Publicat în Super Blog

Hot mame cu Hotmama

     La cât a umblat nevastă-mea după haine când a trebuit să-și schimbe complet garderoba cu una de gravidă, cu codiță după ea (codița fiind eu, bineînțeles), am reușit să învăț pe de rost toate magazinele cu haine pentru și după sarcină. Online și offline. Nu cred c-a scăpat vreunul de ochiul critic al femeii. Și, implicit, de al meu pentru că nu m-a lăsat nicio secundă să plec de lângă ea.

     Cei care mă cunosc știu că nu sunt cea mai potrivită persoană când vine vorba de dat un sfat sau o părere cu privire la îmbrăcăminte, dar când calci prin atâtea magazine, când vizitezi atâtea site-uri, vrei-nu-vrei devii un fel de… mini expert. Și cum eu le-am bifat pe toate (Absolut toate!), am învățat și eu câte ceva pe ici pe colo. Și am văzut haine pentru gravide și pentru alăptat de toate felurile. Însă un singur magazin mi-a încântat într-adevăr privirea cu haine de calitate și care fac orice femeie gravidă să arate… sexy!

Vorbesc despre magazinul online Hotmama.ro. Nu cred c-am văzut acolo măcar un articol de îmbrăcăminte care să nu fie excepțional. De la bluze, pantaloni, haine croite special pentru o alăptare facilă și până la ținute pretențioase pentru diverse evenimente, toate erau foarte faine. Și bineînțeles, nevasta a golit cardul , pardon, cardurile acolo.

     Deși nu sunt fanul numărul unu, un magazin ca ăsta ar trebui să beneficieze de mai multă promovare. Vă dați seama ce încântare ar fi pe ochii bărbaților dacă ar vedea pe stradă cât mai multe gravide îmbrăcate sexy de la Hotmama? Doar nu credeați că din alt motiv mă gândeam la promovare. Ar trebui să se adune o gașcă mare de bărbați și să pună la bătaie un plan serios prin care cât mai multe viitoare sau proaspete mămici să afle de Hotmama. Sau, poate nu o gașcă… unul sau doi, dar buni cred că ar fi suficient.

Acum, trebuie să găsesc pe cineva serios. O persoană cu simțul esteticului, cu o doză dublă de respect, un bărbat care să inspire încredere. Cineva care să se poată mula pe orice nișă cu succes. Și știu exact la cine-aș apela: Eugen Zăvoianu, amicul meu blogger. El ar putea pune la bătaie câteva articole foarte bune în care să povestească despre Hotmama și hainele lor. Eu n-aș putea să mă arunc într-un asemenea proiect, datorită stilului meu nebun, glumeț. Însă, l-aș putea ajuta pe Eugen cu un share pentru urmăritorii mei. Mă gândesc totuși, că un astfel de proiect are nevoie și de intervenția unei femei.

La una din întâlnirile blogosferice stăteam de vorba cu Dana Lalici și povesteam despre bebei. Știu că încă nu are copii, dar cu siguranță iubește făpturile mici cu mânuțe. Și cu siguranță iubește hainele. Sunt sigur că ar avea niște idei geniale și i-ar putea sugera lui Eugen multe soluții care să ajute la promovarea celor de la Hotmama. În plus, s-ar potrivi perfect un articol cu idei și sfaturi pentru viitoarele mămici pe Sexul slab. Pe ea o văd mult mai clar sfătuind proaspetele mămici și vorbindu-le despre haine de gravide sau despre hainele pentru alăptare. Și ca femeie ar  avea o perspectivă diferită de cea a unui bărbat. Femeile văd altfel hainele. Ele văd croială, material, utilitate, pe când un bărbat, fie el și Pezevenchiul, vede prima dată formele pe care i le dă o haină femeii.

     Însă, parcă nu e suficient. Oricât de mult teren a căpătat bloggingul în ultimii ani, tot parcă aș avea nevoie de un boost pentru proiectul ăsta. Am nevoie de o platformă care este specializată în promovarea femeilor, a valorilor pe care le reprezintă. Vreau să duc promovarea asta la un nivel la care bărbații să vadă îmbrăcămintea pentru gravide și din punctul de vedere al femeilor. Știu, e încântător să vezi o femeie frumoasă pe stradă îmbrăcată și echipată pentru sarcină și-ți încântă ochii când pe deasupra mai e și sexy rău, dar parcă ar trebui să vedem îmbrăcămintea asta și din perspectiva unei femei care poartă 3 kile de bebe în burtică. Și lucrul ăsta cred că ar fi posibil doar cu ajutorul fetelor de la Chic Elite. Acolo găsim nu doar femei care scriu cu pasiune, ci și specialistele care să răspundă nelămuririlor și care să explice pe înțelesul tuturor ce înseamnă și cât de greu este să fii mămică, gravidă și să-ți găsești îmbrăcămintea cea mai potrivită. Cu siguranță ar fi o campanie prin care cei de la Hotmama ar deveni mult mai cunoscuți și hainele lor ar ajunge la cât mai multe mămici și implicit sub privirile unui număr cât mai mare de bărbați pentru că, nu-i așa, de asta am și gândit proiectul ăsta, nu?

     Ca proiectul meu să aibă succes garantat, am mai apelat la un as pe care-l aveam în mânecă. Un prieten de la TVR2 mi-a făcut rost de o fereastră de o oră în timpul programului la o emisiune. Am vorbit cu fetele de la Chic Elite și am mers împreună la emisiune pentru a vorbi (ele, nu eu) despre îmbrăcămintea pe care trebuie să o aleagă orice femeie în timpul sarcinii și după. Nu ne-a fost greu să-i convingem pe cei de la Hotmama să ne ajute cu câteva ținute de prezentare, mai ales că întreg proiectul i-a încântat de la început. N-au reușit să ne ajute, însă, cu modele pentru ținutele pe care nu le-au împrumutat, dar asta n-a fost niciun impediment. Eugen și Dana au descoperit că aveau destul de multe prietene gravide sau proaspete mămici dornice să se implice prezentarea noastră.

     Ce s-a întâmplat pe urmă? N-am văzut pe stradă acel val de mămici sexy îmbrăcate de la Hotmama, însă ei ne-au spus că efortul nostru a dat roade și brandul lor a început să prindă avânt. În fond… ăsta este cel mai important lucru, nu?

 

Pentru SuperBlog 2017

 

Anunțuri
Publicat în Super Blog

Să jucăm Jumanji! Ce se poate întâmpla?

     Haideți să jucăm Jumanji!, au zis ei! O să fie amuzant!, au zis ei! Ce se poate întâmpla? tot ei Iaca, asta se întâmplă dacă te-apuci să joci un joc blestemat care-a apărut în viața ta de nicăieri! Se-ntâmplă magie și ești tras în mijlocul jocului! În junglă, între pericole și animale sălbatice și mai știu eu ce!

     Acum ce-o să facem? Cum ieșim? Ce-o să se întâmple? Normal, tot eu trebuie să-i scot din rahat! Așa a fost mereu! De mici copii se băgau în toate belelele iar eu, ca un super-erou trebuia să vin să-i salvez…. Super-erou! Asta e! Sunt într-un joc… ar trebui să am ceva puteri, ca un super-erou! Dar cum aflu care-mi sunt puterile? Oare pot să zbor? Ori să mă teleportez? Oare am putere să ridic un bolovan de o tonă? Ia să încerc… Mnuu! Nu pot. Dacă eram Dwayne Johnson probabil aș fi putut.

     Ok… turma aia de rinoceri se apropie periculos de repede. Și tăntălăul ăla stă pe marginea bălții fără să observe. Sigur o să-l omoare dacă nu fac eu ceva. Fruuum! Oau! Ce rapid am ajuns la el! Buun! Deci super viteză. Una din puterile mele. Bine că am putut să-l mut la timp de acolo pe colina asta că altfel îl culegeam de jos ca pe-o clătită. Clătită, v-ați prins? Îl călcau în picioare, îl aplatizau… pfff degeaba-mi bat capul! Unde-or fi restul? Aud ceva șușoteli, dar nu-mi dau seama de unde? Aaa! Uite-i! Pe partea cealaltă a lacului. Cum i-oi fi auzit până acolo? Ia, că încă-i aud… Șhhh! Tăceți puțin s-aud ce zic…

Mulțumesc frumos, mă! Așa vorbiți voi despre mine când nu sunt prezent? Ar trebui să vă las pe malul ăla cu crocodilul ăla care vine spre voi să vă mănânce! Dar nuuu! Eu, super-eroul o să vin să vă salvez! Mișto! Dintre toate super-puterile pe care le puteam avea, mi-au dat super-auz. Și mi-am început și frumos misiunea… auzindu-mi prietenii cum mă bârfesc! Să ieșim noi din jocul ăsta și-o să vedeți voi răzbunare!

     Totuși, cum s-o fi întâmplat toată tărășenia asta? Cum de-am ajuns toți patru aici, în mijlocul junglei? Văzusem într-un film cândva, o comedie, cum niște oameni se uitau laPoster CC.indd tv și din cauză că a fulgerat pe antenă au fost teleportați în film. Așa s-o fi întâmplat și cu noi? Nu cred… era senin când ne-am apucat de joc… Ha, ce tare-ar fi să ieșim din junglă și din joc și cineva să facă un film despre întâmplarea noastră. Cum s-ar numi oare? Știiiiu! Jumanji: Aventură în junglă. Bun titlu pentru un film! Ar trebui să mă fac regizor. Oare ce actor ar alege să mă joace pe mine? Aș prefera unul care să arate foarte bine. O bombă sexy! Da, e o idee excelentă! De ținut mine. Când mă întorc în lumea reală o să pun chiar eu pe hârtie toată aventura de-aici din junglă. Dar până acolo, trebuie să-i scot pe ăștia de-aici. O fi deja trecut de ora prânzului și sigur le e foame.

     Ce Dumne… ? Ce, am trecut deja la următorul nivel? Unde-a dispărut lacul? Unde-i crocodilul? Și ce-i zgomotul ăsta infernal? Oooo, super! Un roi de lăcuste gigant! Și eu ce să fac acum cu ele? ‘apciu! Na c-am și răcit! Ohooo! Ce-am mutat piatra aia doar dintr-un strănut! Ce tare! Am respirație uragan! Sper că nu e și urât mirositoare că nu știu pe unde-aș putea găsi un tic-tac prin jungla asta. Pfffuuuuuuuuuuuuuuu! Eheeee! Ce fain! Un singur suflu și-am trimis lăcustele în partea cealaltă a junglei! Iuhuuu! Phtiu! Mai puțin pe asta. Tu cum ai ajuns la mine între dinți? Hmmm! Crunchy! Am auzit că lăcustele sunt delicatese prin țările asiatice. Acum înțeleg de ce. Are gust de… de pui!

     Ia uite! Ieșirea! Cum adică de unde știu că aia-i ieșirea? Nu vezi semnul ăla mare, luminos pe care scrie „EXIT”? Acolo se termină jocul nostru, cred. Tot ce trebuie să facem este să trecem de gorilele alea turbate, să coborâm prin valea aia care, de aici pare a fi plină de șerpi și apoi să traversăm râul ăla din care peștii piranha sar aproape 2 metri din apă. Super ușor, nu? Mă întreb… oare amărâții ăștia n-or avea și ei ceva puteri? Că eu am cam obosit să-i tot salvez. Îmi ajunge pentru azi…

Pentru Super Blog 2017

Publicat în Super Blog

Fashion bărbătesc: De la profan la pasionat

     Le-am auzit, am râs la ele, ba chiar le-am și spus mai departe prietenilor la un pahar de bere sau colegilor în pauza de masă. Bancurile cu și despre „sunt gata în 5 minute” apasă greu pe umerii femeilor din zilele noastre. Toată lumea știe cât adevăr stă ascuns în toate acele glume, cât de frecvent se întâlnește situația aceasta în rândul cuplurilor, dar nimeni nu s-a gândit niciodată că există cupluri în care „sunt gata în 5 minute” este replica lui, a bărbatului.

     Ei bine, noi suntem unul din cuplurile alea. Nu e zi în care să ieșim în oraș în care eu să reușesc să fiu gata înaintea ei. Și toate astea se întâmpla doar din cauza ei! Da, da! Ați auzit bine! Toată vina e la ea! Înainte să ne cunoaștem eram altfel. Mă sunau băieții la fără un sfert să mă cheme la o bere și… la fix aveam deja prima halbă terminată. Mă trezeam să plec la serviciu cu maxim jumătate de oră mai devreme, timp care-mi era suficient pentru spălat, schimbat, băut cafea, două țigări și-un sendviș în viteză. De când sunt cu ea, mă trezesc de la 5 ca să ies din casă la 6:30.

     Vă întrebați, probabil, pe bună dreptate, de unde schimbarea asta atât de mare. V-am zis mai devreme că e vina ei, nu? Și-acum să vă și explic de ce e vina ei. Când eram tânăr burlac, garderoba mea consta în maxim 10 articole vestimentare (nu includ aici chiloțăraia, că acolo-i altă discuție).  O pereche de blugi, două bluze cu mânecă lungă, 3 tricouri, un hanorac și o gecuță erau cam toate hainele mele. Niciodată nu aveam mai multe și pe toate le utilizam până se rupeau. Doar atunci, cu greu, le înlocuiam cu altceva. Și nu pentru că n-aș fi avut bani. Nu mi-au lipsit niciodată banii. Însă, aspectul îmbrăcămintei era mereu pe un plan secund, dacă nu chiar terț sau și mai rău pentru mine. Jocuri PC, console, electronice de ultimă generație, telefoane de top, vacanțe scumpe, mâncare bună, toate astea aveau prioritate în fața hainelor până s-o cunosc pe duduia.

Toate astea s-au schimbat când am început să ies cu ea. Primul lucru pe care mi l-a spus când ne-am cunoscut a fost că ar trebui să acord mai multă atenție hainelor de pe mine dacă vreau ca fetele să mă placă. Cu toate astea, ea m-a plăcut și fără haine. Funny, nu? Nu după mult timp, subiectul hainelor a devenit și principalul motiv pentru neînțelegeri. Ea nu era mulțumită de cum mă îmbrăcam la evenimente, eu o repezeam, ea se supăra și tot așa. La un moment dat a început să întoarcă ochii după alți băieți pe stradă. „Uite ce bine-i stă jacheta tipului ăla!”; „Uite ce fain se așează blugii pe fundul băiatului de acolo!”; „Uite ce pantofi frumoși are băiatul de pe banca de lângă copac„… și exemplele pot continua. A observat că lucrul ăsta a început să mă cam enerveze și, în loc să înceteze, a continuat și mai insistent până în momentul în care, plin de nervi m-am decis să-mi cumpăr singur o ținută nouă. Blugi, cămașă, bluză, tricou, o curea, pantofi… toate noi, frumoase, alese cu mare grijă. Mare greșeală. Se pare că treaba asta cu asortatul îmbrăcămintei și cu potriveala nu-i pentru orice amator. Am reușit să-i stârnesc o criză de râs care a culminat cu un: „Nu ești pregătit pentru modă, mototolule! Dar apreciez că ai înțeles mesajul și că încerci să schimbi ceva.

     Imediat m-a băgat într-o sesiune intensivă de educație fahion. Pentru început, m-a însoțit pe la magazine și-mi alegea ea hainele. Trebuia să am încredere că tot ce-mi alegea ea se potrivea fizicului meu. Mai târziu a urmat testarea. Ea-mi alegea un articol pe care eu trebuia să-l asortez cu altele 2. Îmi arăta o pereche de pantofi de damă și mă punea să caut și să găsesc pantofi pentru mine care să se asorteze(vă dați seama că la sfârșit ea își cumpăra pantofii ăia… eu, poate nu). Greu la început, dar la final m-a transformat într-un adevărat expert în arta „cumpărăturilor de fashion”. Încetul cu încetul a început să mă prindă microbul, am început să plec singur la cumpărături, bașca am început să calc în magazine chiar și atunci când nu era programat. Devenise extrem de plăcut să aleg hainele care să se potrivească cel mai bine. Am ajuns la nivelul ăla că mă uitam la o pereche de pantofi pentru bărbați și în mintea mea deja proiectam cel puțin 6-7 posibilităti de a-i asorta cu pantaloni, bluze, geci sau chiar cu ceasul de la mână. IMG_20170919_182001.jpg

     M-a transformat complet. Garderoba mea acum nu mai e formată din doar câteva articole. Acum am nevoie de un al doilea șifonier în care să-mi bag noile haine comandate la sesiunea de black friday. Colegii și prietenii au început să spună bancurile despre „sunt gata în 5 minute”, dar nu cu femei, ci cu mine. Cum de ce? A, nu v-am spus ce fac acum… acum sunt în dormitorul meu. Duduia e plecată în delegație la Paris iar eu m-am gândit să profit de câteva zile libere și să recuperez cu băieții. Așa că ne-am dat întâlnire la meci. E mare derby azi. Ăștia au ajuns la mine cu 3 ore mai devreme ca să bem și noi o bere împreună înainte de meci și ca să-mi aducă noutățile în materie de jocuri RPG (da, de când mi-am găsit pasiunea în modă, am uitat de jocurile pe PC și am rămas în urmă cu ele). Așa, ziceam că sunt în dormitorul meu, probez a șaptea bluză pe care nu reușesc s-o asortez cu pantalonii pe care a trebuit să-i schimb de 5 ori pentru că nicio pereche nu se potriveau cu pantofii sport. De cât timp fac chestia asta? Am acuși o oră de când răscolesc printre haine și nu reușesc să mă hotărăsc. Ce fac băieții dincolo în timp ce eu îmi caut hainele potrivite? Beau bere, joacă noul joc pe care mi l-au adus, chicotesc pe sub mustăți și strigă la mine: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?!

 

Pentru Superblog 2017

Publicat în Super Blog

Plătim tot, folosim tot! Sau cum să faci cutiile de la mâncare… utile!

     -Băieți, nu știu voi cum sunteți, dar eu simt că explodez! Am mâncat atât de bine încât nu mai intră nici aerul. Nu cumva să apese careva în glumă pe burta mea că e dezastru!

     -Băi, și eu am mâncat foarte mult. M-aș fi oprit dar era prea bună mâncarea, frate! Mai ales furnicile alea de copac! Mamăăă! Geniale!

     -Furnici în copac, tolomacule! ÎN copac! Și eu am mâncat foarte bine! Acum parc-ar merge un film, ceva. Cine e cu mine?

     -Toată lumea! Hai să strângem cutiile astea de la mâncare și să ne mutăm în living la tv. Am pregătit un film de groază. O să fie o noapte epică! Și, de preferat ar fi ca toată lumea să participe la curățenie.

     -Iar de groază, mă? Eu aș fi vrut o comedie, ceva! Nu am mai râs copios la o comedie de mult! Hai să ne uităm la o comedie!

     -Nuuu, nu, nu, nu! Toată ziua numai horror și comedii! Dacă nu ne uităm la vreun film de groază, ne uităm la ceva „să râdem bine!” Eu m-am săturat! Eu vreau un film istoric!

     -Hai mă, băieți… sunt singura fată între trei băieți. Cum credeți voi că o să mă ignorați tocmai pe mine? O să ne uităm la un film romantic.

     -Super! 4 oameni, 4 genuri diferite! Cum s-alegem? Nu, Fely, n-o să facem ca tine doar pentru că ești fată! Lasă mâna jos. Trebuie să găsim o modalitate democratică de a alege filmul!

     -Pleacă mă cu politica de-aici! Auzi la el, modalitate democratică! Mă faci să râd! O să tragem la sorți și aia e!

     -Booooring! Am venit la ăsta ca să mă distrez! Nu mă distreeeeez!

     -Știu! Tomiță, lasă cutiile alea jos! Ce bine c-am avut mâncare chinezească în seara asta! Fiți atenți ce-o să facem! Câte cutii avem? Doișpe, nu? Le intoarcem pe dos întâi. Fely, adu ruleta din sertarul de-acolo. Petre, la mine-n cameră lângă birou, am niște hârtie ciocan. Ia o coală și agață și-o foarfecă din sertarul din stânga sus. Și cutia aia roșie cu markere și carioci!

Bun, uite ce-o să facem: Punem cutiile una lângă alta cu fundul în sus. Măsurăm fundul uneia dintre cutii și multiplicăm cu 12. Așa aflăm cât de mare trebuie să fie imaginea? Cum care imagine? Pe care-o s-o fac pe coala ciocan! Fiți atenți: Aici o să desenez un televizor și o telecomandă. O să tai coala în 12 bucăți identice, fiecare din ele egală cu suprafața fundului unei cutii. Cu magneții ăștia de aici o să prindem cele 12 bucăți din imagine de fundurile cutiilor, amestecăm bine  și tadaaaaam! Avem un giga puzzle din cutii de mâncare chinezească! Acum, cine rezolvă puzzle-ul cel mai repede alege genul filmului la care ne uităm! Vă băgați?

     -Joacă de copii…

     -Taci mă! Tu mereu ești morocănos! Nimic nu-ți convine. Eu mă bag.

     -Și eu! O să fie amuzant. Hai să facem puzzle-ul. Eu o să-l rezolv primul! Când eram copil nimeni nu mă bătea la făcut puzzle-uri. Eram cel mai rapid!


     -Băi oameni buni, nu știu cum să zic, dar eu mai mult m-am distrat cu puzzle-ul din cutii de mâncare chinezească decât la filmul ăla, cât o fi el de comedie. Ce ziceți, mai facem un rând de desene să ne mai jucăm? Uite, eu zic așa: fiecare face câte un desen, cât mai complicat. Și cel mai greu de rezolvat puzzle câștigă ceva. Un premiu. Orice!

     -Nu-i rea deloc ideea. Eu mă bag! Am deja în gând un model pe care n-o să-l faceți cu ușurință. Sper că premiul o să fie în bani!

     -Băieți, de unde-am cumpărat mâncarea chinezească?

     -De la Wu Xing, de ce întrebi?

     -Băi, voi știți că la Wu Xing au o campanie mișto legată de cutiile astea de mâncare? Și e exact ce-am făcut noi aici. Faci o comandă în grup de mâncare de la ei și după ce mâncați, vă jucați cu toate cutiile, faceți tot felul de jocuri și figurine. Parcă Share and play se numește campania. Comanzi de pe aplicație, alegi provocarea de pe site, construiești forma descrisă în provocare, îi faci o poză și-o trimiți. Și se pot câștiga premii pe bune! Și au și-un telefon, marele premiu.

Superblog-SharePlay-800x800px

     -Ia uite, cât de tare! Păi, ce ziceți? După ce terminăm cu puzzle-urile, băgăm și-un dragon ca-n poza aia? Nu știu cum să zic, dar mi-ar prinde bine un telefon nou…

 

Pentru Super Blog 2017

Publicat în Super Blog

Vis de-o viață, aromă de cafea

     De mic copil am iubit aroma cafelei. Țin minte cum de fiecare dată când ai mei aduceau un pachet de cafea acasă, abia așteptam să fie timpul să-l desfacă și-i rugam să mă lase pe mine s-o fac doar ca să-mi bag nasul în plicul proaspăt devidat și să-i simt aroma năucitoare.

Mai târziu, vremurile fiind mai dure, cafeaua la plic, vidată, s-a transformat în cafea boabe, cumpărată la vrac. De fiecare dată când era vremea să macine o porție nouă de cafea, eram prezent la dreapta lor amușinând pe lângă râșnița electrică mai ceva ca un ogar pe lângă pradă. De câteva ori i-am și rugat, chiar implorat să mă lase pe mine să râșnesc, dar eram prea mic și lucrul cu un dispozitiv electric cu lame și tăișuiri era prea periculos pentru mine. Așa că, mă mulțumeam doar să fiu primul care bagă nasul în gura râșniței imediat după ce se lua capacul.

IMG_20171122_152701.jpg

     Când se trezeau dimineață și se pregăteau să plece la serviciu, mă trezeam pe furiș și mă ascundeam în hol după ușa bucătăriei doar ca să simt mirosul cafelei proaspăt fierte pe aragaz. Iubeam să-mi văd părinții în jurul mesei sorbind cu poftă din ceștile cu licoarea neagră, aburindă. Mi se părea o activitate „de om mare” și nu o dată mi-am promis că atunci când voi fi și eu mare voi bea și eu cafeaua în bucătărie, exact ca părinții mei.

     Timpul a trecut, eu m-am ridicat binișor, eram de-acum în primul an de liceu. Încă nu eram destul de „om mare” ca să-mi pot permite luxul de a savura o cafea aromată. Însă, ca pe vremurile când adulmecam cafeaua părinților dimineața, și acum făceam la fel. Doar că acum îi pregăteam eu cafeaua mamei mele și stăteam cu ea la masă cât o bea. Plecam împreună de acasă, ea la serviciu și eu la școală. Și nu era moment mai frumos în nicio zi decât acele minute în care urmăream cafeaua fierbând în vechiul ibric și apoi când mă chinuiam să captez fiecare particulă din aburul cu miros de cafea din cana mamei.

     Toate astea până într-o zi când, mama s-a trezit mai devreme decât de obicei. A început să facă singură cafeaua și mirosul îmbietor care s-a împrăștiat prin toată casa mi-a invadat simțurile și m-a trezit. Năuc și curios mă îndrept spre bucătărie, orbecăind prin întuneric. Deschid încet ușa și dinăuntru mă izbește mirosul pe care-l cunosc și-l iubesc de ani de zile. La masă, maică-mea sorbea liniștită din cana ei de cafea citind în același timp dintr-o carte. De partea cealaltă a mesei, în fața scaunului pe care obișnuiam eu să stau în fiecare dimineață, stătea o altă cană aburindă, plină cu cafea. „Ai musafiri la cafea? A venit vecina pe la tine?„, o întreb. „Nu, ți-am făcut și ție o cafea. Să nu crezi că n-am observat cum te uiți la mine în fiecare dimineață. Să nu crezi că nu știu cum te ascundeai dimineața după ușa aia și adulmecai mirosul cafelei, când erai doar un pici de-o șchioapă. Cred că ești destul de mare încât să-ți dau voie să servești o cafea cu mine dimineața. Hai, încearc-o! Vezi dacă-ți place și gustul la fel de mult cum îți place mirosul.

Am apucat cu lăcomie cana cu licoarea fierbinte și miros îmbietor și-am luat prima înghițitură. Gustul amar mi-a inundat papilele gustative și mi-a trezit toate simțurile la viață. Deși nu părea un gust prea plăcut, i-am mai dat o șansă. Am plimbat lichidul prin gură, l-am lăsat să fie gustat și re-gustat de fiecare papilă gustativă și brusc totul s-a schimbat. Am închis ochii și m-am cufundat în visare. I-am deschis și m-am găsit în mijlocul unei plantații de cafea, printre oameni care-o culegeau cu sârg. Bobițele roșiatice erau alese cu grijă pentru ca, apoi să fie duse spre prăjire. Gustul intens și amărui încă-mi umplea bolta palatină, deși cafeaua era înghițită de mult. Plăcerea era una pe care n-o mai experimentasem niciodată până în acel moment. Era ceva nou, era ceva extraordinar.

      Am închis din nou ochii și când i-am redeschis m-am trezit în bucătăria mea, cu părinții mei în stânga și în dreapta mea, servind împreună cu mine cafeaua. Mi-am întors privirea spre ușă unde, m-am zărit pe mine, țânc de câțiva ani ascuns destul de prost. Așa mă vedeau ai mei în fiecare dimineață pe-atunci… Am revenit la realitate când i-am auzit glasul mamei care mă întreba: „Ai uitat să pui zahăr? E prea amară, nu? Pune o linguriță. E normal să ți se pară prea amară. E prima dată.” Am privit-o blând în timp ce duceam deja pentru a doua oară cana spre gură. „Nu, e perfectă așa! E delicioasă!” Atâția ani i-am simțit aroma de câte ori am avut ocazia, dar gustul depășește orice așteptare! Gustul e absolut minunat! E… Dumnezeiesc! N-avea nevoie de zahăr, de lapte sau de orice altceva. Era un gust…desăvârșit!

Efectul cafelei s-a simțit câteva ore mai târziu, la școală când debordam de energie. Când toți colegii mei zăceau în bănci încă adormiți, eu zumzăiam de ici-colo și mă agitam pe lângă toată lumea. Ce-ai pățit de ești atât de energic azi?, m-a întrebat colegul de bancă. N-am ezitat nici măcar o secundă și-am răspuns. „Am băut azi o cafea cu maică-mea, pentru prima dată-n viața mea.” [„Am devenit om mare”- am continuat în mintea mea].

cafea
O cafea excelentă pentru o zi perfectă la birou.

     Cinsprezece ani au trecut de-atunci, de la prima cafea. Acum sunt om mare în adevăratul sens al cuvântului. Sunt însurat, am copiii mei, care la rândul lor se bat pe pachetul de cafea atunci când este desfăcut, am locul meu de muncă unde muncesc cu drag. Dar de câte ori am ocazia, îmi fac timp să mă așez liniștit și să savurez o cafea la birou. Lucrurile au mai evoluat, tendințele s-au schimbat; acum nu mai pregătim cafeaua pe aragaz, la ibric. Acum avem espressoare automate cu monodoze de cafea. Doar o apăsare de buton stă între mine și-o cafea perfectă. Cu toate astea, n-o să uit niciodată bătrânul ibric și prima mea întâlnire cu cafeaua.

Pentru SuperBlog 2017

Publicat în Super Blog

„Menajeră” cu dichis

     -Bă, serios! Ești nebun? Tu chiar vrei să îți fac curățenie în casă îmbrăcat în ciorapi de damă, cu pantofi stiletto și purtând șorț și pămătuf? Era doar o glumă, omule!

     -Pariul e pariu! Dacă pierdeam eu, în momentul ăsta îți frecam toaleta cu periuța! Hai, ia-ți uniforma în primire și la treabă, gospodino! Dacă ai nevoie de mine, sunt pe canapea. Mă uit la meci. Produsele de curățenie sunt sub chiuvetă în baie, te poți schimba în dormitorul oaspeților. Ți-aș fi recunoscător dacă ai termina treaba înainte de ora 4 că n-am chef să vină Dana acasă și să mă găsească în casă cu un ditamai zdrahonul îmbrăcat în mătase ștergând praful aplecat ostentativ. N-ar fi o imagine prea plăcută.

     -Băi da…

     -Băi, Emile! Te credeam om de cuvânt! E necesar să trec la acțiuni drastice?

     -Dă-mi hainele alea mai repede! A fost ultima dată când am băut cu tine și când am pus vreun pariu cu tine!

     -Bine, bine! Întâi vreau să te ocupi de bucătărie. Scoți frumușel tot de prin dulapuri, speli pe interior, speli bine deasupra. Pe urmă o să te rog să speli faianța din fața blatului de gătit.  Găsești unde ți-am spus un recipient galben cu pulverizator roșu. E soluție de curățat pentru cuptoare, dar este eficient și la faianță și chiar la sanitare. Deci, o să cureți și bateria de la chiuvetă cu el. Te descurci tu că are instrucțiuni în limba română.

Pe urmă să te ocupi de frigider, te rog. Ai și soluție pentru spălat gresia tot acolo. Să nu cumva să lași urme!


     -Auuuuuuuzi?!

     -Da, ce vrei?

     -Domnișorul menajeră a ajuns la frigider cu curățenia?

     -Da, acum îl frec! Stai liniștit, am luat ce trebuia din dulap. Îl spăl cu soluția de la Triumf pentru frigidere…

     -Nu, nu asta mă interesa. Dacă ai ajuns la frigider, adu-mi și mie, te rog una din berile alea pe care le-ai scos din el înainte să-l speli!

     -[Trebuia să scot produsele din frigider înainte să-l spăl?] Da, bine! Vin imediat!

Ce te mai distrezi pe seama mea! Tu stai la meci ca belferul și eu sunt terminat de oboseală! Cât e scorul?

     -Hai, lasă! Nu te interesează pe tine scorul! Treci și termină la bucătărie că mai ai o grămadă de treabă! Sper că nu încurci soluțiile de curățare pe-acolo că ai pus-o cu Dana!

     -Da, chiar! Care-i faza cu toate soluțiile alea? Pe toate sticlele văd numai Triumf și Nufăr. Ce-i cu ele?

generala

     -Sunt produse românești de foarte bună calitate, prietene! Și fac curățenia mai ușoară! Nu poți să zici că nu-s bune, nu? Cât de repede s-a dus mizeria de pe faianța aia? Nu-i așa?

     -Dana le-a cumpărat și tu nu știi nici măcar o boabă despre ele sau la ce folosesc, așa-i?

     -Da, ceva de genul ăsta. Dar nu-i spune că nu știu la ce foloses c-am pus-o! Dacă n-ar avea etichete pe ele u instrucțiuni de utilizare aș fi mâncat. Auzi, eu te-am chemat la mine să socializăm? Sau să muncești? Hai, fuguța la treabă! Timpul trece și acuși apare duduia.


     -Gata! Am terminat și baia și livingul și dormitorul vostru… auzi, ce Dumnezeu era pata aia pe tavan? Și cum a ajuns acolo?

     -Nu întreba! E rezultatul unei bătăi cu micul dejun. De o lună mă bate la cap să văruiesc tavanul…

     -Nu mai e cazul. Am găsit printre soluțiile neveste-tii o cremă universală de curățat cu efect de albire de la Nufăr. Zice că îndepărtează fără să zgârie petele de pe chiuvete, cabine de duș și alte alea, dar să știi că s-a dovedit foarte util și pe lavabilul de pe tavan. Chiar curăță repede orice pete!

6531-nufar-crema-universala-de-curatat-cu-efect-de-albire-200ml-2

     -Serios bă? Ai scos pata aia de roșie de pe tavan? Ce tare! Nevastă-mea o să fie foarte mulțumită! Bravo, bă!

     -Zici că merit și eu o bere acum? Îți fac nevasta fericită! Sigur merit o bere!

     -Mmmmmmmmmmmnu! Înapoi la curățenie, cleaning boy! Nu te plătesc ca să stai degeaba!

     -Nu mă plătești deloc!

     -A, da! Ai dreptate! Ai uitat! Nu te plătesc! Hai, mai ai geamurile de spălat!


     -Auzi?! Ce Dumnezeu au geamurile tale că nu se curăță? Folosesc soluția specială pentru geam, dar tot rămân ceva urme! E ceva ce nu fac bine?

     -Ia să văd… băăă, tu cu ce le ștergi, mă? Cu prospul neveste-mii cu reni? Te omoară dacă află! Nu cu ăla, mă! Ia, stai așa că vin imediat!

Nu mai am lavete curate, dar ia… folosește astea! O să meargă treaba mult mai bine. O să vezi c-o să iasă lună! Chiar și cei mai nepricepuți, așa ca tine reușesc cu astea!

     -Ce-mi dai aici, mă? Ziare? Ce să faca cu ele? Se curăță mai bine geamul dacă citesc presa în același timp?

     -Bă, da’ tu chiar ești degeaba! Nimic nu știi? N-ai văzut-o niciodată pe maică-ta spălâng geamurile cu ziare? Uite, faci așa! Pulverizezi soluția pe geam, iei o jumătate de foaie de ziar, o mototolești și freci bine geamul cu el! Uite-așa! Ia uite ce limpede a ieșit! Nicio urmă! Cum făcea mama când eram acasă!

     -Fir-aș al naibii! Ce șmecherie tare!

     -Da, știu. Dar din nou, să nu-i spui Danei! Dacă află că știu cum să spăl geamurile, nu mai scap de ea!

     -Da, da, bine! Dar, de data asta, dacă vrei să îmi țin gura trebuie să sari cu o bere. Altfel, te spun! Și nu te văd prea bine.

     -Bine, bă! Hai, ia-ți o bere și vino pe canapea! Hai, c-am înregistrat meciul ca să-l vezi și tu. Dar, dacă tot mergi la bucătărie, adu-mi și mie încă o bere!

     -S-a făcut!


     -Băi! Ce-i în casa mea? Ce Dumnezeu cauți în casă cu un bărbat îmbrăcat în menajeră sexy? Dumnezeule! Ce se întâmplă aici? Vreau o explicație IMEDIAT!

     -Dana…

 

Pentru Super Blog 2017

 

 

Publicat în Super Blog

SuperBlog Offline

     Sătui de lunile de chin din timpul competiției de blogging, de săptămânile de așteptare pentru aflarea notelor și de stresul și nopțile nedormite, pierdute pe grupul de Facebook, câțiva nebuni au venit cu ideea organizării concursului Super Blog „varianta super-scurtă”. Concret, s-au gândit să mute competiția din online în offline (oarecum), să adune toți participanții sub același acoperiș și timp de 6 zile să-i supună unui turneu-maraton de articole cu teme. Regula e destul de simplă: toți primesc proba în același timp, au 30 de minute la dispoziție pentru documentare și alte 3 ore pentru scris. O oră și jumătate pauză, după care vine proba nouă și tot așa preț de 4 probe până la sfârșitul zilei.

     În ziua următoare o comisie de jurizare formată din foști câștigători ai competiței și reprezentanți ai sponsorilor vor citi și juriza toate articolele. În ziua de jurizare, participanții au program liber. Un fel de… săptămâna altfel, numai că e „dăcât” o zi. V-am zis unde s-au gândit ei să facă toată trebușoara asta? Nu? Vă zic acum. Tocmai la Brașov, că cică-i în centrul da’ fix în centrul țării și le-o fi tuturor  mai ușor s-ajungă de prin orice colț. Buuun! La Brașov la Brașov, da’ unde găsim pe cineva care să permită o asemenea organizare de evenimente la Brașov? Taman la Hotelul Royal din Poiană. Da, da! Exact la ăla de-a fost sponsor și-a găzduit Gala. Le-a plăcut atât de mult încât atunci când a fost vorba de „unde să ne-adunăm”, a fost prima opțiune, votată în unanimitate. Bine, Pe Emil nu-l luăm în seamă că el voia pe undeva pe la Cuca Măcăi în deal. Plus, oamenii au fost mai mult decât încântați de idee și ne-au oferit tot suportul necesar.

hol

     Capacitatea destul de generoasă a hotelului permite participarea unui număr impresionant de concurenți. Deși nu ne-am apropiat de cifrele pe care le adună competiția online, peste 70 de oameni s-au prezentat la start. (Apropo, partea bună este că nimeni nu se poate retrage pe parcurs. Te-ai înscris, stai în competiție până la final). Numai bine pentru că, aveam nevoie să găzduim și juriile pe lângă noi. Altfel, cine ne-ar mai da notele? Noi între noi? Nu se face! Astfel că bloggeri și sponsori, am ocupat voinicește cele 90 de locuri. Bine, 90+ că ne-am trezit și cu susținători în vizită și-am fost nevoiți să improvizăm ca să le facem și lor loc. Un pat în plus aici, un preș pufos la ușă dincolo (glumă), ideea este că ne-am descurcat. Gazdele au fost extrem de săritoare și ne-au ajutat cum au putut. Doar pe Călinoaică (aia mică, Alexandra) n-au găsit unde s-o cazeze și-au fost nevoiți s-o mute cu cățelul (altă glumă, bre! Cu cățelul stă Emil, pedepsit! Alexandra are locul ei).

     În zilele alea de pauză toată lumea se distrează care pe unde-apucă. Băieții (și două-trei fete) ocupă barul, restul gagicilor abuzează de sauna hotelului.sala mese Mai pe la amiază, după ce mâncăm toți împreună ca-n familie, ne împrăștiem care-ncotro. Sala de jocuri, zona de lounge, terasa pe care soarele doar ce-a început să ardă, tot hotelul e împânzit de bloggeri din urma cărora încă mai miroase a creier încins (după cele 4 probe din ziua precedentă). Unii au ales chiar să evadeze puțin în natură în speranța că s-or întâlni cu ursu’.

     În salonul de evenimente transformat pentru câteva zile în centru de comandă și sală de examinare pentru bloggeri, atmosfera era alta decât în restul hotelului. Fețe crispate, creieri încinși, taste troncănite cu viteza luminii, toate astea transformă sala în cel mai fierbinte salon de evenimente din Poiana Brașov. Și cel mai gălăgios. Nu vreți să știți cum este într-o sală cu 70 de persoane care tastează încontinuu pentru 3 ore!

     După cele 3 zile de foc și 2 de odihnă  vine și cea de-a șasea zi de Superblog Offine. Ziua în care juriile au de citit și notat ultimele probe. Spre finalul zilei se anunță toate notele (Nu v-am spus? Nimeni nu află nicio notă până la sfârșitul celor 3 zile de probe! A! Și n-avem contestații! Take that! ) și, logic, câștigătorii. Iar la final o punem de-o chermeză cum doar superbloggerii știu să facă.  Cu chiuieli, cu sârbe, cu glume șiii… bineînțeles, cu dezbateri aprinse pe seama concursului proaspăt încheiat.

     N-o să vă spun cine-a câștigat, n-o să vă spun nici cine-a pierdut (Emil). O să vă spun doar că deja ne gândim să repetăm figura și la anul. C-a fost bine cât timp n-a fost rău!

 

Pentru Super Blog 2017

 

Publicat în Super Blog

Arată-mi cum te îmbraci ca să-ți spun… unde lucrezi??

       -Nu vă supărați, îmi spuneți și mie cât costă pachetul ăsta? Nu avea preț la raft…

     -Nu mă supăr, dar nu prea pot să vă ajut. Nu lucrez aici. Sunt un client ca și dumneavoastră, la cumpărături.

       -Aaa, scuze! Mă iertați!

     -Bă, ești nebun? De fiecare dată! De fiecare dată când merg la cumpărături pățesc asta! De ce, oare? Am o figură de angajat într-un supermarket de pe raionul de mezeluri?

     -Poate are legătură cu impresionanta ta colecție de tricouri polo de care nu vrei să te desparți nici în ruptul capului.

     -Săptămâna trecută m-a tras unul de mânecă. Eram la raionul de bere, îmi puneam un sixpack în coș. S-a apropiat de mine, m-a tras de mânecă și-a început să țipe: „Domnule, cum vă numiți? Arătați-mi ecusonul, vă rog frumos. De ce nu purtați ecuson? Vreau să vă fac reclamație! De zece minute stau în fața raftului cu sucuri și aștept să veniți, iar dumneavoastră vă faceți cumpărăturile? În timpul programului? Să vă fie rușine!„. Ce să mai stau să-i explic omului că nu eram angajat al magazinului… s-a dus pușcă la biroul de reclamații și a venit de acolo cu un șef de magazin. M-a prins pe la raftul de chipsuri când m-a apucat din nou de mână și i-a arătat tipului că despre mine vorbea. Săracul șef nu știa cum să-și ceară scuze de la mine. Când i-a spus omului că nu sunt angajat la ei și că s-a înșelat, a dat-o omul în bâlbâială. Dar tot a mârâit printre dinți un: „Nu e vina mea că se îmbracă la fel ca angajații de pe-aici

     -Păi chiar nu era vina lui. Bro, eu de câțiva ani îți tot spun că te îmbraci ca un orb. Tu din blugi drepți și tricouri polo nu mai ieși. Roșu, albastru, gri, verde și portocaliu. Îți știu pe de rost și culorile pe care le porți la tricourile alea. E și normal să te confunde lumea cu angajații de prin magazine. Uită-te în jur: toți angajații sunt în tricouri polo roșii. Tu ce porți azi? Polo roșu… La magazinul celălalt, unde  te-a întrebat femeia aia dacă tu ești șeful de magazin, ce purtai? Îți spun eu: polo albastru. Toți angajații aveau tot polo, dar bleu. Șefii era în albastru. De asta te-a și confundat. Prietene, ascultă sfatul meu. Trebuie neapărat să-ți schimbi obiceiurile vestimentare.

      –Nu vă supărați, unt de 80% mai scoateți la raft? Că nu mai era…

     -Nu lucrez aiiiiici! Sunt un client ca și dumneavoastră! La naiba! Frate, ai dreptate! Trebuie neapărat să scap de tricourile astea! Jur că nu mai port așa ceva în veci! M-am săturat să mă ia lumea drept lucrător printre raioane!

     -În sfârșit, te-ai convins! Hai, avem destulă treabă! Mergem la casă și pe urmă ne oprim la o bere dincolo, la Curte. Dă alea la mine și du-te înainte la ieșire până nu te mai ia vreo careva drept angajat.


     -Bro, după cum văd eu treaba, trebuie să schimbi tot! Adică amândoua obiectele vestimentare pe care le folosești curent. O să trebuiască să-ți faci o ținută cât mai variată. Tricouri, bluze, pulovere, hanorace, sacouri, cămăși, poate și-un cardigan ceva. Apoi pantalonii. Și bunicul e mai modern decât tine. Jeanși, stofă, bumbac, îți cumpărăm de toate! Și apoi, te duc la sormea să te-nvețe să le porți împreună. Te-am văzut cum salivezi tot când o vezi atunci când ne întâlnim pe la beri, poate-poate se înfiripă ceva din asta. Sincer să fiu, și ea te cam place!

     -Serios? Mă place?

     -Nu, doar glumesc cu tine! Uită-te la tine cum arăți! Pe bune! Ce femeie s-ar uita la tine îmbrăcat așa? Pe bune, vreau să te întreb de mult ceva… ești cumva Steve Jobs sau Bill Gates? Sau măcar pe jumate la fel de bogat ca ei?

     -Ăăăă, nu… evident!

     -Atunci nu ai voie să mai porți în viața ta jeanși drepți în combinație cu tricou polo și adidași. Ți-e clar? Ia, uite aici… decât tricoul ăla idiot, mai bine  l-ai încerca pe ăsta. E mult mai modern, mai pe vârsta ta. Și nu seamănă cu nicio uniformă de supermarket.

     -Stai așa… uite unul și mai frumos. Ce… ce site e ăsta?

-Frumos e-n mintea ta! Tot polo e! Să nu te prind!

-Bine, bine! Zi ce site e! Că au chestii interesante…

     -Answear.ro. De aici mi-am cumpărat eu cardiganul ăla mișto din lână. Ăla pe care mi l-a agățat dracul tău de mâță și pe care mi l-ai plătit. Au foarte multe chestii faine și o grămadă de promoții. Uite, de exemplu, jeanșii ăștia te-ar face să arăți și tu a om. Și văzusem ieri pe undeva pe la secțiunea de ghete pentru bărbați o pereche de bocanci care s-ar potrivi perfect la pantaloni. A, uite! Ăștia! Cu ăștia treci prin orice iarnă, cât de grea. Uită-te și tu ce sănătoși sunt, ce frumoși! Și îmblăniți și cu susținere pentru călcâie, super strong! Ai fi un prost dacă nu ți i-ai cumpăra!

ghete

     -Mamă, ce mișto! Ia să mă uit și eu puțin. Aa! Uite! Ce zici de sacoul ăsta? Cred că s-ar potrivi și la o cămașă și la un tricou ceva mai fancy…

     -Băă, fancy pants! Ce cauți la secțiunea de femei? Sacourile de bărbați nu sunt acolo! Cum Dumnezeu ai nimerit acolo?  Faptul că modelele sunt femei nu-ți aprinde niciun beculeț prin tărtăcuța aia goală? Doamne! Nu mă mai mir că te îmbraci atât de prost!

Ia, uite-aici un sacou pentru tine. sacou tommyElegant, dar și casual. Merge la o ocazie mai specială, cu o cămașă serioasă, dar poți să-l porți și la o bere într-un pub mai civilizat cu o cămașă mai de zi, așa. Cămașă, da? Sacoul se poartă la cămașă, nu la tricou! Material bumbac și lână în cea mai mare parte, buzunare oblice, cum poartă bărbații moderni în zilele noastre, nu că ai avea tu de unde să știi. În fine… hai, termină-ți berea că trebuie să plecăm. Ies cu a mea  la film în seara asta și nu vreau s-o fac să aștepte…

     -Într-un minut. Stai… mai am puțin…

     -Ce faci? Bă, ești nebun? Îți dai deja comandă? Ia, să văd ce bagi în coș!

     -Doar chestiile pe care mi le-ai arătat tu. Nimic în plus. Auzi… pot să vin pe la tine înainte să pleci la film?

     -Da, dar de ce?

     -Am o întâlnire cu o fată pe care-am cunoscut-o pe net și poate-mi împrumuți tu o cămașă frumoasă, sau măcar un tricou care să nu fie polo…

Pentru SuperBlog 2017

Publicat în Super Blog

„Training day” cu Edifier

     -Bună ziua, observ că studiați boxele noastre. Dacă sunteți interesat, v-aș putea oferi câteva detalii care să vă ajute să cumpărați ce aveți nevoie.

     -Bună ziua! Da, aș vrea să-mi cumpăr niște boxe. E-adevărat. Dar nu prea mă pricep, nu știu ce să aleg. Aveți atât de multe…

     -Nu-i nicio problemă. O să alegem împreună boxele cele mai potrivite. În primul rând, ce vreți să faceți cu ele? Cum o să le folosiți?

     -Păi, acasă. Ascult muzică. Nu dau petreceri la nunți și cumătrii. Dar vreau să se audă foarte bine. Dacă se poate, să le pot conecta și la televizor. Știți, am un smart tv și îmi place să mă uit la filme pe platforme video. Și aș vrea să redau sunetul prin boxe. Să se-audă ca la cinema.

     -Buuun, deci căutăm niște boxe de casă, destul de puternice cât să creeze atmosfera de cinema. Dacă îmi permiteți, ați mai avut sau aveți în momentul de față un set de boxe acasă? Și dacă da, ce vă nemulțumește la ele de ați decis să le înlocuiți?

     -Am! Am două boxe foarte mari, din lemn. Se aud ele destul de bine, dar parcă sunetul este cam înfundat. Efectele speciale nu se aud cum trebuie. Și nici prea tare nu se aud. De asta vreau să le schimb. La volum maxim se aud puțin mai tare decât un casetofon. A, și e obositor să merg de fiecare dată până la ele să le pornesc, să iau firul din laptop și să-l bag în televizor… anevoios tare!

     -Foarte bine! Avem nevoie, deci și de o conectivitate variată, de o telecomandă ca să nu vă mai plimbați până la boxe și înapoi la canapea și, din nou, de un volum mai mare.Boxe Cred că am soluția potrivită pentru dumneavoastră. Am aici cele mai noi boxe de la Edifier. Cu o putere de 130 de watti sunt convins că veți fi mai mult decât mulțumit față de boxele vechi pe care le aveți. Haideți ca să facem în felul următor. Le pornim, punem o muzică și o să vă rog să ridicați treptat volumul până la momentul în care o să sesizați că egalează vechiul sistem de acasă. Ce ziceți?

     -Ok! Mai mult, puțin mai mult, gata! Cam așa se aud boxele de-acasă.

     -Ok, volumul la care v-ați oprit este la nici măcar jumătate din puterea totală a boxelor. Haideți să le dăm la maxim. Ați remarcat calitatea sunetului? Cum nu distorsionează deloc? Cum bass-ul este reglat la volumul perfect? Ei bine, toate astea sunt posibile Difuzordatorită tehnologiei de ultimă generație, a bass-ului de 5.5 inch cu diafragmă din aluminiu și a înaltelor de cea mai bună calitate. Încă două aspecte aș avea de evidențiat, pe care sper că le-ați remarcat și singur. RemoteÎn primul rând, ați controlat volumul cu ajutorul telecomenzii. Vă amințiți ce mi-ați spus la început despre boxele vechi, că mereu trebuie să vă ridicați din canapea și să mergeți lângă sistem să butonați? Ei, cu aceste boxe noi, ați scăpat de problema asta. Al doilea aspect pe care l-ați observat sigur, este legat de conectivitatea sistemului. Ce și cum putem conecta la boxe. Ați văzut că am pus muzică de pe telefon, nu? Boxele au Bluetooth încorporat. Asta înseamnă că puteți conecta la ele orice dispozitiv care deține aceeași tehnologie. Telefon mobil, tabletă, laptop, chiar și unele televizoare dețin tehnologia Bluetooth astăzi. Pe lângă asta, boxele mai au și conexiuni ca auxiliarul, ca să conectați un mp3 player, de exemplu. Aveți  coaxial, optic, pentru televizor. Toate televizoarele din ziua de astăzi au ieșire optică. Și este bine știut că prin cablul optic sunetul se transmite la cea mai bună calitate.

Back

Spuneați ceva despre platformele de filme online. Dacă aveți HBO Go și urmăriți Game of Thrones, vă recomand să încercați sunetul de la boxele Edifier S2000Pro în timp ce urmăriți episoadele. O să vă îndrăgostiți pur și simplu de sunetul pe care-l pot reda aceste boxe.

Haideți să mai facem un test. Aveți smartphone, văd. Aveți ceva muzică pe el? Aveți o melodie care vă place cel mai tare?

     -Da, am! Mai multe!

     -Perfect! Porniți funcția Bluetooth pe telefon, căutați boxele, conectați-vă la ele și dați play unei melodii pe care o iubiți foarte tare!

     -Oau, ce ușor se conectează! Cât de simplu! Ok, asta e melodia…play. Oooo! Ce sunet! Ce eleganță! Vă jur că niciodată nu am auzit melodia la o calitate atât de înaltă cum o aud acum! Doamne! Nu credeam că sunetul poate fi atât de minunat!

     -Eram sigur că o să vă placă. Înca ceva. Vă rog să atingeți boxele. Vreau să le simțiți. Vreau ca pe lângă designul care împletește stilul clasic și tendințele moderniste, să remarcați și calitatea materialelor folosite. Simțiți lemnul foarte bine lucrat, simțiți plasticul de calitate, butoanele bine definite, simțiți și observați aspectul luxos pe care-l au boxele. Se cunoaște că vorbim de un produs de calitate, nu despre unul „de consum”. Haideți, cu curaj! Nu vă ceartă nimeni! Puteți să le atingeți, să le luați în brațe, să le testați, Uitați, luați și telecomanda s-o simțiți, s-o butonați. Imaginați-vă cum s-ar așeza acasă, în livingul dumneavoastră, de-a stânga și de-a dreapta televizorului. Imaginați-vă relaxarea de care v-ați putea bucura schimbând sursa de la televizor la laptop sau telefon mobil doar apăsând un buton de pe telecomandă, fără să mai fiți nevoit să vă ridicați din canapea!

ansamblu


-Junior, ai înțeles acum? Întrebări deschise la care clientul este obligat să-ți răspundă cât mai detaliat, ca să-ți dea cât mai multe indicii despre ce își dorește, întrebările de bază, „Ce vrei să faci cu el” și „Ce te nemulțumește la cel vechi„, descoperirea nevoilor, ascultarea clientului, prezentarea soluțiilor și, cel mai important, încheierea vânzării. Nu uita, noi vindem soluții, nu produse! Care a fost soluția pe care am vândut-o acestui client?

     -Păăăi, un sunet mai puternic decât are el acasă și telecomanda, ca să nu se mai ridice de fiecare dată din canapea.

     -Bine. Ce-ai mai învățat din exercițiul ăsta?

     -Clientul trebuie să interacționeze cu produsul. Să-l atingă, să-l testeze, să încerce să-l folosească, să vadă cât de ușor de utilizat este și trebuie să-l faci să-și imagineze în permanență cum o să arate la el acasă.

     -Așa! Perfect! Clientului trebuie să-i induci ideea că acel produs deja îi aparține și că, achiziția este doar o formalitate pe care trebuie s-o îndeplinească pentru ca la final, să-l ducă acasă. Și încă ceva… O vânzare corectă nu se termină niciodată! Doar ia o mică pauză până la următoarea vizită a clientului!

 

Articol pentru Super Blog 2017

Publicat în Super Blog

Lasă-mă, mama la SUA!

Ce mică-i vacanța mare! Și ce dor mi-a fost de ea!!!

     -Dor o să-ți tot fie de-acum încolo, dragule! Dacă ai impresia că în vacanțe o să stai degeaba ca pe vremea când erai elev, te înșeli amarnic! Cum ai terminat cu sesiunea te duci frumușel la muncă! Nu-mi stai acasă degeaba că nu ești vreun prinț! S-a terminat cu traiul pe vătrai! Ești băiat mare, trebui să înveți să-ți gestionezi banii, să înveți să-i faci și trebuie să înveți să te obișnuiești cu un loc de muncă.

     -Ăăă, da! Legat de asta… colegii mei pleacă vara asta în America… patru din grupa mea. Crezi că m-ai putea ajuta să plec și eu?

     -Tocmai ce-am vorbit că trebuie să-ți faci singur banii, ca trebuie să muncești si primul lucru pe care îl faci este să-mi ceri bani ca să-ți petreci vacanța cu colegii în State? Am impresia că avem vizuni diferite în ceea ce privește munca!

     -Nuuu, nu ai înțeles! Ei merg la muncă în State! Nu la distracție. Există un program dedicat studenților care-i ajută să muncească și să călătorească în State pe perioada vacanței.  Săptămâna trecută au trecut pe la noi pe la facultate cei de la CND Turism Vacanțe speciale. Aveau o caravană mare, frumoasă. Ei ne-au prezentat oportunitatea să călătorim și să muncim în Statele Unite pe perioada vacanței. Mi se pare foarte cool! Nu doar că muncești și vii acasă cu niște bani frumușei, dar apuci să și călătorești, apuci să înveți câte ceva din cultura americană și, ajung și ei să învețe de la noi câte ceva despre România. Joburile nu-s foarte grele. Am văzut că au oferte de ospătari, bucătari, se poate lucra chiar și în hoteluri sau fast-food.

Vacante 1

     -Și cum funcționează chestia asta? E legal? E ceva sigur? Mie nu prea-mi place…

     -Normal că e legal, mamă! Ce crezi? Doamne! Treaba nu-i chiar așa grea. Te înscrii în programul work and travel, ei îți caută un angajator care, apropo, au contracte bine puse la punct pentru studenți internaționali, tot ei te ajută să-ți primești viza de la Ambasada SUA, te ajută cu biletele de avion, cu interviul cu angajatorul, cu totul! Și nici nu costă atât de mult dacă stai să te gândești. Mai pui și ceva bani de buzunar până la primul salariu și aia e! Ce zici? Te bagi? Mă lași să-mi fac și eu o vacanță specială în care să învăț să-mi fac singur banii?

     -Bine, nu zic nu… ar fi interesant și ar fi o experiență inedită pentru tine. Dar nu înțeleg cum vine asta cu călătoria. Din ce-mi spui, o să lucrezi acolo pe undeva, cu normă întreagă. Când o să călătorești? Când o să vizitezi? Drumul dus-întors nu poate fi numit călătorie.

     -Oh, nu! Stai liniștită! Dacă te înscrii la programul ăsta, Work and travel vacanțe speciale, nu primești viză doar pentru muncă. Viza pe care ți-o acordă este pentru patru luni. Așa că, după ce ai terminat cu munca, ai o lună la dispoziție ca să călătorești, să vizitezi, să-ți îmbogățești cultura. Uite, eu de exemplu, aș vrea să vizitez deșertul Nevada. Întotdeauna m-a fascinat.

     -Și, întâmplător, deșertul ăla, Nevada, este chiar unde se află și Las Vegas-ul, nu? Dacă ai călcat în Vegas poți să nu te mai întorci acasă! Fii atent! Am auzit destule povești și am văzut destule filme cât să știu și eu ce-i acolo! Să nu-ți treacă prin cap! Chiar, cam ce job ai vrea tu să ai acolo, în America?

     -Nu m-am gândit încă. Dar m-ar tenta puțin să fiu ospătar. Ții minte în vacanța de dinainte de clasa a doișpea că am lucrat la restaurant la nea’ Lică? Am învățat câte ceva despre ospătărie și chiar mi-a plăcut. Ar fi interesant să încerc și acolo. Pun pariu că n-are nicio legătură cu ospătăria de la nea Lică. Dar imaginează-ți, când aș veni acasă, că m-aș duce la el la restaurant și i-aș arăta cum se face la americani. Așa poate ar mai câștiga și e câțiva clienți că prea e învechit cu restaurantul lui.

Sau aș putea să mă duc și să fiu salvamar! Știi cât îmi place apa și să înot! Aș fi la doi pași de mare în fiecare zi și aș face și bani frumoși…

     -Sau, mai bine nu! Nu cred că m-aș simți prea bine să te știu în pericol în fiecare zi. Alte joburi, mai puțin periculoase se mai găsesc la work and travel?

     -Sigur! E o listă destul de lungă de joburi admise în program și oricum, pentru fiecare în parte, mergi la un interviu cu angajatorul. Nu știi ce ți s-ar potrivi până nu vorbești cu ei direct.

Oricum, aș vrea neapărat să pot să vizitez puțin câteva locuri cunoscute de la ei. Aș vrea să-mi fac o poză la muntele Rushmore! L-am văzut în atâtea filme! Ar fi super dacă aș reuși să-l văd cu ochii mei! A, și categoric vreau neapărat să ajung în Texas! Vreau să văd fermele alea imense cu cowboy și lasouri, alea ca în filmul Dallas!

     -Nu cumva ai în gând să ajungi și pe la Area 51? Că tot te bântuie gândurile cu extratereștri. N-ai vrea cumva să o cercetezi cu ochii tăi?

     -Hai să ne limităm la obiectivele turistice reale pentru început. Sunt prea multe lucruri de văzut și prea puțin timp! Cine știe, dacă totul merge bine, poate cândva o să mă întorc acolo într-o vacanță adevărată, prelungită!

     -Bine, puiule! M-ai convins! Ai toată susținerea mea! Te las să mergi în State la vară! Dar, nu uita! La întoarcere, vreau să ai în bagaj, pentru mine un cadou extraordinar!

     -Ce anume?

-Surprinde-mă!

 

Pentru Super Blog 2017