Publicat în Super Blog

Dă-i în marșarier că nu mai face poc!

     „-Sunt foarte nervoasă! Și doar din vina ta! Ți-am spus să nu cumperi mașina asta că e prea lungă? Ți-am spus! De o mie de ori! Dar tu m-ai ascultat? Nuuu! Tu ai luat-o că ai vazut tu în ea chestiile tale de bărbați. Cai putere și toate prostiile voastre! Ce vedem noi femeile în mașini nu vă interesează. Că sunt greu de condus, că au consum mare, că îți trebuie un kilometru de stradă ca să întorci…

     -Îți trebuie ție un kilometru de stradă ca să întorci, iubire. Că mie-mi iese mereu din 3 mișcări. Ce-ai mai făcut de data asta? Ce-ai mai stricat la ea? Cât mă mai costă reparațiile acum?

     -Eh, uite ce-l interesează pe el. Că puteam să mor nu-l interesează. Cât îl costă reparațiile e problema lui.

     -Ei, da… erai să mori. Ce-ai făcut?

     -Ce-am făcut, ce-am făcut… N-am făcut nimic! Mașina asta e un rahat! Am dat să ies din parcare dimineață și din cauză că ți-ai luat limuzină n-am reușit s-o scot din parcare. L-am agățat pe vecinul de la 3. I-am spart tripla. Când am ajuns la Mall și am vrut s-o parchez, am dat cu spatele și-am pocnit un BMW. L-am lăsat fără mască. Când să vin spre casă, au blocat aștia de la Poliție bulevardul că e nu-știu-ce eveniment și-a trebuit să intru pe toate străduțele lăturalnice. Pe lângă faptul că m-am rătăcit și-am ajuns pe un sens unic și-am luat amendă, la fiecare intersecție am călărit bordurile. Că tu nu puteai să cumperi mașină scurtă. Nuuu! Ție ți-a trebuit dric! Zici că nu se mai termină când îl vezi intrând pe stradă!

     Ei, și n-am mai rezistat, prietene! Am luat paltonul din cuier, și-am plecat să beau o bere. În celălalt capăt de oraș. Am schimbat 3 metrouri și 2 autobuze până m-am trezit la tine la bloc. Sunt năuc de cap. Când am văzut mașina în parcare am simțit c-o iau razna. Far pe dreapta nu mai am, portierele amândouă zgâriate, bara din spate e praf… și nu vreau să mă gândesc la ce trebuie să plătesc pentru pagubele vecinului  și a ăluia cu BMW-ul din parcarea de la Mall.

     -Prietene, după cum văd eu situația, ai 3 posibilități de rezolvare. Prima este să nu o mai lași să conducă în vecii vecilor! Asta ar fi varianta „ieftină”.

A doua ar fi să-ți dotezi mașina cu o cameră de marșarier și un GPS… Așa nu o să mai aibă duduia motive să spună că nu poate parca sau că se rătăcește prin oraș.

     -Da, m-am gândit și eu la asta. Am și căutat prin magazine ceva, dar tot ce am găsit fie sunt de calitate proastă, fie nu îmi plac. Nu am găsit nimic bun. Ecrane mici, funcții puține, camere de marsarier cu rezoluție proastă… O grămadă de bătaie de cap.

     -Prietene, nu sunt eu fratele tău? Nu împart eu cu tine berea și cunoștințele? Ia, dă-te aici lângă mine să-ți arăt ceva. Uite aici. Când mi-am cumpărat eu mașina, proprietarul mi-a predat-o cu toate dotările. Avea pe ea navigație, cameră de marșarier, senzori de parcare, de toate. Arătau atât de bine încât am crezut că sunt originale, că făceau parte din dotările ei din fabrică. Mi-a explicat omul că le-a cumpărat dintr-un magazin online specializat în gadgeturi auto. Edotec e magazinul. Uite aici site-ul lor. Au peste 3500 de produse din toate felurile. Tot ce-ai visat pentru mașina ta, la ei e disponibil la un click distanță. Îți oferă tot! Hai să căutăm pentru mașina ta. Ăăă, pardon, dricul tău, cum a zis duduia. Hă hăă! Uite, selectăm de aici „navigație dedicată„, apoi Skoda. Ia uite. Să zicem că alegi modelul ăsta. Navigație auto cu Android, DVD, radio, hăă… o grămadă de chestii are în ea.sistem-de-navigatie-cu-android-internet-wifi-si-3g       Uite, pe lângă specificațiile tehnice ei îți recomandă și produse complementare compatibile. Uite, cameră auto pentru mersul cu spatele. Adio, accidente la parcarea cu spatele. Happy iubi! Ce-i foarte mișto la navigația asta este că are o grămadă de funcții și avantaje. Uite, spre exemplu, îl poți folosi pe post de carkit. Cu mâinile mereu pe volan, fără amenzi de la Circulație. Ecranul de dimensiuni foarte mari, touchscreen, te face mult mai productiv în timpul mersului și îți lasă mai mult timp pentru atenția la drum. Ai posibilitatea să-i setezi comenzi pe volan dacă vrei, ca să îți fie totul mult mai simplu. Asta îmi era și mie utilă la căzănetele meu pe care l-am avut înainte s-o cumpăr pe asta nouă. Știi când am avut accidentul, nu? A fost din cauză că m-am aplecat pentru o secundă să dau mai încet radioul. În secunda aia am pierdut controlul și mai departe știi. Deci, da. Foarte util! Dacă aveam așa ceva instalat pe răposata Ileana, nici acum nu-mi schimbam mașina!

      -Aaa uite, are și funcție DVD. Nu știu cât o să-mi folosească, dar pare util pentru orele când o aștept să vină din „sejurul de cumpărături”.

     -Exact. Are de toate. Exact ce căutai și nu găseai prin magazine. Însă, în primul rând, gândește-te la beneficiile principale. Cu navigația asta gagică-ta nuuniversal-5 o să se mai piardă nicăieri în trafic. Nici când pleacă la Milano. Cu camera marșarier nu o să mai aibă probleme la parcarea cu spatele și tu o să te poți bucura de toate celelalte chestii cool pe care le poate face. DVD, conexiune la internet prin Wi-fi sau prin 3G dacă îți cumperi un pachet de date de la ei. Suportă modem de internet prin USB.

Lasă-te pe mâinile lor și o să ai parte doar de beneficii. Gadgeturi de calitate, accesorii complet compatibile, suport tehnic dedicat și pentru instalare și pentru depanare sau orice întrebări ai despre sistem (sau gagică-ta, dacă își prinde urechile), ai toate motivele să alegi Edotec. Vrei să ți le livreze acasă? Se face. Vrei să ți le și monteze? Se rezolvă! Contracost, bineînțeles, dar ai siguranța că sunt instalate de persoane autorizate, de specialiști.

     -Băi, m-ai convins, pe bune! O să-mi comand de la ei navigația asta și camera. Pachetul pentru internet nu-l iau că pe urmă o să stea a mea numai în mașină, pe internet. Sau… dacă mă gândesc mai bine…

     -Băi, uite eu nu m-am gândit la asta. E și ăsta un avantaj. He he! Ea stă în mașină să se joace și tu în casă la meci.

     -Bun, hai c-o să-mi comand cum ajung acasă. Acum mă urc într-un taxi și plec. Sper că s-a calmat între timp. Mă duc să fac evaluarea pagubelor. Te-am lăsat, baftă! Și merci!

     -Cu plăcere, frate! Oricând, cu plăcere! Pa!

     -Bă, am uitat… ziceai că-s trei posibilități de rezolvare. Nu mi-ai spus-o pe a treia.

     -Schimbi gagica, băă!

edotec-logo-1452346096-jpg

*Surse foto: edotec.ro

Articol scris pentru Super Blog 2016

 

 

Reclame
Publicat în Super Blog

Vinerea cu…flori

     -Băi, nu mai pot cu oamenii ăștia acri! Uită-te puțin la ei, la fețele lor! Zici că-ți intră în magazin cu gând să te omoare, să te bată! Nimeni nu zâmbește, nimeni nu mai zice „Mulțumesc!”. Toată lumea e grăbită, toți se răstesc la toată lumea. E o imagine atât de gri, atât de sumbră. 200

                                                     sursa: giphy.com

     -Da, au niște fețe triste, zici că nu mai au niciun fel de bucurie în viață. Îmi aduc aminte cum acum câțiva ani oamenii veneau în magazin entuziasmați că în sfârșit o să-și cumpere laptopul mult visat sau telefonul pe care-l căutau. Acum nu schițează nici un gest. Nici bucurie, nici supărare, nici nimic. Ți-e și greu să-ți dai seama dacă i-ai vândut produsul care trebuie, dacă este alegerea corectă…

     -Exact! Zici că nu mai au niciun motiv de bucurie!

     -Păi, hai să le dăm noi un motiv de bucurie. Mi-a venit o idee! Hai să caut ceva pe Google: florărie online… asta e! Cea mai bună idee din câte am avut! Hai să vezi ce surpriză o să le facem!

……………………………………………………………………………………………………….

     -Bună ziua! Bine ați venit! Primiți vă rog, din partea noastră această floare, înainte de a vă cumpăra produsul pe care-l căutați. Dacă aveți nevoie de ajutor, echipa noastră vă stă la dispoziție oricând! Mulțumim că ați ales magazinul nostru astăzi!

     -Mulțumesc frumos! Ce drăguț din partea voastră! Dar, cu ce ocazie?

     -Cu nicio ocazie. Dorim să oferim clienților noștri un zâmbet cald atunci când ne pășesc în magazin.

     -Da, chiar mi-ați oferit un zâmbet. Nu am mai primit o floare de mult timp! Vă felicit pentru inițiativă! Sunteți niște oameni speciali!

     -Ai văzut, bă? Merge! Primul zâmbet pe ziua de azi! Primul zâmbet pe săptămâna asta! Ce mai!? Ți-am zis eu c-o să meargă! Ți-am zis că oamenii încă mai sunt sensibili la cadouri florale! Hai să continuăm! Azi trebuie să aducem fericirea în magazin!

     -Buna ziua, Bine ați venit! Primiți vă rog, din partea noastră această floare…

……………………………………………………………………………………………………………………

     -Băieți, vreau să vă felicit din inimă pentru ziua de ieri. Acțiunea voastră nebunească a crescut cifra cu peste 35% față de ziua de vineri a săptămânii trecute! Ați făcut o treabă excelentă! Dar spuneți-mi, cum de v-a venit ideea?

     -Păi, domn’ Director, discutam cu băieții și ne plângeam de faptul că oamenii nu mai zâmbesc deloc în magazin. Că nu mai sunt comunicativi. Nu reușeam să dezvoltăm cu ei un dialog constructiv ca să le aflăm nevoile atunci când ne cereau ceva. Așa că, ne-am gândit puțin și am decis să le oferim un motiv de fericire, în speranța că astfel putem să-i deschidem la vorbă. Și așa a fost.

     -Bun, dar cum ați făcut? De unde ați adus florile? Apropo, să-mi spuneți cât a costat toată afacerea asta ca să vă dăm banii înapoi.

olla_mic-300x300     -După ce am hotărât cum am putea să-i facem pe oameni să zâmbească, am căutat pe net o florărie. I-am găsit pe cei de la Olla, un atelier de creație și aranjamente florale. Ne-a plăcut ce am găsit pe site, i-am sunat și am discutat cu ei. Nu speram să găsim ceea ce aveam noi nevoie însă, când au auzit ce intenționam să facem, au fost atât de entuziasmați încât au acceptat cererea noastră pe loc. Ba, mai mult, ne-au oferit și ajutorul lor. S-au oferit să împartă împreună cu noi florile. A trebuit să le refuzăm ajutorul din cauza unor neînțelegeri cu cei din magazin dar, din dorința de a ne ajuta totuși cumva, ne-au promis că vor atașa pe fiecare fir de floare cu o fundă un cartonaș creponat pe care era scris un mesaj simplu: „Azi zâmbim împreună”. Bineînțeles că am fi putut să apelăm la orice florărie de la colțul străzii, dar ne-am gândit că avem nevoie de flori de calitate, care să nu se ofilească în câteva ore. În magazin este destul de cald, ziua de lucru este destul de lungă, n-am vrut să ajungem pe la amiază și să vedem că florile s-au ofilit. Și cum ei promiteau că florile și aranjamentele florale de la ei rămân fresh minim 7 zile, ne-am gândit că este alegerea perfectă. Și, nici nu trebuia să plecăm din magazin pentru că au serviciu de livrare a produselor la adresă, în aceeași zi. Așa că, după ce am discutat, ne-am făcut cont pe site. Am comandat și joi pe la amiază ni le-au adus. Le-am pus în apă în spate și-am așteptat dimineața.

     -Foarte tare, băieți! Și cum au reacționat oamenii?

    -Femeile au reacționat foarte bine! S-au bucurat cel mai mult, normal! Doar ele au fost cele care au primit cadourile. Au început să se deschidă la vorbă, s-au relaxat, au discutat cu noi foarte degajat. Nu mai erau grăbite, nervoase sau suspicioase. Am văzut ieri cele mai frumoase zâmbete din cât mi-a fost dat să văd de când lucrez aici. Erau toate extrem de fericite și plăcut surprinse.

      -Și domnii?

     -Domnii au fost și ei surprinși. Dacă nu erau însoțiți de doamne, se uitau la cele care primeau flori și le admirau zâmbetele.

     -Cu reclamațiile cum ați stat?

     -Zero! Prima zi, după aproape un an când nimeni n-a avut nicio reclamație la adresa magazinului. Se pare că un gram de fericire i-a făcut să fie mai buni, mai calmi.

     -Foarte bine! Bravo! Vă felicit încă o dată! Și pentru că acțiunea voastră a avut un efect atât de benefic magazinului, începând de astăzi o să organizăm în permanență „Vinerea cu flori”. De-acum încolo, în fiecare zi de vineri vom oferi flori doamnelor și domnișoarelor care vin în magazin. Nu o să ne permitem să oferim tuturor, dar presupun că dacă dăm, să zicem… primelor 50 de doamne câte o floare nu e o cheltuială prea mare. Ce ziceți? Văcombinatia-perfecta-buchet-de-lalele-si-zambile-150x150 ocupați de acțiunea asta în continuare?

     -Ne ocupăm, domn’ Director, dar nu putem să organizăm și o „Sâmbăta cu bere” pentru domni? Zic și eu așa… să nu se supere domnii că ei nu primesc nimic…

     -Mai vedem. Până una-alta, dați-mi și mie site-ul ăla de unde ați comandat flori că azi e ziua neveste-mii și a fetei cea mare și vreau să le comand niște buchete de flori frumoase!

                                 Articol scris pentru proba nr 10 din Super Blog 2016

 

 

 

Publicat în Super Blog

Renovări de clasa A!

     -Dana, am găsit! Am găsit o casă ieftină! Vin acum de la Primărie! Am vorbit cu nea’ Petrache, primarul! Am discutat cu el și, ca dar de nuntă (știi că el e prieten bun cu taică-tu), mi-a promis că ne vinde o casă de la ieșirea din oraș la un preț foarte mic. Mai puțin de un sfert din prețul normal! Mi-a zis că trebuie aranjată, dar cred că ne descurcăm! Are și teren mult, am înteles. Aproape două hectare de pământ. O să-ți faci grădina de flori la care visezi de când erai mică! Am înțeles că a fost casa unor bătrâni care au murit acum zece ani și, pentru că nu aveau urmași, a intrat în proprietatea Primăriei. Vrei să mergem s-o vedem acum? Trebuie să-i dau un răspuns cât mai repede! Am înțeles că a programat-o pentru demolare în curând așa că trebuie să ne decidem repede. Hai să mergem. În drum, îl luăm cu noi și pe nea’ Caisă. A zis că ne ajută cu reconstrucția dacă vrem, la un preț bun. A zis că vrea să se uite puțin la ea să vadă dacă merită să investim în ea sau dacă să căutam altceva.

……………………………………………………………………………………………………………..

     -Doamne, ce e asta? Ce-i cu dărăpănătura asta? Uită-te și tu cum arată! Ai zis că trebuie doar puțin aranjată, asta trebuie demolată complet. Cum vrei să trăim noi în casa asta? Ce-i asta?  O nouă farsă de-a ta? Ușile stau să cadă, geamurile sunt sparte, soba aia e și urâtă și spartă, totul e devastat aici! În mizeria asta vrei tu să mă aduci? Asta e ideea ta de „casa noastră de vis”??  Nu! Nu! Nu! Eu aici nu stau! Mă duc la mama! Mă duc să stau singură în chirie și aici nu calc!

     -Domnișoară, nu trebuie să vă speriați… Da, casa arată rău. E-adevărat. Dar are potențial…

     -Foarte bine, să-i vadă alții potențialul! Eu refuz să mă mut într-o casă care stă să cadă la primul cutremur!

     -Nu stă să cadă. Tinere, îmi aduc aminte de casa asta. Moș Ion care a stat aici, mi-a fost maistru la liceu. Om cu stare, gospodar. Acum mai bine de 25 de ani m-a chemat la el să-i renovez casa. Pe-atunci era într-o stare mai gravă decât acum. Am reparat-o, am renovat-o, am făcut-o să mai dureze pentru încă o sută de ani de-acum încolo. Crede-mă pe cuvânt. Pereții sunt stabili, groși. Structura de rezistență este bună. Ar rezista și tancurilor rusești. Acoperișul este bine făcut, rezistă foarte bine, nu are scurgeri. Da, ai de băgat mulți bani în ea. Însă merită. Uite, la o primă vedere, tot ce trebuie să faci este să o izolezi la exterior, să-i schimbi tâmplăria, să-i dai un var la interior și să repari soba aia. Și casa ar căpăta deja alt aspect. Ar fi locuibilă. Bineînțeles că ai și varianta demolării și reconstrucție de la zero. Dar, cât ai plăti ca să dai jos niște pereți numai buni, te costă izolarea lor și un var la exterior. Vă las să vă gândiți. Eu cred că merită să o luați și să o reparați după cum vă place vouă. Potențialul este! Imaginație aveți. Bani nu vă trebuiesc foarte mulți… Gândiți-vă… (și-a plecat)

     -Cred că are dreptate, Dana… ce zici? Și așa am spus că am vrea să ne facem casa după pofta inimii. Asta ar fi șansa noastră… hai s-o luăm!

     -Nu știu… nu-mi place deloc! O urăsc! Ufff, bine! Dar soba aia dispare din casă! În locul ei vreau să-mi faci un șemineu frumos! Vreau să stau iarna lângă foc să beau vin fiert cu scorțișoară și să ascult colinde!

     -S-a făcut! Șemineu o să facem!

     În anul ce-a urmat, moș Caisă ne-a fost inginerul de șantier. După ce am scos tot din casă, ne-am apucat de treabă serios. Primul lucru pe care l-am făcut, a fost să chemăm un auditor energetic din echipa Enermed și am făcut o termografie a clădirii. De ei am auzit când s-a renovat clădirea de birouri în care lucrez. Stiam că sunt profesioniști cu foarte mulți ani de experiență, atestați de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Echipă de încredere, cu alte cuvinte. Au venit la sfârșitul lui noiembrie imediat ce a dat frigul, au scanat casa și așa am știut care erau părțile cele mai expuse pierderilor de căldură. La vremea aia ne încadram la clasa G de performanță energetică. Casa consuma și pierdea energie pe fiecare centimetru pătrat. Cum a dat primăvara, ne-am apucat de izolarea casei și de înlocuirea tâmplăriei. Geamuri noi, termoizolante (și cu izolație fonică), ușă trainică, din metal, toate au fost montate frumos pentru a spori confortul casei. Operațiunea de izolare nu a durat foarte mult. Și a fost și ieftină. În timp ce echipa lucra afară, eu cu Dana și cu moș Caisă lucram în casă. Var, vopsele, recondiționarea tâmplăriei interioare, montarea sistemului de încălzire prin pardoseală cu tot cu centrală(n-am reușit să ne punem de acord în privința modelului de calorifere, așa că am decis să nu folosim deloc). Încetul cu încetul, casa noastră începea să prindă o altă formă. Una frumoasă, atractivă… casa noastră devenea căminul nostru.

     Ca să-i fac moftul duduii, am chemat un specialist care ne-a dărâmat soba cea urâtă și a ridicat în locul ei un frumos șemineu pe lemne. Da, știu… Deja aveam încălzire pe gaz, cu centrală, dar șemineul era un element de decor extraordinar de frumos și merita să-și găsească locul în livingul nostru.

     Până au terminat băieții afară cu izolația, noi am reușit să schimbăm întreg sistemul de iluminat. Am profitat de faptul că instalația era foarte bună și tot ce a trebuit să facem a fost să schimbăm vechile becuri cu unele noi, performante, economice. Unele au fost eliminate de tot și au fost înlocuite cu spoturi luminoase cu LED, încastrate în pereți sau mobilă. Pentru cele din hol am montat sisteme cu senzori de mișcare și temporizare pentru a eficientiza timpul de folosire iar altele au fost pur și simplu schimbate cu becuri economice.

     Văzusem cu ceva timp în urmă într-o revistă un sistem de încălzirea apei pe bază de panouri solare, așa că după mai multe calcule, am decis să ne montăm și noi un asemenea panou pe acoperiș. În felul ăsta nu ne mai făceam griji legate de consumul de energie electrică sau de gaz cu apa caldă. Noi suntem genul de persoane care par a fi înrudite cu rațele. O baie la noi consumă apă caldă cât pentru un regiment. Așa că, o sursă de energie alternativă pentru furnizarea apei calde ne-ar scuti de o cheltuială imensă. Aveam ceva bani, ne descurcam, ne-am fi permis să consumăm, dar de ce să nu trăim într-o casă performantă care să genereze facturi cât mai mici?

     Renovările noastre se apropiau de sfârșit. Mici detalii de finețe și utilarea casei ne mai despărțeau de momentul final când, aveam să pășim în casa noastră cea nouă și performantă. Grădina a fost și ea aranjată, înfrumusețată, luminată cu mici lămpi solare pe toate aleile. Aveam chiar și colțul nostru de rai cu șezlong, grătar și masă de camping sub nucul bătrân din fundul curții.

     Când am intrat în iarnă, am luat legatura din nou cu auditorul și l-am rugat să revină să execute o nouă termoviziune pentru a putea întocmi un certificat energetic căsuței noastre. A venit, și-a făcut treaba, și în scurt timp căminul nostru era fericitul posesor al unui certificat care spunea că se încadrează cu brio în clasa energetică A. Cu alte cuvinte, căsuța noastră cea dărăpănată și ponosită s-a transformat într-un rai al consumului de energie.

De ce am solicitat aceste operațiuni ale auditorului? Simplu: Dacă nu îl chemam, dacă nu executa o termografie a clădirii, nu reușeam să ne dăm seama pe unde aveam pierderile de căldură. După renovare, datorită auditorului ne-am convins că toate lucrările au fost făcute cu profesionalism și, casa noastră era 100% performantă energetic.

audit-energetic-avizez-superblog

Articol scris pentru proba nr 9 din Super Blog 2016

Publicat în Super Blog

Trădarea pantofilor

    „ -Pssst, tenisache! Aici, sus! Pssst! Băi, uitați-vă în sus! Așa, aici!

     -Ce… cine… ce vreți? N-aveți treabă?

     -Băi, tenisache… ce ziceți de-o combinație? Aduceți-vă purtătorul la noi, să ne cumpere! Văd că-i place încălțămintea sport! Aduceți-l la noi și mai departe ne descurcăm noi cu el. Îl vrăjim imediat să ne ia.

     -Ce ziceți voi acolo? Costică n-a venit aici la Mall ca să-și cumpere de încălțat. De ce să-l aduc la voi? Ne are pe noi și e foarte mulțumit.

     -Haideți băă! hai că, uite… dacă îl convingeți să ne cumpere, promitem că vă lăsăm să-l purtați și voi din când în când. Când iese să ducă gunoiul sau când merge după pâine… o să-l împărțim frățește…

     -Nu-i ascultați pe vrăjitorii ăia! Nu le cădeți în plasă. Mint cu nerușinare! O dată au convins niște sandale să-și ducă purtătorul la ei și cum a ieșit omul din magazin încălțat direct cu ei, sandalele au aterizat în coșul de gunoi de lângă baie. L-au convins să le abandoneze. Mai bine aduceți-l la noi! Noi nu suntem așa! Noi suntem adidași de bărbați serioși. Dacă îl aduceți la noi, vă promitem, că-l purtăm cu rândul, câte o săptămână fiecare pereche. Împărțim frățește. Noi știm să ne-arătăm mulțumirea!

     -Cum v-ați arătat mulțumirea și față de perechea aia de sneakers ieri, nu? Le-ați promis marea cu sarea și când ați plecat din magazin cu purtătorul lor ați făcut tot posibilul ca el să uite sacoșa în care i-a pus, acolo pe băncuța aia de lângă covrigărie. Da, da! Credeți că nu v-am văzut? I-ați luat ochii cu formele voastre frumoase, cu portocaliul vostru frumos și l-ați făcut să uite sacoșa cu bietele încălțări în Mall. Și lor le-ați promis tot așa, jumate-jumate… Ascultați la noi, tenisache… orice pereche de încălțări care pleacă din magazin direct în picioareale purtătorului, vor răul pantofilor vechi. Și fac orice ca să scape de ei! Orice!

     -Iaaa, gălăgia! Înnebuniți săracii teniși de cap! Nu-i trebuie purtătorului lor încălțări noi care să le izgonească pe alea vechi. Lui i-ar prinde bine niște pantofi sport de bărbați, Puma! Pe noi ar trebui să ne cumpere. Hey, tenisache! Dacă-l aduceți la noi, să știți că noi n-o să-l împărțim cu voi frățește. Noi vrem să-l purtăm doar duminica. Nu ne place să ne uzăm foarte tare. O zi pe săptămână de mișcare e suficient pentru noi. Ne place să fim „pantofii buni” pentru cât mai mult timp! Voi îl puteți folosi de luni până sâmbătă cât vreți. Dar duminica ni-l lăsați nouă. Facem târgul? Batem șiretul? puma

     -Cine v-a spus vouă că noi ne-am adus purtătorul la Mall ca să-și ia încălțări noi? Am venit aici doar într-o plimbare. Nu ne trebuie colegi de pantofar.

     -Nu vă trebuie? Atunci ar fi cazul să vă alarmați pentru că purtătorul tocmai a pus ochii pe niște Pumeți albaștri de toată frumusețea! Cred că o să-i cumpere!

     -Ceeee? Nu se poate! Stângule! Repede! Durere-n degetul mic! Desfă-ți șiretul și strânge din găici că eu o să calc pe el! Ne-a tras pe sfoară purtătorul! Ne-a adus aici ca să ne înlocuiască! Ține-te bine… așaaa. Buuun! Acum!

     -Ufff, era cât pe ce! Bine că l-am trântit la pământ la timp că altfel o încurcam. Acum, hai, spre casă! Am reușit să rămânem șefii lui cel puțin pentru o perioadă.

………………………………………………………………………………………………………….

     -Dreptule, sună cineva la ușă. Cine-o fi? Ia să arunc o privire. Poate-i băiatul de la patru, ăla cu tenișii roșii. O fi venit să-l ia la alergat din nou? Sper că da! Că n-am mai ieșit din casă de mult. Ufff, nu pot să văd bine… e un băiat cu geacă albastră și sapcă pe cap. Are o cutie mare în brațe. I-a dat-o purtătorului nostru. A plecat. Costică s-a apucat să o desfacă imediat. Ce-o fi în ea? Ceeee??? Dreptule! Trezește-te! Nu se poate! Am fost trași pe sfoară! Purtătorul nostru și-a comandat online o pereche nouă de pantofi sport Puma! Exact modelul din magazin! Nuuuuu! Am fost înlocuiți mișeleștee! Să facem ceva! Să-l împiedicăm, să-i provocăm bătături sau să-l roadem! Trebuie să-l facem să renunțe la ei!

     -E prea târziu, prietene! Răul a fost făcut! Războiul a fost pierdut. Trebuie să ne declarăm învinși…

-Uite-așa am fost noi schimbați de purtătorul nostru după nici un an de când l-am cunoscut. Când credeam că relația noastră era perfectă, ne-am trezit cu o pereche nouă de pantofi la ușa iar noi am fost luați și aduși aici. În dulapul ăsta intunecos și neîncăpător, domnilor bocanci.

-Eheee, prieteni… voi nu știți…dar războiul l-ați pierdut pe șireturile voastre. Păi dacă nu-i provocați voi bătăturile alea, dacă nu-i creați voi disconfortul ăla în încercările voastre să-l faceți să nu cumpere pantofi noi, ați fi rămas în pantofarul de lângă ușă, alături de cei noi. Și mai aveați șanse să-l purtați. Așa… v-ați condamnat singuri la pieire. O să vă uite aici până în primăvară, la curățenie. Și atunci o să vă pună într-un sac negru și-o să dispăreți pentru totdeauna. Cum au pățit și prietenii noștri converșii mov. Le-am zis să nu-l împiedice, le-am zis să nu se mai agațe de toate pietrele… S-au lovit atât de tare încât li s-a desprins talpa. Și-atunci ați apărut voi…

answear-patrat

Articol scris pentru proba nr 8 din Super Blog 2016

Publicat în Super Blog

Oups, eroare!

„Click, click…

-Gata, s-a rezolvat.

-Super! Ce-avea? Poate data viitoare reușesc să-l repar singur…

-Eh, nimic grav. O eroare banală aI DI zero(0) Te. (și-a plecat)

După ce a plecat am pus pe hârtie numele erorii… I D I 0 T… și-mi era simpatic puștiul…”

     -Ha haaa! Ce tare bancul! Cât de tare și tupeist, puștiul!

     -Băi, nu râdeți. O fi el banc dar să știi că e foarte real! V-am povestit de colegul nou pe care l-am trimis să caute la raft un cablu wireless de 5 metri? Jumătate de oră a pierdut săracul printre sute de cabluri HDMI, jack, VGA-uri, RCA și cabluri de rețea. Normal că nu l-a  găsit.

     -Băi, ești prost? Cum să nu știe, mă? Cum să nu se prindă că nu există cablu wireless? Ha ha haa!

     -Ei, uite-așa! Ce vrei, avem și oameni de ăștia.

     -Bă, să știi că ai dreptate. Uite, chiar săptămâna trecută mi s-a întâmplat o fază la care nu mai știam cum să reacționez. Să râd sau să plâng. Fiți atenți. Mă sună un prieten foarte nervos că nu îi merge internetul și că ăia de la firma de net l-au luat la mișto. Voia să-i dau numărul de telefon de la ANPC să facă o reclamație. I-am dat numărul de telefon dar i-am zis că trec și eu pe la el să văd dacă pot să-l ajut cu ceva. Să mă uit și eu la calculator, la router, să-i verific puțin setările, cablul de rețea, poate era ceva de la el.

 Ajung la el acasă, în maxim 10 minute. Omul mă primește foarte nervos, înjura de zile mari. Da’ nu mă întrebați pe cine înjura că nici el nu știa pe cine. Ba pe ăia de la firma de net, ba routerul, ba calculatorul…bașca a zis câteva și despre tipul de la magazin, care i-a vândut routerul. Bă, jur că am văzut un firicel de fum cum îi ieșea din urechea stângă! Era foc de supărare. Mi-a zis să mă uit la calculator, să fac ce vreau cu el, dar întâi să mă așez la masă în bucătărie că face o cafea. Laptopul era în bucătărie, pe masă. Asculta omul muzică.

Cât timp m-am dezbrăcat și m-am descălțat l-am intrebat dacă i-au verificat ăia de la firmă cablul de rețea. Mi-a zis că nici nu s-au obosit să vină până la el acasă. Au început să râdă în telefon și i-au închis în nas. (Mda, urâtă situație. Nu e o reacție tocmai profesionistă… merită o reclamație). Cât timp fierbea cafeaua a început să-mi povestească cum voia să-și schimbe și routerul pentru că tocmai își mărise viteza la net și i-au recomandat ăia un router mai performant, că i-au adus cablul cu fibră optică până în casă și are net de viteză dar nu are router care să facă față, dar cum acum se gândea să renunțe de tot la abonament pentru că au râs ăia de el, moment în care mi-am amintit de o campanie aniversară a celor de la conectica.ro care, la împlinirea a 10 ani de activitate, au băgat reduceri masarcher-c7ive la produse în perioada 15-30 octombrie. M-am gândit că ar putea găsi acolo un router wireless foarte bun și la un preț potrivit. Pusesem ochii pe-un router TP Link pentru mine, dar găseam că i-ar fi de folos și prietenului meu, în condițiile date. Mă gândeam că dacă-i rezolv azi problema, poate-l conving să și-l comande de pe site și așa îmi puneam și eu pe comandă routerul ca să prindem transport gratuit.

     -Hai, bă… mai durează mult cafeaua aia? Să ne apucăm de treabă…

     -Stai, frate că merge greu pe aragaz. E vechi, trebuie să-l schimb și pe ăsta. Are toate țevile înfundate, nu mai merge decât pe ochiul mic.

     -Băi, da ai primit câta expressorul cadou, de ziua ta! Smecher, care macină singur… de ce nu faci cafeaua la ăla? Sau l-ai stricat?

     -Nu l-am stricat, frate! Dar nu-l pot folosi. S-a luat curentul de dimineață și de asta fac cafeaua pe aragaz…

     -Ăăăăă….s-a luat curentul, zici? Hmmm… hai că am găsit care e problema cu netul tău. Nu-i de la firmă și nici de la calculator.

     -Serios? Păi ce are, atunci?

     -O eroare aI DI zero(0) Te!

conectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

Articol scris pentru Super blog 2016

Publicat în Super Blog

Training de lux

     -Cum a fost la training la București?

     -Cum să fie…foarte bine! Chiar mi-a plăcut.

     -Haha! Training pentru traineri! Am trăit s-o aud și pe asta. Dar zi-mi mai multe, dă-mi detalii.

     -Păi, ne-au cazat la Hotel Arc de Triomphe. E foarte aproape de Arcul de Triumf, chiar. Un hotel foarte fain. De-ăla luxos, unde totul e la locul lui, totul arată perfect, enervant de perfect, dacă ar fi după mine. Când am intrat în cameră, am crezut că m-am teleportat în trecut. Mobilier masiv, frumos, din cireș, cred… nu mă pricep la lemn, foarte bine întreținut, camera spațioasă, nu seamănă cu nicio cameră de hotel în care am mai stat. Totul era aranjat cu bun gust. Totul era de calitate. Țesăturile din cele mai fine si mai

arc-8

luxoase. Mi-a zis un băiat care lucrează în hotel că peste tot o să găsești țesături englezești și bumbac egiptean. Atmosfera era foarte intimă. Nu simțeam că sunt musafir într-un hotel. Mă simțeam ca la mine acasă. Bine, doar că eu acasă nu am mobilier masiv din lemn scump și țesături fine. Și nici o cadă cum am văzut la ei. Hă hă!. Și nici aer condiționat. Băi, am fost prin multe hoteluri. În mare parte din ele am avut aer condiționat în cameră. Dar, în nicio cameră mirosul nu era atât de proaspăt ca acolo! Mă gândesc că schimbă filtrele alea atât de des încât nu apucă nici să se uzeze. Nu știu. Dar ți-am spus… miros de îmbâcsit, alergii… nu există așa ceva la ei! N-ai să vezi!

     -Bine, frate, dar zi-mi ceva despre training. Lasă hotelul!

     -Lasă-l, mă, încolo de training! Fii atent aici. Ăștia de la firmă, ne-au plătit un fel de all inclusive. Am avut acces la SPA-ul hotelului. Saună și jacuzzi o dată pe zi, la sfârșitul programului. Prietene, ca-n rai! Îți jur! Păi când am intrat la saună, am simțit că mi se taie picioarele! Am fost eu, Corina, Mery și Paulaș. Băi, curgea apa de pe noi ca de la robinet. Paulaș mai avea puțin și leșina. Ne-am spart de râs pe seama lui. Foarte mișto și la jacuzzi. Prima dată în viața mea când am intrat într-un jacuzzi. Mă vedeam deja în filmele cu bogătani de la Hollywood! Foarte mișto! Mobilierul ales cu gust, totul era de calitate, ce să mai zic… a meritat fiecare bănut pe care l-au cheltuit șefii pentru noi! :))

arc-15

     -Bun, din ce-mi dau aici seama, tu ai stat mai mult să studiezi hotelul decât să înveți ceva…

     -Huoooo, măăă! Ce ai? Ești ca maică-mea! Nu am stat doar să studiez hotelul! Am făcut și instruire. Ședințele se țineau în sala de conferință a hotelului, una din cele 5 săli de conferință. Se numea… Sala Triomphe. Încăpeau lejer 40 de persoane acolo. Bă, dotați până-n măduva oaselor! Proiector, ecran, flipchart, wifi-și nu wifi de ăla de avem noi la muncă…dacă se conectează mai mult de 10 persoane pică rețeaua! Net serios, frate! Nu te făceai de râs în sală că ți-a picat netul în mijlocul prezentării! Sala arăta foarte mișto! Foarte luminoasă, era personalizabilă, în funcție de preferințele utilizatorilor. O fază tare s-a întâmplat și acolo. Doru, trainerul central a venit cu un casetofon de ăla vechi, cu stație triumphîncorporată și cu microfon. Sanchi, să se-audă bine în sală. Când a văzut ce sonorizare ne-au pus la dispoziție cei de la hotel în sală, s-a înroșit la față și s-a fâstâcit. Săracul era obișnuit cu traianingurile din sălile de reuniune de la noi, unde te rugai de ăia de la întreținere să dea drumul la curent pe prize. :))

Angajații hotelului erau atât de amabili, bă…Închipuie-ți… am întrebat o domnișoară unde era jacuzzi-ul… M-a luat de mână și m-a dus până acolo. Am rămas mut. Putea pur și simplu să-mi explice, dar a preferat să meargă cu mine până la ușă ca să se asigure că am ajuns unde trebuie. La plecare, luni dimineață ne-au mulțumit că i-am ales pe noi pentru cazare și eveniment. Până să apucăm noi să vorbim să îi cerem o firmă de taxi, deja aveam șase mașini în fața hotelului pregătite. Nu știu, ori trainerii i-au rugat de dimineață să cheme taxiuri, ori s-au gândit ei din proprie inițiativă. Însă a fost o chestie super mișto. Mai ales că afară era o vreme câinoasă de nu-ți venea să ieși din hotel nici cu arcanul. Bă, mi-a plăcut foarte mult trainingul ăsta! Mi-a plăcut foarte mult hotelul și felul în care s-au purtat oamenii cu mine! E, de departe, una din cele mai bune optiuni de cazare în București!

residence-hotels-mic

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2016.

 

Publicat în Super Blog

Patru surori tușate

     -Bună dimineața, doamnelor! Ce faceți astăzi?

     -Cum ce facem? Ce facem în fiecare zi. Muncim! Ștampilăm documente, certificate de garanție, fișe de service și altele.

GAGA:     -Daa… vouă vă este ușor! Voi în fiecare zi aveți de muncă. Eu nu prea fac nimic…mi se usucă tușul pe plăcuța de text. Sunt tristă. Nu am mai anulat o garanție de săptămâni…

 CAVI:    -Ei, hai! Eu în locul tău aș fi bucuroasă că ai parte de atâta timp liber! Uită-te la noi, toată ziua sute de stampilări…uită-te cum arăt eu! Nu ratez niciun document! Pe fiecare în parte trebuie să-mi las amprenta.

  DATI:   -Tu vorbești? Măcar pe tine nu te încurcă șeful. Noi două mereu avem bătăi de cap. E greu să fii ștampilă geamănă. Cum greșește șeful și ștampilează invers, cum se enervează și trece cu pixul peste amprenta noastră. Ce-o fi atât de greu? Întâi ștampila de intrare, apoi ștampila de ieșire! Degeaba ne-a pus etichetele alea că tot ne încurcă.

      -Fetelor, stați că m-ați zăpăcit de tot! Haideți s-o luăm într-o ordine, frumos. Prezentați-vă frumos, să știe și telespectatorii noștri cine sunteți și ce faceți voi aici.new-printer-20

GAGA:     -Eu sunt GAGA, o ștampilă pe care șeful uită să o mai folosească. Eu anulez garanțiile oamenilor care nu știu să-și folosească produsele. Vin din familia New Printer 20. Șeful a ales pentru mine o plăcuță de text simplă, care spune doar atât: GARANȚIE ANULATĂ. Cu roșu! Ca să iasă în evidență și să fie cât mai categoric mesajul.

printer-dateDATI:      -Noi suntem două ștampile gemene. S 260 Date stamp este familia din care venim. Pe noi ne-a ales șeful ca să imprime pe certificatele de garanție data la care a intrat un produs la el în service și data la care iese. Singura diferență dintre noi este plăcuța de text. Pe a mea este scris INTRAT iar pe al surorii mele scrie IEȘIT. Avem și semne distinctive pe suport, dar șeful tot ne încurcă. Și de asta suntem mai mereu triste.

CAVI:     -Eu sunt cea mai stresată ștampilă. CAVI mă numesc și șeful mi-a făcut o plăcuță frumoasă cu numele service-ului, adresa și numărul lui de telefon. Îți dai seama că aproape orice document trece prin mâna mea. Eu sunt cea mai importantă, aș putea zice. M-a ales șeful din familia New Printer 40. M-a ales din gama Green Line (ștampile din materiale reciclabile și sustenabile) pentru ca iubește foarte mult verdele, pentru că îi place să protejeze natura și pentru că mă iubește și pe mine, bineînțeles! Toate suntem ștampile marca Colop, asta e bine de știut. Suntem surori.

new-printer-40

     -Bun, acum că v-am cunoscut, o să vă întreb așa, direct: Ce faceți voi aici toată ziua? Cum trece o zi normală în rândul ștampilelor lui Costică?

CAVI:     -Păi, șeful în fiecare dimineață scoate la imprimantă o fișă de lucru zilnică. Acolo sunt trecute toate intervențiile din ziua precedentă. Fișa aia am înțeles că este trimisă undeva, de unde șeful primește bani. Nu cunosc detalii. Dar știu că în josul paginii eu sunt cea care își lasă amprenta și apoi șeful semnează frumos. După asta, le ia pe gemenele DATI și le schimbă data. În fiecare zi, face același lucru. O singură dată a uitat să o schimbe și a fost foarte supărat… E greu să lucrezi cu o datieră. Dar cu două!colop-intrat-iesit

Apoi, încep să apară produsele. Un telefon, alt telefon, un laptop, un televizor, o mașină de pâine, un uscător de păr… Șeful le împarte băieților, pe departamente unde, colega mea DATI de intrare se pune la treabă. Ștampilează frumos fiecare certificat de garanție cu data la care a intrat în service produsul respectiv. În timp ce băieții de la tehnic „bijuteresc” pe la produse, DATI de ieșire mai ștampilează câte un certificat. Ăsta e semn că au terminat treaba la produsul respectiv și că urmează să ștampilez și eu o fișă de service. Atunci e mare bucurie pentru mine. Uneori vine și sora GAGA cu tușul ei roșu și ștampilează lângă mine. Ea, de obicei nu prea se uită unde își lasă amprenta. Pur și simplu găsește un spațiu pe hârtie și ștampilează grav: GARANȚIE ANULATĂ. Apoi șeful semnează la fel de grav.

garantie-anulata

GAGA:     -Fetelor, țineți minte ziua aia când șeful a râs atât de tare uitându-se la un casetofon încât era să cadă de pe scaun? I-a chemat și pe băieții de la tehnic și-au râs un sfert de oră de se prăpădeau! :)) Cu câtă poftă m-a luat atunci de pe masă și m-a pus să ștampilez certificatul ăla! Doamne, am crezut că-mi sparge suportul de tare ce m-a izbit!

CAVI:     -Da, știm. Ținem minte. A fost o zi frumoasă. Toată lumea a fost binedispusă în ziua aia. Hai să povestim mai departe. În fiecare zi, pe la amiază, șeful ne adună pe toate în tăvița lui de sticlă și ne dă tuș. Chiar dacă avem, chiar dacă nu avem nevoie, măcat 2-3 picături de tuș tot ne pune. Are grija de noi șeful, să nu rămânem uscate. După asta, începe să ne testeze pe o coală de hârtie. Ștampilează în neștire cu toate până vede el că totul e în regulă. Nu-i place nici să fim uscate ca să nu se vadă amprenta, dar nici să fim prea îmbibate în tuș ca să rămână udă foaia.

Pe urmă trecem la treabă din nou. Ștampile în josul paginii pe fișe de service, pe facturi sau pe alte documente, ștampile cu data intrării sau a ieșirii din service…pe ici pe colo, GAGA își lasă roșul imprimat pe certificate( GAGA e cel mai dezordonat printer, să știi. Ea se așează oriunde. Nu contează. Ștampilă să fie pe foaie.)

GAGA:     -Asta nu e dezordine. Ăsta e un privilegiu, să știi. Când ți se dă libertatea de a alege unde să ștampilezi, e un sentiment foarte încântător! Eu nu sunt obligată să mă limitez la un spațiu predefinit, special destinat ștampilei. Eu ștampilez unde vreau.

CAVI:     -Bine, bine! E un privilegiu. Seara se termină plicticos. Șeful le pune în sertar pe prietenele mele și apoi printează de la calculator un alt document. Un fel de borderou în care sunt trecute adresele clienților de la care au venit produsele care trebuiesc expediate în ziua următoare. Mă ia frumos în mână și ștampilează pentru ultima dată pe ziua respectivă după care duce foaia undeva. Nu mă întreba unde, că nu știu.

service-costica

     -Fetelor, dacă ați putea fi altceva într-o zi… ce ați alege să fiți?

GAGA:     Păi, eu aș vrea să fiu…

     –Costicăă! Ce faci aici? Iar te joci cu ștampilele lui taică-tu? De câte ori ți-a spus că nu ai voie să te joci cu ele? Astea nu-s jucării. Sunt lucruri serioase! Sunt scumpe! Dacă strici vreuna nu-și mai poate face treaba! Hai, îmbracă-te că mergem la bunica! Repede!

     -Îmi pare rău, doamnelor! Trebuie să vă las. Mama mă zorește. Dar ne vedem mâine când vin la tata la muncă și continuăm discuția, da? Hai, treceți în sertar și să fiți cuminți! Pa!

*surse foto: colop.ro

*surse printscreen: online.colop.ro

                                      Articol scris pentru proba nr 5 din Super Blog 2016

 

 

 

 

 

Publicat în Super Blog

Ce-ai tradus, Dorele?

     -La sfârșitul anului, vom da o testare ante-examen. Subiectele vor fi din cartea pe care v-am recomandat să o citiți. Cine nu ia minim nota 5 la testarea asta, poate să nu se mai prezinte la examen. Aveți șase luni la dispoziție să căutați „Case Files Surgery„, să o citiți, să o învățați și să o înțelegeți. Nu accept scuze de genul: „Nu am găsit-o pe nicăieri.”. Persoanele care nu reușesc să o cumpere, îmi pot cere mie să le împrumut varianta în limba engleză a cărții să o xeroxeze. Mai departe, vă descurcați că sunteți băieți mari, cu pretenții de viitori medici. La revedere!

Așa a început al doilea semestru din anul al treilea de facultate. Studenții au părăsit amfiteatrul buimăciți de vestea testării. Unii scârâțâiau înjurături printre dinți, alții își făceau planuri să caute pe la studenții de ani mai mari, doar eu și cu Doru ne-am oprit lângă ușă așteptând să iasă profu’.

     -Dom’ profesor, putem să vă rugăm să ne împrumutați și nouă cartea să o xeroxăm? Decât să pierdem vremea să o căutăm, mai bine o luăm așa cum este, chiar și în limba engleză și vedem noi cum ne descurcăm mai departe.

     -Sigur, poftiți cu mine în cabinet. O să vă rog să mi-o returnați tot astăzi. Faceți copiile repede pentru că este posibil să mi-o ceară și alți studenți.

…………………………………………………………………………………………………………………

După ce ne-am făcut copiile noastre, ne-am despărțit și nu am mai discutat despre carte. Lunile au trecut la rând și ne-am văzut destul de repede față în față cu foaia de testare pe care stăteau așternute douăzeci și șase de întrebări, toate din minunata carte. M-am uitat la Doru, el s-a uitat la mine și ne-am apucat de scris. Pixurile mergeau pe foaie destul de repede. Aproape ne întreceam la răspunsuri. După două ore de scris am lăsat amândoi foile pe biroul profului și am plecat să ne răcorim la o bere.

     -Ce ai făcut?domeniu_medicina_si_farmacie_swiss_solutions

     -Tot! Mă aștept să iau notă mare. Tu?

     -Și eu am răspuns la toate întrebările. Sper că am răspuns și bine.

…………………………………………………………………………………………………………………..

După o săptămână, bucuria din ochii mei contrasta cu disperarea din ai lui. La afișarea rezultatelor, nota 3.25 l-a lovit ca o bâtă direct in moalele capului.

     -Cum se poate? Ai zis că ai scris tot! Te-am văzut cu ochii mei cum ai umplut 5 foi. El vrea să spună că aproape nimic nu a fost corect?

     -Nu știu, am învățat cartea aia ca pe Tatăl nostru. La orice oră mă trezeai, îți recitam de la orice pagină, orice capitol, orice paragraf. Orice îmi cereai de oriunde. Nu știu ce s-a întâmplat. O să fac o contestație și-o să-i cer explicații.

Zis și făcut. A doua zi, din cabinetul profului, Doru ieșea cu o falcă-n cer și cu una-n pământ înjurând așa cum nu l-am văzut de la ultimul meci al României la fotbal.

     -Ce-a zis? De ce ești nervos?

     -Nu pe el sunt nervos. Are dreptate. Am scris numai prostii. Dar am scris numai prostii pentru ca am învățat numai prostii.

     -Cum adică ai învățat prostii? Păi nu ai învățat de pe carte? Aceleași lucruri le-am învățat și eu. Cum e posibil?

     -Ei, uite că este posibil. Când am plecat de la xerox în ziua aia, am mers direct în cămin la un prieten de-al meu, student în anul 3 la engleză și l-am rugat să mă ajute cu traducerea. I-am lăsat cartea și după o săptămână m-a chemat să-mi iau cartea tradusă. Și apoi m-am apucat de citit și de învățat. Dar, aparent, traducerea lui nu a fost tocmai corectă. Termenii medicali, medicația, instrumentarul, chiar și procedeele au fost traduse total greșit. Mă duc în cămin și-i arăt eu lui să-și bată joc de mine!

     -Stai calm, că nu e vina lui. Adică, este…dar e și vina ta. Ce ți-a trecut prin cap când ai rugat o persoană neexperimentată să-ți facă traduceri medicale? Omul probabil este as la engleza comună, de unde să știe el termenii ăștia de specialitate?

     -Trebuia să îmi spună că nu se pricepe. Nu să-mi dea o carte tradusă greșit. Adică, traducerea este oarecum corectă. Doar că în contextul medical dat, cuvintele aveau înțelesuri complet diferite. Dar tu cum ai făcut? Ai învățat-o așa, în engleză?  Cum de ai luat 9 și ceva?

     -Nu, și eu am tradus cartea. Dar am apelat la specialiști.  Am căutat pe net un birou de traduceri medicale în București și am găsit o firmă care face traduceri specializate pe mai multe domenii. Au vreo doișpe ani vechime și o echipă super competentă de traducători profesioniști, specializați pe domenii ca: auto, afaceri, legislație, inginerie, IT, marketing și, bineînțeles, medicină. Așa că le-am dat lor cartea și ei au făcut totul!

     -Bine, frățică…și mie nu ai putut să-mi spui? Făceam banii bara-bara și aveam amândoi traducerea corectă. M-ai lăsat să-și bată ăla joc de mine cu traducerea lui de grădiniță. Mă miram eu cum de nu întâlneam termeni de specialitate mai deloc în carte. Dar m-am gândit că poate a vrut omul s-o scrie mai pe înțelesul nostru…

     -Păi am vrut să-ți spun. Dar când te-am întrebat cum faci cu traducerea ai zis că rezolvi. Așa că te-am lăsat în pace. Chiar îmi pare rău. Dar, ia zi… ce ți-a zis profu’? Te lasă în examen? Sau te cheamă în restanțe?

     -După ce mi-a arătat cât de proastă a fost lucrarea, i-am explicat ce și cum. A stat puțin și s-a gândit și mi-a spus că îmi mai dă o șansă peste o săptămână. Mi-a zis să-mi fac rost de traducerea corectă și să învăț Dumnezeiește. Cică dacă iau sub 9 îmi trece nota de la prima testare și nu mă primește în examen.

     -Auzi, ia de-aici cartea mea. Citește din ea. Nu mai ai timp să te duci la traduceri. Pune mâna și învață foarte bine iar pe viitor, pentru binele tău, dacă te mai întâlnești cu situații de astea, să știi că pe Carol 1, la numărul 65 găsești Agenția de traduceri Swiss Solutions. O să-ți dau altă dată detaliile complete. Acum hai să bem o bere rece și să-ți dau cartea ca să te apuci de învățat.

swiss-solutions

 

                                           Articol scris pentru Proba nr 4 din Super Blog 2016

Publicat în Super Blog

Visul unei băi cu spumă…

     Unde sunt? Ce-i locul ăsta? Ce-i cu oamenii ăștia? Zici că sunt din 1700. Ce ținute amuzante! Uite-l pe ăsta ce pantaloni de clovn trist are! Ce-o fi cu ei? Sunt pe un platou de filmare? Cum am ajuns aici? Ia staaai! Cand am adormit lucram la…. Nu se poaate! Nu, nu nuuuu! Mașina timpului! Funcționeazăă! Am reușit! Am călătorit înapoi în timp! Repede, să verific pe timeometru să văd unde sunt…..1743, poziționare geografică: Europa, spațiul României, Moldova, Iași, bulevardul Independenței. Care bulevard, nene? Asta-i abia o uliță înfundată. Aaaa, uitee! Mănăstirea Golia! Abia construită acum vreo 80 de ani! Ce frumoasă este!

     Ce prost am fost că nu mi-am luat cu mine aparatul foto. Oare ar fi funcționat în epoca asta? Ar fi supraviețuit călătoriei în timp? Sigur ar fi supraviețuit. Dacă celulele umane au reușit, sigur ar fi reușit și niște bucăți de plastic. Ce bine era dacă-l aveam cu mine… făceam niște fotografii demne de Pulitzer! Eh, asta este! În lipsă de echipament, o să fac niște plimbări prin oraș. Uite, aici ar trebui să se construiască Palatul Culturii. Acum încă mai este Curtea Domnească… Hehe… Moldova Mall… acum, un câmp cu multe căsuțe sărăcăcioase… da, ce-i cu toți oamenii ăștia? Toți se scarpină în cap… Or avea „chiriași” de-ăia? Ia să mă dau mai aproape… mmmmnu. Nu-s chiriași. E mătreață. Toată lumea e plină de mătreață… Oare cu ce s-or spăla pe cap de-au ajuns în halul ăsta? Să-ntreb pe cineva, oare? Offf, ar trebui să-i ajut cumva. Dar cum?

     Aș putea inventa un șampon antimătreață, dar nu am aici nimic ce aș putea folosi. Toate lecțiile mele de chimie sunt inutile fără aparatura necesară. Dacă aș fi avut laboratorul de acasă… Abia peste vreo sută și ceva de ani o să descopere cineva ciuperca Malassezia, care provoacă mătreața. Ar trebui să fie un produs ușor de folosit. Ceva care să nu dea bătaie de cap. Oamenii ăștia nu sunt obișnuiți cu regulile moderne de igienă. Ar trebui să scot un șampon pe care să-l utilizeze de maxim 3 ori pe săptămână…  Dacă aș putea face rost de câteva ingrediente, aș reuși să incropesc o formulă care să-i ajute să scape de probleme… Să vedem: Zinc Pytithione, Octopirox…cu astea ar trebui să scape de ciupercă. Mi-ar mai trebui niște Biocapigen cu care ar trebui să se regleze secreția de sebuum, acid salicilic și dipotassium glycyrrhizate (trebuie să aibă și ceva cu efect calmant; uite-i cum se scarpină, săracii)…niscaiva plante parfumate pentru un miros plăcut…și șamponul ar fi gata! Bine, mi-ar mai trebui încă o grămadă de ingrediente pe care sigur le-aș găsi…sau aș putea găsi ceva înlocuitori naturali.

     Dacă aș reuși, aș fi salvatorul lor! Probabil m-ar numi doctor în frumusețe. Hă hă! Cum ar fi să rămân în secolul 18 și să înființez acum o companie de produse de îngrijire? Probabil aș ajunge cel mai bogat om de pe Pământ! Aș putea crea prima linie de produse dermatocosmetice din țară! Ba din lume, cel mai probabil!

     Off, ar trebui să mă întorc în viitor să îmi aduc toate cele necesare. Chiar vreau să fac ceva pentru oamenii ăștia. Vreau să-i ajut! Auch, începe ploaia… ar trebui să mă adăpos….

     -Ceee….Cee faaaaciii? Îmi bagi dușul în ochi, nu vezi?! Oprește-te! De ce faci asta??

     -Ce-i cu tine, amărâtule? Ai adormit în cadă cu șamponul în cap! Ar fi trebuit să te vezi ce zâmbet tâmp aveai! Ce visai atât de frumos?

     -Să nu mai faci așa ceva niciodată! Visam că lucram la inventarea  mașinii timpului și am adormit. Iar când m-am trezit, călătorisem în secolul XVIII. Acolo lumea era plină de mătreață și voiam să inventez un șampon care să le rezolve problema. Așteptam să acționeze șamponul și de plictiseală m-am apucat să citesc eticheta. Și m-am trezit în Iași, pe la o mie șapte sute și ceva căutând să inventez primul șampon antimătreață…

     -Doaaaaamne! Tu nu ești normal! Adormi în cadă, visezi călătorii în timp și invenții dermatocosmetice! Și mai strângi și sticla aia de șampon la piept de parc-ar fi o comoară! Am impresia că te-ai îndrăgostit de produsele Farmec! Am mai auzit eu oameni care să iubească branduri și produse cosmetice în moduri excesive…dar să adoarmă cu ele în brațe în cadă… Asta-i un lucru total nou pentru mine. Ha ha! Stai să vezi când le-oi povesti fetelor! O să avem motiv să râdem de tine un an de-acum încolo, prințesă! Ha! ha! ha!

     -Dacă o să spui cumva ce-am discutat aici în baie, îți jur că nu te fac parteneră la noua mea companie de produse cosmetice din secolul XVIII!

                                           Articol scris pentru proba 3 din Super Blog 2016

Publicat în Super Blog

Vacanță întârziată de 1 Decembrie

     Toată lumea a primit liber de 1 decembrie. Toaaată lumea! Mai puțin eu. „Am nevoie de tine aici!”, a zis șeful… Ar trebui să-mi dea un bonus consisent! Toți o să meargă să petreacă de Ziua Națională cu mici, cu țuică, cu fasole și ciolan…fraierul o să stea la muncă lângă șef, să întocmească rapoarte pentru audit! Cine m-a pus să-i arăt că știu, că sunt bun, că poate avea bază în mine?

     Cică îmi dă liber săptămâna următoare. Mulțumesc frumos, mișto! Da’ ce să fac eu atunci? Toată lumea o să fie deja la muncă înapoi, o să povestească ce-au făcut, cum s-au distrat de 1 decembrie. Eu… o să stau acasă în fața televizorului. Daaaar, o să fiu liber o săptămână, nu o zi ca restul… Măcar asta mă încântă. O săptămână liberă, plătită. Drept mulțumire pentru că-i fac rapoartele…

     Offf, de-ar fi acasă Dana… aș ieși cu ea la bar, aș petrece zilele la cinema, am sta până târziu în noapte și-am juca jocuri stupide pentru copii de 7-12 ani… Dar ea e plecată la Berlin. Mutată permanent cu cățel și cu purcel la Biroul Central. Cine m-a pus să renunț la Master? Eram și eu cu ea acolo. Nu îl trimitea șeful pe papagalul ăla de Paul. Dar, de! Nu eram compatibil cu postul… Ia stai așa! Păi de ce să nu-i fac o vizită la Berlin? Timp am berechet, acasă nu am ce face… parc-ar merge o vacanță europeană de câteva zile…

………………….

     După ce am pus toate detaliile la punct cu Dana și-am stabilit că ne vedem, e timpul să caut și transport. Că doar nu m-oi duce pe jos până la Berlin. Mi-a spus ea că la plecare a prins un zbor ieftin de la Ryanair. Am auzit de ei. Au curse prin toată Europa și știu că oferă zboruri economice, dar nu fac rabat de la calitatea serviciilor. Am văzut recent o știre că urmează să-și dubleze numărul de avioane. E alegerea perfectă pentru un city break low cost!

     Intru pe site-ul lor și caut zboruri către Berlin pentru perioada concediului meu. Ideea de bază a fost să fie un concediu scurt, de 3-4 zile, dar Dumnezeu mi-e martor că aș sta acolo cu Dana pentru toată viața dacă mi-ar cere. Am găsit o ofertă foarte tare pentru 4-7 decembrie. Dus-întors la doar șaișpe euro! Ești nebun? Păi șaișpe euro costă drumul de la București la Iași cu trenul! (Ba, mai mult chiar). Ryanair mi-a adus Berlinul mai aproape decăt casa părintească! He he! ryan

                                                             sursă: ryanair.com/ro

      Mă întreabă dacă vreau să-mi rezerv și-un loc anume. Prietene, și pe aripa avionului dacă mă duci eu sunt fericit! Când știu că la Sosiri în Berlin mă așteaptă ea, nu mă interseaza pe ce loc mă aflu în avion. Dar e bine de știut că pentru câțiva euro în Screenshot_2016-10-10-12-06-22.pngplus poți să-ți alegi locul în avion. Văd că oferă gratuit și transportul pentru maxim 2 bagaje. Mulțumesc frumos, băieți, dar 2 perechi de pantaloni, 3 tricouri, geaca de pe mine, și cele câteva articole de lenjerie încap numai bine într-o geantă de mână. Bașca, am loc și pentru laptop și cadoul pentru Dana.  Fac economie la cărat. Nu-mi place să plec în concediu cu șifonierul după mine. Fac totalul, achit cu cardul, printez biletele și aștept cuminte ziua plecării.

     Bună treaba asta cu Ryanair! Zboruri ieftine, în toată Europa, sistem de rezervări rapid și ușor de utilizat, au chiar și aplicația mobilă Ryanair. Cum ar spune englezu’: „This one is a keeper!” Nu se știe niciodată când mai am nevoie de ei!

     O sun pe Dana și-i spun că e totul pregătit. O aud prin telefon cum țipă de bucurie și apoi începe să-mi spună locurile prin care vrea să mă ducă. Brandenburg Gate, Muzeul Pergamon, Catedrala din Berlin și, bineînțeles, berăriile lor renumite! Cine-ar putea ajunge la Berlin fără să guste zecile sau, poate sutele de sortimente de bere pe care le oferă nemții?

sursă:                                                                        sursă:

Ciner-ar fi crezut că un concediu forțat, într-o perioadă nedorită s-ar fi putut transforma într-o vacanță de vis? Mulțumesc frumos, șefule! Trăiască! Ești the best!

Articol scris pentru proba 2 din Super Blog 2016