Publicat în Super Blog

Fetele mele vor feșăn!

Era 2 dimineața, cafeaua se răcise în cană, ochii stăteau să cadă de oboseală pe tastatură și eu nu găseam niciun cadou pentru fetele mele. Nu aveam nici 2 săptămâni la dispoziție. Prințesele mele, soția mea, Dana și fiica mea Amalia care are optsprezece ani își serbează ziua de naștere în aceeași zi. Deci, deși pentru ele este cam neplăcut, pe mine mă scutește foarte mult de stres pentru că nu petrec decât o noapte-maxim două pe an ca să le caut cadourile perfecte.

Fiind vorba de aniversarea specială de optsprezece ani, voiam să cumpăr ceva mai special pentru fetița mea, dar și pentru soția mea care nu a mai fost răsfățată de mult timp așa cum ar fi meritat. Ăsta era motivul pentru care de opt ore nu faceam altceva decât să caut pe toate site-urile posibile informații despre lucrurile care contează pentru doamne și domnișoare. Voiam să găsesc acel ceva care să le dea pe spate.

Uite-așa am dat de un site-comunitate pe care doamnele primesc sfaturi legate de proiectele lor pe plan profesional sau personal iar domnii erau introduși în lumea femeilor pentru a învăța să le cunoască mai bine nevoile și prioritățile. Nu am avut foarte multă răbdare, dar citind printre rânduri câteva articole de pe această comunitate interactivă am reușit să aflu un mare secret al doamnelor. Deși am ChicElite_slogan-300x284pornit în căutarea mea cu gândul la ceva gadgeturi sau accesorii de înfrumusețare pe care să le ofer cadou femeilor din viața mea, am înțeles că, de fapt, pentru doamne contează extraordinar de mult altceva. Bineînțeles, și un telefon mobil de ultimă generație e foarte important dar mai nou, acel telefon trebuie să fie asortat la ținută. Nici măcar nu știam că am ajuns vremurile in care o ținută completă asortează telefonul cu rochia, ceasul de la mână cu sandalele sau mașina cu noul ruj de pe buze. Ei bine, acum am aflat și m-am trezit singur într-o încurcătură mai mare decât mi-aș fi putut imagina.

M-am gândit apoi la Amalia care încă din vară umblă cu maică-sa pe la toate magazinele să-și caute ținuta perfectă pentru petrecerea majoratului și mi-am amintit toate bocetele ei la venirea acasă pentru că nu găsea rochia de vis. Toate astea au început să se miște în capul meu și am înțeles ce era de făcut. Am înțeles că doamnele nu sunt ca noi, bărbații, pe care nu ne interesează dacă pantofii cei maro merg bine cu ceasul de la mână sau cu iPhone-ul. Nu, femeile pun foarte mare accent pe toate astea. O femeie care nu are ținuta perfectă intră în depresie. Ferească Dumnezeu să iasă în lume cu o rochie care nu i se potrivește! Toate prietenele ei o vor privi răutăcios și o vor întreba dacă i-a luat foc garderoba și cârpa aia e tot ce i-a rămas de îmbrăcat.

Pentru femei, rochia sau perechea de sandale potrivită este strâns legată de starea de spirit. O ținută greșită poate echivala cu o săptămână din perioadele alea nașpa ale lor.

Așadar, nu puteam să-mi las copilul să-și distrugă relațiile sociale din cauza unei ținute nepotrivite. Cât despre soția mea, de optsprezece ani a avut prioritatea numărul unu fetița noastră. Se îmbracă foarte elegant și acum, e cochetă, e în pas cu moda dar de când a venit Amalia pe lume a pus interesele fetiței pe primul plan. Și eu, ca un soț și tată iubitor am vrut ca de ziua lor să fac din ele prioritatea mea și să le răsfăț pe amândouă în mod egal!

Așa că am început să caut firme creatoare de ținute vestimentare. Am vrut ca anul ăsta de ziua lor, prințesele mele să fie sclipitoare, să fie „glamorous” cum spun americanii. Și, de ce nu, o dată în viață, am vrut ca fetele să fie îmbrăcate de un designer vestimentar de renume, care și-a pus semnătura și pe ținutele unor vedete.

Așa am ajuns la casa de modă ELLIS, magazinul unui designer vestimentar foarte cunoscut în România, care funcționează încă din anul 1991 și despre care am citit că de-a lungul timpului și-a oferit ținutele unor vedete autohtone, de la cântărețe la vedete de televizune.

Ellis-mic-250x250

Am luat legătura cu cei de acolo și le-am făcut fetelor o programare. Le-am explicat oamenilor ce îmi doresc, dar și mai important, ce-și doresc doamnele mele. Prima surpriză plăcută a fost atunci când mi-au spus că îmi recomandă să apelez la specialiștii lor pentru a crea niște ținute personalizate, unice. Așa va fi mult mai simplu ca fetele să primească exact ce își doresc. Așa că i-am rugat să le facă fetelor mele câte trei ținute exceptionale, după cum își doresc ele. Am stabilit data și le-au rezervat o cameră de hotel în Arad pentru două zile, lucru care mi s-a părut fantastic pentru că nicăieri nu am văzut ca o firmă să-ți plătească cazarea ca să cumperi de la ei.

Cu toate detaliile pregătite, nu a rămas decât să găsesc motivul credibil pentru care să-mi trimit fetele la Arad. Am născocit o idee și le-am rugat să meargă acolo pentru că trebuie să stabilesc un contract cu cei de la Ellis pentru a crea uniformele angajaților mei. Au crezut.

Acum sunt în drum spre Arad, înjurându-mă nevoie-mare și neînțelegând de ce le-am trimis tocmai pe ele să-mi facă treaba. Nici nu știu ce le așteaptă!

Stați pe aproape dacă vreți să aflați ce reacții o să aibă când coboară din mașină și fetele de la Ellis se pun pe luat măsurători!

ellis

*sursă foto: http://ellis.ro

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Reclame
Publicat în Super Blog

„Iecheama Maliei”

-Tati! Taaaaatiiii! Vino iepede!

-Ce-i măi gâză? Ce s-a întâmplat?

-Uite, e iecheama cu bânja pufoasă la televijiol! Hai să ne uităm!

-Ufff, tati are treabă, gâză. Mai încolo, poate. O să mai dea reclama, promite tati!

-Nuuuuu! Ne uităm la iecheamă acuuuum!

-Bine, hai să ne uităm.

….mami, vreau patru, cumpără patru!….

-Tati, nu-mi mai place iecheama asta! M-am plictist de ea!

-Păi, data viitoare nu te mai uita la ea dacă nu îți place.

-Nuuuuu! Am o idee! Hai să facem noi o iecheamă mai bună! Uite, tu eșhti nenea Tony, mami o să fie tanti din iecheamă, eu o să fiu băiatul…

-Tony junior, gâză. Hai, spune. To-ni  ju-ni-or.

-Nu! Nu pot să zic.

-De ce să nu poți, gâză?

-Pentiu că sunt mică, na! Șhi nu mă mai întieiupe! Eu sunt băiatul șhi fetița o să fie….Loli!

-Loli? Păi Loli e cățea! Mânăncă ea brânză pufoasă? Ea mănâncă croanțe de-ale ei și oase.

-Mănâncă. I-am dat eu. Îi place. E fan bânjă!

-Bine, hai să facem reclamă noi.

-Ieeeeeeeei! O să facem iecheamăăăă! Mamiii! Maaaaaaamiiiiiiii!! Maaaaaaaaamiiiiiiiiii!

-Da măi, ce strigi așa?

-Stai jos! Noi o să face o iecheamă nouă la bânjă pufoasă.

-Tati, tu îi spui lui mami să cumpeie bânjă, da?

-Bine. Cumpărați noua brânză pufoasă Delaco! Este minunată!

-Nuuuuuu! Taatiii! Nu șhtii nimic? Nu așhaaa! Dă-te! Îți aiăt eu!

-Noua bânjă pufoasă! E mai pufoasă decât bultica lui mami când era Malia în ea! Fină ca spuma de la șhampon când facem băiță. Minunată ca ziua când nu e mami acasă șhi nu tiebuie să doalmă Malia.

-Ai înțeles? Acum e lândul tău! Hai, fii oliginal! Nu copia după mine!

-Ok, să vedem! Dar pe aia cu „creme du fromage” nu o spunem?

-Mmmmnu! Nu-mi place!

-Nu-ți place sau nu poți să spui?

-Tati, sunt mică! Vlei să ne celtăm? Am spus că nu spunem așha! Șhi tu, mami, după ce îți plejintă tati bânja, spui că vlei să cumpeli opt! Să vadă lumea că noi suntem mai convingătoli.

-Bine.

-Încercați noua brânză pufoasă Delaco! E mai fină decât nisipul de pe plajele exotice! Mai pufoasă decât un macaron de la cel mai bun patiser francez! E minunată ca un răsărit de soare pe malul mării cu noi doi îmbrățișați! Și mai gustoasă decât orice mâncare au inventat zeii greci!

-Uuuuu! Sunt topită! O să cumpăr opt! Și o să iau și promoterul acasă!

-E bine?

-Meeh. Eșhti cam plaf! Dal melge! Acum e lândul meu.

-Loli, stai jos! Stai am zis! Îți dau bânjă dacă stai! Așha! Loli, tu nu poți să volbești da o să hami hami la mine după ce-și plejint blânja.

-Gustați noua bânjă pufoasă! E mai bună decât olice fliptulă făcută de mama! E mai fină decât lochița mea nouă pe cale-ai mâncat-o tu! E mai pufoasă decăt elai tu când te-a adus tati acasă! E cea mai minunată bânjă din toate bânjele! E atât de bună încât dacă ai avea bânjă pufoasă la botic, eu așh mânca-o pe toată fără să-mi fie scâlbă!

Latlă, Loli! Latlă că nu-ți mai dau bânjă!

-Ham! Ham!

-Așha!

-Tatii… mi-e foame! Hai să mâncăm nișhte pufoasă. Vlei?

-Bine, gâză. Hai!

20151008_222016 20151008_222139

-Uite, ial e iecheama!

„…..cumpăr patru!……”

-Tatiiii, nouă ne-a ieșhit mai flumoasă iecheama! Al trebui s-o filmăm șhi s-o tlimitem la televijiol!

Acest articol a fost scris cu foarte mult umor și „pelticie” pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Cana face cafeneaua bună

 Acum câțiva ani băteam pe la porțile instituțiilor statului înarmat cu un proiect care promitea cea mai tare cafenea-bibliotecă din România cerând finanțări din fonduri europene. Muncisem mai bine de doi ani să pun la punct în cele mai fine detalii o idee trăsnită din facultate și să o transform într-o afacere care să-mi aducă mulți bani dar și foarte mulți prieteni.

Ideea era simplă. Voiam o cafenea unde oamenii să se simtă ca la ei acasă, unde să poată savura o cafea așa cum o beau dimineața înainte de a pleca la muncă și unde să poată pierde ore întregi lecturând. Pentru asta aveam nevoie de două mari elemente. Cafeaua în cât mai multe sortimente și variante de preparare, pentru ca oamenii să poată alege exact ceea ce beau și acasă și cărți. Multe cărți. Dacă pentru partea a doua rezolvasem relativ ușor cu câteva zeci de tablete pe care să pun peste două mii de titluri din care oamenii să aleagă, la partea cu cafeaua lucrurile stăteau mai grav decât mă așteptam. Unii o beau la ibric, așa că am cumpărat ibrice, unii folosesc cafetiere, deci cafetiere s-au cumpărat. Espressoare cu capsule, espressoare cu cafea boabe chiar și espressor pentru cafea turcească. Trebuia să acopăr toate obiceiurile oamenilor, ca să-i fac să se simtă ca acasă. A urmat apoi alegerea sortimentelor de cafea. O gamă cât mai variată din produsele de cea mai bună calitate. Aveam de gând să nu fac niciun fel de compromis în ceea ce privea perfecțiunea cafelei pe care voiam să o vând și tocmai de asta am ales cei mai buni furnizori de cafea și cele mai bune arome.

Mobilierul a fost ales special ca să inducă exact acea stare de bine, de confort, de liniște pe care fiecare o are în căminul lui.

Dar iată-mă într-o zi, cu trei săptămâni înainte de deschiderea oficială, alergând de colo-colo și agitându-mă din cauza întârzierilor. Mobila comandată nu venise, internetul era în așteptare, tabletele au venit cu o săptămână mai târziu… toate lucrurile astea îmi creau o stare de nervozitate pentru că pe zi ce trecea, eram tot mai presat de timp.

Printre miile de chestii de rezolvat, mi-am făcut în ziua aia timp să mă văd cu Cristina, tipa care mă ajuta cu instalarea pe tablete a programelor necesare și cu cărțile electronice. M-a chemat până la ea la birou să-mi arate lista cu primele 500 de cărți care vor fi disponibile la deschidere. Ne-am așezat la o cafea și am început să discutăm. Bine, mai mult vorbea ea pentru că pe mine mă apucase iar una din stările alea de meditare profundă.

Uite, pentru început am ales aceste titluri. Pe parcurs, după ce începi să faci bani cu cafeneaua o să mai achiziționăm și altele. Mă asculti? Hey! Unde ți-e gândul?

Ce? Poftim? Ah, mă scuzi…eram cu gândul departe…

-Văd, la ce te mai gândeai acum?

-Păi, mă gândeam că mie îmi lipseste ceva din cafenea…

-Aoleu! Nici n-ai deschis și-au și început să te fure? Nu se poate!

Nuuu! Nu m-a furat nimeni. Nu la asta mă refeream! Mă gândeam că lipsește ceva din cafeneaua mea, un detaliu care să dea impresia totală de „acasă„. Ceva care să ne diferențieze pe noi de ceilalți. Ceva unic…

Îmi întorc privirea spre ea și o văd cum își îmbrățișează cana cu floricele și soarbe mulțumită din cafea. Și atunci am avut ideea!

Scuză-mă, de unde ai cana aia?

Care? Asta? Eheee! E o cană foarte dragă mie. Am primit-o cadou de la soțul meu când am împlinit primul an de căsnicie. Ador să-mi beau cafeaua în ea! Mă duce cu gândul la acasă, la el, la căldura lui.

Scuză-mă, știu că nu se cade, dar ai putea să-l întrebi de unde a cumpărat-o? Mi-a venit o idee excelentă! Știu exact ce-mi trebuie în cafenea!

Sigur, stai puțin să-l sun… „Alo, iubire, ajută-mă să ajut un client. De unde ai cumpărat cana de cafea pe care mi-ai dăruit-o la un an de căsătorie?…..Aha….Mulțumesc, dragule! Vorbim acasă, te sărut!”

Mi-a spus că a comandat-o de pe un site, magazinul de căni.

Ok, mersi mult, Cristina! Acum, scuză-mă, te rog! Trebuie să plec! Trebuie să găsesc site-ul ăsta și să văd dacă găsesc ceva pentru cafeneaua mea! Voi aduce căni cu care să servesc clienții în loc de plictisitoarele ceșcuțe branduite.

Am ajuns într-un suflet la cafenea și am deschis calculatorul tastând în grabă adresa dată de Cristina. Deschid pagina și un număr impresionant de modele de căni mi-a încălzit privirea! Căni de cafea, căni de ceai, căni pentru copii, chiar și căni personalizate. Ideile au început să-mi alerge prin cap mai repede decât lumina soarelui spre Pământ. Am căutat repede număr de telefon și am i-am sunat pe acei oameni spunându-le cât de mult îmi plac produsele și că îmi doresc foarte mult să comand o cantitate foarte mare de căni de la ei.

Discuția a durat vreo jumătate de oră, timp în care eu treceam cu mare atenție prin paginile site-ului și alegeam: Două-trei modele de căni amuzante, două-trei de căni romantice și tot așa. Aveam de gând să comand aproape toate modelele disponibile pe site și în plus, un set de cel puțin șaizeci de căni pe care să le personalizez cu imaginea și numele cafenelei: „Cafeaua de acasă„.

cana-inimioare-si-culori-YiuAr cana-oita-e-pe-camp-fOsNb

Eram fericit! Clienții mei, viitorii mei prieteni aveau să primească de la cafeneaua mea cel mai bun tratament! Își puteau alege nu doar cafeaua preferată dar comandasem atât de multe căni în atât de multe modele încât mi-a venit ideea să includ în meniu și modelele cănilor pentru ca ei să poată alege cana preferată în care să-si savureze cafeaua în timp ce lecturează. Speram să le creez atât de mult confort încât de la intrare să comande zâmbind „o cafea la ibric în canea mea cu tobe”.

A venit și ziua marii deschideri. După cum promisesem, primilor o sută de vizitatori le-am oferit nu doar o cafea după placul lor din partea casei, dar comandasem și o sută de căni pictate manual pe care le-au primit cadou la plecarea acasă cu mulțumiri și cu invitația de a reveni curând.

Și așa au făcut. Au revenit. Și mai revin și azi. Visul meu de a avea o cafenea plină cu prieteni a devenit realitate și mândria mea cea mai mare este aceea de a trece printre ei, zâmbind să-i salut cu căldură și apoi să-i las să-și savureze cu plăcere cafelele „ca acasă„. Și cred cu tărie că nimic din toate astea n-ar fi fost așa dacă în ziua aia nu aș fi văzut acea cană de cafea la Cristina și nu aș fi auzit de magazinul de căni

logo3

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Oră deschisă

„Vara lui 1812. De câteva luni s-a încheiat războiul ruso-turc. Basarabia era anexată Rusiei țariste în urma păcii de la București din mai, o anexare ce avea să dureze 106 ani. Vremurile erau grele, românii aveau iar de suferit de pe urma conflictelor internaționale. Banii erau puțini, oamenii erau mai mereu triști, viața era grea.

Dar toate astea nu contau pentru micul Ștefănel. Era încă mititel. Avea doar treisprezece ani. La vârsta asta singurele griji pentru el erau să alerge și să ajute la lutăria de pe deal de unde zi de zi, sătenii extrăgeau pământul galben care era mai apoi transportat în căruțe până în centrul satului unde alți oameni îl prelucrau și îl transformau în chirpici.

Zi de zi, încă de dimineață, băiatul se trezea, punea un măr și-o bucată rece de mămăligă în desagă și-o lua la sănătoasa peste deal să ajungă înaintea tuturor la lutărie. Alerga pentru că îi plăcea. De dimineată până seara nu făcea altceva decât să alerge, să dea la lopată și iar să alerge. Săpa cu bătrânii satului, încărca și apoi o lua la sănătoasa pe lângă căruțele pline până jos în sat unde le descărca în grabă pentru a face drumul înapoi până pe deal și încă o dată înapoi și tot așa până seara târziu când copleșit de oboseală se întorcea acasă. În felul ăsta, pe vremea aia copiii și bâtrânii munceau împreună să ajute la reconstrucția satelor. Aduceau de la distanțe mari lutul cu căruțele, îl bătuceau cu picioarele împreună cu paie și bălegar, îl cărau cu gălețile la cofraje și formau chirpicii pe care apoi îi lăsau zile întregi la uscat.”

Domnu’ învățător, dar pe atunci nu aveau fabrici de cărămidă ca asta? De ce nu cumpărau cărămida gata făcută? Și de ce cărau pământul cu căruța? Aici nu am văzut să facă așa…

Codrin, în anul 1812 nu existau încă fabrici de cărămidă. Mai mult, în acea perioadă România nu era industrializată. În afară de minerit, oțelării și alte câteva mici uzine noi nu aveam nimic. De asta nu se găsea cărămidă. Și erau nevoiți să care lutul de la distanțe foarte mari pentru că nu existau mijloace de transport cum avem noi astăzi mașinile mari, basculantele. Ai dreptate, aici, in fabrica de cărămidă în care v-am adus astăzi nu se procedează așa. De fapt, nu se mai procedează așa de cel puțin douăzeci de ani. Uite, de exemplu, dacă Ștefănel din povestea mea ar fi trăit astăzi, nu ar mai fi fost nevoit să alerge până la lutărie și înapoi să încarce și să descarce pentru că acum, tot materialul necesar fabricării de cărămidă este adus aici cu ajutorul acelor benzi transportoare din cauciuc. Pământul este încărcat pe ele tocmai de la cariera de unde se extrage, la aproape 5 km de aici și transportat cu ajutorul lor până aici în fabrică unde se prelucrează.

Și de ce nu s-au inventat mai devreme benzile astea ca să nu le mai fie atât de greu săracilor oameni?

O să fii surprins, dar benzile transportoare din cauciuc au fost inventate în 1795. Cu șaptesprezece ani înaintea poveștii mele despre Ștefănel. Dar din păcate, la vremea aia nu ajunsese și la noi tehnologia. Și abia în 1920 s-a inventat banda transportoare pe distanțe foarte lungi. Cele ca aceasta pe care o vedeți voi acolo sus, aducând pământul.

Imaginați-vă puțin cum s-ar fi descurcat oamenii din fabrică dacă nu s-ar fi inventat nici astăzi acest mod de transport, aceste benzi.

-Am vedea pe autostradă numai camioane cu pământ pentru fabrica de cărămidă! Hă, hă!

Care autostradă, bă?

Vă, rog!..Deși nu la asta mă gândisem, ai și tu dreptate, Marcel. Și tu, Codrin, dar o să discutăm despre autostrăzi altă dată. Dacă nu ar fi fost inventate aceste benzi, nu ar exista această fabrică. Sau, într-un scenariu mai optimist, ar exista dar ar trebui să cheltuie atât de mulți bani pe transport și ar pierde atât de mult timp cu aducerea încât producța ar dura de cel puțin cinci ori mai mult decât astăzi.

Ce trebuie să rețineți voi este că toate astea nu ar fi existat deloc dacă nu s-ar fi descoperit calitățile cauciucului după anul 1730. Atunci, pentru prima dată s-a remarcat și s-a descoperit utilitatea cauciucului din punct de vedere comercial. Și de atunci s-a exploatat constant până când, în jurul anului 1880, în Franța s-a descoperit o metodă de a obține cauciucul sintetic.

-Domnu’, dar la noi cine fabrică benzile astea?

-Nu știu să-ți răspund. Poate ne ajută domnul inginer cu informația asta.

Sigur, cu plăcere. Tot ce ține de această ramură a fabricii ne este furnizat de Elastimpex Romania. O firmă care de peste douăzeci de ani ne este parteneră și ne aduce tot ce avem nevoie. De la covoare din cauciuc și până la benzi transportoare textile toate ne sunt livrate de către ei.

logo

Domnu’ inginer, firma asta mai face și altceva în afară de materialele astea pe care le folosiți aici în fabrică?

În principiu, ăsta este domeniul lor de activitate. Benzi si covoare de cauciuc, pe înțelesul vostru. De ce întrebi?

Mă gândeam că dacă Ștefănuț din povestea domnului învățător ar fi trăit și astăzi, domnii de la firmă i-ar fi făcut o bandă de alergare, să nu mai alerge toată ziua prin soare.

-He he! Nu ai idee câte utilizări poate avea o bandă de cauciuc. Una dintre ele este și pentru foarte utilele aparate de sport pentru alergare. Deci, da! Ștefănuț al vostru ar fi putut fi un client pentru această firmă.

-Domnu’ învățător, eu nu aș vrea să trăiesc în vremea lui Ștefănuț. Era greu! Sper să nu dispară cauciucul de pe pământ, să nu trebuiască să cărăm iar cu căruțele…

-Nu, micuțule, voi nu o să aveți viața lui Ștefănel. Voi sunteți norocoși…

Surse de informare si inspirație:

                    Wikipedia

https://en.wikipedia.org/wiki/Synthetic_rubber#History

https://en.wikipedia.org/wiki/Natural_rubber#Discovery_of_commercial_potential

                     wombrose.co.uk

http://www.wombrose.co.uk/the-history-of-conveyor-belts/

                      elastimpex.ro

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Lecții parfumate

-Iub, azi te învăț să recunoști mirosurile dintr-un parfum. Notele, așa cum spunem noi, profesioniștii.

-Bine dar, chiar trebuie?

-Trebuie! Ultima dată m-ai făcut de tot râsul când ai spus în gura mare că un parfum îți mirosea a săpun de casă și căpșuni. Cum să încurci, măi, iasomia cu săpunul de casă? Cum poți să fii atât de necioplit și să spui că un parfum de peste cinci sute de lei miroase a săpun de casă? Pentru asta, dragul meu, trebuie să treci printr-un curs intensiv de recunoașterea notelor!

-Ok, bine, dacă zici tu…dar..

-Fără „dar”!

-Ba cu „dar”! Accept să-mi explici despre parfumuri doar dacă promiți să înveți și tu chestii tehnice despre telefoane, tablete și calculatoare! Și eu o să te ajut.

Hmmmm, mă șantajezi? Bine, accept! Accept pentru că m-am săturat să-ți râdă mustățile de fiecare dată când te întreb câte ceva despre giga, rami și alte porcării. Acum, la treabă!

Ok, pentru prima lecție o să-ți spun că fiecare parfum are o piramidă de note. Adică, mai pe înțelesul tău, toate mirosurile unui parfum sunt „așezate” într-o anumită ordine ca noi să le descoperim pe rând. O să-ți dau să miroși un parfum nou apărut. O să pulverizez puțin pe mâna ta și vreau să recunoști cât mai multe note, cât mai multe parfumuri.

-Hai, miroase! Ce simți?

Hmm…mie nu-mi miroase decât a vanilie. Altceva nu simt.

-Pfff…e bine…are vanilie multă. Bine măcar că nu-ți miroase și ăsta a săpun. Înseamnă ca nu ești chiar fără șanse. Bun, bagă nasul în borcanul ăsta de cafea și peste cinci minute mai miroși o dată.

Hai, bagă nasul pe mână și zi-mi ce simți din nou.

-Tot vanilie.

Altceva nimic?

-Nu.

-Bun, ia din nou borcanul de cafea. Te ajută să-ți reîmprospătezi mirosul. E un fel de „reset” pentru nas. Apoi, peste alte cinci minute miroși iar.

-Deci?

-Vanilie…

Clar, esti praf! Nu știu de ce-mi bat capul cu tine. Fii atent. Parfumul ăsta are într-adevăr multă vanilie. În fiecare segment de note. La vârf, de exemplu, se găsesc orhidee vanilată, bujor și măr. Astea-s primele mirosuri pe care le simți atunci când iei contact cu parfumul, de obicei și cele mai înțepătoare. Notele de mijloc sunt vanilie de Bourbon, iasomie și mosc. Astea sunt mirosurile care se simt după ce dispar notele de vârf. Iar notele de bază, adică ultimele mirosuri care se simt la un parfum și care se simt pe perioada cea mai îndelungată sunt ambra, vanilie și mosc.

-A, deci am simțit bine vanilia, nu?

-Da, dar doar vanilia. Vezi câte mirosuri ar fi trebuit să mai simți pe lângă ea? Sincer, speram să recunoști măcar și iasomia și moscul.

Da, cred ca voiai să miros și ambra…ce-o fi și aia…

Ambra este o substanță ceroasă, parfumată, extrasă din intestinul unor specii de cașaloți, folosită în parfumerii. Se mai numește și chihlimbar cenușiu. Și nu, nu voiam s-o simți. Îți trebuie un nas fin pentru asta și al tău este necioplit, ca o buturugă.

i cum zici că se numește parfumul ăsta cu chihlimbar cenușiu?

superblog-katy-perrys-mad-potion-coty-sponsor-superblogParfumul ăsta este nou. Chiar zilele astea a apărut. Parfumul Mad Potion by Katy Perry se numește. Este un parfum oriental vanilat. Și este pentru doamne.

Da, deja m-ai bulversat total. Note, piramide, chihlimibar și parfumul ăsta…Mad Potion…poțiune nebună? Zici c-a fost făcut de un vrăjitor nebun? O fi lucrat Harry Potter ăla al tău la el de l-au denumit așa? Sau poate Mama Omida? A băgat ambră, vanilie,  mosc și bujor într-un ceaun și le-a fiert la foc mic? Hai că-i amuzant!

-Pentru cultura ta generală, a fost creat de Stephen Nilsen si Natasha Cote. Doi dintre cei mai mari creatori de parfumuri din lume. Și pentru că văd că te apuci să faci mișto de mine, pentru mâine ai temă. Te gândești frumușel, domnu’ Harry Potter tu cam ce poțiune ai face. Ce note ai da unui parfum.  Și ai face bine să te ocupi serios de temă. Altfel, te pun să-mi cumperi un parfum! Și tu știi ce parfum îmi doresc eu, da?  Vreau să mi le așezi pe segmente de note, așa cum ți-am prezentat eu parfumul ăsta. Formează-mi piramida parfumului tău cu care să mă cucerești, cu care să mă dai gata.

Ok, o să mă gândesc.

A doua zi spre seara….

Bun, ce am avut noi de pregătit pentru azi?

-Zici că ești profa mea de română din gimnaziu. Un parfum din capul meu. Niște note.

Bine, hai să vedem. Spune-mi așa, cu cuvințelele tale ce ai pune tu într-un parfum să miroasă excelent! Să fie seducător.

Păi, știu că lavanda miroase bine. Așa că aș pune lavandă în notele de vârf. Și ceva înțepător, ceva citric…poate clementină. Și ca să fie mirosul fresh, aș completa cu castravete. Pentru notele de mijloc, recunosc că m-am uitat puțin pe net și am căutat diferite ingrediente pentru parfumuri. Și mi-a plăcut cum sună osmanthus. Nu știu ce este dar îmi place cum miroase și categoric l-aș pune în parfumul meu. Cardamom, neapărat busuioc pentru că imi place busuiocul peste tot, chiar și în mâncare și piper, pentru efectul înțepător. Iar pentru notele de bază, mosc, că tot mi-ai spus despre el la Katy Perry, tutun pentru că sunt fumător și îmi place mirosul de tutun, ceva lemnos poate, ambră, de ce nu, pentru că si Katy are și am găsit pe net parfumuri cu miros de paciuli. Așa că aș pune și paciuli. Bine, nu știu ce e ăla dar la fel ca osmanthus, îmi place cum sună.

-Ce zici? Cum ar mirosi parfumul meu?

Mda, înainte să spun cum ar mirosi parfumul tău, osmanthus este o plantă care crește preponderent în Asia de est dar și în alte regiuni și are un miros asemănător cu cel de caise sau piersici. Paciuli este o plantă înrudită cu menta, tot din Asia, mai exact din zonele ecuatoriale, folosită foarte mult și in arta culinară cât și în parfumuri, după cum ai găsit și tu. Și acum, cred că știu exact cum ar mirosi parfumul închipuit de tine.

Da, cum?

Simplu: exact ca parfumul pe care ți l-am cumpărat de Crăciun. Pentru că astea-s exact notele care îl compun. Bună încercarea dar nu uita că mă cam pricep la astea, iubire. Și eu sunt cea care ți-a ales parfumul. Ce-ai făcut? Ai dat un search pe Google după notele parfumului tău știind cât de mult mi-a plăcut?

Da, cam așa ceva. Știam deja că îți place, că ești îndrăgostită de el dar nu credeam că îi cunoști și notele.

Ai rămas repetent, iubitule! Orice parfum am cumpărat până acum, l-am ales cu mare atenție și i-am studiat toate notele. Data viitoare muncește mai mult, fură mai puțin, da? Și…nu uita…”micut miculuț de 75″! Ok?

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

The beer hunter

Frate, cum ai reușit? Adică, cum naiba dintre toți de la masă tu să fii singurul care câștigă? Și încă ce câștig! Bere pentru un an! Frate, tu ești ca un magnet pentru bere! Pe bune! Super tare! Ai vânat fiecare loz de la bere! Ai vânat berea! Esti un vânător de bere! Ha haa!!

Așa a început povestea vânătorului de bere. Adică a mea! Cu colegii de serviciu într-un bar, după muncă, cu multe beri pe masă. La fiecare bere cumpărată primeam câte un loz la care puteam câștiga o altă bere sau premiul cel mare: bere pentru un an! Și prin nu știu ce minune eu am nimerit lozul cel mare care-mi aducea un an de bucurie! Bere pentru un an întreg din partea casei, la acel bar!

Dar treaba asta cu vânătorul de bere mi-a dat o idee! O să-mi fac o șapcă personalizată ca să vadă lumea că sunt un vânător de bere. Sau, nu! Idee și mai bună! Un tricou!

Si pentru că nu-mi place să umblu prin oraș să caut locuri unde mi-aș putea imprima un tricou deschid calculatorul si il rog frumos pe domnu’ Google să-mi spună de unde-mi pot comanda unul.

Lista e lungă, am de unde alege. Dar vreau să aleg varianta cea mai bună. Tricouri funny, de calitate și la un preț convenabil. Dintre zecile de variante mă opresc la un site care îmi oferă o multitudine de tricouri imprimate la un preț destul de bun dar din material poliester. Ok, înțeleg că e ieftin dar totuși vreau ceva de calitate. Mai caut.

După 3-4 alte site-uri pe care tot colind, deja plictisit si demoralizat mă opresc la o pagină care promite mai bine de două sute de modele diferite de tricouri personalizate și, în plus, posibilitatea să-ți faci singur tricoul cu poza ta. Super tare! Asta da! Dar, să verificăm mai întâi și celelalte aspecte. Tricourile sunt confecționate din bumbac 100%. Buuun! Asta căutam! Imprimarea e de calitate, zic ei și bașca, la comenzi de peste 50 de lei îmi aduc și pachetul moca acasă! Bine, boss!

Prima intenție este să-mi creez singur un tricou cu mesaj cum am văzut pe litoral dar totuși mă gândesc să dau o tură și prin site să văd ce modele oferă băieții ăștia. Văd că au destul de multe categorii și cred c-aș găsi ceva interesant. Dacă nu să comand, măcar să mă inspire. După câteva minute în care aproape că m-am prăpădit de râs vizualizând ideile puse la dispoziție pe site găsesc un tricou amuzant chiar în secțiunea PartyTime.

rkn5ffgCuL_tricou_negru

Beer Hunter! Ei, sună chiar mai bine în engleză! Si e exact ce-mi doream! Are și un mesaj amuzant și o imagine chiar sugestivă!

Bun, tricoul e ales, m-au convins, dar ca orice om normal doresc să verific informația din mai multe surse. Și ce sursă mai bună pot găsi decât siteurile de socializare? Așa că intru repede pe pagina lor de facebook și caut informații, recenzii. Declarații ale altora care au mai cumpărat. Păreri bune, poze interesante, niciun om care să se plângă. Asta e de bine. Gata, sunt convins!

Aleg mărimea XL, apăs butonul „Comandă acum” , bag în coș două tricouri, unul alb și unul negru iar mai departe totul e atât de simplu încât în câteva secunde deja primesc mail de confirmare pentru comanda mea. A doua zi deja curierul mă suna să-mi aducă noile tricouri.

Desfac repede pachetul și verific foarte meticulos conținutul.

S-au ținut de cuvânt băieții! Tricourile sunt din bumbac 100%. Foarte moi și comode la purtat. Culorile imprimeului arată chiar mai bine decât in poză. Nu mă așteptam! Si în comparație cu experiențele anterioare legate de tricouri personalizate, imprimeurile sunt excepționale! Se vede că e treabă profesionistă aici! Nu vorbim de niște imprimări de mântuială ci de muncă serioasă!” O să le port cu mândrie!

Azi, când am ieșit cu băieții la o bere le-am făcut o mare surpriză.

-Băieți, vânătorul de bere e aici! Nu vă temeți! Cât timp sunt cu voi, nu plătiți pentru apă, malț și hamei! Să fie clar!

-Frate, ești tare! Iar tricoul e genial! De unde îl ai?

-Mi l-am comandat de pe tshirts.ro. Au acolo câteva sute de modele de tricouri cu mesaje amuzante. Ba poți chiar să-ți faci tricoul așa cum vrei tu.

-Super tare, frate! Îți stă bine! Mai dai o bere!

Ha ha! Mai dau! Uite, ție ți s-ar potrivi un tricou cu mesajul „pomanagiu de profesie” :))) Dar vă mai rog și eu ceva! Vreau și eu o poză sugestivă pentru tricoul ăsta! Să se vadă că sunt vânător de bere nu doar cu titlul și cu tricoul! Ce ziceți? Ridic berea asta în cinstea tuturor celor care și-au făcut cu mândrie tricouri care să le susțină poreclele!
image

image

image

Și mai vine un rând de bere…

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

STAR proposal…

Iubito, la mulți ani! Patru ani!

-Awww! Ce drăguuț! Ți-ai amintit! Uitucul meu a ținut minte, în sfârșit data aniversării noastre! Asta sigur e o zi specială!

-Da, am ținut minte! Dar acum nu avem timp să vorbim. Îmbracă-te repede, aruncă-ți câteva haine în geanta aia de sub pat și hai că ne așteaptă autocarul. Am o surpriză pentru tine.

-Poftim? Ce ai spus? Care autocar? Ești nebun? Eu la 10 trebuie să fiu la muncă! Azi trebuie să deschid eu magazinul! Mă omoară șeful!

-Nu-ți mai face griji! Am vorbit eu cu șeful. Ai liber o săptămână. E totul stabilit! Hai, te rog! La ora 11 avem autocarul. Trebuie să ne grăbim!

-Dar, unde mergem? Cum? Când? De ce?…

-Lasă pălăvrăgeala! O să vezi unde mergem când ajungem acolo! NU UITA SĂ-ȚI IEI PAȘAPORTUL!

…………………………………

Cu o săptămână înainte umblam de zor să caut cadoul perfect pentru iubita mea. Din magazin în magazin, fără ca măcar să știu ce caut. Speram ca la un moment dat să mă lovească inspirația și să găsesc cadoul perfect. Urma să sărbătorim patru ani de relație și voiam ceva special. Plus că mă rodea gândul că mă hotărâsem să-i pun MAREA ÎNTREBARE! Era timpul! Simțeam că ea este persoana potrivită pentru mine și după patru ani, am considerat că era timpul să facem pasul.

Și într-adevăr, inspirația mi-a venit! Dar nu în vreun magazin de cosmetice sau de bijuterii, ci în bancă. La ghișeu, în momentul în care îmi plăteam rata.

Nu vă supărați, mă puteți ajuta cu o informație?

Sigur, cu ce vă pot fi de folos?

Știți, am acest card de credit. Dar nu prea sunt sigur cum aș putea să-l folosesc. De când l-am făcut nu am cumpărat nimic cu el, l-am ținut pentru urgențe. Și urmează o urgență…

Haideți să vedem ce fel de card este și cum puteți să beneficiați de el. Ridică bucățica de plastic dreptunghiulară de pe masă și spune:

Domnule Târnoveanu, dumneavoastră aveți aici cardul STAR forte! Este un card de cumpărături pe care îl puteți utiliza atât pentru cumpărături online cât și pentru cumpărături de la magazinele partenere. Ce este important de știut la acest card este că beneficiați de posibilitatea plății in rate fără dobândă a cumpărăturilor și poate fi folosit și în străinătate. Știți care este limita dumneavoastră de credit pe el? Dacă nu știți, v-o pot spune eu acum.

Știu, am vreo 23.000 de lei, aproximativ 5000 de euro.

-Bun, e o sumă frumușică, să știți! Cam ce ați vrea dumneavoastră să achiziționați?

Păi…ce vreau eu să plătesc nu știu dacă poate fi plătit cum spuneți dumneavoastră, cu rate fără dobândă. Știți, am tot căutat un cadou perfect pentru iubita mea(săptămâna viitoare împlinim patru ani de relație). Și aici, la rând în bancă, mi-am amintit de cardul ăsta și mi-a venit ideea să-i cumpăr un inel de logodnă și s-o cer în căsătorie. Dar nu cred că am posibilitatea să plătesc la bijutier cu cardul ăsta în rate.

Uitați, aici aveți o listă completă cu toți partenerii noștri. Toate magazinele care acceptă plata cu acest card și promoțiile de care puteți beneficia cu el. Luați lista asta acasă, studiați-o și luați decizia cea mai bună.

-Hmmmm…modă, auto, asigurări, supermarket, dulciuri, farmacii, librării, bijuterii! Oau! Chiar aveți o listă generoasă de magazine partenere! Și am găsit și câteva bijuterii! Ce bine!

Uitați, vă dau și acest pliant în care găsiți toate informațiile necesare și vă dau și cartea mea de vizită. Dacă aveți orice fel de nelămuriri, vă rog, nu ezitați să mă sunați!

-Nu știu cum să vă mulțumesc! Mi-ați făcut căutarea mult mai ușoară! Merg acasă și o să aleg ceva frumos! Vă mulțumesc din suflet!

-Cu mare plăcere! Dar trebuie să mai știți ceva despre cardul ăsta. Trebuie să plătiți până pe data de 25 a lunii rata, altfel vi se pot percepe dobânzi pentru sumele restante. Și, pe lângă ratele fără dobândă, puteți primi o parte din bani înapoi pe card prin programul nostru STAR. Până la 15% din cumpărături în magazinele partenere, valabil doar pentru cumpărăturile fără rate, în puncte de loialitate sau 0,3% din valoarea cumpărăturilor la alti comercianți care nu sunt parteneri. De asemenea, și pentru plățile în alte țări primiți puncte Star. Cam 0,1% din suma folosită.

-Vă mulțumesc! Mi-ați fost de un foarte mare ajutor! La revedere!

Eu vă mulțumesc! O zi bună să aveți!

M-am oprit în prima cafenea și m-am apucat să studiez lista de magazine partenere. Am ales câteva bijuterii la care voiam să caut inelul de logodnă dar când să deschid tableta să mă apuc de treabă m-a trăsnit ideea! De ce sa nu iau eu și un concediu? De ce să nu fie cererea în căsătorie într-un cadru mai romantic, mai feeric? Și…cred că ar fi un cadou complet! Concediul pentru patru ani de relație iar inelul pentru logodnă! Arunc repede ochii din nou peste listă și găsesc și câteva agenții de turism la care-mi pot folosi cardul de cumpărături.

Bun, intru pe siteul Christian Tour , una din agențiile de pe listă, aleg destinația, perioada, mijlocul de transport, tot și…plata! Online, bineînțeles! 12 rate! Aproape o mie de euro pentru două persoane, șapte zile…perfect!

Bun, acum nu mai rămâne decât să aleg bijuteria. Din cele câteva magazine specializate am reușit să găsesc inelul perfect, cel pe care știu că și-l dorește. A trebuit să fac niscaiva investigații și pentru asta. Ascultări ale convorbirilor cu prietena ei cea mai bună, urmarit postările pe blog…treabă neică! Nu puteam să merg la ea și s-o întreb pur și simplu: „Ce fel de inel de logodnă îți dorești?” De data asta a trebuit să fac un drum până la magazin pentru că la cumpăraturile online nu puteam să plătesc cu cardul dar nu-i bai. E la doi pași de mine. Am mers la ei, le-am arătat de pe site inelul pe care mi-l doresc și am făcut plata. În 6 rate fără dobândă. Asta era oferta magazinului De Georgia.

inel

Totul e pregătit, am vorbit și cu șeful ei să-i dea o săptămână liberă, nu mai rămâne decât să ajungem ziua cea mare. Și iată….

……………………………..

Ce să fac cu pașaportul? Spune-mi, te rog unde mergem! Știi că nu-mi plac surprizele!

Iubito, te rog sa ai încredere în mine de data asta! Vreau să ții ochii închiși când ajungem la autocar, până urcăm. Și apoi o să-ți spun totul!

Ajunși pe locurile noastre în autocar o informez că își poate lua mâinile de la ochi, doar după ce autocarul s-a pus în mișcare.

Bine, acum îmi spui unde mă duci? Cumva sunt victima traficului de carne vie?

Fără să schițez niciun gest îi întind discret pliantul turistic. Se uită la el și…

-ISTANBUUL???? Mergem in Turcia? Iubiiii!!! E cel mai tare cadou pe care mi-l puteai face! Îmi doresc dintotdeauna să merg în Turcia! Esti cel mai tare!

Stiu, iubire, stiu!

Ajunși la destinație, cazați, mergem să luam cina într-un restaurant pe care l-am găsit pe hartă, în apropierea hotelului, un restaurant tradițional, intim, locul perfect pentru planul meu. După ce am mâncat de parcă s-au bătut turcii la gura noastră, a urmat desertul. Acum e momentul!, îmi zic. Mă ridic ușor în picioare, merg lângă ea, o înconjor, mă aplec la urechea ei stângă și-i zic:

Iubito, îmi cer scuze pentru tot secretul ăsta și îmi cer scuze că ți-am ascuns concediul ăsta. Dar să știi că nu am ales concediul ăsta doar ca să sărbătorim cei patru ani împreună. Am ales să venim în Turcia ca să îți ofer ceva mai mult. Scot discret inelul din buzunar, o apuc de mâna care-i tremura mai ceva ca varga, i-o sărut ca să se mai liniștească și continui. -Te-am adus aici ca să-ți ofer inima mea pentru vecie. Te-am adus aici ca să te rog frumos să fii soția mea! Punându-i ușor inelul continui: -Și-aș vrea să primești inelul ăsta ca dovadă a iubirii mele și ca promisiune că vom fi fericiți mereu!

Șoaptele mele în urechea ei au fost imediat acaparate de strigătele ei de bucurie. La început nimeni n-a priceput nimic, dar când ea a început să sară în sus de bucurie, să danseze și să mă sărute, cu toții au priceput că fuseseră martorii unei cereri în căsătorie.

Bucuria noastră a fost completată de patronul restaurantului care, în semn de apreciere și bucurie că am ales localul lui pentru acest moment, ne-a oferit din partea casei un tort delicios de ciocolată, împreună cu cea mai bună șampanie pe care o gustasem până atunci.

Ce a urmat după aia? Bineînteles, cel mai minunat concediu pe care l-am avut vreodată, concediu care n-ar fi fost posibil dacă nu aveam în portofel cardul STAR Forte de la Banca Transilvania!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Cartea mea de vizită

În sfârșit! După un an de muncă grea, tone de acte, mii de ore pierdute și nervi întinși la maxim reușim azi să inaugurăm noul sediu al firmei. O clădire ridicată de la zero, construită după moftul meu. Am ales varianta unei construcții proprii din nimic în detrimentul închirierii sau cumpărării unui spațiu. Nu-mi place să iau munca altuia și s-o corectez, să modific construcțiile ca să-mi fie pe plac! Plus că, atunci când ai douăzeci de milioane de euro din banii tăi investiți într-o afacere, cam îți poți permite să ridici pretenții și să vrei să construiești așa cum ai tu chef.

În sfârșit, după șapte ani de completat contracte, de semnat ștate de plată pe genunchi în mașină sau prin rulotele muncitorilor am și eu locul meu de lux în care să-mi aduc clienții, locul meu din care să conduc armata de muncitori.

Eram și penibil, pe bune! Degeaba aveam viziune, degeaba ofeream servicii de calitate, degeaba promiteam clienților construcții luxoase dacă eu, constructorul, nu eram în stare să îmi construiesc un sediu. Eram exact ca cizmarul ăla care nu are cizme.

Și ce carte de vizită mai bună pentru firmă aș putea să afișez viitorilor mei clienți decât construcția sediului propriu?

Și pentru că am ridicat construcția de la zero, am mers din prima pe ideea unei clădiri cât mai eficiente din punct de vedere al oricărui tip de consum. După o investiție de aproape șase milioane de euro doar în această clădire, vreau să recuperez fiecare bănuț prin orice mijloc.

Așa că, am apelat la specialiști pentru a îmi putea crea un plan de economie electrică și energetică.

Am solicitat celor de la Enermed Impex SRL Bucuresti, auditori energetici de renume, efectuarea unei vizite la construcția mea nouă cu scopul de a determina clasa de eficiență energetică a imobilului și pentru a primi un certificat energetic.

Din auzite, de la colegii mei de branșă oamenii ăștia ar fi cam cei mai buni în materie, așa că merg la ei cu toată încrederea.

La întâlnirea programată cu ei îmi explică faptul că mi-ar fi de un real ajutor dacă aș executa și o termografie a construcției pentru a vedea dacă există zone cu problemă, prin care se pierde căldura din imobil și nu numai. O grămadă de beneficii, de la descoperirea infiltrațiilor de aer până la identificarea conductelor înfundate. Deci, un plus în realizarea reducerii facturilor.

Profit de faptul că am terminat construcția la începutul iernii și oamenii pot să vină imediat să-și facă treaba (am înțeles că termografia se poate face doar în sezonul rece).

În nici o săptămână toată treaba este gata. De la documentele depuse până la certificatul energetic în mâna mea. Rezultatul este mai mult decât mulțumitor.

Certificat energetic clasa A! Analiza termografică perfectă, planul de economie energetică…mi-au spus că nu au ce recomanda. Nu văzuseră până la mine o clădire atât de performantă din punct de vedere energetic.

pret-certificat-energetic-avizez-proba-superblog

Izolațiile de calitate, tâmplăria excelentă, sistemul de încălzire excepțional, toate astea combinate cu sistemul de alimentare electrică paralel bazat pe panouri solare face din sediul meu clădirea cea mai performantă energetic din România!

Dar totuși, mai am ceva în gând! Nu e suficient să fie clădirea performantă. Am nevoie de un control strict al consumului de energie electrică și al sistemului de încălzire. Așa că am apelat la un soft nou de calculator care gestionează perfect clădirea din punct de vedere al consumului.

De la intervale orare precise în care pornește căldura bazat pe existența sau absența oamenilor în birouri până la deconectarea automată a alimentării electrice pe anumite segmente pe timp de noapte, la reducerea intensității luminii pe culoare și senzorii de prezență pentru iluminatul birourilor și a spațiilor adiacente toate aceste aspecte fac din sediul companiei mele cel mai performant imobil din punct de vedere energetic din România și mă mândresc cu asta!

Acum pot să le ofer clienților mei o primă demonstrație de performanță în construcții doar făcându-le un tur al clădirii și arătându-le facturile mele la utilități. Și dacă nici astea nu-i conving că eu sunt cel mai bun la construcții, nu știu ce-ar putea să-i mai convingă!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Plouă! Te epilez!

-Iub’, oare n-ar trebui să iau și umbrela cu mine?

-Ce? Nuuu! Nu are rost! Am citit pe net că nu o să plouă până la sfârșitul lui august. Nu o lua!

-Bine, dar totuși, e munte! Acolo vremea e imprevizibilă. Acum e soare și in două minute vine furtună.

-Nu ai treabă! Mergi pe mâna mea! Nu o să cadă nicio picătură de ploaie. O să avem un concediu plin cu soare!

-Iub’, eu merg pe mâna ta, cum zici. Dar fii atent! Dacă plouă cumva când suntem în concediu, nu știu ce-ți fac!

-Mă epilezi! :))

-BINE! Tu ai zis! Dacă plouă TE EPILEZ!

Coborâm din tren în gara Sinaia și nenoricirea pe capul meu! Turna cu găleata! Un ochi râde de reacția nervoasă a domnișoarei care și-a lăsat (la recomandarea mea) umbrela acasă iar celălalt plânge pentru că mi-am amintit care-o să-mi fie pedeapsa pentru prognoza total eronată.

Bine, iubire! Prima oprire, magazin, să-mi cumperi umbrelă! Da, da! Nu-mi face ochii ăia de cătel plouat! Din cauza ta mi-am lasat frumusețe de umbrelă acasă așa că, scoate cardul ăla! Pin-ul îl știu și eu! Nu am nevoie de ajutor!

Trecând peste cumpărătura neprogramată, mergem să ne cazăm după care mergem să luăm un prânz târziu. Reveniți în cameră, Dana își scoate telefonul din geantă și începe să tasteze de zor.

-Ce faci?

-Caut pe net ceară și benzi pentru epilare! Nu te supun rușinii de a te trimite la supermarket să-ți cumperi singur dar asta nu înseamnă că ești iertat. O să comandăm de pe net și o sa îți arăt eu prognoză meteo poimâine când vine curierul.

Mă așez sfios lângă ea pe pat ca să văd ce anume mă așteaptă și intrăm împreună pe site-ul Total Pro Beauty. Găsim acolo o grămadă de instrumente de tortură (epilat) de la cele clasice, cu ceară până la magicele noi aparate de epilare definitivă dar și o gamă întreagă de produse de îngrijire înainte și după epilare.

Domnișoara îmi explică cum că pe lângă sculele necesare pentru epilat o să trebuiască să-mi cumpăr și ceva produs pentru îngrijire după chin și anume un ulei după epilat. Scanând așa site-ul începe domnișoara să adauge în coș: un încălzitor ceară mono, un cartuș de ceară, un pachețel de hârtie pentru epilat și un ulei după epilat cu ciocolată(că-i place ei mirosul). Mă uit la total și-mi crește tensiunea!

tpb

-Iub’, dar chiar avem nevoie de toate?

-Da, iub’, de toate! Și oricum dacă vrei să scapi de rușine si să nu te trimit la magazin după ele, trebuie să comandăm de minim 100 de lei ca sa ni le livreze. Așa că, domnu’ Busu de la meteo, te rog să faci liniște! O femeie face cumpărături aici! Cardul, te rog!

-Cardul meu?

Da, cardul tău! Hai, mai repede, te rog! Ți-am spus că o să te coste scump că mi-am lăsat frumusețea mea de umbrelă roz cu văcuțe acasă și că mi-am distrus coafura prin ploaie! Ți-am spus, nu?

Două zile mai târziu, apel de la curier. A venit pachetul cu instrumentele malefice!

Îmi mai acordă câteva ore de calm, cât mergem la masă și apoi într-o vizită până la Peleș după care ne întoarcem acasă și mă pune la pregăteală. Ceara la încălzit în încălzitor pentru 20 de minute, hârtia la îndemână, uleiul și el, prosoape, telefon cu 1 1 2 format gata de apelare în caz de pericol, totul era gata! Mă uitam în jurul meu și vedeam o cameră de tortură din secolul șaptesprezece! Iar eu eram cel condamnat la suferință!

-Ok, ai dreptul la o ultimă dorință, domnu’ Busu! Unde vrei să fii epilat?

Înghit în sec, mă gândesc, mă răzgândesc și într-un final aleg: –Pe spate! (Profit că am avut marea baftă să nu existe prea mult păr acolo și, după logica mea masculină, mai puțin păr înseamnă mai puțin de epilat, mai puțin de suferit, deci)

Bine, Busu! Fața în jos, ia un colț de prosop în gură și mușcă din el! Deși m-ai cam fraierit! Pe spate nu ai mai nimic. Două smocuri pe umeri!

Începe cu aplicarea. Trage cu rola de ceară de-a latul spatelui până la jumătate după care repede aplică hârtia peste ea. Hei! E chiar plăcut! Cald, puțin fierbinte, dar suportabil! Imi chiar place! Până când…..-AAAAAAAAAAUUUUU!!!! De ce nu ai anunțat??? Doareee!!!

Hehe, iubire! Ăsta-i farmecul la epilatul cu ceară! Așa e mai frumos! Taci si suferă!

Urmează a doua aplicare, apoi hârtia. De data asta implor pentru ceva milă și o rog să mă anunțe înainte de a mușca din spatele meu.

-Bine, hai că te anunț.

-AAUUUUUUU!!! Ai zis…..

Păi, te-am anunțat! Am zis în șoaptă!

A treia aplicare, ultima pe partea dreaptă după calculele mele din ce văzusem în oglindă…

-AUCH! Băi, tu o faci cu toată ciuda?!

Nu, iubire. Trag cu dragoste! Știi că te iubesc, nu?

Urmează partea stângă. La fel de rău ca pe dreapta doar că începusem să mă obișnuiesc cu durerea și ca să nu se vadă că de fapt îmi cam dădeau lacrimile am preferat să-mi înfund fața în pernă și să sufăr în tăcere.

Nu apuc să mă dezmeticesc după cele trei rânduri de ceară smulse cu barbarie de pe spatele meu că simt cum se plimbă ceara fierbinte pe spatele meu ceva mai jos!

-Hei, acolo nu am nimic! De ce pui ceară și acolo?

-Ai puf! Și puful trebuie dat jos! Tot, tot, tot!

Un sfert de oră am chinuit suportând smulgeri repetate de ceară de pe pielea mea cu tot cu puful invizibil. Dar s-a terminat. Declarația de încheiere a conflictului (a operațiunii de epilare) a venit ca o minunată încununare a suferințelor suportate eroic pe patul de tortură. Urmează uleiul. Un masaj aromat pe spatele meu era tot ce-mi puteam dori după sesiunea de chin prin care am trecut. Un miros senzational care mi-a făcut poftă de ciocolată fierbinte. Sper că după toată treaba asta, măcar cinste cu o ciocolată caldă să-mi facă.

După ce am încheiat toată operațiunea, domnișoara mea s-a uitat la mine galeș și:

Cum a fost iubire? Ai rezistat destul de bine! Chiar speram să te văd ca pe ăia din filmele de comedie care săreau în sus câte un metru de durere! Am încercat s-o fac cât mai dureros, dar ai fost curajos! Acum, cred că te-ai învățat să nu mai faci prognoze meteo dacă nu te pricepi și să mai asculti și de mine din când în când.

Acum hai să bem un cocktail la turci. Te iubesc!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015

Publicat în Super Blog

O poveste… ștampilată.

„-Sunteți minunați împreună! Cum v-ați putea caracteriza relația? Ce anume vă reprezintă? Ce anume vă leagă ca și cuplu?”

M-am uitat la Dana, ea s-a uitat la mine, ne-am zâmbit complice și în momentul ăla totul a dispărut din jurul meu și-am fost teleportat instant cu 4 ani în urmă în acel chioșc de stampile , partener Colop unde era ea, fata pe care-am îndrăgit-o imediat, fata pentru care ocoleam jumătate de oraș în drumul spre muncă doar s-o mai văd câteva secunde prin vitrină. Mi-am adus  aminte cum mi-am căutat luni la rând curajul să intru și să-i vorbesc, dar niciodata nu găseam cuvintele potrivite. Până în ziua în care trecând pe lângă vitrina magazinului mi-a venit o idee care ar fi putut merge. Am găsit un motiv pentru care să intru, să o văd și, de ce nu, poate să-mi fac curaj să-i vorbesc. Aveam de gând să-mi comand o ștampilă!

Bine, bine…să-mi comand o ștampilă…dar eu nu am nevoie. Ce aș putea să scriu pe ea? Plus că…nu știu nimic despre lucrurile astea. Așa că am intrat repede pe site-ul celor de la Colop și am început să caut informații. Am găsit acolo o multitudine de variante și, spre surpriza mea, am văzut că îmi pot comanda o ștampilă și fără să am vreo firmă sau ceva de genul. Puteam să fac o ștampilă care sa imprime orice și ofereau chiar și un serviciu de personalizare . Și atunci mi-a venit ideea….

A doua zi am intrat curajos în magazin, sperând pentru prima dată să nu fie ea de serviciu. M-a întâmpinat colegul ei căruia i-am explicat în două-trei cuvinte ce voiam și că aveam de gând să-mi fac o ștampilă cu un mesaj amuzant cu care aveam mă gândeam să-i fac o glumă unei prietene.

„-Sigur, ce mesaj ar trebui să imprime ștampila?

-Ăăăăăă….hmmmm….uite că nu m-am gândit la asta…speram să-mi vină o idee…A! Știu! „Vrei să ieși cu mine la o cafea?”

-„Interesant! V-aș putea recomanda acest model de ștampilă dacă tot o doriți doar pentru o glumă. Este o ștampilă portabilă, ușor de transportat, nu ocupă spațiu și puteți să o ascundeți repede când veți face gluma prietenei dumneavoastră.”

colop

Mi-a făcut o simulare pe calculator și textul noii mele ștampile cu care speram să  o cuceresc pe fata al carui nume nici măcar nu-l știam avea să arate cam așa:

colop2

*photo printscreen de la http://online.colop.ro/g3frontend/creator/

Mi-a spus să revin în câteva zile după ștampilă și dus am fost. Pe drumul spre casă mă chinuiam să  calculez turele ei și turele lui pentru că îmi doream nespus de mult să vin să ridic ștampila cât era ea la magazin….și doar ea!

Patru zile mai târziu, mergeam ușor spre chioșcul cu ștampile, rugându-mă la toți Sfinții să fie ea acolo. Mi-am întins gâtul de la distanță și….DA! Ea era!

Intru ca orice alt client, mă apropii de tejghea foarte sigur pe mine, moment în care picioarele au început să mă lase, mâinile îmi tremurau iar fața mea se simțea din ce în ce mai fierbinte. Aveam emoții. Si erau vizibile.

-Bună, cum pot să te ajut?

-Bună, ăăă….eu…..am venit…am venit săăăă…

-Da, ai venit săăă?

-Scuze, sunt foarte obosit…am venit săăă (Dar adună-te, bărbate! E în fața ta! Trebuie să fii tare daca o vrei!) Am venit să ridic o ștampilă comandată pe numele meu.

-Și cum te numești?” m-a întrebat foarte amuzată.

-Scuze, pe numele Târnoveanu e comanda făcută.

-Hmmm, Târ-no-vea-nu…Da, am găsit! Un pocket-stamp Plus20. Poftim, ăsta e!

Acum era timpul să-mi pun în aplicare adevăratul plan pe care-l ticluisem.

-Ați putea, vă rog, să o testați pe ceva? Aș vrea să văd cum se vede.

-Sigur, cum să nu? Uitați!” Și în secunda următoare aplică o ștampilă sănătoasă pe o foaie pe care mi-o întinde să o studiez.

-E în regulă? Vă place?

Am întors foaia cu scrisul înspre ea, am privit-o în ochi și-am spus:

-Mie da, dar dumneavoastră?

„-Șaizeci de lei, vă rog!

Dezamăgire! Cerul meu s-a năruit! Visul de câteva luni s-a prefăcut în scrum! Nu și-a dat seama! Nu a înteles aluzia! Ori a înțeles-o și vrea să scape de mine cât mai repede!

Scotocesc prin buzunar, pun banii pe tejghea, iau ștampila, spun un „mulțumesc” stins și plec!

Nu ajung la ușă că o aud strigând din spatele meu:

-Hei! Să nu-ți uiți factura!

„-Da, sigur, mulțumesc!

Mă apropii de tejghea când ea scoate de dedesubt o ștampilă identică cu a mea, o lipește tacticos de factura mea și apoi, zâmbind, o împachetează și mi-o întinde. Iau bucata de hârtie din mâna ei, îi mai mulțumesc încă o dată și mă îndrept din nou spre ușă cu corăbiile mele înecate cu tot.

Pe drum spre casă desfac hârtia să mă uit la ea și….

Sângele a început să îmi fiarbă, inima a luat-o la galop, toată tristețea era acum înlocuită cu un val tzunami de fericire care îmi invada într-un mod absolut plăcut sufletul!

În locul ștampilei firmei, domnișoara pe care o curtasem din priviri timp de atâtea luni aplicase o ștampilă la fel de personalizată ca și a mea care spunea așa:

0723******. Dana

-Deci, ce vă leagă pe voi ca și cuplu?

„-O ștampilă!”am raspuns pe nerăsuflate! „o ștampilă...”

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015