Publicat în Viață de vânzător

„…șî țâi șî lu’ Valodia!”

Zi de vară, cald, aerul condiționat se dă cu porția…nimeni nu are chef de muncă în magazin. La un moment dat, sună telefonul: Recepția! Uffff Cine-o mai fi? Merg agale spre birou și acolo mă întâmpină supărat un confrate, moldovan de peste Prut cu tot cu plodul lui de vreo 8-9 ani.(Ăștia-s cei mai dificili clienți. Au impresia că li se cuvine totul doar pentru că ni-s frați)

„Bună ziua, cum vă pot ajuta?”

„Salut, ni s-a stricat camera fotografică. Nu mai începe”(bănuiesc că nu mai pornește…)

” Ok, haideți în magazin la bancul de probe să-l verific și eu puțin. Mergem?”

„Da, haidiț’…”

Merg repede cu clientul la bancul de probe, dau să pornesc scula(nu o sa spun ce model sau marcă e să nu dau impresii greșite), dar scula nu pornește. Îl intreb pe om cum s-a întâmplat și el îmi spune că s-a descărcat și când l-au pus la încărcat nu a mai funcționat. Ooook! Iau cablul de date al aparatului, conectez la calculatorul meu de la bancul de probe, nimic! (Ok, e caz de luat in service, îmi zic) Dar când sucesc aparatul pe toate părțile să verific să nu existe urme de lovituri sau alte șocuri mecanice îmi sare în ochi un șurubel care nu mai stătea la locul lui cum trebuie. Mă uit mai atent și observ că fusese desfăcut cu o sculă improvizată (probabil un cuțit sau altceva ascuțit) iar când s-a încercat remontarea nu a nimerit pasul pe filet și stătea cam…câș!

„Domnule, aparatul a fost desfăcut!” zic eu…

„N-are cum, domle! N-a îmblat niminea în el! „(Mă uit la plod, se făcuse curcubeu la față) Taicăsu se uită spre el și-l întreabă: -„Uăi, ai îmblat tu?” -„Nu, tăticu’!”

-„N-a îmblati niminea, domle! Dacâ-ț’ zâc!” Mă mai uit o dată și concluzia e aceeași. Ba, mai găsesc un șurub buclucaș și niscaiva urme de „cuțât” pe la îmbinările plasticelor. Zic din nou: „Domnule, nu știu ce s-a întâmplat dar aparatul ăsta a fost desfăcut forțat. Uitați, aici se văd clar urme de cuțit. Aici șurubul e desfăcut și nu a mai fost prins la loc cum trebuie iar aici șurubul nici măcar nu a fost înfiletat până la capăt.

Omul deja iritat se uită iar la plod care schimba culorile feței mai ceva ca semaforul din intersecția Baza 3 și-l întreabă iar: „Uăi, zî drept! Ai îmblat înăuntru sau ba? Zî cî nu-ț’ fac nimica!” Copilul din ce în ce mai panicat neagă cu vehemență. Tatăl, simțind că este mințit mai încearcă o ultimă dată: „Uăi, tu zî drept dacă ai îmblat! M-auz’?”

„Da, tăticu’, am văzut că nu mai merji ș-am încercat să-l reparăm noi”

„Cari noi, uăi! Cu cini l-ai desfăcut?”

„Cu Valodia, tăticu’…”

„Tu-ț ‘mnezăii mă-ti șî țâi șî lu Valodia!”

Nici nu vreau să mă gândesc cam ce-a avut de suferit puștiul acasă, dar nu vreau să mă gândesc ce-a pățit săracul Valodia!

Ei, asta a fost tot! Vă mai povestesc altă dată mai multe!

Ceau pa!

Reclame
Publicat în Viață de vânzător

8 reguli de „urmat” în magazin cu vânzătorul…

Salut! Lucrând de o bucată bună de timp în domeniul ăsta vast al vânzărilor mi-am format o oarece experiență în relațiile cu clienții. Așa că aș vrea să vă aduc 8 reguli pe care toooooți clienții ar trebui să le urmeze(NU) atunci când intră intr-un magazin.

1.Niciodată, dar niciodată nu saluta! Intră, du-te direct la vânzător și întreabă-l unde-s „miXterele”. Cu siguranță îi va plăcea asta!

2.Întotdeauna întreabă de preț! Chiar și atunci când produsul are un afis A4 pus în dreptul lui! Ce rost are? El are obligația să-ți spună cât costă!

3.Dacă tot vorbim despre prețuri…vânzătorul o sa te iubească atunci când o să faci pe-a prostul și o să-i ceri să-ți explice cât înseamnă 300 de lei în lei vechi! Ce contează că moneda s-a denominat acum 10 ani? El trebuie să-ți vorbească pe limba ta! Și dacă ești proaspăt venit din Italia…OBLIGATORIU trebuie să știe cursul valutar să-ti spună cât înseamnă în EURO!

4.Desfă câââât mai multe produse de la raft!  Ce contează că sunt securizate sau sigilate? Tu trebuie să vezi dacă în grămada aia de miXtere nu este și unul care vine pe fucsia! Și dacă idiotul de vânzător îți spune că toate au culoarea celui expus, să nu-l crezi! El doar vrea ca tu să nu cumperi ce-ți dorești!

5.Niciodată să nu asculți indicațiile vânzătorului. Dacă îți va spune să mergi la bancul de probe în diagonală pe stânga, să știi că nu este decât un plan mârșav de a te trimite după potcoave de cai morți pe pereți. Ia-o în direcția opusă și nu cumva să te uiți stânga-dreapta! Nu ai ce vedea!

6.Ai ajuns la casă. Foarte bine! E meritul tău! Ai 3 clienți în fața ta. Începe să bați energic cu degetele în masă, cât mai zgomotos! Ritmul tău îl va face pe angajat să se miște muult mai repede! Îi place la nebunie sunetul ăla chiar dacă nu lasă să se vadă! Cât stai la rând, nu încercă să fii atent la ce se întâmplă în fața ta. E problema lor, nu te privește pe tine.

7.Când ajungi în fața casierului întreabă-l foarte mirat: ” Aici se plătește?” Sub nicio formă să nu ai banii pregătiți! Scotocitul prin poșetă, portofel, geantă, rucsac îi oferă casierului un moment de respiro pentru care îți va fi recunoscător pe vecie! Iar clienții din spatele tău mai au timp să se răzgândească și să aleagă un produs mai bun! Le faci un serviciu și ar trebui să-ți fie recunoscători cu toții!

8.Pleacă fără să mulțumești. Nu ai de ce să spui așa ceva! Vânzătorii ar trebui să-ți mulțumească pentru că ți-ai pierdut timpul prețios în magazinul lor! Și, foarte important, nu saluta! Dacă nu ai salutat la intrare, ce rost are s-o faci la plecare? Nu-i cunoști pe oamenii ăia! De ce atâtea politețuri?

Bun, Și astea fiind spuse, vă urez spor la cumpărături!

Aaaa, și să nu uit! Am glumit! Nicodată să nu faceți așa într-un magazin! Nu veți realiza decât să atrageți antipatia vânzătorului și a celorlalți clienți din magazin!

Ceau pa, salut!

Publicat în Viață de vânzător

Baba și aspiratoru’

Salut! Mă întorc cu o poveste proaspătă. Atât de proaspătă încât dacă întorc privirea am senzația că femeia despre care vă povestesc încă se mai află la 5 metri în spatele meu.

Azi mi-a venit în magazin o clientă, „prietenă” veche de-a mea să-și cumpere o ladă frigorifică… ba nu, un congelator…sau să fie ladă…nu prea era hotărâtă. Congelator să fie până la urmă! Și asta a luat.

Zic „prietenă veche” pentru ca „relația” mea cu ea a început în urmă cu 3 ani când a venit la mine la magazin cu un aspirator defect cerând să i-l înlocuim. A nimerit peste mine și cum mă aflam într-un fel de PMS masculin am luat decizia să-i verific la sânge „scula”. Și bine am făcut pentru că atunci când m-am uitat la filtre am descoperit cu bucurie că doamna (baba cum am zis și în titlu) tocmai își făcuse curățenie în casă și trăsese cu el tot varul rămas dupa renovări. Așa că, la timpul ăla am decis să nu-i schimb aspiratorul și să i-l trimit în service pentru verificări amănunțite. Femeia a refuzat și a lăsat aspiratorul în magazin cu tot cu factură și certificat de garanție bucurându-mă cu o urare foarte originală: „Să te speli la cur cu el!”(Sunt curios cum ar putea face cineva o activitate de genul ăsta cu un aspirator dar am decis să nu încerc). Dusă a fost! După vreo 6 luni de la întâlnirea romantică pe care am avut-o cu doamna am decis că nu mai are rost să păstrăm aspiratorul așa că l-am casat(l-am aruncat în containerul cu produse pentru reciclare). După vreun an de la întâmplare, baba s-a întors în magazin după electrocasnic. Normal, nu am avut ce să-i dăm și am trimis-o acasă. După încă un an, fiind la cumpărături de pâine și apă, iar a venit la noi. De data asta s-a întâlnit din nou cu mine. Cu ocazia asta m-a anunțat pe cale oficială că o să mă pricopsesc cu un pomelnic între morți la Sfântul Anton(am înțeles că mai facuse unul pentru o vecină și-i murise soțul după 40 de zile–PANICA!!) și încă unul la Cuvioasa Parascheva(de întărire). I-am mulțumit pentru rugaciunile ridicare sfinților și-am lăsat-o să plece.

Azi, după 3 ani, când baba a venit să-și reînnoiască „parcul”  de electrocasnice, a servit-o o colegă. Dar la un moment dat, am trecut pe lângă ele, femeia m-a recunoscut și i-a zis colegei: „Uite, individul ăsta m-a lăsat fără garanție la aspirator și fără el! Nu a vrut să mi-l schimbe! ” Colega mea, într-un spirit de întrajutorare, încercând să-mi ia apărarea, îi replică: „Doamnă, nu avea cum să vi-l schimbe. E șef, dar nu are voie să schimbe produse dupa cum are el chef!”(Nu sunt șef dar colegii mei adoră să mă arunce în gura „leilor” spunând ca sunt șeful de raion). Răspuns la care baba scuipă tot veninul adunat de-a lungul a 3 ani: ” E șeful curului! Hristosul mamii lui! O să-l blestem toată viața!”

Eh, uite-așa m-am pomenit cu o viață plină de blesteme din cauza unui aspirator…Acum…nu am ințeles…toată viața ei…sau viața mea…:-? Că la cât de multă răutate are în ea asta are toate șansele să trăiască cât „zidul Goliei”… :))

Asta-i tot! Râdeți, glumiți…dar luați aminte! Cu aspiratoarele femeilor bătrâne nu e de glumă!

Hai, la revedere, vă pup!

Publicat în Viață de vânzător

Distracția mea, munca mea

Salutare,  știu că în ultima  perioadă au apărut câțiva „internauți” care-și povestesc întâmplările mai mult sau mai puțin amuzante de la locul de muncă. Medici, polițiști…povestesc despre pățaniile lor ca să ne facă pe noi, cititorii lor să radem puțin. Așa că, fiind pe deplin conștient de ne-originalitatea articolului pe care urmează să-l compun o să încerc să povestesc și eu, pentru moment, o întâmplare la care eu am râs copios, întâmplare de la „munca mea”

Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, trebuie să spun că eu lucrez într-un magazin de produse electronice și electrocasnice destul de mare din Iași. Treaba mea este să consiliez clienții, să-i ajut să-și aleagă televizorul sau mașina de spălat, epilatorul sau mixerul potrivit. Dar, mai am și „ingrata” misiune de a primi clienții care se întorc cu produsele defecte în magazin și de a-i ajuta să plece acasă cu un produs bun. Preluare în service, schimb, retur…orice.

Bun, astea fiind spuse trec repede, repede la prima poveste care m-a amuzat.(Întamplările nu sunt prezentate întocmai cronologic și probabil voi folosi și oarece comentarii care nu s-au întâmplat întocmai dar cel puțin în mintea mea au fost prezente).

Programul a început de puțin timp. Se anunță o zi liniștită, cu puțini clienti prin magazin. Am timp pentru o vorba-două cu șeful și colegii dar pauza este întreruptă brusc de sunetul telefonului de serviciu. „Recepție clienți”… „Alo, da? Costeluș sunt!”(nu râdeți, așa s-au obișnuit colegii mei din magazin să mă strige). „Vino, te rog până la recepție. Avem aici un client cu o mașină de spălat defectă”. Intervenție grea, mă gândesc…sub nicio formă pe placul meu… Anunț că merg, închid telefonul și o iau la pas spre birorul de recepție clienți. Acolo, liniștiți stăteau 4 persoane în jurul unei mașini de spălat(nu o să spun marca).

Bună ziua, mă numesc X, sunt asistent vânzări. Cu ce vă pot ajuta? (Destul de trasă de păr asta, era cam clar cu ce-l puteam ajuta 🙂 ). Răspunsul nu întârzie să apară și era cum nu mă așteptam mai delicios. „Știți…ne-a căzut motorul!” ! Prima dată am crezut că glumește. Mă asteptam la un moment de zâmbete de ambele părți după care să-mi expunp motivul real pentru care se afla în acea zi, în magazin cu o mașină de spălat după el. Dar, nu! Omul întinde mâna tacticos și de undeva de după mașină scoate o sacoșă transparentă în care stătea liniștit un motor de mașină de spălat. Cer bonul fiscal, mă uit…cumpărată ieri…Fuck! Asta da surpriză! Ce să zic? Mă uit la mașină, mă uit la client, mă uit iar la mașină și îmi fac curaj să intreb: „Nu vă supărați, dar ce s-a întâmplat? Ce ați făcut cu ea? Nu aștept răspunsul pentru că instinctul meu de profesionist mă îndeamnă să arunc o privire la spatele mașinii, acolo unde se află niscava șurubele (șuruboaie) care sunt menite să susțină cuva în timpul transportului dar care, după manualul de utilizare trebuiesc scoase OBLIGATORIU înainte de utilizare. Surpriză! Șurubelele erau acolo, toate! Intacte! Bine, îndoite, rupte, dar erau! Mister deslușit! Meșterul care-i montase mașina a omis să le scoată! Cu o figură de învingător le expun descoperirea mea dar raspunsul care vine mă dezarmează de tot! „Nici n-am apucat să o montam, domnule! De unde șuruburi de transport scoase?”

Ca să scurtez povestea, am preluat mașina pentru o verificare amănunțită de catre service și s-a decis înlocuirea mașinii. Am chemat clientul în magazin pentru a-i da o mașină noua dar la plecare i-am aruncat o ultimă întrebare la care nu așteptam un răspuns atât de sincer! Si discuția a fost cam așa: „Acum, că ați primit o mașină nouă de la cei de la service, îmi spuneți ce ați făcut cu ea? E imposibil să pice motorul așa, netam-nesam!” „Domnule, ca să fiu sincer, am scăpat-o pe scări de la etajul 2 când o căram în casă!”

Ei, frumoasă treabă și asta, nu? Îti urci mașina cu liftul și-o cobori cu scările iar drept recompensă, primești o mașină nouă la schimb.

Cu toate astea, nu vă recomand să faceți asemenea sporturi extreme dacă vă hotărâți să vă schimbați mașina de spălat! S-ar putea să nu aveți același noroc pe care l-a avut clientul meu! Dar nu uitați totuși că….hoțul neprins e negustor cinstit! Si se aplică! Chiar și atunci când mergeti la magazin să vă schimbați mașina de spălat!

Aștept răspunsuri, reacții, critici și de ce nu, alte povești din partea voastră, nu?

S-auzim de bine!

Publicat în Super Blog

Superblog, competiţia mea…și-a ei.

Bună!

Nimeni nu mă cunoaște. Am avut cândva un bloguleţ micuţ pe care l-am șters din lipsă de timp.

Dar de ceva vreme, tot urmarind-o pe iubita mea în competiţia Superblog mi s-a aprins pofta de a concura. Așa că am facut un pariu cu ea, am încropit un blog nou nouţ și l-am aruncat la bătaie pentru Superblog, ediţia de toamnă 2015. Nu mă întrebaţi care este miza pentru ca nici unul din noi doi nu-și mai amintește pe ce am pariat . Așadar, umăr la umăr cu iubita mea dar totuși împotriva ei…și împotriva celorlalţi participanţi strig cât mă ţin plămânii că iubitul iubitei mele se înscrie la Superblog, editia de toamnă 2015!

Publicat în Viață de vânzător

Unde și cum mă găsești

Salut! Dacă nu sunt aici, înseamnă că muncesc sau, mă uit la un film, sau, beau o bere, sau fac orice altă activitate. Așa că, dacă vrei să ajungi la mine și nu știi cum, lasă-mi un mesaj oriunde pe acest blog sau un e-mail pe ctarnoveanu@gmail.com. Promit să-ți răspund în cel mai scurt timp. Dacă nu dorm, vei primi vești de la mine în 2-3 ore. Dacă dorm, în maxim 8 ore! Până atunci, ca să nu te plictisești, dă o tură pe blogul meu și citește-mi articolele! Sunt convins că o să-ți placă!