregătire. Lacunele pe care le acumulasem erau destul de mari și n-aș fi reușit niciodată să le recuperez de unul singur. Nea Vali a discutat cu doamna profesoară, i-a explicat situația mea și a rugat-o să mă ajute atât cât poate ea, ca să scoată din mine un băiat bun. Și am început pregătirea. De 3 ori pe săptămână megeam la doamna Pichiu la meditații unde, cumva, începuse să-mi placă matematica. Doamna profesoară mă trata cu foarte multă înțelegere și răbdare. Stătea lângă mine și-mi explica orice problemă și învățase să-mi citească nedumeririle în priviri. Astfel că nu plecam niciodată de la ea până nu mă privea în ochi și se asigura că am înțeles lecția din ziua respectivă. Nu după foarte mult timp situația mea școlară se îmbunătățise. Eram la zi cu materia, începusem să fiu foarte activ la orele de matematică și nu mi se mai părea deloc greu ceea ce ne prezenta profesoara pe tablă. La doamna Pichiu treburile mergeau unse. Îmi verifica nu doar temele pe care le primeam de la dumneaei ci și temele de la clasă. Practic, mă obligase să mă obișnuiesc să lucrez de acasă și să fac lucrul pe care-l abandonasem la începutul anului. Temele de clasă. Avea grijă să nu o luăm înainte cu învățătura ca să nu devin plictisit la clasă știind deja lecțiile dinainte. Uite-așa, din elevul deștept, dar mediocru la învățătură, devenisem unul din elitele clasei, copil pe care profesorii se puteau baza. Toate astea datorită unui om calm și grijului care într-o zi s-a uitat în ochii unui copil rătăcit și-a decis să-l ajute.

     Anii au trecut peste mine și am încercat să fiu pe cât posibil așa cum mă învățase nea Vali să fiu. Un om responsabil. M-am mutat din satul ăla, am trecut prin facultate, acum lucrez și sunt mulțumit că am reușit în viață să ajung până aici. Ajutorul pe care l-am primit de la nea Vali a fost pentru mine un boost de încredere și un semnal de alarmă că riscam să-mi pierd șansa în viață dacă alegeam să merg pe drumul chiulului și a dezinteresului față de învățătură.

     Recent am aflat că nea Vali se pensionase. O ducea foarte bine cu soția lui în vechiul apartament pe care-l avea și probabil nici nu avea habar cât de mult a influențat cândva viața unui băiețel dezorientat, pasionat de calculatoare. Mi-am dat seama că eu nici măcar nu-i mulțumisem vreodată pentru ajutorul pe care-l primisem de la el. Pentru zecile de ore de discuții în biroul lui, pentru orele de matematică, pentru sfaturile pe care mi le dădea atunci când mă citea că ceva se întâmpla în capul meu, pentru nimic. Și vreau s-o fac! Vreau să merg la omul ăla și să-i spun în față: „Mulțumesc, nea Vali! Ai făcut din mine OM!” Pentru toată bunătatea pe care mi-a oferit-o în acea perioadă când mă simțeam al nimănui aș vrea să-i întorc măcar o fărâmă. Un cadou simbolic.

     Nu sunt cel mai priceput la ales cadouri. Pe cine mint? Nu sunt deloc priceput! Iubita mea trebuie sa-mi dea cele mai evidente „hint-uri” ca să mă prind ce vrea să-i cumpăr. Și când spun hint evident mă refer la: „Prostule, ia-mi un Dior!” Așa că îmi întorc fața către all mighty internet și-l consult pe el. Îmi plac site-urile pe care produsele sunt extrem de bine organizate, ca pentru proști ca mine, așa. Mie-mi trebuie un site care să-mi spună: Uite, băiete! Aici ai 300 de cadouri pentru 8 martie! Gândite și concepute de alții pentru ca tu să alegi cu cea mai mare ușurință. Și de acolo să aleg produsul de pe listă. Cum care listă? Lista ei! Fiecare femeie are o listă cu cadouri dorite și, băieți… „always stick with the list!

M-am tot uitat și tot uitat și m-am gândit că cel mai bun cadou pentru un pensionar căruia îi porți respect și căruia vrei să-i mulțumești pentru ceva ar fi un ceas. Găsesc potrivit să-i spun ungaro2omului pe care-l apreciez un „Mulțumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut ajutându-mă fără să aștepți ceva la schimb” oferindu-i un frumos ceas pentru că fix timpul este reprezentat de acel ceas și îmi doresc să i-l ofer înapoi. Mi se pare unul din cele mai elegante și utile cadouri pe care îl poți oferi unui om. Reprezintă respectul și admirația față de tot ceea ce înseamna acel om pentu tine. Așa că i-am ales cel mai frumos ceas care am considerat că o să i se potrivească și împreună cu el o agendă elegant îmbrăcată în piele și personalizată cu textul „Celui mai bun om de pe Pământ”. Nu știu în ce scopuri o va folosi, dar sunt convins că de fiecare dată când o va privi își va aduce aminte că odată, s-a uitat la un pici murdărel care învârtea o minge spartă prin jurul vămii, s-a împrietenit cu el și l-a ajutat să devină OM.

     M-am tot întrebat când ar fi fost momentul prielnic să-i fac o vizită și să-i ofer cadoul meu. Îmi aminteam când era ziua lui și mă gândeam că ar fi o surpriză plăcută să primească un dar din partea unui băiat pe care nu-l mai văzuse de mai bine de zece ani, chiar de ziua lui. Apoi m-am gândit să i-l trimit prin curier cu titlul de „cadou întârziat pentru pensionare”, dar nu mi s-a părut cel mai potrivit. Așa că am decis să-i fac o vizită așa, într-o zi oarecare fără vreo ocazie și să-i ofer micul meu cadou de mulțumire pentru că atunci când vrei să-i mulțumești cuiva pentru un bine pe care ți l-a făcut, nu trebuie să aștepți o ocazie specială. Poate fi o banală zi de miercuri, pe la prânz, când omul stă liniștit în canapea uitându-se la televizor. Exact așa am făcut eu și m-am bucurat enorm când i-am surpriza din ochi în momentul în care a deschis ușa și eu i-am spus: „Sărumâna, nea Vali! Costăchel Budurău sunt! Mă țineți minte?

 

Articol pentru proba nr 4 din Spring SuperBlog 2019, probă sponsorizată de

Borealy.ro

 

Publicat în Super Blog

R.I.P anunțul de mică publicitate

     -Ți-a plăcut faza când Joey pune la vânzare unitatea de divertisment în ziar și cere 5000 de dolari pe ea? Iar când Chandler citește anunțul se supără și spune că o să schimbe anunțul în 50 de dolari sau cea mai bună ofertă? Bă, chiar mi-a părut rău de Joey atunci. Atâta muncă a depus la unitatea aia de divertisment și Chandler l-a obligat s-o vândă printr-un anunț în ziar…

     -Chiar, mai există anunțuri la ziar? Cum erau pe vremea noastră? Țin minte că ai mei au cumpărat un televizor Diamant prin ’93 printr-un anunț de-ăsta.

     -Nu știu dac-or mai exista. Probabil! Sigur mai sunt câțiva rătăciți care nu se descurcă sau n-au auzit de site-urile alea specializate în vânzări de toate chestiile.

     -Tu ai pus vreodată un anunț la ziar?

     -Da, dacă stau bine să-mi amintesc, prin clasa a 9-a am pus bani cu colegii și am dat un anunț în cel mai mare ziar din Iași prin care anunțam cu regret decesul profului nostru de fizică. Acum dacă stau să mă gândesc a fost o glumă de-a dreptul macabră, dar individul ne lăsase pe toți din clasă corigenți pe iarnă și era de-a dreptul imposibil.

     -Cum bă, l-ați dat pe prof la ziar c-a murit? Nu erați pe craca voastră! Ce vremuri! Cum ar fi dacă n-ar mai exista deloc anunțurile astea de mică publicitate prin ziare? Ce crezi c-ar fi?

     -Bă, n-ar fi mare lucru. Ziarele ar fi cu zece pagini mai subțiri, nu s-ar mai tăia atâția copaci și oamenii ar continua să-și vândă lucrurile sau serviciile așa cum o fac și acum. Pe site-urile specializate. N-ar fi o pierdere mare dacă ar renunța la mica publicitate. Hai să-ți pun una mai grea. Ce-ar fi dacă n-ar exista niciun fel de mică publicitate? Nici în ziar, nici pe site-urile ziarelor, nici site-urile astea noi de vânzări, nimic. Cum crezi că și-ar vinde lumea atunci produsele ori serviciile?

     -Bă, asta ar fi nasol. Mă gândesc așa că oamenii de rând n-ar mai avea nicio șansă ca să-și vândă chestiile de care nu mai au nevoie prin casă. Iar firmele mărunte care nu-și permit reclamă plătită pe la televizor… probabil pentru ei ar fi un șoc incredibil. Pentru o firmă să nu-și poată promova produsul este pur și simplu sfârșitul afacerii. Probabil cea mai la îndemână soluție ar fi să înceapă să vândă din ușă în ușă ca acum zeci de ani. Mai ții minte vremea aia când comis voiajorii umblau și băteau pe la toate ușile ca să vândă câte ceva?

Oamenii ar da din gură în gură produsele pe care le au la vânzare: „Nu știi pe cineva care are nevoie de un pătuț de copil? Nu mai am nevoie de el. E nou-nouț” Sau i-ai vedea pe toți ca pe ăia de la intrarea în piață cu: ” Boss, nu cumperi un telefon? „. Probabil s-ar descurca, dar șansele să găsească un client ar fi mult mai scăzute. Ar înflori recomandările, frate! Știi ce zic? Ții minte când se plângeau ai tăi că li s-a spart o țeavă prin casă și vecinul de scară îi spunea: „Hai că-ți recomand eu un instalator bun! I-a făcut și lui sora vecinului cumnatei fratelul șefului meu o lucrare și a fost mulțumit.” Cam asta ar fi reclama meseriașilor de ocazie.

     -Vorbești prostii, băiete. Ideea era despre ce ar fi dacă… în viitor, nu ce a fost în urmă cu treizeci de ani. Acum toată lumea știe că poți să-ți pui anunțurile de orice tip în mediul online. Ai OLX, ai Lajumate, ai cine știe ce alte site-uri de vânzări. Nu trebuie să-ți explic cum funcționează că până și tu ai un mic shop deschis pe un site de ăsta, cu mobila pe care o faci în fiecare zi. Și ai văzut și tu cât de simplu e. Mai simplu chiar decât prin anunțurile alea demodate din ziar. Ai loc pentru poze, ai loc să descrii produsul, ai mesagerie direct în site și numărul de telefon lăsat… ai tot ce-ți trebuie. Și ai anunțuri de toate neamurile. Oamenii vând deja orice pe site-urile astea dedicate. Și firmele… firmele au la dispoziție azi rețele de socializare, au la dispoziție reclame stradale, au radio, televiziune, ăia care au bani de marketing serios. Dar în principiu ce e mai ușor decât să-ți faci reclamă pe facebook și să dai share în prostie până ajunge în toată țara? Unde mai pui că sponsorizezi anunțul și pe facebook și pe instagram și oriunde vrei tu și reclama ajunge uite-așa, în doi pași la zeci de mii de oameni? Și pentru cei care n-au ajuns încă pe rețelele de socializare, întotdeauna vor fi la îndemână reclamele alea mari de pe blocuri. Le știi. Au apărut recent în România, cu ecranele alea imense sau, cu panouri pe care se lipesc afise gigant. Iar pentru cei care nu-și permit nici măcar asta, stai tu liniștit că decât să pună anunț la ziar mai repede împânzesc fațadele blocurilor cu afișe A4. Și tot își fac reclamă. Unii sunt mai civilizați și folosesc spațiile dedicate anunțurilor publicitare, dar tot mai ieftin și mai uzual este decât un anunț într-un ziar pe care nu-l mai cumpără decât octogenarii.

     Îți spun sincer, prietene! Anunțul de mică publicitate așa cum îl știam noi în ziar a murit fie-i țărâna ușoara. Era internetului și a rețelelor de socializare i-au pus o cruce mare și frumoasă, cum sunt crucile de la Săpânța! Dacă mai este cineva care se încăpățânează să țină în viață modul ăsta învechit de promovare, își pierde vremea! Amin!

sdr

*foto arhivă personală

 

Articol pentru Spring Superblog 2019

Publicat în Ne vedem la cinema!, Serile filmului Romanesc

SFR, un festival de 10! Invitat special: Florin (Mărgelatul) Piersic!

     Vești bune, dragilor! Anul acesta Festivalul Serile Filmului Românesc ajunge la ediția a X-a! În perioada 12-16 iunie sunteți invitați la Iași unde, timp de cinci zile, filmul românesc va fi sărbătorit așa cum se cuvine.

     Invitatul special al Festivalului va fi anul acesta nimeni altul decât marele Florin Piersic (seniorul), prințul cinematografiei românești cum este el numit chiar de către doamna Irina Margareta Nistor. La această ediție a X-a Florin Piersic va fi sărbătorit pentru întreaga sa carieră cinematografică și publicul ieșean va putea să (re)vadă unele din cele mai mari filme în care maestrul a jucat.

cover-anuntare-invitat 10

Cine este Florin Piersic?

Întrebare e fără rost, știu! Cine nu a auzit măcar o dată despre Florin Piersic? Dacă nu din multele filme în care a jucat, măcar în Revelioanele pe care ar fi putut la fel de bine să le facă singur.

     Născut la Cluj în 27 ianuarie 1936 din părinți moldoveni, Florin Piersic a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București în 1957.

     La doar 2 ani după absolvire debutează pe scena Teatrului Național București în Discipolul Diavolului.

     În cinematografie a debutat cu rolul lui Tănase în filmul Ciulinii Bărăganului (1957), Alte filme importante la care și-a dat concursul actorul sunt Neamul Șoimăreștilor (1965), De-aș fi Harap-Alb(1965), Mihai Viteazul (1970), Parașutiștii (1972), Pintea (1976), Trandafirul galben (1981), Frații Jderi (1974), Haiducii lui Șaptecai (1971), Zestrea domniței Ralu (1971), Drumul oaselor (1980) etc.

     În 2006 și 2011 și-a împrumutat vocea personajului Mack în filmele de animație Mașini și Mașini 2.

Cu un număr extraordinar de peste șaizeci de producții cinematografice, Florin Piersic își merită cu prisosință titulatura de Monstru Sacru al cinematografiei românești.

Mai jos puteți urmări mesajul actorului pentru publicul ieșean:

     Despre SFR

Proiectul este rezultatul pasiunii studenților din Asociația Studenților Jurnaliști din Iași pentru cinematografia românească. Inițiat în 2010, continuat timp de nouă ani cu retrospective, invitați și parteneri din lumea cinematografiei, festivalul a ajuns să fie recunoscut la nivel național de instituțiile reprezentative din mediul cultural.
Festivalul SFR este unicul de acest profil din țară, dedicat în exclusivitate filmului românesc și a reușit, de-a lungul anilor, să transforme capitala Moldovei într-un pol al
cinematografiei românești. Din 2017, Iașul a devenit Țara Filmului Răsare, cu reședința numită #Cinefilia.
„Din 2010, ne place să promovăm filmul românesc din toate timpurile, iar personalitățile
care au fost la festival de-a lungul timpului ne confirmă faptul că inițiativa noastră contează, că publicul vrea să vadă film românesc pe marele ecran și că putem merge cu încredere mai departe.” (echipa SFR)


 

     Pasionații de film românesc, dar nu numai, vor putea din 12 până pe 16 iunie să urmărească în sălile de cinematograf din Iași un număr impresionant de proiecții de film românesc, alese pe sprânceană de către organizatori cu ajutorul ambasadoarei Irina Margareta Nistor și a marelui Florin Piersic.

Programul Festivalului va fi disponibil pe site-ul www.festivalsfr.ro, pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/serilefilmuluiromanesc, dar și aici, pe blogul meu. Așa că, vă invit să vă abonați la newsfeed pentru a afla la timp ce filme puteți vedea anul acesta la SFR!

Ne vedem la Cinema!

Publicat în Super Blog

Nostalgiile trecutului. Benzinăria muzeu

     -Tataie, mereu am vrut să te întreb: Ce e dărăpănătura aia de la intrarea în oraș și de ce mergi acolo în fiecare zi și stai cu orele?

      -Aia, dragule, e ultima benzinărie din oraș. Și una din ultimele cinci din țară. Am cumpărat-o acum mai bine de treizeci de ani, când abia era în fașă fenomenul ăsta cu mașinile electrice. Toată lumea s-a îmbulzit să prindă  o felie din afacerile cu stațiile de alimentare electrice și s-au grăbit să renunțe la vechile benzinării. Eu lucram pe vremea aia într-una din benzinăriile alea și când l-am auzit pe șeful meu că vrea să închidă, m-am oferit să cumpăr afacerea și să o mențin. Îmi era drag să merg zi de zi la muncă la benzinărie și îmi era greu să mă despart de ea. Așa că am cumpărat-o și-am ținut-o în viață cât am putut de mult. Până când, într-o zi, clienții au început să fie din ce în ce mai puțini iar cei care-mi mai intrau în benzinărie mă întrebau dacă am stație de încărcare pentru mașini electrice.

     -Cum era pe vremea aia, tataie?

     -Cum era? Uite, acum suntem afară, pe bancă. Trage aer în piept. Adânc! Ce simți? Doar aer curat, nu? Ei, pe vremea aia, nu puteai să stai așa, cum stăm noi și să respiri aer curat. Cum respirai adânc, cum îți umpleai plămânii de aer poluat de la noxe.

Fă puțină liniște și ascultă cum trece mașina aia prin față pe la Traian, pe-acolo. O auzi? Normal că n-o auzi. Trebuie să faci liniște deplină ca să auzi ceva de la ea. Acum douăzecișicinci de ani, poate treizeci, trebuia să faci liniște când trecea mașina, ca să mă auzi vorbind. Motoarele pe benzină sau motorină erau atât de gălăgioase că nu îți puteai auzi nici gândurile când trecea o mașină pe lângă tine. Acum trebuie sa-ti oprești gândurile ca să auzi mașina.

     -Dar cum de-a câștigat atâta teren mașina electrică în așa puțini ani? Marii producători de petrol  au renunțat atât de ușor?

     -Oo, dragule! Dar nu-s așa puțini ani. Mașinile electrice au fost inventate prima dată prin secolul XIX. Apoi, au fost readuse în discuții și în secolul următor după ce Războaiele Mondiale au lăsat în urmă pagube de zeci, sute de miliarde. Mereu s-au căutat alternative mai ieftine și mai puțin poluante de propulsie pentru mașini. Însă industria de vânzări auto n-a reușit să se impună așa cum și-ar fi dorit pentru că la timpurile alea tehnologia era scumpă și greu de realizat. Iar în plus, marii producători de petrol din lume nu voiau să-și piardă afacerile de miliarde. Au profitat de boom-ul tehnologic din ultimul secol și au dat drumul la treabă. Când s-au descoperit cipurile de calculator care aveau un consum infim, materiale cât mai ușoare pentru construcția mașinii, baterii care să stocheze o cantitate considerabilă de energie, dar care să nu mănânce din spațiul vehiculului și nici să-i îngreuneze sarcina, abia atunci s-au pus pe treabă și au scos pe piață alternative viabile la motoarele cu combustie.

     A fost o treabă grea. Le-a fost greu să convingă pe toată lumea că ăsta era viitorul corect al planetei. Activiștii pentru protecția mediului au primit cu urale și aplauze deciziile fiecărui mare producător de mașini de a trece exclusiv pe motoare propulsate electric. Abia atunci marii petroliști au înțeles că au pierdut lupta și că tot ce puteau face era să se alăture curentului și să investească miliardele câștigate din forarea țițeiului în noua energie verde. Și a fost o mișcare câștigătoare, pentru că imediat ce au investit în noi metode de obținerea energiei electrice pe cale ecologică, după ce unii s-au orientat spre noi metode pentru producerea și distribuirea electricității, stații de încărcare pentru mașinile electrice sau noi tehnologii pentru susținerea e-Mobilității au apărut și clienții dornici de schimbare. Țin minte că mulți producători auto au vrut o felie din prăjitură. N-a durat mult pânăMercedes-Benz-EQC-Auto-Schunn-1024x433 când s-au înrolat cu toții în marea luptă împotriva poluării provocate de autovehicule. Dar când cei de la Mercedes au venit pe piață cu primul SUV, Mercedes-Benz EQC, am știut că de data asta lupta va fi mai serioasă și combustibilii fosili vor avea parte de o competiție serioasă.

Azi nu mai vezi pe străzi mașini care să funcționeze pe benzină sau motorină. Peste tot vezi numai vehicule ecologice, cu zero emisii de carbon. Acum treizeci de ani rețelele sociale erau pline de postări despre mașini care aveau noxele cu mult peste limită. Astăzi sunt istorie. A trecut atâta timp de când motoarele electrice le-au înlocuit pe cele clasice încât oamenii au uitat și să facă glume pe seama lor. Știi, când eram eu tânar circula un banc bun. „Care este cea mai lungă mașină? Trabantul! 3 metri jumate mașina și șapte metri fumul de la țeava de eșapament„. Ce mai, oamenii au uitat chiar și de pana prostului de când cu motoarele propulsate electric.

     -Ce-i aia pana prostului, tataie?

     -Pana prostului, dragule, era atunci când uitai să alimentezi mașina și rămâneai fără combustibil în mijlocul drumului. Acum nu se mai întâmplă așa ceva. Vezi tu, acum au autostrăzi electrice pe care mașinile-și încarcă bateriile din mers. Mergi la stația de încărcare să-ți încarci acumulatorul și mai iei unul portabil, de rezervă. Pe vremea mea când mă gândeam la o baterie portabilă, aia era un powerbank pentru telefon, sau pentru laptop. Acum am ajuns până acolo unde înmagazinăm atâta energie într-o baterie cât să ținem în mișcare o mașină pentru următorii cincizeci de kilometri.

Știi, dragule… multe tehnologii care existau și acum douăzeci-treizeci de ani au fost preluate și utilizate în conceptul ăsta de e-mobilitate. De exemplu, celulele fotovoltaice existau si pe vremea mea. Dar utilitatea lor era aplicată doar pentru locuințe. Puneai cinci-zece panouri de-astea pe casă, două baterii și-ți asigurai independența electrică. Acum, ai văzut și tu atâtea mașini care, pe cupolă au instalate astfel de panouri pentru captarea energiei solare. Bine, e-adevărat că și tehnologia asta a avansat și acum pe un panou de 10 ori mai mic pot capta și transforma in curent electric mai multă energie solară decât ți-ai imagina.

     Vedeam și pe vremea mea câmpii împânzite de ferme eoliene care transformau energia vântului în energie electrică pentru uzul casnic sau industrial. Acum, în spatele fiecărei stații de încărcare de pe autostradă găsești o minifermă eoliană care alimentează întregul complex. Unele sunt construite ca să capteze și vântul și energia solară. Practic, peste tot în lume energia electrică  este generată de natură pentru orice tip de utilizare. Oh, dragă nepoate, dacă aveam pe vremea mea ce avem acum ce bine ar mai fi fost! Poți să-ți imaginezi că aruncam mai bine de jumătate din salariu ca să plătesc energia pe care astăzi o luăm pe gratis? Benzina pentru mașină, gazul pentru casă și energia electrică. Totul se plătea! În ultimele luni de existență a benzinăriei nici măcar nu reușeam să încasez atâția bani cât plăteam pe utilități. De asta a trebuit s-o închidem.

     -Dar de ce nu te-ai gândit să o transformi și matale într-o stație modernă, tataie? De ce nu ai făcut o stație de încărcare electrică? Ăsta era viitorul, doar! De ce te-ai încăpățânat să păstrezi benzinăria așa cum era?

     -Nepoate, bunicul tău era de școală veche. Cred că, la un anumit nivel am crezut că e-mobilitatea și mașinile electrice n-o să dureze, că era doar un curent trecător și că lumea se va întoarce la clasicele benzinare. Mă gândeam că păstrând benzinăria voi da lovitura în momentul în care vor începe iar să cumpere motoare cu combustie. Se pare că m-am înșelat. Încetul cu încetul au închis marea majoritate a șantierelor de extragerea țițeiului. Acum puținele câmpuri petroliere funcționează pentru o industrie extrem de limitată iar mașinile electrice au intrat in viața noastră definitiv. Să nu crezi că-mi pare rău. Chiar mă bucur! Îmi place să trăiesc într-o lume în care nu trebuie să ies pe stradă cu masca pe figură, într-o lume în care nu-mi cumpăr dopuri pentru urechi din cauza traficului și într-o lume în care amprenta de carbon s-a diminuat extraordinar de mult. Singurul meu regret este că n-am văzut schimbarea! N-am fost în stare să îmi dau seama că ăsta va fii viitorul și-am păstrat șandramaua aia crezând că o să mă îmbogățesc atunci când o să treacă moda e-mobilității. Acum nu mai folosește la nimic. Poate doar pe post de muzeu.

Articol pentru proba nr.2 din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Auto Schunn

 

Publicat în Super Blog

Prima vacanță nu se uită. Dar nici nu se repetă!

     Ziua în care mi-a trimis mesajul ăla nebun în care îmi zicea simplu: „Hai să mergem și noi într-o vacanță” este ziua care am zis că în sfârșit a ajuns emailul meu la Sfântul Petru. Până atunci mai avusesem câteva tentative să o conving să mergem în concediu, dar de fiecare dată sortite eșecului. Simțeam de fiecare dată neîncrederea, frica și oarecum o înțelegeam. Relația noastră era, cumva, la început și nu era ca toate celelalte. Nu ne cunoșteam decât din online, cu mici excepții când ne vedeam la București pentru câteva ore și atunci înconjurați de grupul nostru de nebuni. Și eu în locul ei aș fi evitat să plec într-un concediu cu un un semi-necunoscut.

A venit, însă, ziua aia și inima a început să mi-o ia razna. Dobândisem dreptul la vacanță și dacă ar fi îndrăznit cineva să mi-l refuze era mâncat. În creierul meu derulau deja o gramadă de filme despre ce și cum s-ar fi întâmplat în acele câteva zile pe care aveam să le petrec cu ea. Băi, și nu filme de-alea plicticoase, proaste, low budget! Filme de Oscar, regizate numai de nume mari. Filme în 4K și 3D care se vedeau pe cele mai enorme ecrane cinema! Ce mai, așteptările erau mai mari decât alea pentru sezonul final din Game of Thrones!

     După ce am pus la punct toate detaliile, am ales destinația, durata, cazarea și toate alea (bine, ea a ales pentru că eu nu aveam niciun cuvând de spus în ecuația asta – eu DSCN1562abia am reușit să-mi spun cuvântul când a fost vorba de data vacanței pentru că, deh! cu șefii mei nici măcar ea nu avea curajul să se pună) în ziua cu pricina, încărcat cu bagaje ca un catâr (ale mele și ale ei) pășeam pe pietrele falezei din Eforie Nord. A vrut cu tot dinadinsul să vedem marea înainte de cazare. Ce importanță avea că eu eram după mai bine de 24 de ore de nesomn, 9 ore de tren și alte ore de stat prin Gara de Nord în București? „Dorința ta-i poruncă pentru mine, bo$$!”

     O mai văzusem eu prin poze, pe la televizor și puțin, dar foarte puțin live, pe la șapte ani când am fost într-o vacanță la mare,  dar nu mi-o mai aminteam așa cum nu-mi amintesc acum subiectele de la mate, la BAC-ul din 2006. Pentru mine era ceva nou. Era ceva minunat! N-am strigat ca ăia: „Muicăăă, câta Oltul!” pentru că, deh! nu-s oltean, dar puteam striga un „Văăleu! Șhi Bahlui mariii!„. N-am făcut-o însă. Eram cu ea și nu voiam s-o fac de baftă pe-acolo printre străini și nu voiam să-i dau motiv de ceartă. Era prima mea vacanță și nu aveam de gând să o stric cu nimic. N-aveam de gând, dar planul de-acasă nu se potrivește cu ăla din târg, parcă… așa e vorba.

     În scurt timp a început cearta. La restaurant mâncarea n-a fost bună. Ceartă și reproșuri, că a fost ideea mea. Plaja nu era cea mai curată și liniștită. Din nou ceartă și reproșuri, că a fost ideea ei. Plimbarea nocturnă pe malul mării s-a lăsat cu discuții că frig, că n-a văzut bine și-a călcat pe-o piatră, că nu m-a lăsat să fac baie în mare noaptea de frică să nu mă ia apa și să mă ducă (banii și cardul erau la mine) și tot așa.  Mai aveam puțin și puteam ține scorul în concursul nostru cu „cine ia decizii mai proaste”. Bine, recunosc! N-aș fi avut șanse de câștig, dar eram un jucător destul de înverșunat. Era prima noastrăDSCN1690 vacanță împreună și mergea mai prost decât ne-am fi putut imagina. Singurul moment în care am fost pe aceeași lungime de undă a fost când am făcut publică pe net o cerere falsă în căsătorie, moment în care toți prietenii ne-au asaltat cu felicitări sau cu: „Fată, ești cu capul?” în cazul unora dintre prietenele ei. Ne-am amuzat copios, după care ne-am pus pe explicat tuturor apropiaților că era doar o glumă nevinovată.  În rest, eram nesuferitul vieții atunci când sforăiam lângă ea în pat și eroul ei atunci când am umblat la miezul nopții prin stațiune pe la farmacii după medicamente împotriva insolației (pe care-o căpătase tot după ideea ei de a umbla ore în soare că voia la mall).

     Cu toate astea, n-am considerat prima noastră vacanță un eșec. Chiar dacă am avut parte de momente de tensiune, cele frumoase, romantice, relaxante le-au depășit, dacă nu la număr, atunci cu siguranță în intensitate. Am luat toate experiențele ca atare și am învățat din ele pentru ca în următoarele să facem mai bine. Ne-am îmbunătățit calitățile de organizatori de vacanțe și de fiecare dată ne-am apropiat cu încă un pas de concediul perfect. Am crescut, am învățat și acum nu ne mai organizăm organizează vacanțele după ureche sau după ce povestesc prietenii. În ultima perioadă ne facem fiecare vacanță cu Christian Tour, prietenul nostru de nădejde atunci când avem de ales o nouă destinație. Și nu pentru că am fi noi fuduli sau plini de fițe. Dar ne-am săturat să ne reproșăm reciproc alegerile proaste. „Prietenii tăi ne-au recomandat! Ți-am spus că nu mă suportă! Uite, ne-au trimis la mama naibii în fundul curții! Nu puteam să mergem și noi într-un loc mai civilizat, mai elegant! Eu n-am voie să mă relaxez în concediu! N-am dreptul la o vacanță liniștită!”  Ăsta a fost ultimul scandal după un alt concediu ratat în urma căruia am decis ca, pe viitor, să ne-alegem vacanțele de la Christian Tour deoarece Chistian Tour susține Dreptul la Vacanță.

CT-DreptulLaVacanta1-1

 

Articol pentru prima probă din Spring Super Blog 2019, probă sponsorizată de

Christian Tour

 

 

Publicat în Super Blog

Mă-ntorc la tine, SuperBlog!

     Nu petrec foarte mult timp pe blog. Practic, bucățica asta de spațiu virtual în care obișnuiesc să scriu se animă doar în timpul competiției de blogging (creativ), SuperBlog. După terminarea concursului se așterne o liniște aproape mormântală întreruptă din când în când de câte un articol. Aproape de fiecare dată la final de SuperBlog mă gândesc că asta a fost ultima dată, plângându-mă de eforturile pe care am fost nevoit să le depun ca să duc la bun sfârșit provocarea. Și de fiecare dată, la linia de start a următoarei competiții mă afișez nerăbdător, promițând că de data asta voi face mai bine ca ultima dată.

     Iată-mă, deci, la startul ediției de primăvară a SuperBlogului din 2019, gata să-mi storc creierul pentru a scrie articole cât mai bune. Nu-mi mai promit că voi fi mai bun decât ultima dată, nu-mi mai promit că o să plec acasă cu un camion de premii, nu-mi mai promit nici măcat că voi lua doar note de peste 90 ediția asta. Singurele promisiuni pe care mi le fac sunt că voi scrie cât și cum pot la fiecare probă, că n-o să mă supăr la nicio notă și, cel mai important, îmi promit că n-o să mai repet prostia din toamnă, să mă las pe ultimele ore ale ultimei zile de probă. Și categoric n-o să mai beau o sticlă de vin înainte de a mă apuca de articol. Parol!

     Deci, ca să nu mai lungesc povestea, pe 1 martie 2019 (adică anul ăsta) voi fi alături de alți bloggeri la startul Spring Superblog 2019 cu speranța că îl voi și duce la sfârșit.

     N-o să urez „spor și inspirație” niciunui participant (da, deci nici Danei :)) ) pentru că îmi doresc ca toată inspirația și tot sporul să vină doar la mine!

Așa să-mi ajute SEO! LoL!

 

Articol prin care  doresc să-mi fac cunoscută intenția de a participa (spre tristețea unora) la ediția de primăvară a SuperBlog.