Publicat în Altele

RCS-RDS sucks! (Sau, cum să-ți fută meciul niște angajați corporatiști cu durere-n pulă, de clienți…)

Salut!

     Nu scriu prea des articole, mai ales de genul ăsta, însă acum sunt cu nervii întinși la maxim și chiar am nevoie să spun tuturor căcatul prin care mă fac cei de la RCS-RDS să trec în perioada asta.

rds

      Treaba e simplă. Pe 20 și ceva aprilie, îmi băteau la ușa casei niște băieței cu rucsăcei în spinare, aducându-mi vestea cea mare că RDS-ul și-a extins rețeaua de fibră optică până la noi, la Țărănoaia. M-am simțit ca în Ajun de Crăciun când îmi vin colindători la ușă și-mi cântă „O, ce veste minunată!”. Am discutat cu ei, am semnat un precontract pentru internetul cel mai șucar (ăla de 1 GIGA) și televiziune prin cablu, la fel, „full option” și-am așteptat cumințel acasă până la 3 săptămâni (cât au spus ei că durează până începe cablarea). După ce-au trecut 4 din cele 3 săptămâni am început să-mi pun întrebări. Timpul a trecut, oamenii n-au venit cu fibra la poartă. Și de-aici a început aventura mea cu operatorii incompetenți RCS-RDS.

     Primul apel l-am efectuat pe 23 mai. I-am explicat unui băiețică foarte săritor ce problemă am, el a analizat situația și mi-a dat verdictul: Nu exista nicio cerere înregistrată pe numele meu pentru un nou abonament. Buuuuun! Asta înseamnă că băieții care-au venit cu colinda prin sat nu și-au făcut treaba. Nu? Binevoitor, individul de la celălalt capăt al telefonului mi-a înregistrat cererea pentru conectare și asta a fost. Nimic în plus.

     Am mai așteptat alte 2 săptămâni, până când, într-o zi, între 2 și 5 iunie am sunat din nou să întreb ce-i mai reține de data asta. Deja, în jurul meu, vecinii se pregăteau de vizita cabliștilor. Eu n-aveam nicio idee. De dincolo de fir, o domniță amabilă mă informează ca a găsit cererea mea, dar că există o problemă cu un abonament mai vechi al meu, de prin 2010, la care aveam de plată 2 facturi (vreo 50 de lei) și că, instalarea o să se facă imediat ce-mi achit facturile alea restante. Buuun! Bine, tanti! Da’ nu putea colegul de pe 23 mai, sau alți colegi să mă sune și să-mi spună treaba asta? A trebuit să sun eu și să mă milogesc la voi? Asta e ideea voastră de a veni în întâmpinarea clientului? Vă doare-n cur de clienții noi și așteptați să vină ei la voi, în genunchi, pupându-vă picioarele?

Trec și peste asta, merg la casierie și achit datoria fără comentarii, că doar aveam nevoie de țeava de net în casă, ce naiba! Cu factura restantă plătită și cu gândul împăcat că nu sunt un om cu datorii, mă îndrept spre casă, timp în care zic: „Hai să-i sun pe oameni, să-i anunț că mi-am plătit codița ca să vină cu firu’ și la mine-n ogradă.” Îi anunț pe indivizi, ăia-mi mulțumesc, civilizat și mă asigură că în maxim o săptămână treaba se rezolvă. Mai trec niscaiva zile… (zile-săptămâni!!!) și pe mine tot nu m-a sunat nimeni să m-anunțe că vine netul. Între timp, în jurul meu toți vecinii au deja internet de mare viteză, cablu tv, telefoane, tablete, draci, laci, numai eu stau ca prostul și mă rog de niște nenorociți să-mi ia și mie banii.

     Căcat! Sătul de așteptare, azi îmi fac curaj și sun din nou la ei. Dau de o altă domniță care, după ce face și ea alte verificări pe solicitare, îmi spune foarte calm: Păi, dumneavoastră figurați cu echipamente nepredate din contractul anterior. Antena satelit, receiverul și cartela. Până nu le predați pe alea, nu putem să demarăm noul contract. Păi bine, măă, duduie! Da când am sunat pe 23 mai și la începutul lui iunie, de ce căcat nu mi-a spus nimeni și treaba asta?? De ce naiba trebuie să vă sun eu de fiecare dată ca să aflu câte ceva? Când mi-ai spus că ți-s dator cu cinjdelei, nu puteai să-mi spui că am și o grămadă de fiare să-ți dau? Și de unde căcat să-ți dau eu acum, după atâția ani deșeurile alea electronice? Sunteți tâmpiți, sau sunteți tâmpiți?

     Bineînțeles, acum duduia îmi recomandă să merg într-un shop RCS-RDS ca să discut cu cei de acolo situația, spunându-mi că, oricum acolo se poate rezolva mai repede decât printr-o cerere telefonică sau online. Hai, să mori tu! În secolul vitezei 21, când toată lumea se axează pe online, voi recomandați clienților excursii până la sediile voastre? Again: Sunteți tâmpiți, sau sunteți tâmpiți?  O întreb orientativ cam cât aș avea de plată pentru gunoaiele alea nereciclabile pe care nu mai am de unde sa le dau înapoi, bineînțeles și-mi arunca niște „rough numbers” care m-au făcut să mă gândesc dacă mai merită să mă chinui cu solicitarea asta de abonament: 20 de euro pentru cartelă (o bucată de plastic, de nici 10 cm), 70 de euro pe receiver( cutia aia pe care ți-o băgau în casă pe vremea când nu aveau habar de CI sau CI+ și vreo 70-80 de lei pe antenă. Ligheanul ăla din tablă proastă, zic ei, ar costa atâta. Mă întreb ce costuri ascunse mai au. Îmi închipui că o să trebuiască să plătesc vreo 40 de lei pe cablul ăla Euroscart, tot cam atâta sau mai mult pe telecomandă și vreo 50 de lei pe ăia 10 metri de cablu pe care-i aveam în casă la vremea aia.

     În condițiile astea, vă întreb pe voi: Vi se pare normal să se întâmple așa? Bun, înțeleg că oamenii vor să-și recupereze pagubele. Dar atâta dezinteres și atâta delăsare încât după 2 luni de când ai făcut prima cerere să reușești să-ți faci o imagine de ansamblu a situației (doar pentru că te-ai gândit tu să-i cauți și să le ceri informații)…vi se pare normal? Ăștia sunt oamenii care, după ce ai semnat contractul ăla, o să te fută la creier în fiecare lună în care întârzii plata abonamentului, ăștia sunt oamenii care o să te trateze cu același dispreț și aceeași superficialitate când o să ai o problemă tehnică și o să fii nevoit să-i suni. Înainte măcar, știai că făceau din căcat bici doar ca să te prostească să semnezi cu ei. Acum durerea-n cur față de clienți începe înca dinaintea semnării contractului.

     Eh, eu mi-am rezervat câteva zile în care să mă gândesc dacă mai merită să continui cu solicitarea, dacă merită să le plătesc câteva milioane bune pentru gunoaiele alea cărora ei le zic „echipament” și dacă merită să mă complic la un contract cu niște oameni care îmi provoacă deja atâta reticență și atâta greață că nici cu toate lămâile din frigider nu cred că-mi trece…

     Asta-i tot, băieți și fete! Citiți, dați și voi un share ca să vadă și alții la ce-ar putea să se aștepte dacă se gândesc să ceară un contract cu RCS-RDS.

     Noi ne mai citim prin zonă. Sunt curios dacă mai aveți și voi povești de genul ăsta cu cei de la RCS-RDS.

 

 

Publicat în Altele, Ne vedem la cinema!

Unde și ce puteți vedea la SFR

‘ello!

     Știți promisiunea aia că vin repede la voi cum aflu ceva nou? Ei bine…. pregătiți-vă de noutăți! Am tras cu urechea la organizatori și-am auzit că programul Festivalului SFR este complet și la dispoziția voastră.

     Așa că, începând de miercuri, 10 mai și până duminică pe 14 sunteți invitați la o serie impresionantă de evenimente dedicate cinematografiei românești.

     Înainte de a vă spune ce și când puteți vedea, trebuie să aflați UNDE se vor petrece toate, nu? Bun! Pentru că și asta veți afla tot de la mine, chiar acum.

locatii-sfr

     Ateneul, Teatrul Luceafărul, Palas Mall, Cafeneaua Piața Unirii, Teatrul fix și Casa de Cultură a Studenților vor fi locurile care vor găzdui toate evenimentele SFR din acest an. Pentru cei care nu sunt din Iași și vor să afle adresele punctelor mai sus menționate, Google Maps vă va fi de mare ajutor. 🙂 Glumesc, doar apăsați pe numele lor, mai sus și veți găsi harta cu localizarea exactă a fiecăruia.

     Acum că v-am trecut în revistă cine va găzdui evenimentul, să vă spun și ce vă așteaptă în fiecare din cele 5 zile, în fiecare din cele 6 locații.

      De exemplu, pe 10 mai, la Ateneu, pe la ora 19:00 veți putea participa la Gala 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile. Câteva ore mai devreme, la 13:00, să fim exacți, la Teatrul Luceafărul veți putea vedea filmul Zambet de soare(1987) în regia Elisabetei Bostan.

      Pe 11 mai, evenimentele se vor desfășura la toate cele 6 locații. Padureanca, Occident, Marti, după Crăciun, 6,9 pe scara Richter, Blestemul ariciului, sunt doar câteva din titlurile care vor rula în aceasta zi, pe secțiuni bine definite. Trebuie doar să vă alegeți filmele preferate și să fiți acolo. Puteți să mergeți de la o locație la alta cu ușurință. Au fost alese special una în proximitatea celeilalte pentru ca voi să nu pierdeți nimic.

      Vineri, 12 mai va fi o altă zi plină. Nu, nu e o exagerare. Va fi o zi plină. Din nou, în fiecare din cele 6 locații va fi forfotă mare, filme multe, filme de calitate.

      13 mai (nu e zi cu ghinion, chiar dacă e 13), vom putea vedea filme ca: A fost sau n-a fost, Probă de microfon, Ticăloșii sau Afacerea Est. Din nou, o multitudine de filme, în fiecare din cele 6 locații gazdă.

      O să fac o mică paranteză și o să vă spun și un mic secret: Pe toată durata Festivalului veți putea participa la o serie de evenimente permanente în diferite alte locații din Iași. Dacă veți studia programul evenimentului, veți descoperi mai multe.

     Ultima zi de Festival va fi la fel de agitată datorită numărului impresionant de filme ce vor rula, dar și datorită evenimentelor origanizate pe marginea Festivalului. Seara se va încheia grandios cu o Gală organizată în Grădina Palas unde vor fi premiați voluntarii SFR și cu un After Party de senzație la Teatrul FIX.

      De menționat este faptul că la cele mai multe dintre filme vor fi invitați oamenii care au muncit pentru crearea lor. Regizori sau actori importanți vor fi acolo împreună cu voi și vor putea să răspundă întrebărilor voastre. Dacă aveți curiozități, nedumeriri, întrebări tehnice sau pur și simplu vreți să faceți o poză cu ei, acesta este momentul!

      Programul complet îl găsiți pe site-ul festivalsfr.ro împreună cu toate informațiile necesare și orice noutăți.

      Sper că v-am stârnit curiozitatea și că ne vom vedea în număr cât mai mare la Festival. Eu mi-am încropit deja o listă destul de generoasă cu ecranizările la care vreau neapărat să ajung și sper să mă pot ține de ea.

       Bun, asta-i tot! Ne vedem la Cinema, nu?

Publicat în Altele, Ne vedem la cinema!

SFR: 50 de invitați, 50 de filme, 5 zile de film românesc

     De ceva vreme vă bat la cap cu Festivalul Serile Filmului Românesc de la Iași din 10-14 mai(anul ăsta). Știți voi, festivalul ăla dedicat cinematografiei românești care, anul ăsta este organizat în onoarea lui Cristian Mungiu.

     Așa cum promiteam, pe măsură ce aflu noutățile despre Festival vin să vi le spun și vouă. Ei bine, cea mai mare veste este aceea că, anul acesta organizatorii Festivalului ai decis să lase intrarea liberă la evenimente. Asta înseamnă că veți putea să participați la toate activitățile legate de SFR.

afis-general-page-001

 

     Așa cum anunță și afișul oficial de mai sus, anul acesta la Festival vom putea vedea 50 de producții, ne vom putea întâlni cu 50 de invitați, toate astea pe durata celor 5 zile de SFR.

     Anul acesta Serile Filmului Românesc se vor bucura de suportul unor parteneri de primă clasă. Începând cu Primăria Municipiului Iași care finanțează evenimentul, Ateneul din Iași care este partener cultural și postul de televiziune Prima TV care recomandă acest eveniment, lista celor care lucrează împreună cu Asociația Studenților Jurnaliști, inițiatorii acestui proiect, este completată de nume ca: HBO, Europa FM, FORD (care este și mașina oficială SFR), Univesitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, Palas și mulți alții. Lista completă a sponsorilor și partenerilor o puteți găsi aici.

     Cam atât pentru moment. Eu rămân cu urechile ciulite pe noutăți, voi rămâneți cu urechile ciulite pe mine și uite-așa, toată lumea află noutățile. Până atunci, să fiți cuminți și… ne vedem la Cinema!

 

 

Publicat în Altele, Super Blog

Laudă-mă… partenere că ți-oi da…

     Super Blog de primăvară s-a “aproape încheiat”. Deși am anunțat cu veselie participarea mea la competiție, planurile s-au schimbat (de fapt, de la început planul a fost să nu particip) și eu nu am scris nici măcar 5 cuvinte pentru sponsorii anunțați la această ediție. Până aici! La ultima probă am citit un enunț atât de alambicat și atât de dus cu pluta încât aproape m-a convins să particip și eu. De ce să particip? Simplu! Pentru că “de ce nu?”. Mi-am dat seama că un superblogger adevărat este ăla care n-are toți boii acasă. Și eu, sigur nu-i am. V-am spus că am fost scăpat în cap de mic? Nu v-am spus. M-a(m) aruncat din brațele sorămii mai mari de vreo 5 ori când eram mic. O dată m-a scăpat din leagăn (sau am sărit) de mi-am spart și capul de-a trebuit să-l bandajez cu o eșarfă.

     Olimpia (juriul și mămuca provocării din proba opșpe),  o femeie care se încadrează perfect în definiția superbloggerului (n-o periez, da’ nu-i frumos să vorbești urât despre ăla de-ți dă tainul), m-a convins prin proba ei să scriu și eu un articol. Mai bine mai târziu decât deloc, nu? Tot nu prea am avut eu voie sărbătorile astea de pască și drob din cauză de prea gras, măcar am timp și nerv pentru un articol, zic.

     Da, ce vrea de la noi (în)jurata? Păi vrea să facem din nou un articol-reclamă, doar că, de data asta noi să fim “halca de carne din galantar” iar partenerii Super Blog să fie pentru noi un fel de…”Gică Mondialul-ăla de pe plaja din Eforie cu porumbu’ și coceanu”. Ați înteles? Nu? Foarte bine! Asta era și ideea! Ce smântână să înțelegeți voi dacă eu n-am înțeles nimic? Recunosc, a fost prima dată când am citit textul probei cu DEX-ul într-un tab nou, pe calculator. Cu foaia lângă mine și cu cerințele Olimpiei în față, mă simțeam ca la BAC, la proba de la matematică de unde-am plecat cu creierii prăjiți și cu un nasture în stomac.

      Alege-ți un blogger partener sau un partener media și folosește-l ca să te promovezi pe tine însuți. Adicătelea să mi-i fac angajați fără simbrie și să-i pun să mă laude. Batâr așa să câștig și eu ceva de pe seama lor, nu? Treaba-i bună, da’  mai durează. Pe cine-aș putea alege să mă vorbească de bine? Botea-i om serios și dacă l-aș lua pe el m-ar bate la cap cu mâncarea lui sănătoasă, cu miercurea lui fără carne și cu alte astea. Deci, pică. L-aș lua pe Emil. Însă prin natura formelor noastre geometrice și prin stilurile noastre sucite, am părea ca doi clovni într-o cutie de porțelanuri. (Cum vine asta? Nici eu nu știu.) Plus de asta, într-o lume în care totul este în formă de chenar (am văzut asta într-o reclamă pe-un post TV), noi am fi două cercuri mari. Nu spun că nu-s frumoase cercurile da’ nu-s nici 4 ca la AUDI, nici 5 ca la Olimpiade, nici 1 singur să zicem că simbolizăm “Totul”.

     Ei, drăcie! Cine-ar fi crezut că-i atât de greu să-ți alegi un ajutor când vine vorba să-ți cauți lăudători? Mi-am umezit buricele degetelor și-am început să împăturesc ciorna pe care  reușisem să mâzgâlesc doar  dungi și bulinuțe. Bine, și niscaiva scene de filme pentru adulți, dar astea nu trebuiesc menționate. Vreau să arăt că sunt un blogger serios, totuși. Măcar celor care n-au apucat să mă cunoască până acum.

     Ar mai fi ei vreo 2-3 bloggeri pe-acolo pe care i-aș ruga să m-ajute da’ nu mi-s ei chiar prieteni. Cel mai probabil m-aș alege c-o ureche mușcată sau ceva de genul doar dacă i-aș aborda. Și, în plus, nici nu sunt bloggeri parteneri. Păcat, oamenii ăia și-au arătat de multe ori calitățile de „încondeiere”. Am fost și eu “victima” lor de câteva ori de-a lungul timpului. Era o răzbunare dulce să-i pun acum să vorbească și frumos, laudativ despre mine.

     Da’ uite că-i aproape subseară și am găsit și “candidatul” potrivit. Bianca e omul meu. Cu ea știu că o să fac treabă bună. De ce? Păi, avem mințile înfrățite. Ea e genul de om pentru care ori valorezi totul, ori nimic. Minciuna și falsitatea nu sunt o optiune pentru ea și pe lângă astea, are o calitate pe care doar la ea am găsit-o. Disprețul față de aceleași persoane. Ea ar ști să povestească frumos despre cât sunt de sucit, de nebun, de ciudățel, de „fugit de la lunatici”. Și toate astea, fără să mă pună într-o lumină proastă. Ea ar ști a etira esența din mine și s-o arate tuturor în toată splendoarea ei! Pentru că, nu-i așa? Sunt un splendid!

Aceste 777 de cuvinte de mai sus au fost scrise special pentru Olimpia și doar pentru Olimpia, la Spring Super Blog 2017 – nu neapărat respectând „mofturile” (în)juratei 😀

Publicat în Altele

iQOS.

     Salutare! Din start aș vrea să fie foarte clar că articolul ce urmează nu este un advertorial plătit și nici nu participă la vreun concurs. Ceea ce urmează să citiți este strict experiența mea personală cu un produs din tutun, aparent nou pe piața din România.

     Dispozitivul iQOS este, așa cum am zis și mai sus un produs din tutun creat ca un substitutor mai sănătos al țigărilor convenționale. Aflat la limita dintre țigara electronică și IMG_20170310_175052cea convețională, încă nu este reglementat din punct de vedere legal în România și, prin urmare, nu poate fi interzisă utilizarea lui în spațiile închise. Probabil acesta este primul argument care ar putea să convingă un fumător să-l încerce măcar. Nu? Cine nu știe cât de nașpa a devenit să mergi la o cafenea, să îți bei cafeaua, după care să ieși afară la fumat? Orice fumător s-a lovit de acest inconvenient cel puțin o dată în ultimul an după ce a intrat în vigoare noua lege a fumatului.

     Însă, pe lângă acest aspect, iQOS vine cu mult mai multe avantaje față de țigara convențională. O să le prezint, cât mai concret, pe fiecare în parte, mai jos în articol. Înainte de asta, aș vrea să precizez și să mă fac foarte bine înțeles că acest dispozitiv NU ESTE O SOLUȚIE PENTRU A TE LĂSA DE FUMAT!  Și, sub nicio formă, nu este o modalitate complet sănătoasă de a fuma. Deși, după cum veți vedea mai jos, prezintă ceva avantaje legate de sănătatea utilizatorului, rămâne un produs din tutun care dăunează sănătății.

Ce este iQOS?

     iQOS este ultima găselniță a celor de la Philip Morris împreună cu cei de la Marlboro în materie de fumat. O țigară care, cu greu se încadrează în categoria celor electronice datorită dispozitivelor pe care le folosești pentru a fuma, dar la fel de greu se poate încadra și la

țigări din tutun deoarece rezervele sau stickurile (țigările) conțin tutun natural. Ceea ce face aceste țigări să fie speciale este tehnologia Heatcontrol care presupune eliminareaIMG_20170310_173008 aprinderii (arderii) tutunului. Cu toții știm că, prin arderea țigării, în jur de 7000 de chimicale intră în corpul nostru atunci când fumăm. Chimicale din care nu voi menționa decât gudronul, cel mai cunoscut dușman al nostru. Cu iQOS, însă, tutunul este încălzit la o temperatură de aproximativ 400 de grade și, utilizatorul va inhala doar un abur (aerosol) obținut prin uscarea și extragerea umidității din tutun. Nicotina va fi prezentă în acest „abur” inhalat însă, spre deosebire de țigara clasică, mare parte din cele peste 7000 de substanțe nocive nu vor mai fi inhalate.  De aici și afirmația că iQOS este puțin mai sănătos decât țigara clasică.

IMG_20170310_173448

                     *așa arată un stick Heets pentru iQOS desfăcut.

     Însă nu este vorba doar de aceste stickuri. Pentru a fuma iQOS ai nevoie și de un IMG_20170310_173213dispozitiv în care aceste stickuri trebuiesc introduse. Acest dispozitiv electronic are în interior o lamelă ceramică, pe suprafața căreia găsim circuite electrice din metale prețioase (aur și argint) care încălzesc tutunul din stick. Acest dispozitiv are nevoie și de un încărcătIMG_20170310_174446or, neavând o autonomie foarte mare. Practic, după fiecare țigară fumată, el trebuie pus la încărcat. Încărcătorul respectiv, la rândul lui se pune la încărcat la priză, ca orice dispozitiv mobil(telefon, radio, mp3-player etc). Autonomia lui este de aproximativ 20 de țigări, ceea ce înseamnă că ai timp suficient ca să fumezi în liniște.

     Despre IQOS am auzit într-unul din magazinele din care obișnuiesc să-mi cumpăr țigările. O domnișoară mi l-a prezentat, mi l-a dat să-l încerc și asta a fost. Două luni mai târziu mi-am luat inima-n dinți și am zis să încerc schimbarea. Am profitat de promoția pe care o aveam și am achiziționat un kit complet IQOS care conținea 10 pachete de stickuri Heets, dipozitivul iQOS cu încărcătorul și alte accesorii (cablu de alimentare, adaptor de priză, o periuță pentru curățare și niște bețișoare cu alcool, de asemenea utilizate la curățarea dispozitivului). Acest kit m-a costat 200 de lei. Mulți ar spune că este o investiție destul de mare. Însă, judecând după faptul că mai bine de 2 săptămâni nu am mai dat bani pe alte țigări (da, de când am trecut pe iQOS am renunțat complet la țigările clasice), investiția a fost recuperată în aceste două săptămâni, practic, singura cheltuială în plus fiind prețul dispozitivului care, reieșit din pachet ar fi undeva la 30 de lei (costul stickurilor este de 17 lei/pachet-un pachet conține 20 de stickuri).

Ce avantaje mi-a adus iQOS?

     În 3 săptămâni de când am trecut pe iQOS am reușit să descopăr mai multe beneficii ale acestui tip de țigări. (Revin la mențiunea mea de mai sus și precizez că fumatul, chiar și cu iQOS reprezintă un risc de îmbolnăvire).

IMG_20170324_193512În primul rând, țigările iQOS reprezintă un mare avantaj prin prisma faptului că nu se mai produce scrum. Scrumiera mea nu a mai fost așa curată și frumos mirositoare de când am cumpărat-o (sau am primit-o… nu mai țin minte). De asemenea, mirosul urât, specific țigărilor clasice a dispărut aproape în totalitate. Mâna nu-mi mai miroase a țigară, hainele nu mai miros, în jurul meu nu se mai simte mirosul acela respingător. Diferența este atât de mare încât, la intrarea în casă, cineva m-a întrebat dacă m-am lăsat de fumat știind că eram un fumător înrăit și că fumam mereu la birou când stăteam la calculator.

     Un alt avantaj major al iQOS pe care l-am observat în tot acest timp este acela că nu mai sunt atât de obosit cum eram înainte. Alergarea după autobuz era o provocare extraordinar de mare pentru mine. Acum, se simte o diferență. Nu foarte mare, dar este. Probabil asta se datoreaza numarului mult mai mic de substanțe chimice inhalate în timpul actului fumării. Și pentru că mulți nu vor crede cele spuse, plecând de la clipul video de aici am decis să fac un mic experiment cu țigara iQOS. Rezultatele vorbesc de la sine. Vă asigur că totul este real și testările s-au făcut în exact același mod, cu exact aceleași produse.

Această prezentare necesită JavaScript.

Vizualizați pozele, analizați și luați singuri o decizie. Eu spun că rezultatul este destul de concludent.

Un alt avantaj pe care, de altfel l-am menționat puțin mai sus, este acela că este permisă utilizarea iQOS în spații închise. Am fost până acum la 2 cafenele diferite și în fiecare am fost informat că pot fuma în liniște dacă este iQOS. Ba ma mult, la una din cafenele, acest lucru era anunțat printr-un afiș mare, lipit pe ușă. Pentru noi, fumătorii aceasta este una din cele mai bune vești, aș putea spune. Sunteți de acord cu mine că este un chin și un disconfort enorm să bem cafeaua fără țigară sau, să fumăm o țigară fără o cafea. Ei bine, cel puțin pentru moment, ne putem reîntoarce la micile plăceri. Zic „pentru moment” deoarce cu siguranță se va trezi cineva să introducă un amendament la legea fumatului care să reglementeze și acest tip de țigări.

Un alt avantaj, de data asta, mai puțin important este acela că, pe pachetele de stickuri, Heets, cum se numesc ele, nu există acele imagini monstruoase pe care legile îi obligă producătorii de țigări să le afișeze. IMG_20170326_195749

Ce dezavantaje aduce iQOS?

     Ca orice produs, iQOS, inevitabil are și dezavantaje. O să încerc să vi le enumăr aici pe toate. Sau, măcar o mare parte din ele.

În primul rând, timpul de „pufăială” este limitat. Dacă de o țigară puteai trage mai mult timp ca să o lungești, iQOS-ul are un timp de funcționare de 6 minute (ori 14 fumuri). Oricare din cele două condiții este atinsă prima, dispozitivul se va opri în mod automat.

O altă parte negativă este aceea că timpul dintre 2 țigări este de minim 5 minute. Din cauză că dispozitivul iQOS trebuie pus la reîncărcat după prima utilizare (reîncărcare care durează 5 minute), utilizatorul nu va putea „suda” două sau mai multe țigări.

Un alt dezavantaj pe care l-ar putea reclama unii este acela că nu iese la fel de mult fum ca la o țigară clasică. Am prieteni care au declarat ca lor le place să scoată fum. Pentru ei, iQOS va fi, probabil o dezamăgire.

Faptul că, momentan nu se găsesc de cumpărat rezervele Heets la orice magazin, ar putea fi si acesta un inconvenient. N-ar vrea nimeni să rămână fără stickuri și să nu aibă de unde să le cumpere, nu?

Dacă se întâmplă să se strice dispozitivul electronic iQOS, deținătorul are posibilitatea să-l trimită la reparat/inlocuit datorită garanției de 1 an. Însă, categoric va suferi un inconvenient destul de grav neavând cum să fumeze până la soluționarea problemei. De asemenea, cei de la iQOS promit că vor înlocui dispozitivul chiar și în cazul în care tu îl distrugi. Această situație este acoperită o singură dată, totuși, deci să nu ne apucăm acum să aruncăm cu el de toți pereții în ideea că va fi schimbat la infinit. Aspectul ăsta poate fi trecut atât la avantaje cât și la dezavantaje.

     Ultimul lucru pe care l-aș mai adăuga este acela că, acum, la 3 săptămâni după ce am trecut pe iQOS am încercat o țigară normală. Ca să mă credeți trebuie să încercați singuri, dar vă pot spune doar atât: miros și gust de benzină, ori de gaze de noxe. Asta am simțit când am aprins țigara…

     Astea sunt informațiile pe care le am eu, până acum despre iQOS. L-am încercat timp de 3 săptămâni, mi-a plăcut, am decis să-l folosesc în continuare. Nu rămâne decât să-l încercați și voi dacă v-am stârnit curiozitatea și, dacă vreți, să-mi spuneți aici ce părere aveți despre el. Nu este obligatoriu să-l cumpărați. Puteți alege una din locațiile de aici și puteți merge acolo să le testați. Asta a fost totul! Mersi și… v-am pupat! Ceau, pa!

 

Publicat în Altele, Viață de vânzător

De ce să ai mereu un prost aproape?

     Mulți dintre noi ne plângem de oamenii proști din jurul nostru. Am vrea să nu mai fie, am vrea să trăim într-o lume fără ei. Însă eu vă dau aici câteva motive să vă bucurați de proștii din jurul vostru. O să vedeți că, la final, nu sunt așa răi.

  • privind la un prost îți vei da seama cât ești tu de fericit;
  • un prost te poate face să apari într-o lumină favorabilă, atunci când este comparat cu tine;
  • un prost te va face să te simți bine atunci când îi auzi perlele. Nimic nu se compară cu o distracție pe seama unui prost;
  • când te uiți la prost ajungi să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru ce ți-a oferit;
  • în preajma prostului nu trebuie să-ți faci griji că vei părea nepregătit;
  • în momentul în care un prost își va argumenta ideile tu vei avea destul timp să-ți odihnești și să-ți calmezi mintea. E știut că un prost nu merită ascultat. Așa că, atunci când un prost vorbește, tu gândește-te la unicorni sau înghețată. E mult mai interesant decât ce spune prostul;
  • nu trebuie să te chinui să distrugi un prost, să demonstrezi că este prost. Trebuie doar să-l lași să deschidă gura. Toți din jur vor remarca din primele 15 secunde calitatea de… prost;

     Astea-s doar câteva din motivele pentru care nu ar trebui să te deranjeze prezența proștilor în jurul tău. Dacă mai știi si altele, le aștept în comentarii. Dacă ești prost și te simți atins, aștept de asemenea comentarii. Promit să nu le filtrez.

 

*sursă video: filmul Orient Express (2004) prințul Andrei Morudzi ( Sergiu Nicolaescu) și pădurarul  Vasile Gărdescu (Valentin Teodosiu) discută despre proști

Publicat în Altele, Viață de vânzător

Prima mea comandă pe elefant.ro

Salutare!

     Vă plictisesc azi cu o postare total diferită de cele cu care eram eu obișnuit. O să încerc să fac un review pentru primul meu produs cumpărat de pe Elefant.ro. Parfumul One Shock de la Calvin Klein.

Îl aveam deja acasă, cumpărat din Sephora la indicațiile precise are iubitei mele care, vă jur, mă cunoaște atât de bine încât nu a dat greș cu nicio recomandare în materie de cosmetice sau produse vestimentare atunci când am avut nevoie de ajutorul ei. Îmi place atât de mult încât, din toate parfumurile pe care le dețin pe ăsta l-am chinuit cel mai tare!

Dar, de câteva săptămâni l-am epuizat și am început să mă plâng duduii cum că am rămas fără preferat. Week-endul trecut, însă, după ce m-am plâns și m-am rugat de ea să mă anunțe când mai apare vreo mocăceală la parfumul meu, duduia mi-a trimis un link de pe elefant cu parfumul. Preț foarte bun, ofertă cu transport gratuit, ce mai…toate bune!

Însă, mi-am amintit de toți ăia care și-au dat cu presupusul pe net când venea vorba de site-ul elefant.ro, cum că produsele (mă refer strict la parfumuri) nu ar fi originale. Chiar și așa, am zis să risc și să încerc. La urma urmei, politica lor de retur îmi permitea să le trimit pachetul înapoi în cazul în care ceva era putred la mijloc. Așa că, am băgat produsul în coș, automat, din partea lor am primit cadou și o carte (ieftină, n-am ce zice…dar gestul contează) și am mers mai departe cu plata (prin card-iubesc plățile online!!).

Azi dimineață am primit telefon de la Fan Courier. Mă anunța că mi-a venit coletul. Am ieșit în stradă, am luat pachețelul și am venit cumințel în casă (nu ca în reclama lor cu tanti care își sperieDSCN7820 copiii când sare pe coletul verde), gata să văd dacă mi-am luat țeapă sau am făcut o afacere bună. La prima vedere, cutia arată ca originalul. Niciun detaliu care să nu fie la locul lui, niciun fel de problemă. Am comparat cutia celui vechi (da, păstrez cutiile parfumurilor) cu cea nouă și totul părea ok. Mai departe, am desfăcut cutiuța și am descoperit în interior sticluța pe care o cunoșteam deja, sigilată cu un căpăcel iar pompița așezată frumos alături. Înainte să testez mirosul i-am transmis cumințel duduii mele seria de pe cutie (și de pe sticluță) împreună cu codul EAN (codul de bare) ca să-și facă ea magia și să verifice veridicitatea produsului. Vești bune, în continuare totul era în regulă.

Am purces, pe urmă la testul suprem. Să vedem cum miroase. Am dat un puf discret pe piele pe mâna dreaptă, am stors din sticluța veche ce-a mai rămas, DSCN7824pe mâna stângă și am comparat mirosurile. IDENTIC! Totul mirosea exact la fel! Nu o să vă plictisesc cu buchete, note sau alte detalii pe care recunosc cu mâna pe inimă că nu le știu. O să vă spun doar că parfumul pe care mi l-am comandat de pe elefant.ro este identic cu cel pe care mi l-am cumpărat anul trecut din Sephora. Nu este un fals, nu este o reproducere ieftină.

În concluzie sunt foarte mulțumit de prima mea incursiune în lumea achizițiilor de la Elefant. (Bine, nu e chiar prima pentru că doar cu jumătate de oră înainte de parfum am mai plasat o comandă, de data asta pentru duduie 😛 ). Parfumul pe care-l îndrăgesc la un preț destul de atractiv (109,9 lei/100ml), transport gratuit (indiferent de valoarea comenzii) și cadoul pe care mi l-au oferit la achiziție sunt motive foarte serioase să țin site-ul Elefant.ro în favorite și, din când în când, să mai arunc câte-o privire pe-acolo.

Cât despre parfum, o să împart cu voi o smecherie pentru a verifica autenticitatea parfumului pe care îl aveți(de la duduie învățată). În primul rând, codul EAN ar trebui să vă genereze într-o căutare pe Google produsul pe care-l aveți în mână iar, în al doilea rând, seria produsului ar trebui să se regăsească aici. Este un site pe care puteți verifica data fabricării unui produs cosmetic și, teoretic, dacă acest produs este într-adevăr original, codul de pe cutie va generaDSCN7822 data producției lotului respectiv. Metodele de mai sus nu sunt 100% sigure, bineînțeles. Există, probabil și falsuri atât de bune încât pot trece de toate testele de mai sus. Dar nu cred că există motive de îngrijorare în cazul produselor achiziționate de pe elefant.ro. Și chiar dacă întâmpinați astfel de situații neplăcute, faceți cu încredere uz de serviciul de retur. Puneți produsul nefolosit, în ambalajul original (cu tot cu țipla de plastic) înapoi în cutie și completați formularul din „contul meu-comenzile mele-retur”. Atâta timp cât veți respecta cerințele pentru returnare, vă veți primi banii înapoi pe produsul de care nu sunteți mulțumiți.

Închei cu mulțumirile de rigoare celor de la Elefant.ro pentru parfum, pentru rapiditate și pentru cadou, mulțumiri enorme iubitei mele care are răbdare cu mine să mă „educe” atunci când vine vorba de cumpărături de produse cosmetice și mulțumiri vouă, celor care din greșeală o să ajungeți pe pagina mea și o să citiți acest review.

La cât mai multe cumpărături vă doresc și la pungi cât mai pline ca să aveți cu ce…

Vă pup,

Costică!

Publicat în Altele

Se cere o schimbare… se vinde un LG

Salut, vin azi la voi cu o mica-mare rugaminte. Saptamana trecuta mi-am schimbat telefonul, asa ca am decis sa scap de cel vechi. Daca stiti pe cineva interesat de un telefon bun si ieftin, dati un share articolului asta. Unul cat de mic.

Telefonul este un LG D722 ( G3S) culoare titan. Pretul este de 550 de lei dar mai discutam, mai negociem. Mai dati voi o aluna, mai las eu o maslina, ne intelegem cumva.

Procesor Quad core 1.2 GHz,
1GB Ram, 8GB ROM (up to 32GB- card microSD)
camera 8MP/1.3MP-fata,
ecran 5inch HD IPS
4G
acumulator 2540 mAh, tine si pana la 3 zile.

Mai are garantie pana in martie 2017 si, pentru ca sunt baiat bun, il dau cu tot cu husa quick circle originala pe care am folosit-o ca sa-l protejez.

Telefonul arata si se comporta foarte bine. Nu l-am scapat, nu l-am udat, nu i-am dat batai de cap.

Cine este interesat, il poate gasi pe linkul asta. Poze reale si tot ce aveti nevoie 😀

Sarumana frumusel si vacanta placuta sa aveti! 😀

 

Publicat în Altele

Navetist…

Toată lumea a călătorit cel puțin o dată cu autobuzul sau cu microbuzul. Toți au trăit măcar o dată experiența transportului în comun din România. Și eu am făcut-o. Însă, datorită faptului că am locuit și încă mai locuiesc în afara orașului (da, sunt țăran cum ar zice unii 🙂 ), am avut ocazia să observ mai în detaliu comportamentul navetiștilor români.

Am avut ocazia să călătoresc în 2 țări europene și să mă deplasez cu autobuzul. În nici una din vizitele mele nu am regăsit nimci din obiceiurile locale în materie de transport în comun. De asta m-am decis să scriu câteva sfaturi pentru cei care fac naveta sau care călătoresc ocazional cu un mijloc de transport în comun.

  • La urcarea în autobuz, pregătește bani exacți. Sau încearcă să ai bani cât mai mărunți. Șoferul nu are sub scaun un pitic vrajit care să îi permită să dea de fiecare rest la hârtii de „meleoane”.
  • După ce ai plătit și ți-ai luat biletul, înaintează pe culoar până la primul loc liber. Pe lângă faptul că este interzis să călătorești în picioare lângă șofer, gândește-te că unii oameni care vor să coboare trebuie să se ferească de tine în trecere. Pe lângă asta, dacă tu te oprești în spatele șoferului și încă 2-3 „deștepți” fac la fel, se ajunge în situația în care se blochează toată lumea în față pe când spatele autobuzului e liber. Și nu-mi pot imagina o persoana normală la cap care preferă transportul în mod „sardine” celui civilizat, aerisit.
  • În timpul călătoriei, dacă șoferul nu dă drumul la radio, nu o lua ca pe o invitație de a o face pe-a dj-ul! Nu scoate telefonul mobil și nu porni muzica de pe el. Unii călători s-ar putea să nu aprecieze ultimul live al lui Salam.
  • Dacă ai avut șansa să ocupi un loc și lângă tine stă cineva, nu-l deranja foindu-te în stânga și în dreapta. Dacă nu poți sta locului, ridică-te în picioare și du-te în locul cel mai retras din autobuz. Deși, de preferat ar fi sa-ți controlezi ieșirile de genul ăsta.
  • Ești bătrân care nu are ce face acasă și o ieși la plimbare? Nu îndrăzni să te uiți urât la cei tineri sau să le ceri locul. Ei poate merg sau vin de la muncă. Poate-s obosiți. Tu ești la plimbare. Cum ai rezistat 3-4 ore plimbându-te la bulevard, mai poți rezista 25 de minute în picioare în autobuz!
  • La coborâre, nu uita! Autobuzul are mai mult de o ușă! Știu că la noi nu e valabilă regula cu ușă pentru urcare și ușă pentru coborâre , dar la naiba! Dacă ești în spatele autubuzului, de ce Dumnezeu trebuie să calci pe toată lumea în picioare ca să ajungi la ușa din față când ai putea să te oprești la cea din mijloc? De ce să îți ștergi picioarele de toți călătorii, de ce să te aștepte șoferul pe tine ca să ajungi la ușă când ai putea să cobori pe la cea mai apropiată ușă?
  • Ultimul punct vreau să fie despre ce se întâmplă după coborâre. Este simplu: Dacă vrei să traversezi, fa-o prin spatele autobuzului, dar OBLIGATORIU pe la trecerea de pietoni! Nu tăia intersecția pe diagonală! E mai important să ajungi viu la destinație decât să ajungi cu 30 de secunde mai devreme!

Știu că sunt multe de discutat pe tema asta și că nu o să se schimbe nimic în următorii 50 de ani. Știu și că ceea ce am scris eu acum nu o să convingă pe nimeni să-și schimbe comportamentul. Dar mai știu și că în toți anii de navetă pe care-i am în spate am încercat să nu deranjez pe nimeni în jurul meu, an încercat să nu întarzii plecarea autobuzului și am încercat să păstrez un minim de decență. Și știu că nu este deloc greu!

 

Publicat în Altele

De ce nu mi-am pus poză cu steagul Franței la profilul de Facebook…

Încă de sâmbătă dimineață toată lumea a început să-și modifice pozele de profil adăugând un steag al Franței peste el. Eu am ales să nu o fac. Și o să explic aici în câteva rânduri de ce…

  1. Pentru că nu mi-am modificat poza de profil nici când s-a întâmplat tragedia de la #Colectiv.
  2. Pentru că gestul a fost înțeles greșit de unii care și-au schimbat poza de profil crezând că „e la modă”…12239665_760706637367393_39197718042518961_n
  3. Pentru că acel tricolor nu îi reprezintă doar pe acei oameni care au murit nevinovați în acele atacuri teroriste ci și pe cei care ne batjocoresc, pe acei francezi care ne cred țigani, ne întorc spatele sau fac glume proaste pe seama noastră…    Acest steag reprezintă o țară care practică o politică agresivă asupra României, un stat și un guvern care a închis în nasul nostru orice poartă am fi încercat noi să deschidem                                                                                                                                                         
  4. Pentru că cei de la Facebook nu au găsit de bun simț să facă acest gest cu schimbarea fotografiei de profil cu cea a steagului țării în cazul nenorocirii de la #Colectiv. Și noi am trecut printr-o perioadă dificilă și încă mai trecem. Dar printre cauzele din aplicație nu se regăsește incendiul de la Club Colectiv din România
  5. Pentru că din nou, cei de la Facebook nu au activat funcția Safety check pentru cei care erau în zona Clubului Colectiv în momentul nenorocirii pentru ca prietenii celor de acolo să afle dacă aceștia erau sau nu în regulă

save

Motivele ar putea continua. Știu că o să-mi iau înjurături pe seama lor dar cel mai mare motiv pentru care am decis să nu îmi schimb fotografia de profil în urma nenorocirilor de vineri seara este acela că eu consider Facebook un site de socializare pe care vreau să intru ca să mă deconectez de orice rău și pe care să mă simt bine.

A, și ar mai fi ăla că mie îmi place poza mea de profil așa cum e….

Incidentele de ieri sunt grave, extrem de grave. Oamenii care au făcut lucrurile astea sunt de acuzat și nu trebuie să fie iertați. Sunt mișcat, sunt întristat de cele întâmplate, sunt cu gândul la cei care și-au pierdut viața sau care sunt răniți și la familiile lor cărora le doresc putere să depășească acest moment groaznic. Dar niciodată, pentru nimic în lume nu voi purta doliu pe vreo rețea de socializare…

Acesta este un articol serios care nu este scris pentru nicio competiție