Publicat în Super Blog

Brainstorming în biroul Nutrivita

nutrivita-logo-1429474949-Bun, știm cu toții de ce suntem aici așa că  vreau să trecem repede la treabă. În 3 săptămâni lansăm o campanie de promovare a stilului de viață sănătos cu Nutrivita. Am ales în special promovarea în mediul online datorită impactului extraordinar pe care îl au blogurile voastre, dar vom avea nevoie și de promovare clasică. Radio, TV, ziare.

-Înainte de a începe vreau să vă împărtășesc o grijă a mea. Din moment ce produsele Nutrivita se vând și online, trebuie să luăm în calcul o promovare a acestui aspect. Oamenii încă nu au încredere să comande de pe net.

-Alexandru, nu? De la ArenaIT ? Bun, e o idee bună. Ce zici dacă voi ne ajutați cu o serie de articole pe subiectul ăsta? Despre comerțul online, posibilitățile de plată, siguranța plăților, rapiditatea livrării, corelat cu serviciul oferit de noi pentru comenzi și livrări la domiciliu. Eventual, un review despre experiențele voastre. Simțiți-vă liberi să faceți una-două comenzi ca să puteți scrie cât mai aproape de adevăr.

Bun, cu asta am rezolvat. Dar, cum am zis, nu doar partenerii SuperBlog sunt implicați. Îl avem printre noi pe domnul Nicolescu Răzvan, de la TVR2. Cum ne poate ajuta TVR2?

-Bună ziua tuturor. Noi am început deja să facem niște reclame pentru campanie. Vom introduce telespectatorii în lumea Nutrivita prin niște povești ale unor familii. Niște sportivi care încearcă batoanele proteice și suplimente nutritive, un copil cu intoleranță la lactoză care descoperă produsele ALLERGO fără gluten și lactoză, un fotbalist care după meci consumă shake-uri proteice pentru a se recupera după efortul celor 90 de minute de joc.

-Bine, foarte bine! Cristina, tu crezi că ai putea să ne ajuți cu niște articole pe blogul tău?

-De ce nu? O secțiune dedicată alimentației sănătoase. Articole despre produsele BIO în antiteză cu produsele convenționale, sau despre cum poți să te bucuri de gustări dulci și în același timp să ai grijă de greutatea ta. Tocmai am gustat zilele trecute o ciocolată Gerlinea și a fost atât de delicoasă! N-aș fi jurat niciodată că e un produs de slăbit.Și de aici mi-a mai venit o idee.

-Te ascultăm…

-Bun, treaba stă cam așa: Articole pe blog, reclame la tv sau recenzii… sunt idei bune. Dar niciodată publicul nu va fi la fel de receptiv la ele cum ar fi la experiențele directe. Haideți să îi invităm să guste. Haideți să le dăm posibilitatea de a vedea cu ochii lor, de a simți cu papilele lor gustative diferența. Uite, de exemplu, produsele fără gluten sau lactoză. Dacă am face campanii în spitale, unde sunt persoane cu intoleranțe și le-am oferi spre degustare produse de care până acum nu aveau curajul să se atingă?allergo-madlene-cu-lamaie-fara-glutenlactoza-180g Închipuiți-vă… un copil care nu a mâncat niciodată un fursec pentru că nu tolerează glutenul… venim și-i oferim o madlenă cu lămâie pe care o poate savura… care ar fi impactul asupra lui, asupra părinților? Mergem pe un stadion și oferim sportivilor, la terminarea meciului câte un shake proteic… au șansa de a vedea direct pe pielea lor diferența… Mergem în gări și oferim persoanelor cu probleme de greutate un înlocuitor pentru ciocolată și le arătăm că, spre deosebire de ciocolata clasică, acel baton nu îngrașă. Putem face turnee de promovare în țară, caravane  în care să oferim spre degustare produsele noastre.

-Excelentă idee! Și pentru că este a ta, ai sarcina să te ocupi de distribuirea informației pe rețelele de socializare. Același lucru îl vreau și de la ceilalți implicați în campanie. Blog, televiziune, lumea trebuie să afle de Caravana Nutrivita și să ne aștepte în număr cât mai mare pentru a încerca produsele.

Și acum, la treabă! Avem trei săptămâni la dispoziție!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015

Publicat în Super Blog

Vacanța fără electrocasnice nu e vacanță

-Mamaieeee, vreau să mănânc sandwich cu pâine prăjită! Pot să-mi fac?

-Nu e voie, mamaie! Poți să te arzi!

-Mamaie, dar pe mine mă lasă mama acasă! Și nu mă ard!

-Îți face mamaia, dar e plita ocupată cu borșul. Mai ai nițică răbdare.

-Mamaie, da noi nu prăjim pâinea pe plită acasă. Noi avem prăjitor de pâine, mamaie. Electric!

-Voi aveți. Da’ mamaia n-are…

Astea erau zilele de vacanță ale lui Ștefănuț când mergea la țară la bunici. Orice ar fi vrut să facă, se izbea de metodele bătrânești ale lui Mamaie și nu putea să umble, nu avea voie. Nu tu sandwich maker, nu tu prăjitor de pâine, nu fierbător de ouă, nu cuptor cu microunde. Mamaia trăia ca în secolul trecut iar singurele ei electrocasnice de bucătărie erau cuptorul cu plită din teracotă la care trebuia să bage lemne, tigăile smălțuite, lingura și telul de lemn.

Într-una din zile Ștefănuț a auzit că mamaia face o prăjitură.

-Mamaie, pot să ies afară până e gata prăjitura?

-Nu, puiule. Stai aici s-o ajuți pe mamaia și când e gata poți să ieși la joacă.

Zis și făcut. În mintea lui Ștefănuț calculele erau simple. Știa de acasă de la mama că pentru o prăjitură nu avea de așteptat mai mult de 35-40 de minute plus încă vreo oră și ceva până era gata coaptă. Deci aproximativ două ore de așteptare nu erau un capăt de țară. Numai că planurile lui nu s-au potrivit cu bucătăria bătrâna a lui Mamaie. Nu tu mixer, nu tu robot de bucătărie, nu tu nimic din toate ustensilele pe care Ștefănuț le vedea zilnic în bucătăria mamei. Așa că cele două ore gândite de el s-au transformat în patru, dintre care o oră doar pentru învârtit cu telul ăla vechi la cremă. Când era gata prăjitura, Ștefănuț a constatat cu tristețe că afară era deja întuneric, deci nu se mai punea problema de ieșit la joacă. Pierduse o după amiază întreagă lângă fusta lui Mamaie, ajutând-o la treburi.

A doua zi de dimineață, telefon de acasă:

-Ștefănuț, vii să vorbești cu mami?

-Adu-mi matale telefonul că eu sunt în bucătărie. Beau ceaiul!

-Hai, lasă ceaiul puțin că noi nu avem telefoane mobile ca mami! Al nostru e legat de-un cablu în perete! Hai repede, să nu consume toate impulsurile!

-Uooooffff Mamaie! Nimic nu ai modern în casa asta! Nici măcar un amărât de telefon mobil! Cum puteți trăi așa?

Alo, mamica, vino și mă ia de la Mamaia! Nu mai vreau să stau aici!

-Dar de ce, puiule? Ce s-a întâmplat?

-Nu mai pot sta în vechitura asta de casă! Mamaia nu are nimic! Nu pot să-mi fac singur pâinica prăjită, nu pot să-mi fierb singur ouăle, nu pot nici măcar să mă uit la desene animate că nu au nici televizor, nici cablu! Și mamaia nu are nici măcar un robot de bucătărie așa cum ai tu! La ea durează patru ore să facă prăjitura aia bună! Nu mai pot așa! Nici la joacă nu am ieșit și mă dor și mâinile de la cât i-am ținut castronul ăla să învârtă crema în el!

-Liniștește-te, puiule! Hai, că nu-i chiar așa de rău. Așa am crescut și noi când eram copii. Și vezi ce mari și fericiți am ajuns.

-Da, dar voi nu aveați tablete și telefoane mobile acasă, internet și prăjitoare de pâine. Și nu vă lipseau astea cum îmi lipsesc mie acum! Vreau acasă! Te rog frumos! Promit că o să fiu cuminte! Promit că nu mai stau până târziu la televizor! Numai nu mă mai pedepsi să stau aici!……..

-Iubitule, avem o problemă. Ștefănuț crede că l-am trimis la mama ca pedeapsă pentru că a stat prea mult la televizor.

-Așa, și?

-Și plânge acolo de numa numa că vrea acasă, că bunică-sa nu are nici tabletă, nici televizor, nici robot de bucătărie, nici prăjitor de pâine. E foarte supărat că mama nu-l lasă cum îl lăsăm noi să-și facă singur micul dejun. Ce facem?

-Păi…trimite-i acolo câteva electrocasnice. Așa o să fie mulțumit și n-o să se mai plângă toata vacanța. Întră și tu pe magazinul logo_marketonline_mic1MarketOnline.ro cumpără ce crezi că i-ar face de trebuință maică-tii de-acolo și trimite-i-le cu livrare. Și plătești cu cardul. Oricum am zis că vrem să o înnoim pe femeie. Acum ai și motiv s-o faci. Și vezi, ia și pentru el o jucărie ceva să nu se plictisească.

-Ok, ia să vedem ce găsesc pe aici. Ah, ce baftă pe noi! Am găsit promoții la electrocasnice! Uite, robotul nostru de bucătărie este redus cu 30%. Iau și un prăjitor de la Philips, un sandwich maker, să-i iau și un cuptor cu microunde să aibă?

-Nu, de ăla nu! Știi ce scandal ne-a făcut nouă când a venit în vizită și l-a văzut. Că omorâm copilul, că a văzut ea la știri că-s rele. Lasă, îi ajung atâtea. Nu uita de jucărie.

-Da, am pus în coș o dronă pe care-am găsit-o pe-acolo, că tot e în aer liber și are pe unde s-o zbârnâie. Și o bicicletă să facă și ceva mișcare.

Da… astea rămân acolo! Nu vine cu ele acasă că nu mai avem unde să le punem! Are deja prea multe.

-Să rămână…

-Bun, am făcut comanda. Hai s-o sun pe mama să-i spun ca să nu se sperie când îi bate curierul în poartă mâine-poimâine.

-Alo, sărumâna mama. Nu, nu cu Ștefănel vreau să vorbesc acum. E pe lângă tine?…Trimite-l puțin la joacă. Așa…vezi că mâine sau poimâine o să vină cineva să-ți aducă niște pachete. Ți-am cumpărat câte ceva pentru bucătărie ca să nu mai plângă ăsta micu, da? ….Cum ce să faci cu ele? Le folosești! Și poți să-l lași și pe el să-și facă micul dejun că nu-s periculoase. A… vezi că în cutii o să fie și niște jucării pentru el. Să i le dai și să-i spui că nu are voie să le strice. Bun, noapte bună, mamă. Sărumâna!

-Alo,mamii!

-Da puiule, ce s-a întâmplat?

-Mami, vă iubeeesc! Și vă mulțumesc pentru că mi-ați trimis ce-mi trebuie! Acum pot să nu mai plec de aici! Azi dimineață m-a lăsat mamaia să-mi fac singur micul dejun! Și a ieșit atââât de buuun! Și după amiază am învățat-o să facă cremă la robot!  I-am arătat cum faci tu acasă totul cu un singur obiect, la un singur buton! Într-o oră prăjitura era gata! Mami, sunteți cei mai super! Mă duc să mă joc cu drona, pa!

-Hah! Credeai tu că electrocasnicele de bucătărie sunt atât de importante? Ia uite ce schimbare majoră! Zilele trecute plângea de sărea cămașa de pe el că vrea acasă iar acum zice că nu mai vrea să se întoarcă! Ce figură…

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Sofia „Sparge-tot”

-Pssst… Costy, fii atent. Iar a venit blonda aia care pleacă cu fața de masă!

-Care, mă?

-Aia de care ți-am povestit că de câte ori se ridică de la masă pleacă cu tot cu fața de masă și tot ce e pe ea. Fii atent! A terminat cafeaua, i-a dus Cosmin nota și e pe punctul de plecare. Să vezi ce circ face iar!

Blonda se ridică și la primul pas făcut fața de masă i se agață de picior. Toate obiectele de pe masă cad jos făcându-se țăndări într-un mare zgomot. Toate privirile din bar se opresc asupra ei curioase. Ea, roșie la față, se uită spre noi și își cere scuze din priviri. Toți colegii mei se țineau de burtă pe sub bar și se înnecau în râsete. Numai eu am fost prins nepregătit și privirea ei disperată s-a întâlnit cu a mea, șocată de ceea ce văsusem. M-am deplasat spre ea ca să strâng mizeria făcută când ea a început:

-Vai, îmi cer mii de scuze, nu știu ce e cu mine! Sunt atât de nepricepută, atât de neîndemânatică! Mi-e rușine! De fiecare dată pățesc la fel! Promit să plătesc tot ce-am stricat!

Aplecat sub masă ca să strâng cioburile făcute, privirea mea se oprește asupra picioarelor ei. Lungi și frumoase, niște glezne perfecte, sănătoase, tinere. O pereche de picioare de care orice femeie ar fi mândră și de care orice bărbat s-ar îndrăgosti pe loc! Cu toate astea, neîngrijite. Domnișoara cea frumoasă cu picioarele zvelte de căprioară avea un secret rușinos. Nu cunoscuse epilarea. Picioarele ei erau numai țepi, ca atunci când noi, bărbații avem barbă de 2-3 zile.

Cineva trebuia s-o ajute cumva și m-am decis să fiu eu ăla. Nu sunt vreun bun samaritean dar fata e frumoasă. Ochii ăia verzi mă înnebunesc iar părul blond e una din slăbiciunile mele. Iar despre picioare… ei bine… picioarele alea sunt cele mai frumoase pe care le-am văzut în ultimul timp! Și am tot văzut picioare!

-Lăsați, domnișoară, nu trebuie să plătiți nimic. De data asta o să acopăr eu pagubele.

-Vai, sunteți amabil Cum pot să vă mulțumesc?

-Păi, ce spuneți de o cafea mâine?

-Nu știu ce să spun… mi-ar face plăcere dar…

-Fără obligații, promit! Doar o cafea la care să povestim, să discutăm. Atât! Dați-mi numărul de telefon să vă sun mâine să vă spun unde ne vedem. Ora 12 e bună?

-Da, e perfect. Uitați. Vi-l scriu aici. La revedere, pe mâine!

-Ce-ai vorbit cu ea, nebunule?

-Păi, ce să vorbesc? I-am spus să fie mai atentă data viitoare că ne lasă fără veselă.

A doua zi, merg la barul unui prieten bun și-i trimit un sms ca să știe unde trebuie să vină. După aproape jumătate de oră de așteptare intră pe ușă domnișoara cea blondă și mă caută din priviri. Mă ridic de la masa mea și îi fac un semn cu mâna. Mă vede, vine spre mine și spune:

-Ai ales o masă goală, ai vrut să nu agăț nimic? E un gest frumos. Îmi pare rău că sunt atât de neîndemânatică! Nu știu ce să mă mai fac…

-Bună! Nu, nu ești neîndemânatică. Se poate întâmpla oricui. Hai, așează-te! Cafea dublă cu lapte, două pliculețe de zahăr brun și frișcă, nu?

-Da, mulțumesc. Nu știu cum să îmi cer scuze. Mă simt penibil…

-Hai, lasă. Uite pentru ce te-am rugat să vii aici. În primul rând pentru că ai vrut să te revanșezi pentru dezastrul de ieri, apoi pentru că îmi place foarte mult de tine… dar, cel mai important, te-am chemat aici pentru că știu ce trebuie să faci ca să nu mai agăți toate fețele de masă pe unde treci.

-Oau, ce tare! Ce trebuie să fac?

-Uite, eu nu sunt doar ospătar. Lucrez cu jumătate de normă la un salon de înfrumusețare. Fac epilări definitive. Când m-am aplecat să strâng cioburile de lângă masă, ieri, am observat nu doar picioarele tale foarte frumoase ci și altceva. Tu folosești lama pentru picioare, nu?

-Ăăăă…. nu mă simt în largul meu să discut treburile astea cu tine. Îmi pare rău…

-Îmi cer scuze. Ce am remarcat eu este că folosești aparatele de ras cu lamă pe picioare. Și de asta, la câteva zile părul tău devine aspru și tare. De asta agăți totul pe unde mergi. E suficient să se atingă materialul de piciorul tău că se prinde de el ca un scaiete.

Eu am soluția pentru tine. Și nu este neapărat nevoie să mergi la salon. Ai putea să scapi de situațiile astea pentru totdeauna.

-Uite ce e, nu am veni aici ca să mă faci să mă simt mai prost decât mă simt deja. Am crezut că ești un băiat drăguț dar văd că tu m-ai chemat aici ca să faci mișto de mine. Așa ceva nu se face!

-Iartă-mă, nu asta mi-a fost inten…..

Nu apuc să termin vorba din gură că Sofia se ridică brusc de la masă și se îndreaptă spre ieșire. Dar în graba ei, trece pe lângă o masă pe care era pus un frumos buchet de flori într-o vază, agață fața de masă și într-o secundă toate florile sunt făcute praf cu tot cu vază pe jos! Ea rămâne înmărmurită cu ochii la vaza distrusă. Mă ridic în viteză de la locul meu și alerg spre ea. Mă pun în genunchi să strâng mizeria după care ea începe:

-Îmi pare rău! Nu știu ce să mă mai fac! Nu mai suport!

Ridic privirea spre ea, îi întâlnesc ochii în lacrimi o strâng de mână și îi spun:

-O să fie bine. Hai înapoi la masă. Nici nu ai terminat cafeaua. Hai, lasă-i pe băieți să strângă aici. Nu-ți face probleme. Plătesc eu stricăciunile.

Mergem înapoi la masă și după cinci minute de tăcere totală, ridică privirea din ceașca de cafea și spune:

-Bine, te ascult. Spune-mi cum pot scăpa de blestemul ăsta! M-am săturat să mă fac de rușine peste tot! E timpul să schimb ceva!

-Bun, mă bucur că te-ai hotărât. Uite ce-o să facem. Mergem la mine la salon. Și așa că azi nu sunt clienți, nu am nicio programare. O să-ți arăt cea mai nouă și mai tare metodă de epilare. O să-ți explic acolo totul. Mergem?

-Mergem.

Ajunși la salon îi arăt jucăria mea preferată. Micul meu epilator IPL cu care scap zilnic femeile și bărbații de părul nedorit. Îi explic repede tehnologia epilatului cu lumină intens pulsată, îi spun că un asemenea epilat are efecte de cel puțin șase luni și că rezultatele sunt spectaculoase. Piele fină și catifelată pentru mai mult timp decât prin orice altă metodă de epilare și îi arăt câteva poze proprii cu clienți epilați. Înainte și după.

-Mie mi-e rușine să fac asta la salon, în public! Oricât de frumos sună ce-mi spui tu, nu mă simt în stare să fac asta. Nu sub ochii unor necunoscuți.

-Nu e nicio problemă! În ultimii ani tehnologia asta a evoluat așa mult încât operațiunea asta o poți face acasă, în confortul locuinței tale. Au apărut pe piață epilatoare IPL pentru uzul personal. Sunt foarte ușor de utilizat iar rezultatul este mai mult decât spectaculos. Minim 6-7 luni în care picioarele sunt fine și catifelate. Și e valabil pentru orice parte a corpului.

-Cum funcționează aceste aparate? Nu sunt periculoase?

-Nicidecum. Funcționează pe bază de impulsuri luminoase care distrug firele de păr existente și forțează oarecum rădăcinile să nu mai hrănească noile fire. Astfel se împiedică apariția de noi fire după epilare. Bine, e nevoie de mai multe ședințe de epilare, în funcție de tipul de piele și de păr. De asta ți-am recomandat un epilator pentru acasă.

silk-n-glide-epilator-300kUite, ție ți-aș recomanda un aparat de epilat cu 300.000 de impulsuri. Asta înseamnă că nu vei avea nevoie să schimbi consumabile la el o perioadă foarte îndelungată.

-Oau! Ce tare! Mi-e rușine că eu, ca femeie nu știu lucrurile astea și a trebuit să le învăț de la un băiat. Mulțumesc! Cum aș putea să te răsplătesc, din nou?

-Știu cum. Cumpără-ți aparatul, folosește-l și, dacă o să fii mulțumită de rezultat, mă suni să ieșim la o altă cafea. Și promiți că-mi dai voie să-ți mângâi gleznele.

-Ești dulce! Uite, ca să nu aștepți prea mult până atunci, îți dau o parte din răsplată acum. Închide ochii.

-Oau! A fost cea mai dulce sărutare și cea mai senzuală din câte am primit!

-Și asta nu-i tot! Când o să te sun să te invit la următoarea cafea, o să primești mai multe ca asta.

-Uuu! Asta-i o promisune de întâlnire romantică?

-Dacă nu te deranjează… Hai ca plec. Merg să-mi comand epilatorul ca să scap de agățat fețe de masă și de plătit pagube…Ne auzim la un telefon. Te sărut!

……………După o lună……….

-Băieți! Alertă! „Sparge-tot”la masa șase! Fiți atenți că se ridică în 5 minute maxim!

-Faceți pariu cu mine că de data asta nu mai sparge nimic?

-Du-te, mă De fiecare dată când a venit aici a spart tot de pe masă! O face și acum! Fiți pe fază!

-Bă, eu zic că nu agață nimic. Fac si pariu dacă vreți.

-Bine, mă! Facem! Pe cât?

-Ce ziceți de…ciubucul pe o săptămână, de fiecare?

-Băi, ești nebun? Asta înseamnă aproape zece milioane!

-Vă este frică? Hai că ridic miza. Nu doar că nu agață nimic ci o să vină și direct la mine și o să mă lase să-i mângâi gleznele.

-Bă, pentru un asemenea pariu merită să ne prindem! Bine, mă! Șpaga pe o săptămână!

Într-un minut, domnișoara „Sparge-tot” cere nota și plătește. Apoi se ridică grațios de la masă, în deznădejdea colegilor mei care așteptau dezastrul, se îndreaptă spre mine, ridică piciorul stând pe un scaun și…

-Scuză-mă, ai putea să-mi prinzi breteaua de la sandală? Mi s-a desprins cât am stat la masă și nu prea pot să mă aplec. Ești drăguț să mă ajuți?

-Sigur! Poftim, e gata, strânsă. Ce picioare fine ai! Sunt proaspăt epilate?

-Nu, au două săptămâni. Îți mulțumesc! (Și-mi aplică o sărutare suavă acolo, de față cu toți băieții care deja începeau să tremure și să-și dea pumni peste cap pentru ce vedeau).

-Băieți, am impresia că îmi sunteți datori cu niște bani. dar până atunci, faceți, vă rog, cunoștință cu domnișoara „Sparge-tot” Se numește Sofia, este studentă la drept și este iubita mea.

-Băieți, îmi pare foarte rău pentru toate ceștile de cafea sparte și pentru toată mizeria pe care ați fost obligați să o strângeți după mine. Vă promit că nu o să se mai întâmple.

Se întoarce spre ieșire, face un pas grațios înainte și când să îl facă pe-al doilea calcă pe fața de masă de la masa noastră, o agață cu catarama de la sandală și într-o secundă totul ajunge jos zob într-un zgomot infernal……..

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Hai la brânzî, blea!

Facultatea a început  de o săptămână și am început deja să leg prietenii cu colegii. Azi dimineață la seminar, Vanea, un moldovean de peste Prut, unul din primii colegi cu care m-am împrietenit foarte repede, era foarte agitat. Se uita foarte des la ceas și ofta din 5 in 5 minute.

-Vaneo, ce-ai pățit? Ți-e rău? Ai ceva?

-Nu, blea. Azi vini mămuca di la Ungheni la mini. O zâs cî ari pachet mari sâ-ni aducî. Șî nu știu când ajunji. Nu vreu s-o fac sî m-aștepti câ-i iuti la mânii.

-Păi, hai să plecăm! Mergem, bem o bere în fața căminului și-o așteptăm pe maică-ta.

-Da cum sî plec, blea? Așă, din timpul orii?

-Stai mă, prostovane că te rezolv eu!

-Domn’ profesor, vă rog să ne scuzați pentru ora asta. Am primit un mesaj de la administratorul căminului că cineva ne-a intrat în cameră. Ne cheamă de urgență să verificăm cu poliția dacă ni s-a furat vreo ceva.

-Vai! Ce nenorocire! Sigur, mergeți, mergeți! Nu vă faceți griji!

-Vezi, bă? Așa se face!

-Blea, ești tâmpit?! Dacî ni prindi?

-Stai mă liniștit! Hai să mergem!

După 3 ore de stat cu fundul pe scările căminului, apare și mămuca moldovanului meu. O Ladă veche din ’86, încărcată la refuz cu de toate parchează într-un nor de fum în fața căminului. Vanea o ia la sănătoasa spre mașină urlând, aproape plângând: „Mămucî, sărumâna, mămucî!”

După ce mă prezintă mamei sale și-mi primesc binecuvântarea și sărutarea pe frunte de la mămuca, ne apucăm de descărcat. Femeia ne coordonează cu mână de fier. Ce trebuie să descărcăm și să ducem  în cameră, ce trebuie să rămână în mașină pentru că mămuca mai avea un drum de făcut până la Bacău unde trebuia să vândă niște marfă.

În jumătate de oră totul e descărcat și dus la cameră iar mămuca ne mai dă o ultimă binecuvântare și-o sărutare după care Lada demarează în același nor de fum.

Ajunși în cameră începem să despachetăm bunătățile. Borcane cu gem, magiun, zacuscă, saci cu mălai, ouă,  fasole, cartofi, pește afumat, conserve alese, dulciuri…Mămuca i-a făcut aprovizionarea odorului pe 3 ani de facultate dacă mă întrebați pe mine.

-Vaneo, ce boala ț-o pus mă-ta în chiupurile astea, mă? Că-s grele cu draci!

-Aoloooo! Blea! Nu fi tâmpit! Asta-i ce’ mai bunî mâncari, blea! Stăi oliacî jios cî pun amuia sî mâncăm!

Încropește Vanea al meu un ceaun de mămăligă, desface un chiup, ia o lingură de lemn și începe a scobi înăuntru scoțând ceva alb, unsuros cu bucăți ce păreau a fi carne. Aruncă patru linguri de-alea albe într-o tigaie, scoate șase ouă din ziarele în care erau învelite și le izbește peste și apoi dintr-un alt chiup scoate câteva îmbucături imense de brânză pe care le azvârle în două farfurii.

-Blea, ci-ț dau io amuia sî mânânci, n-ai mâncat in viața ta! Brânzî di oai di la stânî cu jumări, cu ou șî cu mămăligî.

-Vaneo, păi asta-i mâncare românească, Vaneo. Cum sa nu mănânc? La bunici la țară numai cu de-astea am crescut.

-Blea, nu fi prost! brânzî ca asta n-ai mâncat di când ti-o făcut mă-ta!

Nu termină de vorbit moldovanul meu că auzim un zdrăngănit de chei pe gratiile de la geam. Când întindem ochii peste pervaz, de pe trotuarul din grădinița căminului ne privea cu ochi mari un individ pe la 45-50 de ani, grizonat, puțin dolofan.

-Ci vrai bre? Cini iești?

-Mă scuzați…treceam prin față pe alee și-am auzit, fără să vreau, că vorbeați despre o brânză foarte bună. Știu că pare puțin ciudat, dar ați putea să-mi dați și mie să gust?

-Haidi blea, întrî! Vinî șî înfulecî aicișa cu noi! Undi-s doi, merji ș-al triilea!

-Băi, ești nebun?! Cum inviți omul așa în cameră și-i dai să mănânce? Nici nu-l cunoști!

-Îmi cer scuze. Mă numesc Toni Delaco. Sunt proprietarul unei fabrici de brânzeturi aici în România. Am venit în Iași pentru că trebuie să discut cu niște producători din zonă pentru o colaborare și eram într-o plimbare în zonă când v-am auzit vorbind. Cum sunt interesat direct de subiectul brânză, am ciulit urechile și-am ascultat.

-Blea, hai lăsaț’ vorbăraia șî treciț’ la masî. Dom’ Toni, ia di-aici o strachinî di mâncari sutî la sutî moldovineascî. Oușoari di la găini din ogradî di la mamaia Liuba, jumări di la porcușoru Ghițî,  tot al nostru șî brânzî di oai la chiup cum n-ai mâncat în viața matali. Ia c-un boț di măligî sâ legi gustu’! Șî pentru poftî, luaț’ di daț’ pi gât un pahar di votcî di la noi di la Moldova! Unji sufletu’.

-Doamne! E dumnezeiască! E bună! Chiar e cea mai bună brânză de oaie pe care am gustat-o în viața mea! Untoasă, aromată, sărată cât trebuie, nu prea iute… E perfectă!

-Am zâs ieu cî n-aț mâncat niciodatî branzî ca asta!

-De unde e? Aș vrea să vizitez locul în care se face! As vrea să văd cu ochii mei!

-Apăi, nea Toni… asta-i brânzî din țâța oii! Îi di la o stânî micî di lângî Ungheni. Un cioban bătrân o faci di pisti șaizăci di ani. Șî o păstreazî pi tătî în saramurî în butoai di brad, îngropati la 5 metri sub pământ.

-Blea, da țâi-ț’ placi, blea?  Câ nu ti-aud sî zâci nimica. Da dupî cum bagi sub nas bucătoaili di măligî muieti-n brânzî cu jumări bag sama câ îț’ cam placi! Așă-i?

-Ihâm! (și continui să înfulec cu poftă bunătățile din farfurie).

Parfumul brânzei din farfurie mă îmbia. Și combinat cu jumerii și cu mămăliga totul se transforma într-o mâncare Dumnezeiască.

-Vaneo, mai ai ceva brânză? Că mi-a rămas niște mămăligă.

-Ia șî ghiftuiești-ti, blea! Brânzî nu iesti? Apăi dacî rămânim fărî, îi dau un telefon lu mămuca șî îndatî traji o fugî pân’ la badea David la Nisporeni. Aduși mămuca! trii, patru chiupuri…câti vrei!

-Tinere, omul ăsta…badea David cum i-ai zis tu…crezi că ar putea vinde și în cantități mai mari?

-Badea David di la Nisporeni? Hă hăăăă!!!! Apăi el n-ari dicât vreo trii suti di oi. Da brânzî faci multî! Da di ci întrebi, bre, nea Toni? Vrai sî cumperi mai multî di la iel? Îț’ dă iel vreo douî suti, trii suti di kili… da’ mai mult nu cred cî ari.

-Hmmm… trebuie să îl văd neapărat! Trebuie să vorbesc cu badea David cât mai repede! Brânza asta trebuie să ajungă pe mesele tuturor cât mai repede! E obligația noastră să facem cât mai cunoscută o așa bunătate!

-Bre, nea Toni, da matali ești fan brânzî, nu glumî!

-Păi, dacă nu eram fan brânză, nu ajungeam niciodată unde sunt acum.

-Bini, bre! Uiti cum fașim:  Pisti douî săptămâni ieu merg acasî la Ungheni. Îl ieu cu mini șî pi flămându’ ista ca sî vadî șî iel Basarabia. Dacî vrei, vinî șî matali! Luăm Lada lu’ mămuca șî vă duc pi tăț’ la Nisporeni sâ-l cunoaștiț’ pi badea David. Puni nea Gheorghi, omu lu’ badea David di-o măliguțî, scoati niști pești di la afumătoari, un chiup di brânzî, niști lapti șî sara punim di bem un șâp di țuiculițî bunî. Așa vorghești șî matali cu iel, șî poati sâ saturî și aista di brânzî cî vâd cî tari-i plași!

-Bine, atunci! Așa rămâne! Uite, vă las numărul meu! Vă rog să mă sunați cu 2-3 zile înainte de a pleca să am timp să vin și eu la Iași și să plecăm împreună. E bine?

-Bini, nea Toni! Ni auzâm la telefon! Doamni-ajutî!

 

 

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Deeply in love…

Ce bine a picat bonusul ăsta de la muncă! Așteptam de cinci ani să-mi recunoască cineva eforturile! Toate nopțile nedormite, toate telefoanele în timpul liber, toate proiectele duse la capăt înainte de deadline îmi aduc în sfârșit satisfacție. 5000 de lei bonus, bani pe care să-i cheltui cum vreau eu! Să nu mai spun de cele  5 zile de concediu în plus față de colegii mei! Hehe! Păcat că sunt valabile doar anul ăsta…

Bun, profit de timpul liber și de banii din portofel și-mi pierd pașii prin mall. Nu am mai ieșit de mult la cumpărături. Nu mi-am putut permite. Dar acum, că am niște bani în plus, o să-mi cumpăr tot ce am tăiat de pe listele de cumpărături în ultimii ani.

Încep în forță. Geacă de iarnă. De firmă! Gata cu jachețelele din bazar! Vreau să arăt și eu bine! Dacă tot am luat geaca, domnișoara din magazin mi-a recomandat și un pulover călduros și modern (pesemne a mirosit cerneala banilor din portofel și-a simțit că nu rezist tentației). Dacă am luat geacă și pulover, de ce să nu iau și niște jeanși la modă, chiar și o pereche… bine, două de încălțări bune și poate și un portofel nou. Și așa jaful meu împlinea 10 ani de Craciun…

Ies din zona magazinelor de haine și mă opresc în fața unei vitrine să îmi admir noua ținută. Arăți bine, prietene! Dacă o să continui să te îmbraci așa s-ar putea să ai șanse să-ți faci chiar și o iubită în curând! Ridic puțin ochii din reflexia mea în vitrină, privesc prin ea și văd că mă oprisem în fața unei parfumerii. Parfum! Ceva ce nu am fost în stare să-mi cumpăr în ultimii ani! Doar niște deodorante ieftine și o spălătură de borcane cumpărată de la un individ în gară căreia îi spuneam parfum. Mi-a spus că era original. Îl cumpărase din Spania dar îi trebuiau bani de bilet să plece acasă la Craiova. Mi-am făcut milă de el și i-am dat chiar cu 10 lei în plus, să aibă și de un covrig și-o apă plată. Intru în magazin și mă uit prin rafturile cu sute de parfumuri. După câteva minute aud aud o voce calmă în spatele meu:

-Aveți nevoie de ajutor? Vreți să vă recomand un parfum pentru o doamnă?

-Ce? Poftim? Nuuu! Nu. Mă uitam după un parfum pentru mine…

-Îmi pare rău, zona cu parfumuri bărbătești este pe partea cealaltă. Dacă vreți, sunt mai mult decât bucuroasă să vă ajut.

-Ah… ok. Mulțumesc! (După ce m-am făcut de râs că nu pot nici măcar să fac diferența între parfumurile de damă și cele de bărbați, măcar atâta lucru bun să fac și eu… să cer ajutorul cuiva care se pricepe.)

-Sunt bucuroasă să vă ajut. Haideți să vă recomand câteva parfumuri. Pentru început o să vă dau să-l mirosiți pe ăsta. Ce părere aveți?

-Nu-mi place… zici că-i dulceața făcută de bunica. Niciodată nu mi-a plăcut.

-Ok, deci prea dulce… încercăm ceva mai aspru.

-Nu, nu e prea dulce. Doar că nu suport mirosul dulceții pe care-o făcea bunica.  De fapt, nici nu știu ce tip de parfum îmi place.

-Ok, atunci facem altceva. Vă aleg zece parfumuri diferite și le mirosiți. Și vedem ce alegem din alea zece?

-Bine, dacă aveți răbdare cu mine…

-Sigur că am. Haideți…

Hmmm… pe ăsta mai vreau să-l miros… pe ăsta puteți să-l dați deoparte… și pe ăsta… și pe ăsta… ăsta pare interesant… ăsta nu-mi place deloc. Cine-ar face un parfum care să miroasă așa? Nu-mi place nici ăsta…

-Nu credeam că sunteți atât de pretențios…

-Îmi pare rău, sunt o pacoste… haideți să continuăm… bun, ăsta e drăguț… ăsta! Ăsta îmi place! Pe ăsta îl cumpăr!

-Sunteți sigur? Putem să mai încercăm câteva dacă vreți.

-Nu, m-am decis. Pe ăsta îl vreau.

-Bun, atunci vă aștept la casă. Vă felicit pentru alegere!

-Vă mulțumesc! Și acum, că l-am plătit, să-l și folosim, nu? Un puf aici, un puf dincolo… maaamă ce bine miros!

-Da, miroase chiar foarte sexy pe dumneavoastră!

…………..Jumătate de oră mai târziu……………

-Pot să mă așez lângă dumneavoastră?

-Ăăăăăă… domnișoara cu parfumuri…

-Da, eu sunt… deci… pot?

-Ăăăăă sigur! Sigur! Îmi cer scuze! Vă rog, luați loc! Ce faceți aici?

-Păi, am luat pauză și am vrut să beau o cafea. Și dacă tot v-am văzut, am vrut să vă spun câte ceva despre parfumul pe care tocmai vi l-ați cumpărat.

-Ok… mulțumesc. Pot măcar să vă ofer o cafea pentru asta?

-Mulțumesc. Știți…

-Hai să nu ne mai vorbim cu atâta formalitate. Eu, tu… parcă sună mai frumos.

-Bine, bine… Știi… ești printre puținii clienți care nici măcar nu a întrebat cum se numește parfumul pe care l-a cumpărat.

-Păi, la cât eram de emoționat, numai cu gândul la numele parfumului nu stăteam. Dar acum că m-am mai liniștit… cum se numește?

EDT-ETUI60ML-Ai cumpărat un parfum Deeply Yours. Este  patronat de Enrique Iglesias, ca să zic așa… Un parfum aromatic condimentat care are la început un miros plăcut de pepene, bergamot și piper negru.

-Da, pepenele l-am simțit și eu…

-Ei, Pe ăla l-am simțit și eu cel mai tare pe pielea ta. Și mi-a plăcut. Apoi, după ceva timp începe să aibă un miros de frunze de violete, de măr și ceva note ozonice. Ca spre final, să aibă un miros genial de vanilie și alte două ingrediente de care nu-mi amintesc acum din păcate.

-Mă uimești. Atât de multe mirosuri într-un singur parfum?

-Da, și toate mirosurile astea combinate fac parfumul să fie frumos. Atât de frumos încât vreau să-ți cer numărul de telefon ca să ne mai întâlnim și altă dată…

-Ha ha! Ce amuzantă ești! Vrei să spui că după un miros de parfum vrei să ne mai vedem? Să înțeleg că vrei să te întâlnești cu toți băieții care cumpără sau au parfumul ăsta?

-Nu, doar cu tine!

-Păi ce e așa special? Pun pariu că ai simțit mirosul ăsta la zeci de băieți.

-Ufff… tu chiar nu știi nimic despre parfumuri. Orice parfum miroase diferit pe fiecare individ. Mirosul diferă datorită ph-ului, reacției față de piele, sunt niște chestii chimice, nu intru în detalii. Ei, când l-am mirosit pe tine, mi-a plăcut extraordinar de mult.

-Cam cât de mult?

-Atât de mult încât am ieșit din magazin imediat după tine și am venit aici.

-Ha ha! Vrei să spui că tu m-ai urmărit până aici în cafenea doar ca să mă mai miroși o dată?

-Cam da… Bine, recunosc, mi-ai fost și simpatic.

-Auu… mă faci să roșesc. Nu știu ce să mai zic…

-Hmmm… ce-ai zice de un film… diseară?

-Scuză-mă… e vreo glumă? Adică… tu vrei să mă faci să cred că parfumul meu, pe pielea mea te-a făcut să te îndrăgostești de mine brusc și să-ți dorești să ieși cu mine la un film? Recunosc, mă bucur, sunt impresionat. Și ca să fiu sincer și tu îmi placi, dar… nici nu te cunosc… Adică… nici nu știu cum te cheamă…

-Înțeleg…

Se ridică în picioare, ridică mâna la mine zâmbind și zice:

-Dana, încântată!

Nu reușesc decât să bâlbâi un „Costeluș” timid și apoi pleacă lăsând în urmă, pe masă un micuț bilețel albastru pe care era trecut numărul ei de telefon…

Acest articol este scris pentru SuperBlog 2015

 

 

Publicat în Viață de vânzător

Când nu-ți poți mulțumi toți clienții…

O poveste, scurtă, rapidă! Unde mai pui că e și caldă! Azi mi s-a întâmplat și am vrut să o povestesc și altora.

-Șăfule, da aici n-aveți plasme de alea fără firmă?

Ridic mirat din sprânceană și repet după el, debusolat:

 

-Fără firmă?

-Fără firmă, șăfule. Adică fără nume, de-alea!

-Mă tem că nu înțeleg. Aici toate televizoarele au un nume.

-Da, șăfule, da eu caut de-alea care nu-s originale. N-aveți de alea la reducere?

-Îmi pare rău, noi vindem doar produse originale.

-N-aveți… Mă duc la ăia de alături că am văzut la ei ceva…

 

Publicat în Altele

De ce nu mi-am pus poză cu steagul Franței la profilul de Facebook…

Încă de sâmbătă dimineață toată lumea a început să-și modifice pozele de profil adăugând un steag al Franței peste el. Eu am ales să nu o fac. Și o să explic aici în câteva rânduri de ce…

  1. Pentru că nu mi-am modificat poza de profil nici când s-a întâmplat tragedia de la #Colectiv.
  2. Pentru că gestul a fost înțeles greșit de unii care și-au schimbat poza de profil crezând că „e la modă”…12239665_760706637367393_39197718042518961_n
  3. Pentru că acel tricolor nu îi reprezintă doar pe acei oameni care au murit nevinovați în acele atacuri teroriste ci și pe cei care ne batjocoresc, pe acei francezi care ne cred țigani, ne întorc spatele sau fac glume proaste pe seama noastră…    Acest steag reprezintă o țară care practică o politică agresivă asupra României, un stat și un guvern care a închis în nasul nostru orice poartă am fi încercat noi să deschidem                                                                                                                                                         
  4. Pentru că cei de la Facebook nu au găsit de bun simț să facă acest gest cu schimbarea fotografiei de profil cu cea a steagului țării în cazul nenorocirii de la #Colectiv. Și noi am trecut printr-o perioadă dificilă și încă mai trecem. Dar printre cauzele din aplicație nu se regăsește incendiul de la Club Colectiv din România
  5. Pentru că din nou, cei de la Facebook nu au activat funcția Safety check pentru cei care erau în zona Clubului Colectiv în momentul nenorocirii pentru ca prietenii celor de acolo să afle dacă aceștia erau sau nu în regulă

save

Motivele ar putea continua. Știu că o să-mi iau înjurături pe seama lor dar cel mai mare motiv pentru care am decis să nu îmi schimb fotografia de profil în urma nenorocirilor de vineri seara este acela că eu consider Facebook un site de socializare pe care vreau să intru ca să mă deconectez de orice rău și pe care să mă simt bine.

A, și ar mai fi ăla că mie îmi place poza mea de profil așa cum e….

Incidentele de ieri sunt grave, extrem de grave. Oamenii care au făcut lucrurile astea sunt de acuzat și nu trebuie să fie iertați. Sunt mișcat, sunt întristat de cele întâmplate, sunt cu gândul la cei care și-au pierdut viața sau care sunt răniți și la familiile lor cărora le doresc putere să depășească acest moment groaznic. Dar niciodată, pentru nimic în lume nu voi purta doliu pe vreo rețea de socializare…

Acesta este un articol serios care nu este scris pentru nicio competiție

Publicat în Super Blog

Ți-ai pus mănuși cu șmirghel?

-Îmi aranjezi și mie rochia la spate, te rog?

-Ok, ce ar trebui să îi fac?

-Aranjeaz-o să se așeze frumos sub curea.

-Ok…..ups… Cred că mai bine ai lua altă rochie…

-Ce…ce-ai făcut? Frate, nici măcar o rochie nu pot avea încredere în tine să-mi aranjezi? Ce i-ai făcut? Dă-te din fața oglinzii să văd!

-Ai putea să iei o curea mai lată….nu s-ar mai vedea.

-Ce să se vadă?…..Fraaaaateeeeee! Ce Dumnezeu ai făcut? Cum ai reușit s-o agăți? Ți-ai băgat unghiile în ea? Ți-am spus de o mie de ori să ai grijă să ai unghiile tăiate și pilite! PI-LI-TE! Uite ce-ai făcut! Rochia mea nouă! Știi cât am umblat după ea? Ai idee câte magazine am colindat ca să o găsesc? Ai idee cât am dat pe ea?

-Iub, dar nu e vina mea! Nu am agățat-o cu unghiile. Uite, sunt tăiate și pilite….

-Dar cu ce-ai agățat-o? Ce aveai în mână?

-Nu aveam nimic! Am pus mâna pe ea și firul s-a dus…

-Ia, arată mâinile. Arată-le!

Dumnezeule! Ce-i cu mâinile tale? Ce le-ai făcut? Ce-i cu ele atât de iritate și crăpate?

-De la muncă…var, vopsele, ciment…

-Frate, când te-am cunoscut aveai cele mai frumoase mâini și cele mai fine! Abia așteptam să ne întâlnim și să mă mângâi cu ele. Acum zici ca ți-ai pus mănuși cu șmirghel! Discutăm problema asta când ajungem înapoi acasă. Acum merg să mă schimb și să nu cumva să mai atingi ceva cu mâinile alea! Du-te în baie si ia cutiuța albastră și dă-te cu crema din ea pe mâini.

…………………………

-Scuze că am întârziat, Camelia! Dar am fost nevoită să-mi schimb rochia în ultima secundă.

-Ce-ai pățit? Ai pătat-o?

-Nu, se pare că bărbatul meu are așchii în mâini. L-am rugat să îmi așeze rochia la spate și a reușit performanța să mi-o strice. A agățat-o. Și era nouă! Azi am îmbrăcat-o pentru prima dată! Nu mai pot de nervi, fată! Îmi vine să-l trimit cu mâinile alea la un șlefuitor ceva. Apropo, să știi că te urăsc! Graaav te urăsc!

-Hehe, băiatule, ai încurcat-o! Ți-ai pus gând rău cu nevasta! Dar ai noroc că mi-e dragă rău și că îmi ești și tu simpatic. Hai că s-ar putea să am un remediu pentru șmirghelul de pe mâinile tale.

-Ce remediu, Cami? Altul decât să-și bage mâinile alea într-un polizor?

-Da, ceva mult mai puțin dureros. Deși, la o așa greșeală, crede-mă, amice…ai merita puțin chin. Dar uite ce-am găsit acum câteva luni. Pierdeam vremea pe pagina de facebook a celor de la Farmec. Tu îi știi pe oamenii ăștia, firmă de cosmetice românească. Au produse de calitate. Așa, pierdeam vremea pe acolo și am găsit un link către niște produse noi de la ei. O gamă de produse, mai exact. Gerovital H3 Derma+. Sunt niște produse extraordinare pentru îngrijirea pielii și părului. Eu mi-am comandat deja de la ei niște produse pentru scalpul meu nebun. Știi că eram plină de mătreață și nu mai scăpam. Ei bine, cu zece secunde înainte să mă decid să mă rad în cap, atât de rău ajunsesem să-mi urăsc părul și scalpul, am găsit informațiile despre gama asta de produse. Așa că nu am stat pe gânduri și am comandat. E un șampon antimătreață Gerovital H3 Derma+. Băi, credeți-mă că a făcut minuni! În două luni nu am mai avut strop de mătreață! Și tu știi foarte bine ce aveam în cap! Ei bine, în gama asta nu au doar produse pentru scalp. Au și creme pentru ten, pentru corp…și sunt foarte bune! Specialiștii Gerovital s-au întrecut pe ei! Și pentru că eu am avut o experiență atât de mulțumitoare cu produsele lor, am jurat că o să le recomand oricui!

Uite, dacă vrei, Îți recomand cu căldură o cremă pentru problema ta. E o cremă dermoreparatoare care pe lângă faptul că hidratează perfect pielea, ajută și la repararea ei. Crăpăturile astea urâte, iritația și efectul ăsta de „șmirghel”, toate astea o să dispară foarte repede. A, și să nu-ți faci griji pentru costuri. Raportul calitate-preț este incredibil! Asta e foarte important pentru că o să trebuiască să-i plătești fetei rochia cea nouă. Deci n-o să ai motiv să te plângi că ți-ai cheltuit toți banii pe tratament pentru mâini.

-Prietene, te anunț oficial că te muți în living și o să dormi acolo, pe canapea până când mâinile tale o să arate ca atunci când te-am cunoscut! Ți-e clar? Eu nu vreau să risc să îmi pui mâna pe față peste noapte și să mă trezesc cu cine știe ce zgarieturi de la așchiile tale din mâini. Și acum, fuguța la farmacie să-ți cumperi crema! Cu cât te repari mai repede, cu atât ajungi mai repede înapoi în patul nostru.

………………………………

După trei luni…

…………………………

-Ce faceți dragilor, sunteți bine? Acum vă iubiți?

-Da, foarte bine, mulțumim! Și a revenit și iubirea. Tu cum ești?

-Foarte bine! Dar ia, sunt curioasă…domnule soț, ai ascultat sfatul meu? Ți-ai reparat mâinile? Ia să le văd!

-Daaaaaaa! Și le-a reparat! Acum are din nou mâinile moi și catifelate, așa cum le avea când l-am cunoscut. Acum îl las din nou să mă mângâie pe față. Și și-a plătit și greșeala! Rochia asta superbă pe care-o port acum mi-a cumpărat-o el! Nu-i așa că-i frumoasă? A, și i-am dat voie să se întoarcă în dormitor. Gata cu dormitul pe canapea! Mâinile lui nu mai prezintă un pericol.

-Da, e minunată! Și-ți stă excepțional! Și ca o notă personală, învață să folosești mănușile la muncă. E pentru binele tău.

-Stai că asta nu-i tot! Domnul aici de față, a ținut atât de mult să-ți mulțumească pentru sfaturi încât a promis o cină și apoi un vin bun la bar! Totul din banii lui! Cum sună asta?

-Sună bine! Dar pot să-mi imaginez cine-a venit cu ideea și nu m-aș simți bine să-l pui pe săracul om la atâta plată! În fond, eu n-am făcut nimic! Gerovital e eroul!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Un an jumate și mulți trandafiri…

DSCN6487„Cel mai mult o să-mi lipsească trandafirul ăla din fiecare sâmbătă seara la restaurantul nostru, de la băbuța aia simpatică…”

Atât mi-a spus și-apoi am plecat…

Primisem o delegație de un an și jumătate în Dubai. Era o oportunitate dublă pentru mine. Puteam să văd o țară pe care o aveam în lista mea de „must see” și, pe plan profesional, la întoarcerea acasă, dacă totul decurgea perfect în acest an și jumătate, aveam toate porțile deschise către acea promovare pe care o așteptam deja de câțiva ani.

Însă cum să plec așa când ea mi-a rupt inima în mii de bucăți? Știam că îi făcea plăcere să ieșim sâmbăta seara la restaurant, știam că deși mă certa de fiecare dată că nu e nevoie să-i cumpăr acel trandafir, îi plăcea să-l primească, dar ce nu știam era că după atâția ani în care week-end de week-end făceam același gest ea a ajuns să iubească acel trandafir și că plecarea mea pentru o perioadă atât de îndelungată îi răpea această plăcere, aceasta dragoste. Trebuia să fac ceva. Trebuia să pot să suplinesc cumva acele 78 de săptămâni de lipsă, acei 78 de trandafiri pe care nu-i mai ofeream cu dragoste. Fără sa-l iau în calcul pe cel din ziua în care am plecat și n-am mai apucat să mergem la restaurant. 79 de trandafiri pe care trebuia să fac cumva să-i ofer ei în tot atâtea sâmbete în care nu puteam fi cu ea.

Ajuns pe Aeroportul International din Dubai, după aproape 5 ore de zbor m-am așezat pe o băncuță cu o cafea în mână în așteptarea persoanei de legătură care avea să mă conducă la hotel și apoi la sediul companiei. Dar deși eram în țara pe care-mi doream cu atâta patimă să o văd, gândul îmi zbura tot la ea, acasă și la cei 79 de trandafiri pentru care urma să găsesc o modalitate să-i ofer. Căutând cu privirea după cineva cu o pancardă pe care să fie scris numele meu, m-am oprit asupra unui stand cu flori din interiorul aeroportului. Și atunci am știut că am găsit soluția. În București sunt atâtea magazine de flori. Cu siguranță unele din ele lucrează și online, oferând posibilitatea comandării unor buchete spectaculoase care să fie livrate. Am scos laptopul din geantă, m-am conectat la rețeaua wi-fi și am căutat: magazine de flori din București. I-am găsit pe cei de la Buchete de trandafiri. Am discutat cu ei și deși nu aveau în oferta lor câte un trandafir, am convenit cu ei ca în fiecare săptămână să comand câte un trandafir galben care să fie livrat acasă în fiecare sâmbătă la ora la care trebuia să fim în restaurant. A fost destul de greu să-i conving dar înțelegând simbolul acelui trandafir oamenii s-au înduplecat și au hotărât să mă ajute în demersul meu de a-mi arăta în continuare dragostea pe parcursul acestor 79 de săptămâni.

Și cum prima sâmbătă era cea în care plecasem, la fel și primul trandafir a ajuns la ea la ușă în acea seară, la ora la care de obicei ne îmbrăcam să mergem la restaurant. Apelul ei și vocea plânsă, uimită, fericită, m-au bucurat atunci. Era prima noastră întâlnire telefonică și primul trandafir în lipsa mea.

Săptâmânile treceau rapid una după alta. Munca mergea bine, mă descurcam. Noi ne făcuserăm o rutină foarte strictă și frumoasă în care  ea mă suna în momentul în care băiatul cu florile suna la ușă. După asta petreceam ore în telefon vorbind despre noi, despre cât de frumos era acel trandafir, despre cât de mult ne-am dori să fim iar împreună.

A venit ziua ei. O zi foarte importantă nu doar pentru că o sărbătoream pe ea ci și pentru că ajunsesem exact la jumătatea perioadei delegației. Așa că am pus la cale cu ajutoarele mele de la magazinul de trandafiri un cadou mare. Pe lângă obișnuitul trandafir, i-am comandat și un imens buchet de trandafiri galbeni, un ursuleț de pluș și o punguță de macarons (pentru că sunt dulciurile ei preferate). Lângă toate astea o felicitare în care îi spuneam cât de mult o iubesc și cât de mult aș vrea să fiu acasă. În seara aia s-au auzit plânsete de ambele părți ale telefonului. Ea pentru că era fericită si încântată de cadou, eu pentru că nu puteam să o țin în brațe în acele momente de veselie…

Timpul a trecut cu greu. Trandafirii continuau să vină acasă după obicei, câte unul  în fiecare sâmbătă, telefoanele erau mereu la oră fixă, totul era mult mai ușor de suportat.

Dar în ultima sâmbătă, la ora stabilită îmi sună telefonul. La capătul liniei era ea, agitată, speriată:

-Iub, încă nu a venit băiatul cu florile! Nu știu ce s-o fi întâmplat! Ai uitat cumva să dai comanda?

-Nu, iubito. Nu am uitat. Așteaptă. O să vină. Poate e blocat în trafic. Poate întârzie câteva minute. Ai răbdare.

-Oh, Doamne! A sunat acum la ușă! În sfârșit! Eram atât de îngrijorată! O să-i spun vreo două! Cu emoțiile unei femei nu se joacă ni…..

Stătea acolo în fața ușii, cu telefonul la ureche, cu gura căscată, înmărmurită! Încos-cu-15-trandafiri-rosii-si-albi-FYyLY fața ei, în locul băiatului cu florile eram eu. Iubitul ei, soțul ei! Un coș cu trandafiri roșii și albi superbi în mâna stângă și un trandafir galben în mâna dreaptă…

-Îmi pare rău pentru întârziere. Dar l-am convins cu greu pe băiatul cu trandafirii să mă lase pe mine să ți-l înmânez pe ultimul din cei 79 care erau programați. Dacă îți vine să crezi, mi-a fost mai greu să-l conving că eu sunt cel care îți trimitea câte un trandafir pe săptămână decăt să-l conving să mă lase pe mine să ți-l dau!                                 *sursa foto: http://www.buchetetrandafiri.ro

-Iuuub! Ai venit! Te iubesc! Te ador! Mi-a fost un dor nebun de tine! Să nu mai pleci niciodată de lângă mine! Ai auzit?! Niciodată!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015

Publicat în Super Blog

Am scăpat de CFR cu bateriiauto.net

Hai, odată! Pornește! Nu-mi face probleme chiar acum când trebuie să plecăm!

-Ce are?

-Nu știu ce are! Nu vrea să pornească! Cred că a murit bateria.

-Cum să moară?

-Uite-așa…cum moare o baterie. N-am schimbat-o de când am cumpărat mașina acum 3 ani și cine știe de când n-a schimbat-o nici tipul ăla de la care am cumpărat-o..

-Ce facem?

-Ufff… se pare că mașina rămâne acasă. Intră pe CFR și vezi dacă găsești un tren spre Sighet cât mai curând. Între timp eu îl sun pe Paul, mecanicul meu să văd dacă mă poate ajuta cu o baterie. Poate o fac repede și plecăm cu mașina totuși. Oricum, o să întârziem la pensiune. Să o suni și pe doamna Maria să-i spui că nu ajungem la timp, să nu se sperie și să dea camera altora. Ajungem cu câteva ore întârziere, depinde cum găsești tren.

„-Salut, Paul. Ajută-mă, te rog cu o problemă urgentă! Am rămas fără baterie și trebuia să plec în concediu la Sighet. Nu ai vreo baterie de care te poți lipsi să mi-o împrumuți până vin din concediu când îmi cumpăr alta?”

„-Salut, bătrâne. Te-aș ajuta cu mare drag. Dar bateriile mele sunt vechi. Eu le folosesc doar ca să pornesc cazanele care-mi vin la reparații. Dar pentru un drum așa lung, poți să te superi pe mine că nu ți-aș da așa ceva. E periculos. Plus că nu am timp să mă ocup acum de mașina ta. Am garajul plin, plus câțiva clienti care așteaptă cu programare. Îmi pare rău, bâtrâne.”

„-Ok, mulțumesc că ești sincer. Dar totuși ce pot face? Sunt în întârziere…”

„-Du-te repede la un magazin, cumpără o baterie nouă și apoi caută un service care să nu fie așa aglomerat să ți-o monteze.”

„-Omule, nu am timp de astea, plus că nu mi-aș lăsa mașina pe mâna altora. Nu știu în ce service nimeresc…”

„-Bun, atunci uite,  fă altceva. Este un site al unui comerciant de baterii auto. Nu știu exact cum se numește dar dacă îl cauți îl recunoști după logo-ul lor logoamuzant. O baterie roz care zâmbește. Poți comanda de la ei și din ce știu eu îți fac ei și montajul și măsurătorile și garanția. Sunt de încredere, apelează la ei. Mai mult de atât nu pot să te ajut, bătrâne. Hai, te las. Am de vopsit o portieră la un taxi. Ne auzim! Drum întins!”

-Iub, am vorbit la agenția de voiaj CFR. Avem tren pe la 6 seara dar facem minim 12-13 ore de drum. Întârziem foarte mult și ajungem acolo foarte obosiți. Și mai avem și foarte mult bagaj.  Ce facem?

-Stai să văd ceva. Am vorbit cu Paul și mi-a dat o idee. Vreau să  văd cum putem rezolva mai repede. Mi-a spus de un site al unui magazin de baterii auto .  Cică pot comanda online și îmi fac și montajul în aceeași zi. Trebuie să caut o baterie roz zâmbitoare.

-Cum o baterie roz zâmbitoare?

-Nu știa exact numele paginii și mi-a spus ce logo are. Ah, uite: bateriiauto.net. Uite și bateria zâmbitoare. Pfff și eu de unde știu ce baterie îmi trebuie? Îl sun iar pe Paul.

-Stai, nu-l suna. Vezi că ai acolo un formular în care îți poți găsi bateria în funcție de mașină. Scrie acolo și vezi ce-ți trebuie.

-Opel, model Astra H GTG…motor de 1.7 CDTI…. ia…pfff… și tot nu știu ce să aleg… Sunt prea multe posibilități, prea multe baterii de ales…

-Iub, vezi că ai și număr de telefon. Sună și vorbește cu ei.

-Ok, hai că-i sun.

……………..

-Iub, am rezolvat! Până în ora 14 vine cineva de la ei să-mi monteze bateria. Am discutat cu un inginer de-acolo, i-am explicat ce s-a întâmplat, i-am spus că îl rog frumos să trimită pe cineva cât mai urgent pentru că trebuie să plecăm în concediu și mi-a promis că o să vină cineva cât mai repede, nu mai târziu de ora 12.

-Foarte bine! Dacă vine la două, putem pleca pe la trei zic…în 9 ore și jumătate, 10 ore maxim ajungem….o s-o sun pe tanti Maria să-i spun să ne aștepte după miezul nopții. E bine?

-Da, e ok. Dar n-o suna încă. Să vedem bateria pusă pe mașină și să ne vedem la drum. Până vine băiatul ăla cu bateria, bem o cafea?

-Că bine zici….Și-așa ne-am pregătit în grabă și nu am băut-o.

……………….

Alo….da, bună ziua, eu sunt. Ați și ajuns? Bine, haideți că vă deschid acum poarta.

-A venit băiatul cu bateria.

-Așa de repede? Nu-i nici 12…

-Nu știu, e la poartă. Hai că merg să-i deschid.

…………….

-Salut, ai venit mai repede decât așteptam.

-Bună ziua. Da, am avut o altă instalare chiar pe stradă mai jos la cineva. Ați avut noroc că am în mașină bateria de care aveți nevoie și n-am mai fost nevoit să trec pe la sediu s-o iau. Unde e mașina dumneavoastră?

-În garaj. Hai cu mine.

-Ok…haideți să măsurăm puțin înainte ca să fim siguri că e bateria de vină și nu aveți alte probleme. Ok, da…uitați, e moartă complet. Zero! O scot și în zece minute o aveți pe cealaltă montată deja. O să facem și câteva măsurători, vă completez garanția și puteți să plecați la drum. Am înțeles că sunteți în grabă mare, plecați în concediu?

-Da, azi trebuie să plecăm în concediu și dimineață când am vrut să o pornesc mi-a făcut surpriza.

-Eh, bine că ați știut să apelați la noi și s-a rezolvat repede și ieftin.

-Nu știam de voi. Mecanicul meu mi-a recomandat să vă caut și să  vă cer ajutorul.

-Un mecanic care recomanda o altă firmă pentru montaj…asta nu o mai auzisem…

-Eh, e mecanicul meu de peste 15 ani. Îmi dă sfaturile cele mai bune. Plus că era și foarte aglomerat și nu mă putea ajuta.

-Ah, am înțeles. Gata, aveți o baterie nou-nouță. Vreți să dați o cheie să vedem dacă pornește?

-Oohoo! La sfert de cheie! Impresionant!

-Avantajul unei baterii auto Varta! Haideți că mai am câteva măsurători de făcut și e totul gata.

-Ok, totul e măsurat, reglat. Uitați, aici aveți certificatul de garanție completat și validat. Bateria veche o să v-o iau eu ca să o predau către centrul de reciclare….

-Da, mi-a explicat colegul cu care am vorbit la telefon. Vă mulțumesc. Mai trebuie să plătesc și altceva?

-Nu, din ce am înțeles ați efectuat plata online cu cardul și pentru baterie și pentru montaj. Nu mai aveți nimic de plătit. Dacă mai doriți alte informații, dacă o să aveți probleme cu bateria în perioada garanției, vă las cartea mea de vizită. Puteți să mă sunați oricând. Dacă nu pot interveni eu imediat, rog un coleg să vină și să vă ajute.

-Vă mulțumim din suflet! Ne-ați scăpat de un drum de 13 ore cu trenul până la Sighet!

-Noi vă mulțumim că ați apelat la noi! Drum bun vă doresc și aveți grijă cum conduceți. Nu uitați să faceți pauze pentru odihnă. La revedere!

-Iubi, e 12 jumate. Ce facem, pornim?

-Pornim! Bine că nu avem decât 4 ore întârziere.

La drum!

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015