Publicat în Altele

Cum mi-aș pregăti eu bucătăria pentru vizitele prietenilor cu mobilă de pe favi.ro

     Să crești într-o casă cu patru femei, trei surori și mama, nu este deloc ușor. Bărbații însurați știu la ce mă refer, iar cei care n-au ajuns încă până acolo, gândiți-vă că locuiți într-o colivie împreună cu cele mai gălăgioase păsări exotice care există. Da, nu-i un peisaj prea drăguț, cel puțin din punct de vedere fonic. Însă, pentru mine treaba asta a venit cu o grămadă de avantaje. M-am trezit la douăzeci și ceva de ani singur într-un apartament, forțat să mă descurc, să mă întrețin și să păstrez și casa locuibilă. Uite-așa am început să pun în practică învățămintele de la mama despre gătit, despre cum să-ți speli rufele, cum să coși, să faci curățenie, să ștergi praful și toate activitățile la care mă obliga în copilărie să particip împreună cu surorile mele.

     Tânăr fiind (încă) petrec foarte multe seri de weekend cu prietenii, la petreceri. La vârsta noastră petrecerile nu mai înseamnă distracție cu bumți-bumți, muzică, alcool și bass care să-ți deranjeze toate organele interne. Noi înțelegem prin petreceri să ne întâlnim la câte unul din noi acasă. Gazda gătește ceva bun pentru toată lumea și stăm în jurul mesei sau pe canapele sau pe jos, pe unde apucăm și discutăm ori râdem ori spunem bancuri sau ne uităm la cele mai noi filme. Și așa ne distrăm noi weekend de weekend de câțiva ani.

     Singura problemă însă, este atunci când îmi vine mie rândul să găzduiesc întâlnirea. Deși gătesc excepțional (și nu o spun eu doar ca să mă laud ci m-au tot lăudat alții), când vine vorba să primesc și eu oamenii într-o casă acătării, n-am unde. Ca să înțelegeți, livingul meu este mobilat cu o masă de patru persoane, 3 scaune (din care unul ocupat cu haine), un televizor așezat pe o comodă veche de când era bunica fată frumoasă și cam atât. De multe ori am spus că o să-mi fac timp să umblu și o să-mi mobilez și eu livingul, de fiecare dată am rămas doar cu spusul. Cu practica mai greu la mine. Asta până când, într-o zi după ce-au făcut băieții mișto de mine și de masa mea festivă am decis să caut soluții.

     În primul rând, am decis să îmi mut la bucătărie zona de mâncare. Spațiul este destul de generos și îmi pot permite să așez acolo o masă de bucătărie generoasă pentru toțimasa bucatarie prietenii mei.  Acolo o să-i pot ține sub supraveghere cât timp le pregătesc faimoasele mele paste carbonara. M-am lăudat cu ele atâta timp, dar acum a venit timpul să le și demonstrez că nu mint atunci când le spun că sunt cele mai bune din lume. Normal, tot acolo o să-i și pun la masă, doar n-o să îmi murdăresc noul living. Nu vreau paste pe covor. Prefer mesele rotunde sau ovale, așa că mă gândesc la șase până la opt locuri maxim. Cei care nu au loc la masă se pot așeza pe colțarul meu cel nou. Cum care colțar? Cel pe care-o să-l cumpăr ca să ocup bucata aia de bucătărie în care n-am pus nimic până acum. Mă gândeam s-o amenajez ca pe un spațiu pentru servit cafeaua dimineața, cu o măsuță mică de două maxim trei persoane. Ceva intim și călduros. N-am acum banii necesari, dar mă gândesc să pun lângă și un șemineu electric. O să fie colțul meu preferat din bucătărie, sau poate din toată casa. Iar pentru întâlnirile de weekend cu amicii mei, un spațiu extra pentru cei care nu încap în jurul mesei. coltar-bucatarie-mioara-wenge     Vă povesteam despre cât de bine pot eu să gătesc. Păi, orice bucătar priceput are nevoie și de un banc de lucru excepțional. Și, ca să fim drepți, bancul de lucru al bucătarului este și masa la care mănâncă. Nu o singură dată am halit mâncarea pe blatul de bucătărie în timp ce găteam următorul fel. De asta am nevoie de un nou set de mobilă pentru bucătărie. Cu multe sertare, spații de depozitare, cu un cuptor performant, o plită foarte bună și foarte mult spațiu de lucru pentru tăiat, tocat, învârtit și mestecat. Și, normal, pentru mâncat. Cum nu mă pricep deloc la selecțiile cromatice, o să-mi fie greu să aleg un set de mobilă care să se potrivească bucătăriei mele, dar cu siguranță cu ceva ajutor din partea prietenilor voi avea în curând în bucătărie cea mai tare mobilă.

     După ce-mi golesc portofelul pe toate ce le-am menționat mai sus, sper să-mi rămână și mie ceva măcar pentru cina de weekend, pentru că așa ar fi frumos, să inaugurez noua bucătărie împreună cu prietenii mei.

 

*piesele de mobilier din imagini sunt disponibile la comandă motorul de căutare favi.ro

 

Reclame
Publicat în Super Blog

Spider-Cupidon-Man, job de o zi.

     Moș bătrân, așa cum îmi place să-mi spun, fac parte din generația copiilor care au crescut cu Jetix și Cartoon Network unde urmăream cu mare interes cele mai tari seriale de desene animate care existau la vremea aia. Îmi aduc aminte și acum de animațiile care rulau zi de zi și pe care le așteptam cu drag. Îmi făceam programul în funcție de ce film pentru copii aveam de urmărit zilnic. Practic, toată ziua mea se învârtea în jurul acelei ore în care nici nu răsuflam până la finalul animației. Dintre toate, de departe cele mai dragi mi-au fost și-mi sunt în continuare desenele cu Spider-Man. Eram fascinat nu de povestea lui de om păianjen, cât de modul în care se desfășura viața lui personală, când era doar Peter Parker. Mă gândeam de multe ori cum e posibil ca un super erou ca Spider man să aibă o viață amoroasă atât de dezastruoasă. Și de fiecare dată îmi spuneam că dacă aș putea alege, n-aș vrea să fiu super erou. Concluzia mea era clară. Super eroii n-au parte de fericire și iubire.

     V-am spus toate astea pentru că în curând și  mai exact pe 28 decembrie 2018, va ajunge în cinematografe o nouă producție cu și despre Spider-Man. O nouă viziuneSpider-Man-into-the-Spider-Verse-dub-billing asupra poveștii cu un fir narativ cu totul și cu totul inedit. Animația se numește “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”, sau dacă vă place mai mult varianta de titlu în limba engleză, “Spider-Man: Into The Spider-Verse”. N-o să vă spun mai nimic despre film pentru că nu vreau să vă stric plăcerea vizionării. O să vă spun doar că eu cu siguranță voi fi prezent în sala de cinema atunci când va începe filmul pentru că e Spider man! Și pentru că vreau să văd dacă povestitorii au reușit să-i creeze o poveste de viață amoroasă demnă de calitățile Omului Păianjen, mai ales că de data asta, eroul  nu mai este (doar) Peter Parker ci apare un nou erou, pe numele lui Miles Morales. Oups, deja am zis prea mult!

Cât despre gândurile mele din copilărie, vreau să vă spun că acum, mai mult ca oricând mi-aș dori să fiu Spider-Man măcar pentru o zi. Și dacă dorința mi s-ar îndeplini eu n-aș face lucrurile pe care le face Spidy zi de zi. Nu, nu! N-aș lupta cu infractori, n-aș alerga după spărgători de bănci sau monștri hidoși rezultate ale mutațiilor genetice. Să fim serioși, lucrurile astea nu există și dacă ar fi așa, aș fi șomer în ziua aia. Eu m-am gândit că ar fi frumos dacă pentru o zi eu aș putea ajuta oamenii să depășească problemele din relații. Aș convinge doi tineri care se iubesc în secret să se deschidă unul în fața celuilalt, aș ajuta un băiat îndrăgostit să-i pregătească o surpriză romantică persoanei dragi, aș incuraja doi oameni să se bucure unul de zâmbetul celuilalt și le-aș spune să aibă curajul să se încreadă în dragostea lor.

     Și cum iubirea nu e perfectă, i-aș ajuta și pe cei care suferă în relații. Aș pedepsi un bărbat care-și face consoarta să sufere, i-aș spune unei femei să aibă încredere în ea și curajul să depășească un moment dificil și aș împăca doi iubiți care stau certați pe-o bancă. Omul Păianjen nu are, cum spuneam, o viață amoroasă plăcută și în felul ăsta i-aș face cumva dreptate. Nu poate să se bucure de dragostea fetei care-i place din cauza secretului pe care-l păstrează, dar măcar poate face niște oameni fericiți. Și asta aș face eu, să fiu în locul lui măcar pentru o zi. Aș fi un Spider-Cupidon-Man.

 

Articol scris pentru ultima probă din Super Blog 2018, probă sponsorizată de InterComFilm Distribution.

Publicat în Super Blog

Cum să-ți ceri iertare cu un suc natural stors de HUROM…

     Am fost certat. Grav! Să vă povestesc ce și cum am pățit: Imediat după ce-am pus întrebarea „aia”, ne-am mutat împreună. Toate bune și frumoase până într-o zi când la ușa noastră a apărut mama. Nu a mea, ci a ei! Soacra, cum ar veni. Încărcată cu o mie de bagaje, a venit să vadă ce-i fac copilașii  și să le aducă niște bunătăți. Nu-s eu genul de om căruia să-i placă să primească ceva de la părinți, dar femeia ni le-a adus cu greu având cele mai bune gânduri pentru noi. Sunt unul din fericiții bărbați care-s iubiți de soacră. Da, unul din ăia doi care trăiesc pe planeta asta.

     Așa și cum vă ziceam, am fost certat grav. Cu o seară înainte eu tocmai găzduisem o petrecere FIFA pe consolă cu prietenii mei. Duduia a fost și ea cu fetele la o petrecere în pijamale și cum știam că până dimineață n-o să apară, am umplut casa de băieți, bere, chipsuri și alte tâmpenii necesare unei nopți de FIFA. Vă dați seama că la ora la care ne-a bătut soacră-mea în ușă, eu abia crăpam un ochi cât să văd pe unde beau cafeaua. Casa era un dezastru. Cutii de bere peste tot, pungi de la chipsuri, sticle de Cola și de whisky la fel, și multe altele. Atât i-a trebuit femeii să vadă că m-a și luat la-mpins vagoane. Că eu așa îi întrețin fata, că-i dau mâncare nesănătoasă, că-i dau sucuri care nu fac decât rău și n-am apucat să deschid măcar gura să-i explic situația că-mi și dă una după ceafă de-mi amestecă mințile și-mi spune să iau sacoșa de după ușă și s-o duc în balcon că-i plină cu mere proaspete, naturale. Ia, hrănește-te cu fructe naturale, zevzecule, nu mai băga în tine chimicalele alea! Eu vă aduc bunătățuri ca să mâncați sănătos și tu îți bați joc de sănătatea voastră? Și n-apuc să ajung până la ușa balconului că o și sună pe duduie să-i raporteze starea în care m-a găsit. Vă închipuiți ce meci am avut pe urmă cu ea. Mi-a spus foarte clar să nu fac dezmăț în casă cât e ea plecată și eu am făcut taman pe dos. Și iaca de ce-i supărată pe mine și nu-mi vorbește deloc de două zile.

     Dar nu-i nimic. Știu cum s-o îmbunez. Știu exact ce să fac. O să-i pregătesc cel mai romantic mic dejun pe care l-a putut servi în viața ei. Mâine dimineață mă trezesc înaintea ei și mă strecor la bucătărie. O să-i pregătesc două ouă fierte moi, așa cum îi plac ei, pâine prăjită cu salată de vinete și un munte de clătite. Pe urmă o să pun în funcțiune noul nostru Storcător prin presare la rece, Hurom și-o să-i fac un suc din câteva mere din cele pe care le-a adus maică-sa zilele trecute. Dacă n-o să cadă pe spate de la clătite, sucul ăla sigur o s-o facă să renunțe la supărare. Nu există suc pe lumea asta care să-i placă mai mult decât ăla de mere. Nu-mi fac griji c-o trezesc, chiar dacă are somnul foarte ușor. Minunea asta de storcător e atât de silențios că nu-ți dai seama dacăha_i_gray_slider funcționează, stând lângă el. O să-i duc mâncarea și sucul lângă pat cu trei minute înainte să-i sune alarma. O las să se trezească, să oprească ceasul și când o să se întoarcă pe partea cealaltă să se dea jos din pat o  s-o aștept cumințel lângă cu bunătățile ei preferate. La început o să fie confuză, n-o să înțeleagă ce se întâmplă. Atunci e momentul să-i intind paharul cu suc împreună cu un „Bună dimineața, micuța mea!” Trebuie să am grijă să-mi amintesc să-i spun că sucul e 100% natural, făcut din merele de la mama. Asta o s-o facă să lase garda jos și să nu-i treacă prin minte să-mi verse conținutul în cap. N-ar arunca niciodată ceva ce a primit de la mama. După care o invit să se delecteze cu bunătățile pe care i le-am pregătit. Ouăle îi plac decupate „la vârf”, dar nu-i place să facă ea operațiunea. De asta o să i le duc gata pregătite și cu capacul tăiat. Știu că-i place să întindă prin gălbenușul moale bucățile de pâine prăjită, tăiate  bastonașe, deci așa o să i le pregătesc. Iar salata de vinete o s-o mănânce direct cu lingurița, așa cum îi place ei. După ce termină de mâncat o să scot de după veioză și celălalt pahar de suc de mere și-o să i-l dau în mână, pentru că știu că de fiecare dată după ce mănâncă mai vrea un pahar de suc. Ăsta-i unul din marele avantaje ale storcătorului Hurom. Băi. frate! Din trei fructe faci o grămadă de suc! Nu pierzi nimic! Cu tehnologia asta nu doar că îți stoarce tot ce se poate stoarce din fructe, dar datorită lui se rețin în suc toți nutrienții.

logo-hurom_1504190816

     Așa o s-o fac să uite supărarile pe mine și, la cum o știu eu, o s-o sune pe soacră-mea să-i spună că am grijă de ea și că îi dau să mănânce și să bea numai natural. Și, cine știe… un moment romantic după micul dejun nu strică niciodată, nu?

Articol pentru Super Blog 2018

Publicat în Super Blog

Emoții la metrou

     Frigul îmi intră în oase puțin câte puțin. Sunt deja mai bine de două ore de când ă aștept la gura de metrou. I-aș mai trimite un mesaj, dar mi-e că din nou o să spună că-s insistent și că nu o înțeleg și că nu am răbdare nici măcar cinci minute și uite-așa ar începe din nou cearta. Și nu vreau. Nu vreau să începem prima întâlnire cu o ceartă stupidă. Ridic gulerul de la sacou, bag mâinile mai adânc în buzunar și mă plimb nervos de la o intrare la alta a metroului în speranța că mișcarea o să mă mai încălzească puțin.

O cunosc doar de câteva luni. Virtual ne-am întâlnit de sute de ori deja prin intermediul rețelei de socializare, dar astăzi o să vedem pentru prima dată față în față. Emoțiile ating cote alarmante. Este pentru prima dată în cinci ani când merg la o întâlnire așa că mă port ca un elev în prima zi de școală. Roșeața din obraz și vocea tremurândă îmi trădează emoțiile. Nu vreau să o sun, chiar dacă întârzie. O să-și dea seama din glasul meu că sunt emoționat și asta o s-o emoționeze și pe ea, mai tare. Sau o s-o enerveze, că și asta-i posibil la cum o cunosc.

     Vântul îmi suflă puternic în față așa că sunt nevoit să stau mai mult cu barba-n piept. Pantofii îmi ajung în câmpul vizual și brusc îmi amintesc. Nu-i plac pantofii maro! Ce prost sunt! Pentru prima întâlnire am ales să mă încalț cu singura culoare pe care n-o suportă! Bravo, Costică! Tocmai cu mama criticilor ți-ai găsit să te încalți ca un cocoș american. Cum nu ți-ai dat tu seama că ea e as în materie de probleme vestimentare și că e foarte, foarte atentă la orice detalii. Atâtea lecții online în lunile de dinainte, atâtea ponturi, atâtea ținute pe care mi le-am cumpărat cu ajutorul ei și eu nu mi-am dat seama că atunci când sunt cu ea nu am voie să încalț pantofi maro.

Cu pantalonii măcar nu am dat greș. Se dă în vânt după jeanșii drepți și dacă se mulează perfect pe fundul meu pentru ea e un bonus. Bineînțeles, tot la insistențele și sfaturile ei am renunțat la avioanele mele cu brâncinari largi, lăsați pe fund și la jeanșii ăia mâncați de câini încă din magazin. Sper din toată inima că n-o să remarce chiar din prima pantofii. Să ajungă lângă mine măcar, că o să văd eu cum o fac să nu se uite în jos spre pantofi. Îmi amintesc cât de mult îi place parfumul meu și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ales să-l folosesc în seara asta. Dacă am noroc o să stea cu nasul numai pe sus, pe lângă gâtul meu ca să mă adulmece. Tot ea mi l-a recomandat și e foarte mândră de fiecare dată când îi spun că m-am dat cu el. Dar dacă nu reușesc să o fac cu parfumul meu să nu privească în jos, poate o să se simtă atrasă de noul meu pulovăr de sub sacou. Mi-a dat o dată un link și mi-a spus că-i place foarte mult și eu am băgat la cap. L-am cumpărat și ce moment mai potrivit să-l port pentru prima dată puteam găsi decât prima întâlnire cu ea. Sunt convins că o să fie plăcut surprinsă.

     Mai trec cinci minute, mai fac două trei ture în jurul gurii de metrou și frigul e din ce în ce mai tăios. La un moment dat o văd apărând de după colț toată un zâmbet, așa cum o știu din prima zi când am cunoscut-o. Cu părul strâns sub o căciuliță simpatică și bujori în obraji aleargă practic, urcând scările de la metrou câte două-trei. Paltonul roșu pe care-l poartă îi scoate în evidență rujul la fel de roșu de pe buze. Este exact rujul care-i spuneam eu cu o săptămână în urmă că-mi place cel mai mult cum îi stă. Îmi aduc aminte de pantofii mei maro și încerc să mă feresc cumva, ascunzându-mă după o cutie abandonată de cineva la ieșirea de la metrou.  O văd apropiindu-se vioaie și-i citesc fericirea în fiecare mișcare, fiecare expresie, fiecare privire. Dar nu durează decât două secunde. Brusc își schimbă expresia feței! În două secunde fericirea a lăsat locul nervilor și exasperării. E clar! Mi-a văzut pantofii! Sunt terminat! S-a dus naibii prima noastră întâlnire. Ajunge în fața mea, se oprește la jumătate de metru fără să zică nimic și mă privește din cap până-n picioare foarte suspicioasă. Sângele mi-a înghețat în vene. Știu că în momentul ăla se va decide soarta întâlnirii noastre așa că nu îndrăznesc să scot niciun cuvând. Aștept cuminte verdictul și sentința. Se uită în ochii mei intens și-o văd mișcându-și buzele cele roșii. Va vorbi în câteva momente! O privesc intens și foarte atent în momentul în care începe: „Măcar i-ai asortat cu o curea la aceeași culoare.” După care îmi dă un sărut așa cum n-am primit în viața mea de la niciuna din fostele iubite.

 

Articol pentru Super Blog 2018, proba nr 24, probă sponsorizată de Answear.

 

 

 

Publicat în Super Blog

Acum, mâine, oricând! Timpul faptelor bune nu expiră niciodată!

     Băi, mor de nervi când îi aud pe unii smiorcăindu-se de față cu prietenii și lăudându-se cu bunătatea lor de Sărbători. „De Crăciun îmi place să fac fapte bune și pentru necunoscuți. Îmi place să fac surprize plăcute oamenilor care se așteaptă mai puțin.” Păi, măi, samaritenilor care sunteți voi! Numai de Sărbători se fac fapte bune? În tot restul anului ce faceți? Vă întoarceți cu spatele la oamenii care au nevoie de ajutor? Pentru mine oamenii ăștia care se trezesc în perioada Sărbătorilor să faca fapte bune sunt exact ca ăia care devin credincioși doar atunci când trec prin momente mai puțin bune în viață. Îi știți și voi, ăia care se duc repede la Biserică să pună un pomelnic pentru că nu-i mai slăbește ghinionul.

Oameni buni, dacă vreți să faceți fapte bune, dacă vreți să ajutați pe cineva, făceți-o în orice moment al anului! Când observați că cineva are nevoie de ajutor, dacă știți că stă în puterea voastră, ajutați! Indiferent că e februarie, iulie sau decembrie. O faptă bună se contorizează în orice lună! E foarte simplu să ajuți atunci când chiar îți dorești s-o faci. Și cel mai important, când îți dorești s-o faci voluntar, din inimă, nu din vanitate. Iar dacă cineva spune că în restul anului nu se întâlnește cu situații și cazuri în care ar putea ajuta, le recomand să caște bine ochii și urechile la cele ce urmează.

FB-BB_20-11-2018-016

     Oamenii cu suflet mare au la dispoziție un instrument excepțional prin care pot face bine la orice oră din zi și din noapte.  Este vorba despre o platformă de donații online prin intermediul căreia pot găsi cazuri delicate pe care pot să le susțină cu orice sumă de bani doresc. Mai mult decât atât, cei care au mai multe de oferit, pot oricând opta pentru a susține și promova proiectul ales și chiar pot face voluntariat pentru organizația prezintă cauza. Principiul nu e unul complicat și nici nu e ceva nou. Conceptul de 3crowdfunding există încă din anii 1800 iar BCR a decis să se implice în susținerea acestui tip de strângere de fonduri prin punerea la dispoziție în mod GRATUIT a platformei Bursa Binelui. Practic, orice ONG se poate înscrie în platformă, înscrie în platformă proiectul de fundraising pe care îl susțin, îl promovează cum crede și cum știe mai bine, iar oamenii din toată țara, utilizatorii platformei, dacă sunt convinși de cauză pot dona direct online. Spre deosebire de alte cazuri de donații online, platforma Bursa Binelui se diferențiază prin faptul că nu se percepe niciun fel de comision pentru tranzacția efectuată online. Practic, întreaga sumă depusă de om va ajunge la cazul pe care își dorește să-l susțină.

     Și cum spuneam, nu trebuie să vă îngrămădiți doar în perioada Sărbătorilor să vă alegeți un caz pe care să-l susțineți. În orice zi din anul ăsta mare puteți să luați un proiect din Bursa Binelui și să-l susțineți cum puteți voi. Nu trebuie neapărat să ajutați cu bani dacă nu vă permiteți. Nu toți au resursele necesare. Puteți pur și simplu să promovați cauza respectivă, să o faceți cunoscută prietenilor voștri și altor donatori dornici să aducă un zâmbet sincer oamenilor care au nevoie. Nu vă închipuiți cât de mult poate să facă diferența promovarea unui caz. Uneori un share valorează mai mult decât cei cincizeci de lei pe care-i donează cineva. Un share poate duce cauza în atenția altor oameni din comunitatea locală. Și cu cât mai mulți oameni văd un caz, cu atât mai mulți vor dona.

     Intrați pe Bursa Binelui și vedeți și voi cum puteți face bucurii celor aflați în impas. Acum, peste o săptămână sau trei luni, oricând veți simți dorința de a face o faptă bună, BCR vă ajută să ajungeți mai aproape de cazurile pe care le considerați importante pentru voi.

 

Articol  pentru Super Blog2018.

 

Publicat în Super Blog

Un acoperiș de calitate vinde o casă la preț mai bun

     „Pic, pic, pic! Pic în sus, pic în jos, pic pe umăr, pic pe dos!

     Mai țineți minte jocul ăla din copilărie? Toată ziua fetele în jucau pe la scările blocurilor. Cam așa era și la amicul meu acasă, doar că „pic pic” nu se referea la un joc de copil ci la picăturile care-și făceau loc prin tavan în toată casa. A, nu v-am spus că omul avea de gând să și vândă casa. „Acum, cât e vară și nu plouă„, zicea. El practic voia să-i dea o spoială să nu se vadă petele de pe tavan și aia e! „Băi, nebunule! Cum vrei să vinzi tu dărăpănătura asta așa? Crezi că scapi cu un var curat pe pereți? Păi la prima ploaie te caută ăia cu pistoalele, nebunule! Sau, mai rău, te scriu pe toacă pentru că i-ai fraierit la bani! Pune mâna și repar-o întâi”, i-am zis. Bineînțeles că n-a fost suficientă o singură discuție și toată luna iunie am dus muncă de lămurire cu nebunul să retragă casa de la vânzare până o pune la punct.

Și după ce l-am convins, ia și explică-i nebunului de ce să facă un acoperiș serios, trainic în loc de-o cârpeală ieftină care să cedeze după doi ani. Ce să înțeleagă profanul că un acoperiș zdravăn este practic primul și poate cel mai important nivel de protecție al casei? De unde să știe el că o țiglă metalică Bilka, dacă este montată așa cum recomandă specialiștii poate avea o durată de viață de 50-60 de ani, timp în care casa este ferită de ploaie, gheață, zăpadă sau vânt? Nu merită, zicea nebunul. Cum să nu merite? Păi are un sistem de prindere care-ți asigură perfect etanșeitate și protecție la scurgerile de apă sub ea! Nu merită!, insista el până am înțeles de ce zicea el că nu merită. Se temea blegul de prețuri mari și se gândea că nu-și scoate de pe casă nici măcar investiția în acoperiș. A, păi zi așa, bătrâne! Tu nu știi nici să cauți prețul cel mai bun! Păi nu te-nvață prietenul tău tot? Te-nvăț cum să-ți repari șandramaua, te-nvăț și cum s-o faci cât mai ieftin!

     Înainte să-i dau nebunului mură-n gură soluția, îi arăt câteva recenzii video făcute de oameni simpli, ca noi, care au cumpărat materiale pentru acoperișuri prin intermediultigla-metalica-balcanic-254-600x338 unui site de specialitate. Sceptic din fire, îmi spune ce spun toți românii când văd recenzii: A, păi ăștia-s plătiți să spună de bine! Da, prietene! Sunt plătiți, dar nu așa cum crezi tu! Deschid site-ul și-i arăt profanului minunăția. Oamenii intră aici, primest ajutor specializat din partea consultanților puși la dispozițe și aleg întocmai materialele de care au nevoie. Materialele care, apropo, sunt de cea mai bună calitate, pentru că nu-s zăcute prin depozite sau rebuturi ale vreunui magazin sunt comandate în cantitatea și dimensiunile potrivite și le sunt livrate clienților direct din stocul producătorului. Fără intermediari, fără comisioane inutile. Și ajungem la plată. Clientul plătește mult mai puțin decât ar plăti dacă ar cumpăra de la un depozit sau de la un magazin de specialitate. Și dacă la livrare documentează printr-o filmare descărcarea mărfii și fac o recenzie video așa cum ai văzut mai devreme, oamenii sunt răsplătiți și cu o mică reducere la comandă.

Site-ul e perfect chiar și pentru clienții „praf” cum e prietenul meu. Îi cauți pe oameni, le spui ce-ți dorești și primești din partea lor gratuit consiliere pentru cumpărături. Tu le spui că ai nevoie de-un acoperiș și ei te sfătuiesc care ți se potrivește în funcție de buget de tipul casei sau de alte aspecte. Ei sunt cei care să-ți spună care-i diferența dintre tabla Lindab și țigla metalică Wetterbest. Ei sunt cei care te ajută să-ți comanzi și materialele pentru reparațiile interioare după ce-ți montezi noul acoperiș și tot ei sunt cei care-ți asigură transportul materialelor de la producător și până la tine-n bătătură, gratuit! Unde mai pui că te ajută și cu accesoriile necesare, ca să nu te trezești în mijlocul lucrării că nu ai pe ce pune mâna și să fii nevoit să improvizezi.

     L-am bătut la cap pe nebun până am căpiat cu acoperișul ăla. Ca la final să-mi dea lovitura de grație: „Totuși de ce am nevoie să-l repar atât de bine? Doar vând casa. Nu-i ca și cum aș face pentru mine!” Prietene, glumești? Un acoperiș nou se vede de la un kilometru când te uiți la casă! Prima dată când o să-ți vină cumpărătorul să vadă casa, acoperișul o să-l vadă! Și un acoperiș de calitate se recunoaște din prima! Nu numai că-ți cresc șansele să vinzi, dar ai toate șansele să obții chiar și un preț mai bun decât ți-ai fi dorit tu să ceri! Bine, n-am vrut să-i spun blegului că mă tentează grav să-i cumpăr eu casa și să mă mut în ea! Practic, pentru asta m-am tot obosit cu el toată vara să-l conving să schimbe acoperișul. Dac-o fi să mă mut în ea, să  știu măcar că am un acoperiș bine făcut cu care n-o să am de treabă în următorii cincizeci de ani! Cât despre bani, nu-mi fac probleme. Am eu grijă să-i amintesc cine l-a ajutat toată vara să-și comande și să-și monteze acoperiș nou. Doar nu crede că ajutorul meu vine gratuit ca ăla de la diviziadeacoperișuri.

 

Articol pentru Super Blog 2018, proba nr 22 sponsorizată de Vindem-Ieftin.ro

Publicat în Super Blog

Când lucrezi pe străzi ai nevoie de protecție extra.

     Eu sunt Petru. Sunt unul dintre băieții ăia șmecheri care în liceu nu frecventa deloc școala. Preferam ca la ora de matematică să merg cu băieții la o bilă sau la bere. Prost nu am fost deloc. Adică, în puținele ore pe care le petreceam în clasă pricepeam tot și rezolvam problema la matematică direct din cap, fără să pun pixul pe hârtie. Doar că nu mi-a plăcut școala în general. Consideram că e inutilă. Și mi s-a dovedit contrariul când m-am trezit singur pe lume, fără bani și fără ajutor din partea cuiva. Singurul loc de muncă de care m-am putut apropia a fost ăsta pe care-l am și acum, adică lucrător salubrizare, sau măturător de străzi, cum ar zice toată lumea. Nu e cine știe ce, dar pun și eu o pâine pe masă și chiar reușesc să adun câțiva lei de la o lună la alta.

     Ei bine, locul ăsta de muncă vine cu o grămadă de dezavantaje. În afară de privirile acuzatoare ale trecătorilor, rușinea pe care-o trăiești când treci pe lângă un fost coleg de liceu sau un prieten care coboară dintr-o mașină scumpă, mirosurile insuportabile de la pubele și coșuri stradale, tonele de mizerii care-mi trec prin mâini, una din cele mai mari probleme pe care le are un măturător de străzi este degradarea sănătății și a pielii cu fiecare zi. Gaze de eșapament, praful de pe străzi, frigul, căldura, vântul și ploaia, toate participă activ la deteriorarea din toate punctele de vedere ale ființei. Așa am ajuns eu ca la treizeci de ani să arăt ca la cincizeci. Și uite-așa ajungi să te gândești ce ai putea face ca să-ți protejezi cumva sănătatea și aspectul pielii.

     Într-una din zile, făcându-mi rondul de coșuri printr-un parc aglomerat, îmi pică-n mână un ambalaj de la nu-știu-ce cremă hidratantă antipoluare. De obicei nici nu mă uit la ce scot din coșurile alea și arunc direct în sac, dar de data asta m-a intrigat denumirea. Știam că aveam și eu nevoie de o soluție împotriva poluării din oraș pentru fața mea și-am citit mai departe. Era o cremă cu efect de hidratare și protecție UV și de încetinire a efectelor poluării urbane. Adică o cremă care ajută tenul să suporte mai ușor rigorile străzii. Am împachetat cutiuța și-am băgat-o într-un buzunar, iar la pauza de masă am scos telefonul din buzunar și-am început să mă documentez. Crema făcea parte dintr-o gamă mai largă de produse, noua gamă Aslavital Mineralactiv, creată pe baza argilei 100% naturale, o gamă de produse destinate special tratamentului tenului afectat de poluarea urbană. N-am stat pe gând prea mult și după ceva mai multă cercetare mi-am cumpărat cele necesare. Am luat crema hidratantă antipoluare SPF10, o mască detoxifiantă cu cărbune Peel-off și apa micelară cu argilă. Văzusem pe net că e nevoie de ea la orice tratament. Și mi-am făcut un ritual zilnic ca să mă îngrijesc de tenul meu cel bătut de rele.

153-aslavital-mineralactiv-crema-hidratanta-antipoluare-spf10-50-ml-all

     În fiecare dimineață, după ce mă spăl bine pe față, o curăț cu apa micelară. Apa asta este și ea unul din produsele din prima gama românească creată pe baza argilei 100% naturale, provenită din Munții Pădurea Craiuluiși are efect nu doar de curățirea tenului înainte de aplicarea tratamentelor ci și acționează împotriva poluării tenului, detoxifică și înlătură efectele stresului urban. Știam că-i doar pentru doamne, ca să dea machiajul jos, dar aparent, poate fi folosit și de domni doar pentru curățarea tenului de impurități și alte năzdrăvănii. După apa micelară urmează tratamentul cu crema hidratantă. Conținând ingrediente active de ultimă generație: Cobiodefender-ul EMR, complexul Ferulan bogat în acid ferulic și vitamina E, crema acționează ca un151-aslavital-mineralactiv-tub-masca-detox-100ml-tube-2 scut de protecție împotriva razelor UV și a stresului provocat de poluarea zilnică din oraș. În plus, tenul este mult mai hidratat și mai catifelat.

O dată pe săptămână, duminica, atunci când sunt și eu liber îmi rezerv o oră pentru masca detoxifiantă cu cărbune activ. Am grijă să nu primesc musafiri în ora aia că nu știu ce păreri și-ar face. Dar niciodată nu sar peste tratamentul ăsta. Și el, ca și celelalte pe care le folosesc zilnic are efect de purificarea tenului și de protecție împotriva stresului generat de poluare. Și, gândind dintr-o altă perspectivă, e și amuzant să mă văd cu masca pe figură. Deci cumva e și un mic tratament împotriva stresului psihic. Timp de o oră râd de-mi sare masca de fiecare dată când mă uit în oglindă.

     O să spuneți că e imposibil să-mi permit asemenea  răsfăț eu, un amărât de măturător de străzi, dar să știți că nu-i așa. Întreaga gamă de produse este disponibilă în magazinele de brand Gerovital şi Farmec, în magazinul online farmec.ro, dar și în hypermarketuri, supermarketuri și magazinele de specialitate din țară la prețuri extrem de avantajoase. Vorbim, totuși, de un brand românesc respectabil, care face totul pentru ca noi să ne putem îngriji de corpurile noastre fără să fim nevoiți să facem împrumuturi în bănci.

     Au trecut deja câteva luni bune de când tot îmi curăț fața și mă eliberez de stresul poluării din oraș, iar rezultatele sunt pe măsura așteptărilor. Dacă n-aș purta combinezonul verde și mătura după mine, lumea m-ar confunda cu un student drăguț. Pun pariu că m-aș lipi și de ceva întâlniri cu domnișoare simpatice. Cred c-ar fi timpul să schimb locul de muncă. Niște cursuri la seral și puțină muncă o să mă scoată în câțiva ani de pe străzi. Acum cât încă sunt tânăr și mai am o șansă. O fi având efecte miraculoase argila din Munții Pădurea Craiului, dar sigur nu reușește să dea înapoi și anii din buletin.

 

Articol pentru proba nr 21 din Super Blog 2018, probă sponsorizată de Farmec.

Publicat în Super Blog

Fotografiile perfecte vin la pachet cu alegerea salonului de nuntă perfect, la hotelul perfect.

     N-am mult timp de când am decis să renunț la jobul meu cel iubit în favoarea fotografiei. La început am avut ceva contracte pe la școli și grădinițe pentru serbări și poze de ecusoane, apoi rudele și prietenii au început să mă cheme pe la evenimentele lor importante și, de curând, am început să adun contracte importante de la oameni necunoscuți. Un botez, o nuntă, altă nuntă și tot așa.

     În puținul timp de când fac treaba asta la un nivel mai serios (că nu mă pot numi profesionist) am avut ocazia să văd foarte multe locuri frumoase, numai bune să-ți petreci cea mai frumoasă zi din viață alături de persoana iubită sau orice altă zi. De exemplu, de curând am fost rugat să fiu fotograful unei nunți care s-a petrecut în Poiana Brașov. Un hotel elegant, călduros. Ceva de vis. N-am crezut că o să fiu atât de plăcut surprins de locația aleasă. Ca fotograf, am câteva criterii pe care trebuie să le respecte locația. O nuntă de vis trebuie să beneficieze de niște fotografii perfecte care să aducă amintiri de vis. În primul rând am nevoie de foarte multă lumină. Salonul hotelului pe care l-au ales clienții mei era atât de luminos, atât ziua cât și noaptea că puteam face foarte bine pozele  și pe automat că tot ieșeau perfecte. Am mai avut clienți în zonă, dar din punctul de vedere al luminii, cred că acela era cel mai bun salon de nunți din Brașov din câte am vizitat.

     Un fotograf care se respectă găsește mereu indiferent de condițiile locului cele mai bune cadre. Când faci o nuntă la Royal nici nu trebuie să-ți faci griji că n-o să ai cadre bune. Începând de la salon care este extrem de spațios și care are un ring de dans foarte degajat și până la peisajele pe care le oferă împrejurimile ești într-o continuă provocare. E greu să te hotărăști unde vei trage cele mai bune cadre. Să fie terasa exterioară de pe care poți vedea creasta munților, să fie holul mare de la intrare, ringul de dans sau priveliștea pe care o poți admira de la balconul camerei în care ești cazat toate îți oferă milioane de oportunități ca să scoți cele mai bune fotografii pentru clienți.

     Că tot vorbeam de cazare, puține locuri pe unde am fost s-au ridicat la nivelul promisiunilor. Hotelul dispune de un număr de 29 de camere de diverse tipuri în care poate acomoda până la optzeci de invitați. Dacă te gândești că optezeci de oameni de la nunta ta nu vor avea probleme cu cazarea realizezi că este una din cele mai bune opțiuni de cazare în Poiana Brașov. Și dacă te gândești la o nuntă cochetă, dar micuță, discretă, s-ar putea să rezolvi problema pentru toată lumea. Inclusiv pentru muzică și fotografi.

     Dacă ar fi să mă însor eu cândva știu că un hotel ca acesta sau, de ce nu, chiar acesta, va fi prima alegere pentru nuntă. Noi, fotografii, nu prea reușim să ne bucurăm de deliciul culinar al petrecerii de obicei. Dar reușim să surprindem în imagini delicatesele de pe mese și sincer să fiu, la Royal am avut plăcuta surpriză să descopăr niște preparate care dădeau al naibii de bine la poză. Faptul că meniurile sunt perfect customizabile este un mare avantaj de care orice client va profita pe deplin.

     Copiii sunt un element dificil în meseria mea. De câte ori apar cei mici în cadru fotografiile se înviorează și capătă o energie incredibilă. Însă, ce-i prea mult strică și câte-odată îți dorești ca cei mici să se retragă puțin dintre picioarele invitaților ca să poți să-ți faci treaba până la capăt. La Royal e foarte simplu să se întâmple asta. Hotelul este dotat cu spații de joacă pentru cei mici, atât interior cât și exterior. Ei se vor distra jucându-se în siguranță, iar fotograful va reuși să-și ducă misiunea la capăt cu brio.

     V-am spus de toate lucrurile astea pentru ca voi să știți la ce anune să vă gândiți atunci când alegeți locația în care să vă petreceți momentele cele mai frumoase din viață. Știu că de obicei atunci când oamenii decid unde să-și facă petrecerea nunții se gândesc la numărul de locuri, la meniuri, la servicii și la aranjamentele florale. Însă, n-ar fi rău ca atunci când intrați într-un restaurant în care vă gândiți să vă petreceți noaptea nunții să priviți locul și din perspectiva omului din spatele lentilei. La urma urmei, după ce se termină totul, veți rămâne cu amintirile pe care vi le crează fotograful și cred oricine își dorește ca albumul foto de la nuntă să fie perfect. Nu-i așa?

nunta_royal

 

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2018, proba nr 20, probă sponsorizată de Royal Butique Hotel Poiana Brașov

 

Publicat în Super Blog

Planuri, planuri. Revelion la treizeci de grade!

     Frig. Din ce în ce mai frig. Mut sacoșa din stânga în dreapta doar ca să bag mâna puțin în buzunar să se mai încălzească. Străzile orașului sunt din ce în ce mai pustii chiar dacă oamenii au început să aprindă luminile de sărbători. Pe celălalt trotuar un băiețel aleargă o mingie spartă. Pe trotuarul meu, din față, vine un cuplu. Sunt grăbiți și frigul îi obligă să-ți țină fețele înfofolite în gulerele gecilor. Ce trist! Mă resemnez gândindu-mă că nu mai trebuie să stau în orașul ăsta decât o săptămână. Mă întorc acasă în weekend și urmează vacanța. Trei luni fără deplasări, fără telefoane, fără materiale, angajați noi și fără probleme. Pot să mă întorc la proiectul meu de suflet, la călătoriile mele dragi pe care le povestesc prietenilor mei aici, pe blog.

     Ridic privirea doar pentru o secundă cât și-a schimbat vântul direcția și ochii îmi cad pe o vitrină din apropiere: „Revelion 2019!”. Oh, Revelionul! trebuie să mă decid din nou unde o să dorm o să-mi petrec noaptea dintre ani. Cobor privirea ferindu-mi nasul din fața vântului tăios și încep să mă gândesc unde aș putea „trage” anul ăsta să petrec un Revelion diferit. M-am săturat de petrecerile „la X acasă”, m-am săturat de taverne, cluburi, pensiuni și restaurante de prin diverse colțuri din țară. Off, ce frig e! (Mut din nou sacoșa în cealaltă mână și o bag pe asta la căldură.) Poate-ar fi mai bine ca anul ăsta să mă orientez spre o destinație cu mai multe grade peste zero. O destinație fierbinte, chiar. N-ar fi rău ca la trecerea dintre ani să am pe mine doar o cămașă vaporoasă, o pereche de bermude și-un Mai-tai într-o mână.

     Vântul își schimbă iar direcția doar cât să-mi permită să ridic din nou privirea și să

dav
*arhivă personală

văd pe unde merg. Îmi atrage iar atenția o altă vitrină și-o casetă cu reclamă pe fațada blocului. „Partener acreditat Christian Tour”. Și-atunci îmi pică fisa. Cu Christian Tour am făcut multe vacanțe despre care am tot povestit pe blog și de fiecare dată a fost perfect. Ce-ar fi să caut la ei o ofertă de Revelion? Un Revelion Christian Tour într-o țară exotică îmi sună bine, mai ales că frigul începe să-mi pătrundă mai adânc în oase. Nu mai am răbdare și scot telefonul din buzunar și încep să caut pe site-ul lor. Frigul nu-mi dă pace, însă, așa că abandonez ideea doar pentru câteva secunde până mă opresc în fața unei cafenele. O să întârzii la munca, dar la naiba! Mi-e frig și vreau să-mi găsesc o destinație pentru Revelion ACUM! O să-mi comand o ciocolată caldă și-o să mă uit după oferte speciale Revelion. N-are de ce să dureze mai mult de cinșpe-douăzeci de minute. Când vine vorba de destinații exotice mi-e foarte greu să aleg. De obicei treaba intra în atribuțiile jumătății, dar de când am strâmbat din bot la propunerea unei vacanțe în Japonia mi-a pasat mie responsabilitatea, împreună cu greutatea ei. Dacă nu-i bine, mă ard. Și nu vreau.  O grămadă de variante numai bune de petrecut noaptea dintre ani, dar dintre toate cea mai ofertantă mi se pare o ofertă de Revelion în Dubai. Pe lângă faptul că e cea mai apropiată destinație exotică, pentru mine este un vis de câțiva ani să ajung acolo. Toate articolele, toate documentarele, toate informațiile pe care le-am văzut despre Dubai, despre ce a reușit să ajungă într-un timp atât de scurt mă fac să-mi doresc să ajung acolo. Și sunt convins că ar fi o destinație potrivită și pentru ea. N-aș da greș.

     Pozele cu spectacolul de lumină de la miezul nopții spun totul despre cum ar fi Revelionul în Dubai. Un oraș care e veșnic treaz, o explozie de culoare și arhitectură, tot ce-ți poți dori găsești acolo. Mă gândesc că dacă tot dăm șubele și bocancii și promoroaca din barbă pe plaje însorite, bermude și ochelari de soare am putea să facem o schimbare și din punct de vedere gastronomic. Adică, oricum o s-o facem. Nu văd cum am putea găsi sarmalele sau răciturile ori salata de boeuf prin Emirate. Nu știu ce oferă meniurile de Revelion în Dubai, dar cu siguranță eu o să vreau să încerc faimosul machbous, o mâncare din orez cu carne, asezonate cu ceapă, roșii și lămâie uscată. Categoric o să încerc și unul din deserturile lor specifice (mai pe ascuns, așa, că ea o să mă certe că iar m-am îngrășat). Și nu în ultimul rând o să vreau să beau o cafea! Sau mai multe! Citisem undeva că la ei deseori cafeaua este amestecată cu condimente.

     Sunt multe lucruri de vizitat în Dubai. Burj Khalifa, cel mai înalt turn din lume (până la un moment dat), unde trebuie neapărat să ajung la puntea de observație de la etajul 124. Nu-i decât la aproximativ 450 de metri deasupra Pământului. S-ar putea să fiu nevoit să urc singur. Palm Jumeirah, una din cele mai mari insule artificiale trebuie să fie pe lista de vizitare. Doar nu mergem în Dubai doar pentru noaptea de Revelion, nu? Mai zăbovim. Destul cât să ajungem să vedem și Burj Al-Arab-ul, cel mai spectaculos hotel din lume.

     Mă uit la ceas și-mi dau seama că deja am întârziat la munca mai bine de două ore. Mă uit pe masă în fața mea și observ trei căni goale de la ciocolată caldă. M-am luat cu visatul  la Revelion și-am uitat complet de tot. Ar trebui s-o iau din loc dacă vreau să nu am probleme. Dar înainte de asta, zic s-o sun și pe ea să-i spun c-am găsit unde să facem Revelionul. Să mai beau o ciocolată, zic. Discuția s-ar putea să dureze ceva…

 

 

Pentru Super Blog 2018

Publicat în Super Blog

Tu ce faci de Black Friday-ul ăsta?

     Se apropie Crăciunul și o dată cu el și perioada aia mișto în care peste tot, la toate cafenelele, magazinele, în toate mijloacele de transport și toate casele se aud frumoasele colinde. Mulți nu știu, însă, că înainte de Sărbători mai e o perioadă cu cântare. Tot un fel de colinde, dar mai triste, așa. Sunt romanțele de jale care se aud din portofele, cântate cu maximă suferință de cardurile bancare în perioada din timpul și mai ales de după Black friday. Le auzim cu toții și, de cele mai multe ori ne alăturăm lor într-un duet spectaculos.

     Nici eu nu sunt străin de întâmplările astea. În fiecare an promit că n-o să-mi mai fac cardul să plângă și în fiecare an îl dezamăgesc total. O să râdeți, dar nu-l fac să plângă prin metoda clasică: telefoane, tablete, laptopuri, televizoare și alte năzdrăvănii IT&C. Nu! Pe alea le cumpăr în timpul anului „știu eu când și cum”. În perioada asta îmi terorizez cardul și contul cumpărând țoale. Haine, bre! Ce n-ați înțeles?

Treaba-i simplă. În timpul anului arunc banii ca la nuntă pe tehnologie. A apărut un telefon nou? Al meu e! Televizor, soundbar sau un laptop gaming nou? Cumpără băiatul! Dar dacă vine vorba să dau câteva sute de lei pe o pereche de jeanși, pe un cardigan, o cămașă sau mai știu eu ce n-are bani băiatu’! Așa că în punem acolo în wishlist și așteptăm salariul. Numai că salariu vine și pleacă și eu tot nu-mi mai cumpăr haina.

De cele mai multe ori, când constat că sunt aproape să rămân  „în curul gol”, dau o fugă pe net și caut ce-am nevoie. Vine sezonul de nunți. Mă uit în agendă, văd câți prieteni se nenorocesc în perioada următoare și intru pe site să caut câteva cămăși, niște perechi de pantaloni și două-trei perechi de pantofi. Nu le cumpăr. Le pun acolo în wishlist pentru când o fi nevoie de ele.  Mă trezesc într-o dimineață cu chef de alergat și cu promisiunea că „de mâine” fac sport, iar intru pe site și mai bag acolo un hanorac, două-trei tricouri, niște pantofi sport și o grămadă de șosete. Nici pe astea nu le cumpăr pentru că încă n-a venit „de mâine” ăla. Dar să fie acolo.

     Într-o după amiază, la muncă, plictisit de viață, îmi amintesc de nu știu ce bluză pe care mi-a zis a mea că i-a plăcut. Bag un search pe site printre bluze de damă, găsesc fermecata și-o bag și pe aia în wishlist. Nu acum! Mai încolo spre ziua ei o cumpăr că risc s-o găsească prin casă și stric surpriza.

     Și uite-așa ajung în nefericita lună noiembrie când începe Black Friday și prețurile la produsele din wishlistul meu se scufundă mai ceva ca Titanicul. Ce face băiatul? Se-apucă și bagă în coș. Cămășile pentru nunțile la care n-a mai fost că era răcit sau în delegație sau avea alte obligații, pantofii sport și hanoracul pe care nu o să le folosească pentru că, să fim sinceri, cine iese la alergat iarna? bluza domnișoarei, chiar dacă a trecut ziua ei și i-am cumpărat altceva, dar vine și Crăciunul și mai e o șansă s-o fac fericită și mă trezesc la final că intru în iarnă fără „cauciucuri” de sezon rece deci dau o tură repede și pe la secțiunea de ghete de bărbați să caut ceva încălțări care să-mi țină de cald pentru următoarele luni.

     Și uite-așa uit și anul ăsta de promisiunea că nu mai cumpăr nimic de Black Friday și că o să pun și eu bani la ciorap pentru viitorul ăla pe care-l tot aștept și nu mai vine. Dar ce poți face? Unul e Black Friday în an și trebuie să recunoaștem… cu banii pe care-i cheltui în perioada asta pe haine nu mi-aș cumpăra nici măcar jumătate în restul anului. Așa că nu știu ce faceți voi de BeFe-ul ăsta, dar eu mă trezesc dis de dimineață, frec bine cardul pe-o parte și pe alta și mă pun pe treabă. Sper să prind toate promoțiile! O să comand și niște batistuțe faine din bumbac să șterg lacrimile cardului la sfârșit! Parol!

 

Articol pentru Super Blog 2018