Publicat în Super Blog

Peter la psiholog

     Ce caut eu aici? Am fost trimis cu forța. N-am venit de bunăvoie. Aveam alte lucruri mai bune de făcut, dar de’ în fața nevestei și-n spatele calului nu stai! Dacă-ți spune să faci ceva, apoi faci! Că altfel te-ai lins pe mustăți de fericire!

     Eu sunt Rabbit. Peter Rabbit! Nu, nu-s neam cu Bond, dar îmi place cum sună numele meu așa. Pare-a fi un nume de iepure curajos. Și nu că n-ar fi în totalitate adevărat. Sunt și puțin curajos. Sau, cel puțin, așa-mi place să cred. Nu știu sigur… diferența dintre curaj și pericol e relativ mică. Dacă te duci să-i vânturi codița pe la nas dulăului Relu și-apoi îl provoci la o cursă de 100 metri găuri e un act de curaj sau unul de inconștiență?

     Nu contează. Eu sunt aici pentru că, aparent, iepuroaica mea, Dora, mă ceartă în permanență și mereu îmi spune că am o problemă de atitudine. Sau mai multe… Dar afis-Peter-Rabbitcum poți spune că eu am o problemă de atitudine? Adică, dacă stăpânul vărzăriei mi-a prins toți frații și i-a băgat la ceaun eu n-am voie să zburd printre straturile cu morcovi? Oricum părinții mei au făcut alții la nici 5 minute după. Dacă lor le-a venit de… coțăit, mie de ce nu mi s-ar fi făcut foame? În plus, eu le-am spus că nu trebuie să iasă din vizuină până n-aud  motorul tractorului. Doar atunci se poate ieși în siguranță la micul dejun. Nu mai devreme.

     Acum ce-o să fac? O să pun mătura-n doliu doar pentru că ei și-au ascultat mai mult stomacul decât au ascultat de fratele mai mare? Am auzit eu că dragostea trece prin stomac, dar nu prin stomacul stăpânului, și nu trece cu carne de iepure. Adică, serios vorbind, ce li s-a întâmplat lor nu au fost scene pe care le vezi într-un film pentru întreaga famile. Și doar pentru că eu am țâșnit din vizuină și-am plecat la cules de morcovi imediat după ce stăpânul i-a dus pe frații mei în casă la jupuit și pregătit pentru ceaun gata, am o problemă la mansardă? Ai o atitudine monstruoasă, a zis! Ești îngrozitor, a zis! Ea chiar n-a înțeles că atunci era momentul prielnic să-i dau pagubă omului. Dura câteva ore bune până ieșea din nou din casă. O masă așa îmbelșugată nu se gătește cât ai spune iepure

     Domnule, eu nu cred că am probleme deloc. Adică, uitați-vă la mine. Arăt eu a iepure nebun? Da, port o jachetă cumpărată de la second hand când toți ceilalți iepuri stau la…PETER RABBIT vuvuruza goală, e-adevărat. Dar uitați-vă ce bine-mi șade! Dragă domnule, dacă ați ști de câte ori m-a certat nevasta că mă port ne-iepurește, dacă ați ști de câte ori mi-a făcut apropouri subtile că ar trebui să mă dau după comunitate… dar la mine nu merge așa, domnule! La mine nu funcționează aia cu bat șaua să priceapă măgarul…sau poftim, iepurele. Mie trebuie să vii să-mi spui în față ce ai de zis. Că tot în față te-njur și eu dacă mă faci nebun și mă trimiți să mă caut la cap. Unii iepuri se laudă că-i dau blană de 100 de ori pe minut, eu mă laud că știu să-njur de 100 de ori pe minut, fără să repet vreo înjurătură, pe bune!

    Știu cum merge treaba asta la voi. Ne luați prin învăluire, ne lăsați să vorbim de ni se lungesc urechile, ne puneți să povestim despre copilăria noastră, despre părinți, despre viața amoroasă, despre reușitele și eșecurile noastre, după care ne băgați pe gât niște texte de-alea Freudiene și ne spuneți despre cum ar trebui să ne iubim mai mult pe noi înșine, că totul pleacă de la lipsa de încredere și respect în propria persoană, ne spuneți că trebuie să învățăm să trăim cu oamenii de lângă noi, să-i ascultăm și să încercăm să privim lucrurile prin ochii lor. Și la sfârșit, ne mai și taxați cu 100 de euro pe ora de ședință.

     Dar eu zic altceva, domnule psiholog, doctor licențiat și tot ce mai scrie în diplomele alea: Ia încearcă matale să trăiești într-o famile în care numărul membrilor se modifică în mod constant de la o lună la alta. Încearcă matale să trăiești cu o nevastă care-i atât de panicoasă încât se teme și de umbra patului. Încearcă matale să stai liniștit în vizuină când 35 de frățâni mai mici rod la legume cum roade cânele la ciolan. Crezi că mai rămâne ceva de ros și pentru ăia adulți? Ce zici?

     Rămâi matale aici, domnu’ psiholog și gândește-te la ce-am zis. Și ne vedem data viitoare să-mi spui la ce concluzie am ajuns. Eu aș mai sta cu matale, da’ tre’ s-o zbughesc în oraș și am cale de-o zi de alergat prin maidanuri. Apropo, domnu’ psiholog, puteți să tăiați din carnețel programarea de pe 30 martie 2018. Atunci n-o să fiu prin zonă. Mă duc la cinema că o să se lanseze filmul meu. Vreau să mă văd pe marele ecran!

 

Acest articol este pentru proba nr 11 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de IntercomFilm

 

Publicat în Super Blog

Să-nvățăm ce-i cu machiajul, domnilor!

     Pentru femei machiajul este ca pătura aia de siguranță a copiilor. Un copil umblă cu păturica aia după el pentru că se simte ferit de orice pericole. N-are nevoie de ea, dar se simte în siguranță. La fel e și cu femeile. N-au nevoie de machiaje. Sunt frumoase, sunt atrăgătoare și fără ele, dar purtatul lor le face să se simtă mai sigure pe ele, mai frumoase, mai atractive. Și, băgați la cap un lucru foarte important! Datoria noastră, ca bărbați, este nu aceea de a le spune întocmai că nu au nevoie de machiaje. Datoria noastră este să le confirmăm că sunt cele mai frumoase atunci când ies din casă.

De asta ne-am adunat astăzi aici, prieteni. Să conștientizăm împreună importanța machiajului atât pentru femei cât și pentru noi, bărbații. Pentru că trebuie să recunoaștem, de multe ori și noi punem accent pe aspectul ăsta când ne uităm la femeile pe care le iubim.

     De aceea este foarte important cum abordăm situația atunci când vine vorba de machiaje. Una din cele mai mari greșeli o facem când le spunem că sunt frumoase și nu au nevoie de machiaj să arate asta. Creierul femeii nu este construit ca al bărbatului. Femeia e iscoditoare, suspicioasă. Spune-i lucrul ăsta și automat i se vor aprinde în cap beculețele. O să creadă că îi faci complimente doar pentru că vrei s-o bagi în pat. Nu, când o vezi machiată, spune-i cât de frumoasă este. Spune-i cum fardul ăla îi scoate în evidență frumusețea naturală. Spune-i că rujul ăla îi conturează perfect buzele senzuale.

Dar pentru asta, dragi prieteni, trebuie să învățăm ce sunt cosmeticele pe care le folosesc doamnele noastre. Pentru că degeaba ai intenție bună dacă în loc să-i faci un compliment pentru iluminator tu îi spui că a ales perfect pudra compactă. Pentru asta, domnilor, vă recomand să vă documentați temeinic. De exemplu, câți dintre voi știți de apariția noii game Gerovital Beauty de la Farmec? Câți dintre voi știți ce este Farmec? Vedeți? Dacă nu reușim să cunoaștem măcat câte puțin din produsele pe care le folosesc doamnele noastre, n-o să reușim niciodată să le facem fericite. Sunt convins că sunt printre noi bărbați care și-au forțat iubitele să învețe sculele de pescuit sau care-i cheia franceză, nu? Ei bine, noi de ce n-am învăța despre Mascara sau  rujuri cu acid hialuronic? Vă imaginați ce surprinse vor fi atunci când întorși din oraș o să scoateți nu știu ce fard și-o să-l oferiți iubitelor? ” Uite, dragă! Știu că pe ăsta-ți place să-l folosești și am observat că e aproape terminat. M-am gândit să-ți iau unul nou„.

     Vă ziceam mai devreme de gama de produse Gerovital Beauty. Ar fi un început bun pentru voi să vă dați seama cât de cât ce produse sunt și la ce sunt folosite. Gama este destul de variată și acoperă toate necesitățile unui machiaj complet. Așa că, pentru început n-ar trebui să vă faceți griji că n-ați învățat despre una sau despre alta. Dacă intrați pe site o să găsiți acolo explicații ca pentru bărbați. Fiecare în parte ce face și la ce e bun.

     Știu, vă întrebați ce rost are să-nvățați lucrurile astea, vă gândiți că n-are niciun rost, că ele oricum se rujează și se fardează și-ș dau cu Mascara și cu alte drăcovenii. Vă înșelați, dragi prieteni! S-a întâmplat vreodată să le vedeți gătite frumos, purtând 2519-2536-ruj-cremos-2probabil un ruj cremos, roșu aprins, poate și-un fard care le scotea pomeții în evidenți și v-a plăcut atât de tare încât ați amuțit? Sau poate le-ați făcut un compliment total diferit față de cele pe care le făceați de obicei. Poate pentru voi a fost doar o chestie atunci, de moment, după care v-a trecut. Vă asigur însă, că ele n-au trecut peste momentul ăla. Pentru că în momentul ăla în mintea lor s-a aprins din nou beculețul și au memorat informația. Ele știu acum că vibrați la culoarea roșie pe buze, știu că sunteți topiți după acel fard și data viitoare când se vor machia frumos o vor face pentru voi. Așa că, domnilor, să fim atenți! Nimic nu bucură o femeie mai mult decât să vadă că-ți amintești un machiaj pe care l-a mai folosit cândva și ți-a plăcut.

     Un alt aspect la care trebuie să începem să fim mai atenți domnilor, este de unde obișnuiesc doamnele să-și cumpere produsele. Ce firme, ce magazine, ce produs. Și când decidem să le facem o surpriză, să ne asigurăm că le respectăm obiceiurile. De exemplu, produsele astea Gerovital despre care v-am tot zis, sunt disponibile doar în magazinele de brand Gerovital și Farmec și în magazinul online farmec.ro. Lucrul ăsta nu trebuie să vă sperie. Știu că multora dintre noi le este rușine și să stea s-aștepte în fața unui magazin de cosmetice, darămite să mai și intre. Să nu mai vorbim de intrat singuri acolo. Uite, de asta e binevenit un astfel de site. Stai liniștit acasă, cu berea-n mână ca un bărbat ce ești și-i comanzi doamnei un lac de unghii sau un creion dermatograf. Și ca să nu te simți prea prost, bagi în coș și-un gel de duș pentru tine. Nu?

     Cred că putem, dragi domni să începem să le-arătăm doamnelor că apreciem eforturile pe care le fac atunci când se machiază pentru noi. Și cred că putem să le susținem și să le înțelegem. Doar așa putem evita zecile de minute de ceartă și doar așa vom putea să uităm de veșnicul „-Ce ai? -Nimic” atunci când se supără că n-am observat că și-au schimbat culoarea rujului din bordeaux în fuchsia!

     E timpul, domnilor, să învățăm să folosim armele pe care ni le furnizează doamnele noastre!

 

Articol scris pentru proba nr 10 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de Farmec

 

 

Publicat în Super Blog

Când un magazin de traduceri online te ajută să-ți împlinești visul

     Acum șase luni intram în marea familie a acestei firme. Trebuie să recunosc, selecția și acceptarea mea au fost două mai surprize pentru mine. Când am aplicat pentru acest job eram ferm convins că nu vor accepta niciodată un blogger din estul Europei pe postul de PR Director. Totuși, s-a întâmplat. Puțini știu însă, că n-aș fi reușit să ajung nici măcar până la interviu dacă nu primeam ajutor din partea unui prieten de nădejde. Nu, nu mă refer la pilee-trad sau relații ci la firma care a reușit miracolul de a mă ajuta să trimit actele necesare înainte de a stabili interviul. Este vorba despre platforma e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România. Da, există un asemenea magazin și ei sunt cei cărora trebuie să le mulțumesc pentru că am reușit în timp record să pregătesc dosarul. Să vă povestesc cum s-a întâmplat:

     Eram pe o platformă petrolieră, undeva prin Marea Nordului. Prietenul meu Alex, mă invitase, la inițiativa șefilor lui să petrec două săptămâni cu oamenii țițeiului, să trăiesc printre ei, să le observ modul de lucru, condițiile de trai de pe platformă, să simt adrenalina și pericolul din capul locului, cum s-ar zice. Toate astea pentru ca, mai târziu să scriu un articol pe blog prin care să le arăt cititorilor mei ce înseamnă viața de petrolist la sute de km în largul mării. Toată treaba asta făcea parte dintr-o campanie a firmei respective de recrutare de noi angajați. Am acceptat fără să stau pe gânduri, mi-am făcut bagajul și dus am fost.

     Nu trecuseră decât patru zile de când eram pe platformă. Abia reușisem să mă obișnuiesc cât de cât cu unduirile platformei sub presiunea valurilor când din cabina inginerilor aud pe cineva strigând la mine: „Hey, man! Your laptop is making pig’s noise! What’s wrong with it?” Imediat mi-am dat seama că primisem un mail important. Da, ciudat cum sunt, mi-am setat diverse notificări pentru fiecare categorie de mesaj primit. Astfel că un porc mă anunța că am mesaje importante, un greiere îmi spunea că rețelele de socializare au noutăți, un „ding-dong” strident era semnalul că cineva îmi comentase pe blog și o liniște totală mă „anunța” că nevastă-mea îmi trimisese un mesaj.

M-am repezit în cabină și-am deschis e-mailul. Privirea mi s-a întunecat instant, capul a început să-mi vâjâie și degetele au luat-o razna tremurând mai ceva ca periuța aia de dinți din reclamă, aia cu 48.000 de mișcări pe minut. Tocmai primisem notificare că am fost selectat pentru post și că în scurt timp se va programa un prim interviu. Dar că, în prealabil va trebui să le trimit prin e-mail copii traduse după o serie de documente. Nu multe, doar certificatul de naștere, diploma de licență, cazierul judiciar și adeverința medicală pentru boli cronice. Ar fi fost mai multe, dar atestatul pentru operarea calculatorului, diploma de studiu a limbii engleze și scrisoarea de recomandare de la ultimul loc de muncă erau deja în engleză, iar buletinul  și permisul de conducere sunt deja… „traduse”.

     Bucuria mea s-a transformat repede în panică și apoi în stare de nervi. De unde să fac eu rost de traduceri în mijlocul mării? Imediat m-am gândit să dau o fugă până pe uscat și să caut acolo o agenție de traduceri, dar până să deschid Google și s-o caut pe cea mai apropiată de port, m-au izbit ca un fulger cuvintele șefului de platformă în momentul în care am ajuns: „I hope you have all you need with you because the next flight to the land is in 10 days. Until then we’re locked in here.” Doamne! De când sunt aici? De patru zile parcă… Asta înseamnă că abia peste șase zile pot să plec la țărm? Dar eu trebuie să trimit documentele în trei! Sunt pierdut! Platformă petrolieră mi-a trebuit! Plecat pe mare fără acces la servicii mi-a trebuit. Nu puteam să aleg eu alt subiect pentru blog? Ceva pe uscat ca să pot rezolva imediat problemele?

Am început să caut, totuși pe net birouri locale de traduceri, în ideea că îi voi suna și voi putea cumva să le trimit fotografii ale documentelor pe care să le folosească și să mi le traducă. Amețit și panicat cum eram, am tastat căutarea tot în limba română și primul rezultat pe care l-am primit a fost o trimitere la platforma de traduceri e-trad. Ce este asta? Este exact magazinul despre care vă povesteam mai sus. Un site specializat de pe care poți comanda traducerea dorită fără a fi nevoie să te prezinți la birou. Oaza mea! Minunea mea! Se vede că pescărușul ăla care mi-a confundat în dimineața aia chelia cu un veceu mi-a adus într-adevăr noroc! Un magazin online de pe care-mi puteam comanda cu rapiditate traducerile necesare, indiferent că era vorba de o traducere medicală, tehnică sau de traducerea documentelor personale.

     N-am mai stat pe gânduri. Am intrat imediat în site și, spre surprinderea mea l-am găsit extrem de interactiv. După câteva minute de conversație cu un operator pe chatul Chat 1paginii, în câțiva pași simpli le trimiteam deja actele de tradus. N-am apucat nici să ies pe ușa cabinei că telefonul mi-a și sunat. Un Project manager de la ei mă căuta ca să confirmăm comanda și să punem la punct ultimele detalii. Mi-a dat ceva emoții când mi-a spus că nu putea să-mi pună la dispoziție traducerile în timpul menționat de mine. O zi era, totuși, un termen extrem de scurt. Am primit însă, promisiunea că le voi primi cel mai târziu în 3 zile, în prima parte a zilei. Ultimul lucru pe care-a trebuit să-l fac a fost să plătesc, lucru pe care l-am făcut cu aceeași ușurință cu care am și comandat traducerea. Două-trei click-uri pe telefon și banii erau deja transferați către ei.

     Nu vă mai zic, am stat cu nervii ca pe moațe până a 3-a zi când, pe la 9 dimineața am primit un e-mail cu toate documentele traduse frumos și legalizate, numai bune de trimis celor care doreau să mă angajeze. Nici astăzi nu-mi vine să cred că o problemă atât de banală ca accesul limitat la un serviciu m-ar fi putut lăsa fără șansa la un loc de muncă dorit. Și mă bucur că în era digitală în care ne aflăm, cineva s-a gândit să aducă la îndemâna oricui, oriunde chiar și traducerile specializate prin intermediul unui magazin online de traduceri.

Datorită acelor oameni stau acum aici, în fața voastră ca și reprezentant al unei companii care își dorește să investească în tineretul din România și își dorește să recruteze cincizeci de specialiști pentru proiectele pe care urmează să le lanseze în toată Europa.

     Și acum, că am terminat cu introducerile și v-am povestit cum am ajuns eu să lucrez pentru această companie, să trecem la lucruri serioase. Ce știți voi despre compania care v-a invitat astăzi pe toți aici? […]

 

Articol pentru proba nr 9 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de e-trad.ro

Publicat în Super Blog

Să plec…departe!

     Știi momentul ăla când primești un SMS sau o notificare de e-mail sau un mesaj pe WhatsApp sau orice altă formă de notificare digitală și pulsul ți-o ia razna în așa hal încât într-o nanosecundă inima ajunge la 150 bpm? Gândește-te că eu lucrez într-un loc în care chestia asta mi se întâmplă de cel puțin 85 de ori pe zi și nu doar în timpul serviciului ci și după ce mi-am terminat programul. Și când scoți telefonul din buzunar să te uiți la el, urmează dezamăgirea. Nu e ceea ce așteptai. E doar un mesaj de la un service sau de la un furnizor ori șeful tău a postat din nou un anunț pe grupul intern. În perioada asta mi-aș dori să fiu plecat undeva, departe, unde să nu am semnal la telefon și să nu mai aștept cu sufletul la gură o notificare, că de’! nu-i de unde! Bine, de fapt, dac-ar fi pe aia dreaptă, mi-aș dori să fiu plecat și să n-am motiv s-aștept notificare. Să fiu plecat pentru distracție și relaxare, pentru romantism, pentru…

     În fine, ideea de vacanță chiar sună bine. Am un prieten la CND Vacanțe Speciale care mi-ar putea recomanda o evadare rapidă. Sau un concediu prelungit… Aș pleca undeva să mă relaxez, să mă reîncarc, să îmi iau gândul de la probleme și să-i mai dau și inimii o binemeritată pauză de la cursele astea infernale. Să plec… dar unde? La noi am tot fost și nu-mi mai place. Plus, mi-ar prinde bine o schimbare de peisaj, mi-ar prinde bine să fiu undeva unde nimeni nici nu mă cunoaște și nici măcar nu-mi vorbește limba, ca să nu fiu nevoit să vorbesc prea mult. Vreau doar relaxare. Vreau să merg undeva unde să rămân uimit de frumusețile locului, vreau să merg undeva de unde să nu-mi mai doresc să mă întorc. O destinație exotică ar fi cel mai bun medicament. Undeva, pe o plajă pustie sau în mijlocul junglei sau pe-un ghețar la Poli. Aș merge undeva, pe-o insulă însorită sau pe-un vârf de munte greu accesibil unde să pot urla cât mă țin plămânii și unde să pot să-mi descarc toate frustrările fără să mă vadă nimeni.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-5

     Și nu e rău nici așa. Dacă aș pleca acum într-un concediu, chiar dacă n-aș avea parte de romantism, distracție sau mai știu eu ce, m-aș bucura din plin de relaxare, de meditare. Ar putea fi un concediu în care să învăț lucruri noi, să descopăr, să înțeleg și să aprofundez istorii și istorisiri. Ar putea fi o vacanță în care aș vizita destinațiile dorite dintr-o altă perspectivă. Până acum mergeam în concedii pentru mine, pentru noi. Acum aș putea pur și simplu să mizez pe o destinație exotică pentru vacanță specială.

     După lungi momente de gândire și răzgândire (care au durat cam cât o țigară) m-am hotărât. Viitoarea mea destinație va fi Australia. De ce? Pentru că nu știu aproape nimic despre ea, pentru că ascunde o cultură veche de peste 40.000 de ani, pentru că de când eram la grădiniță am aflat că Australia e țara cangurilor și pentru că așa aș pune peste 13.400 de km între mine și… ce rămâne acasă.

     Cum ziceam și mai sus, e o parte din lume despre care nu știu prea multe lucruri și scopul… unul din scopurile principale va fi acela de a învăța cât mai multe despre ea. Căutam cu câteva luni în urmă pe net idei pentru viitoarele concedii pe care urma să le av…am. Găsisem o serie de destinații speciale care-mi făceau cu ochiul, pe unele chiar le însemnasem ca potențiale viitoare vacanțe. Dar niciodată n-am găsit nimic despre Australia. Bine, să fiu complet sincer, până azi nici nu prea luasem în calcul ideea de a pleca atât de departe de casă. Europa și împrejurimile ei mi se păreau destul de satisfăcătoare la acea vreme. Rău gândeam. Sunt atâtea lucruri interesante de aflat, de învățat despre Australia și locul cel mai potrivit în care să învăț este chiar acolo.

     Țin minte că în ziua în care am aflat că Australia e casa cangurilor (așa s-a exprimat educatoarea mea atunci), în mintea mea îmi imaginam un oraș aglomerat cu mașini și magazine. Iar în locul oamenilor grăbiți vedeam la semafoare doar canguri. Deși la vârsta mea știu că lucrurile nu stau deloc așa și nici în vremea copilăriei mele nu se întâmpla așa, sunt ferm convins că mă va încerca un oarece moment de tristețe când voi vedea pe străzile Sydney-ului oameni… ca mine.

     Australia e prea mare ca s-o vizitezi într-un singur concediu. E clar. Aș putea pe viitor să mă gândesc la o miniserie de vacanțe speciale pe tărâmurile australe. Una în Tazmania, să văd locurile din care a fost inspirat Taz, diavolul tasmanian din desenele animate care mă făceau să râd în fiecare zi. În alt concediu aș putea să iau la rând Insulele Vanuatu, Noua Caledonie, aș putea vizita puțin prin Papua Noua Guinee…ohohoo, câte-aș putea vizita. N-aș avea nevoie decât de timp. Și spre norocul meu, acum dispun de tot timpul din lume.

     Partea cea mai bună este că nu trebuie să citesc niciun ghid, nu trebuie să mă interesez de atracțiile turistice, nu trebuie să caut mall-ul și categoric nu trebuie să mă gândesc unde voi petrece nopțile. O să fiu pur și simplu un călător prin lumea necunoscută. Mă voi lăsa purtat de poveștile aborigenilor, voi urma doar indicațiile oamenilor locului și mă voi duce să văd exact atracțiile pe care ei mi le recomandă pentru că nimeni nu cunoaște un loc, o țară  mai bine decât locuitorii ei, nu? Voi face autostopul până-n primul oraș în care se găsește ceva interesant de vizitat și voi trage la primul han, primul motel sau hotel atunci când picioarele îmi vor spune că e timpul să luăm o pauză.

     Așa vreau să cunosc Australia. Așa vreau s-o bat la talpă din lung în lat, din deșert până-n mare, din munte până-n Marea Barieră de corali și din jungla orașului până-n inima așezărilor vechilor aborigeni. De acum încolo asta va fi deviza mea, asta va fi rețeta mea de destinații speciale pentru vacanțe speciale.

 

Articol pentru proba nr 8 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de

CND Vacanțe Speciale

 

Publicat în Super Blog

Meșterul Manole

     Trei ierni la rând maică-mea mi s-a tot plâns de frig în casă, deși centrala duduia aproape non-stop mai ceva ca o locomotivă cu aburi. Bineînțeles, la sfârșitul fiecărei ierni mi se plângea mai de hai când îi veneau facturile la gaz, alea cu recalculări de nu le plătea decât cu C.A.R-uri sau cu cardul ăla de cumpărături în doișpe rate fără dobândă. De fiecare dată am rugat-o, am sfătuit-o, ba chiar m-am pus și în genunchi la ea să chemăm pe cineva să vedem unde e problema și s-o rezolvăm. Răspunsurile au fost mereu împotrivă. Ba că e primul an de când s-a mutat și pereții erau încă reci, ba că n-a învățat să folosească termostatul de la centrală, ba că n-are bani, ba că vrea să meargă în concediu la Herculane în vară și nu vrea să intre în banii pe care-i avea puși deoparte.

     Într-un final am convins-o să aducem un auditor energetic ca să știm măcar unde e problema și de ce plătea atâta amar de bani în fiecare iarnă la gaze în ciuda faptului că seara la culcare, se făcea soră cu șuba. Rezultatul n-a fost deloc îmbucurător. Centrala, deși ar fi trebuit să fie nouă, era una de la mâna a șaptea și, în plus, era de putere mult mai mică. Izolația casei exista doar teoretic. Nu zic, a pus-o constructorul pe casă, dar a pus-o pe cea mai ieftină și cea mai puțin izolantă. Bine, nici modul de lucru n-a fost „mână de meșter”. Spații de câte 5-6 cm între plăcile izolante, umplute cu materiale pentru tencuială. Practic, toată căldura ieșea prin pereți atât de repede că nici n-apuca să se răcească. Geamurile, termopane adevărate! De bune ce erau le-a izolat maicămea cu cârpe și blană din fostele ei haine de „cocoană”. Am văzut-o pentru prima dată după aproape 25 de ani plângând atunci când a băgat foarfeca în mânecile paltonului ei preferat, ăla din nurcă, ca să facă pernuțe de pus la geamuri. De drag ce-i era că și-a distrus haina de blană, la gura ei era cusătura și acatistul. Săracul constructor cred că înghițea și aerul cu noduri la câte înjurături și-a luat pentru munca în bătaie de joc.

     În fine, am pus la bătaie planul. În primăvară ne-am apucat de treabă. Primul lucru de pe listă, centrala! I-am luat una ultramodernă, mai bună decât aia a mea de-acasă. Doar-doar nu s-o mai plânge nici de consum nici de zgomote. Că în fiecare seară mă suna și-mi punea să ascult pe speaker cum „torcea” ca un tigru siberian centrala ei.

Pe urmă, pentru termopane și izolația exterioară, s-a încăpățânat doamna dirigintă de șantier s-aducă ea un meseriaș din sat, unul, nea Manole. Auzise ea pe la biserică de pe la babe că-i meșter mare, zidar de renume în comună și că se pricepe bine și la pus geamuri. Când a văzut nea Manole termopanele scumpe pe care i le-am adus eu acasă, a făcut stânga-mprejur și ne-a lăsat baltă. „Alea-s mai scumpe decât bujgla-n care stau eu, bre! Nu mă bag eu la ele că dacă-ți stric vreo ceva, n-am bani să le plătesc nici dacă vând casă și vacă și nevastă!” Tot răul spre bine, zic! Firma care mi le-a vândut mi-a pus la dispoziție și montaj, la un preț foarte bun. Mai ieftin decât îmi ceruse meșterul.

     L-am chemat înapoi la treabă pe nea Manole după ce-au fost geamurile pe poziție. N-avea altceva de făcut decât să izoleze casa. Numai că, exact ca-n legenda aia pe care-am învățat-o toți la școală, ce punea pe perete ziua, a doua zi cădea. Sau, în cel mai fericit caz, rezista vreo săptămână. Ori uita să pună diblurile și n-avea de ce să prindă polistirenul, ori monta placa de polistiren direct peste prizele exterioare și după 2-3 zile își amintea că pe-acolo pe undeva era o priză… (și-apoi, dă jos, una-două-trei plăci până ajungea la priză). Unde mai pui că una-două dispărea ca măgaru-n ceață și nu mai apărea cu orele. „Doamna Gabi, mă duc până la vecinul să iau schela că m-a rugat să i-o împrumut vreo două ore. Vin imediat!” Și dus era!

     Dacă era după mine i-aș fi împachetat sculele în 3 secunde și l-aș fi trimis la plimbare, dar omul primise banii pentru toată lucrarea în avans, că-i om de încredere și nu face probleme. Așa că, am făcut ce-am făcut și m-am transformat în Ana lui Manole. Mai știți cum a venit Ana să-i aducă de-ale gurii și ăsta după ce-a fost lovit de revelație (sau de praful de var) a zidit-o-n mănăstire și nu i s-a mai dărâmat șandramaua noaptea? Ei, cam așa am venit și eu pe capul lui nea Manole, dar nu ca să-i aduc merinde ci ca să-i aduc supravegherea mea constantă. Și normal, nu m-a zidit în izolația casei ci m-am zidit eu singur la spatele lui și-l împingeam de la spate: „Fă acolo, du-te dincolo, Pune plăcile așa, nu pune plăci de izolație acolo că acolo-i geamul de la subsol! Vezi că acolo ai uitat să pui dibluri, vezi că dincolo plăcile nu-s drepte, vezi că aici nu stau bine„. Cine trecea pe stradă și-și arunca privirea peste gard vedea o scenă autentică de: „Unul cu sapa, unul cu mapa!

     Uite-așa, cu puțin ajutor moral din partea mea, nea Manole își strângea jucăriile pe la un sfârșit de iunie și-și vedea de viața lui de meșter renumit. Treburile au revenit la normal și-n curtea mamei mele, eu m-am întors la casa mea unde nu aveam de

certificat-ieftin

supravegheat niciun meseriaș. Cum a dat frigul am chemat din nou experții acasă că doar trebuia să verific dacă nea Manole și-a făcut treaba bine. Știind că oamenii au în portofoliu și servicii de termoviziune clădiri, i-am rugat să execute o termografie a casei. Era momentul adevărului. Ori laie ori bălaie.

Mare-a fost surpriza când experții mi-au spus că izolarea casei a fost făcută corect și că nu mai există pierderi de căldură pe nicăieri. După finalizarea inspecției, casa mamei primise un certificat energetic ce o încadra la Clasa A de performanță energetică. În sfârșit femeia putea petrece o iarnă fără griji în căsuța ei. Și vestea bună… îm primăvară n-a mai plătit echivalentul unui concediu în Bali pe utilități. Bașca, și-a permis doamna să-și petreacă sărbătorile prin nordul Moldovei.  Cât despre nea Manole… a primit și-un „bonus de performanță” pentru lucrarea bine făcută. Toate babele din sat nu-l mai lăudau la slujbă duminica și nu-l mai recomandau ca fiind cel mai meșter mare din comună. Nu, nu! Toate babele povesteau râzând pe sub mustăți cum nea Manole a petrecut două săptămâni în iad la maică-mea-n curte, transpirând ca un sportiv și fără să aibă voie să se-atingă sau să se apropie măcar de sticla cu vin. I s-a dus vorba-n tot satul că cic-ar face treabă bună dacă-l ții departe de băutură și de-atunci, toate ofertele de „ciubucăreală” erau însoțite de: „Dacă nu bei și termini treaba repede, îți dau ceva în plus!

 

Articol scris pentru proba nr 7 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de Enermed Impex, Certificat-rapid.

Publicat în Super Blog

Scrisoare către surioară

     Ai reușit în sfârșit să faci pasul cel mare în viață. Ți-ai găsit un loc de muncă, ai plecat de la părinți și te-ai mutat singură într-un apartament. Ești pe banii tăi acum și tot ce vei face de azi înainte va avea efecte directe asupra vieții tale. Însă, asta nu înseamnă că ai rămas singură pe lume. Aia prieteni care să te ajute, ai rude, ai de la cine cere sfaturi. Când am auzit că de cinci luni, de când te-ai mutat nu ai ieșit nici măcar o dată din casă, când am auzit că ai împrumutat haine de la verișoara Tania ca să ai ceva mai elegant de purtat la muncă m-am întristat. De ce nu mi-ai dat un telefon? De ce nu m-ai întrebat?

Sunt lucruri noi în viața ta și e normal să nu le știi pe toate. E normal să nu te descurci din prima fără ajutor. Trebuie doar să-l ceri. Și cum știu că ești prea mândră ca să o faci, o să-ți transmit prin scrisoarea asta câteva sfaturi utile care să te ajute să pleci la drum, dragă surioară.

     Scapă de vechea garderobă!

     Primul lucru pe care trebuie să-l faci, dragă surioară, este să scapi de vechile tale haine. Sunt total nepotrivite pentru ceea ce ai devenit acum. Sunt haine pe care le porți încă de pe vremea când erai în liceu, aveai 17 ani. Nu sunt urâte, dar tu ai crescut. Ești femeie matură și nu se mai cade să umbli pe stradă cu ciorapi plasă, șosete colorate strident și fustițe în carouri până peste genunchi. Gata! Trebuie să-ți formezi o garderobă care să arate că ești o domnișoară serioasă, respectabilă și stăpână pe situație.

     De exemplu, ai putea începe să treci la jeanși. Da, știu. Ai purtat și până acum jeanși. Dar nu mă refeream la boarfele alea lălâi, cu găuri în genunchi și ițe atârnând din ei. E vremea să treci la jeanși serioși. Drepți sau conici, talie regulată, uneori poți merge și pe varianta skinny. Corpul te ajută și cu siguranță mesajul ar fi unul pozitiv. Pentru muncă e timpul să-ți creezi singură garderoba. Verișoara Tania nu o să te lase la infinit să-i porți hainele. Știu că niciodată nu ți-au plăcut cămășile, dar la birou nu poți merge purtând tricouri cu imprimeu. Ia-ți și câteva sacouri. Ceva elegant, ceva care să transmită de la prima vedere că ești o femeie puternică, independentă și de succes. Renunță la bluzele lălâi, la maleta împletită de mama, cea cu rățuște pe ea. Nu se pliază pe profilul în care trebuie să te încadrezi.

     Să nu te ferești de magazinele Second Hand!

     Da, surioară! Nu te feri de ele! În poziția în care te afli tu acum, când trebuie să îți aranjezi totul în noua viață, când trebuie să-ți mobilezi micuța garsonieră, când trebuie să-ți plătești singură rata la casă, ECONOMIE trebuie să fie cuvântul pe care-l folosești cel mai des. Însă, economie nu înseamnă să-ți cumperi haine mai proaste sau mai puține. De asta, draga mea, să nu-ți fie frică sau jenă să apelezi la magazinele Second Hand. Trebuie doar să dezvolți un sistem de selecție foarte strict în alegerea magazinelor din care cumperi. O grămadă de oameni de succes cumpără astăzi haine din magazinele second hand nu pentru că ar fi zgârciți sau pentru că nu-și permit. Ci pentru că au înțeles că acolo pot găsi lucruri de calitate la prețuri corecte.

     Uite, în ultimul an mi-am cumpărat mai bine de 80% din haine de la Evernisaj, un magazin Second Hand online. Ai văzut ce ținute am. Toate hainele mele sunt de firmă, toate hainele mele sunt noi, toate hainele mele sunt de calitate! Și toate hainele mele au fost ieftine! De ce să dau sute de euro pe un brand când la Evernisaj găsesc același brand la sute de lei? Nu? Știu, eu am un salariu din care mi-aș permite să mă îmbrac de la Milano sau Paris. Dar de ce? De ce să umplu buzunarele marilor producători când magazinele sunt pline de haine second hand aproape noi, abia purtate sau chiar cu etichetă pe ele? Tu știi cât de mult dăunează mediului vopselele folosite în procesul de fabricare? Ori chimicalele cu care sunt tratate țesăturile… tu știi cât rău fac? Ei bine, refolosind îmbrăcămintea, simt că particip cumva, activ la salvarea Planetei.

     Nu trebuie să-ți fie rușine niciodată să întri într-un magazin second hand. Niciodată. Și dacă totuși, îți este, fă ca mine. Cumpără online. Nu te vede nimeni. Nici vânzătorul, nici alte persoane care vizitează magazinul, nimeni! Nu trebuie să-ți explic cum funcționează un magazin online. Te pricepi deja. Și nici nu trebuie să te gândești că ai cumpărat ceva pe mărimea greșită și rămâi cu el așa. La magazinul Evernisaj ai posibilitatea să-l returnezi în maxim 14 zile. Așa că, ai tot timpul din lume să probezi hainele, să vezi dacă ți se potrivesc, dacă îți plac și dacă nu-ți convine ceva, ambalezi frumos și trimiți înapoi. Nu-i niciun fel de problemă.

     Dacă trebuie, uite un alt argument care să te convingă să treci cât mai des pragul magazinelor second hand. La cât de ieftine sunt unele articole, îți poți permite mult mai des să-ți reînnoiești garderoba de la zero. Dacă le urmărești reducerile, ai șansa să cumperi de la ei chiar și cu 70% mai ieftin! Bine, dacă nu ți-o ia altcineva înainte. Crede-mă, e bătaie mare pe produsele astea la ei. Aici o să-ți prindă bine obiceiul tău de-a sta conectată la internet 24/7.

evernisaj

     Dă o altă întrebuințare hainelor vechi

     Ți-am spus mai sus că trebuie să scapi de vechea garderobă. Așa e! Însă, nu trebuie să arunci, pur și simplu la gunoi, hainele pe care nu o să le mai porți. Ia câte una în mână, uită-te bine la ea și gândește-te în ce-ai putea s-o transformi. Uite, eu am avut niște cămăși foarte vechi înainte să slăbesc. M-am căznit, m-am gândit și am găsit util să le transform în fețe de pernă foarte mișto. Iubeam materialul din care erau făcute și chiar nu voiam să mă despart de ele. Acum, dorm atât de bine cu capul pe perne că nu le-aș arunca niciodată. Să fi văzut ce mișto era la început când încă se mai simțea parfumul meu pe material…

Sau poți, pur și simplu, să le dai mai departe altor fete. La noi în cartier sunt atâtea familii sărace cu fete tinere. Poți să le alegi pe cele care arată încă foarte bine și să le donezi. Le-ai face o bucurie puștoaicelor, cu siguranță!

Uite altă idee. Toate puloverele și bluzele și alte năzbâtii pe care ți le-a împletit sau croșetat mama când erai mică, dă-i-le înapoi să le desfacă și să facă altceva. O eșarfă, o căciulă sau ce i-o mai veni și ei prin cap. Pe lângă faptul că refolosești atâta lână sau mohair sau ce-o mai fi pus în ele, îi dai și ei de treabă. Și-așa că toată ziua se plânge că de când a ieșit la pensie se plictisește.

Și la sfârșit, când nu mai ai soluții pentru unele din haine, când nu mai poți face nimic cu ele, întotdeauna vei putea să le tai bucăți și să le folosești pe post de cârpe pentru praf. La cât costă lavetele alea prin magazine și la cât de repede se duc, un stoc serios de cârpe pentru praf te-ar salva de cheltuieli enorme!

     Dragă soră, a venit vremea să mă opresc din scris. Te rog, nu uita că pentru fiecare problemă există cel puțin o soluție și nu uita că oricând ai nevoie de ajutor sau de un sfat eu sunt aici. Dacă vrei, într-o zi pot veni la tine să te-ajut să-ți alegi niște haine frumoase pentru muncă. Te pot ajuta să-ți creezi o garderobă pe măsura statutului  tău. Știi că mă cam pricep la haine și că poți avea încredere că-ți recomand numai lucruri bune și frumoase!

   Cu drag, EU!

Articol pentru proba nr 6 din Spring Superblog 2018, probă sponsorizată de Evernisaj.ro

 

 

Publicat în Super Blog

Meseriași vs profesioniști. De unde să-ți iei sfaturile și materialele de construcții

     -Și cu cimentul și cu balastrul și cărămizile și fierul beton și lemnul și aia și cealaltă…pfff. Și ăsta-mi cere o avere. Al treilea meseriaș care-mi cere o cârcă de bani pentru un petec de casă de ridicat! Frate, zici că te miros ăștia! Te scanează din cap până-n picioare și ghicesc aproape exact bugetul pe care-l ai alocat pentru construcție. Și, ai fost atent? Fiecare în parte are el un amic, o cunoștință la o firmă de materiale, la un depozit, la un producător de unde poate lua „mai ieftin”, că altfel te-ar fi ajuns și mai scump. Ăsta-i un fel de semnal de-ăla cu ochiul gen: „Boss, îți fac un serviciu și-ți dau preț mai bun, lasă și tu de-o ciorbă de burtă și-un șpriț…” Asta e… Cred că trebuie să mă resemnez că o să mă coste o avere să-mi fac casă și gata. Oriunde mă duc primesc numai estimări de-alea astro-fucking-nomice din care materialele ajung să coste cât o mașină nouă… din reprezentanță! O să stau și eu cu meseriașii în șantier și-o să-i mai ajut la treabă. Mai o lopată, mai o cărămidă de dat la mână, mai întind un glet pe pereți… n-am ce face. Poate de-aici mai reușesc să trag puțin la bani, cu zilierii. Dacă stau printre ei poate-o să muncească mai conștiincios și n-o să tragă de timp . Și-așa… în loc s-o termine în 3 luni, poate-o termină cu o săptămână-două mai devreme. Plătesc mai puțin mâna de lucru.

     -Bă, da mare băbălău te-ai făcut! Să nu te mai recunosc! Când te-ai schimbat în halul ăsta? Te știam mai bătăios, mai descurcăreț! Unde-i nebunul ăla care se târguia la piață pentru ultima barabulă? Care trecea pe la toate tarabele de cel puțin două ori și negocia până-i lăsa țăranul roșiile aproape gratis? Bă băiatule, te-ai înmuiat! Și te-ai și prostit! Nu erai tu ăla tehnic și priceput în toate? Ăla care descoperea răspunsul la orice întrebare pe internet?

     -Da, bă! Că o să-mi spună internetul câți bani îmi ia nea’ Traian, meșterul din fundu’ Pașcaniului ca să-mi construiască o casă…

     -Bă, asta nu și-o spune! Da uite ce știu sigur că-ți spune! Cum poți face să cumperi într-adevăr materialele la cele mai bune prețuri din piață. Și fără să-ți spună meșterul că știe el pe cineva la nu știu ce depozit sau că este el mare „colaborator” la  nu știu ce firmă de materiale de construcții și-ți poate obține un preț bun. Și cu banii pe care-i economisești, poți să-ți faci și arcada aia la care-ai renunțat sau poate-ți pui o tâmplărie PVC ca alea despre care-mi vorbeai zilele trecute. Ori ai putea să-ți plesnești și-un gazon în curte după ce-ți faci casa. Sau, bineînțeles, poți să mă scoți pe mine la câteva băute bune că tot zici că-mi ești prieten.

     -Ce prostii vorbești tu acolo, mă? Ce ferestre? N-ai văzut cât costau alea? Nu mi le permit în veci. Toate-s scumpe. Oricat de mult aș căuta nu reușesc s-o scot la capăt cu nimic. Vine ăla și-mi spune că poate să-mi lase la preț dacă pun cărămizi de nu știu care în loc de celelalte. Altul vine și-mi zice că aș putea să economisesc dacă iau de la el nu știu ce materiale pentru izolație că le are el ieftine și bune, aduse din Germania unde-a lucrat ca expert în amenajări exterioare. Al treilea îmi zice că ăstlalt le are din Germania da-s de proastă calitate și mai sunt și vechi. Nici nu mai știu cum să mă împart…

     -Bă, da tu chiar că ești bolând! Nu m-asculți deloc! Ia, cască ochii aici! Știi ce-i ăsta? Un site prin intermediul căruia poți să-ți cumperi toate materialele necesare construcției, de calitate și la prețuri foarte bune. Cumperi și ieftin, cumperi și bun!

     -Da, Bobiță! Și bun și ieftin! Și zânul ăla cu credite vine și-mi dă cu var și cu glet din partea casei și bonus îmi dă și cu aspiratorul prin casă după ce-a terminat treaba. Credeam c-ai depășit vârsta la care credeai în basme și povești cu trei dorințe împlinite.

     -Bă, eu am impresia că pe tine nu te-a bătut mă-ta când erai copil că prea nu-ți place să asculți ce-ți zic alții. Bagă nasu-n ecran acolo și vezi cu ochii tăi! Hai să-ți explic așa, băbește, ca pe intelectul tău: Oamenii ăștia sunt un fel de intermediari între tine și producător. Concret, tu le transmiți un necesar de materiale. Consultanții lor discută cu tine în primă fază și-ți recomandă materialele de care ai nevoie și, eventual îți mai dau și alte sfaturi. Cu necesarul tău gata făcut, îți fac o ofertă de preț. Dacă găsești la altcineva mai ieftin decât la ei, n-ai decât, du-te și ia de la alții, dar garantat ei o să-ți dea cele mai bune prețuri pentru că ei negociază cu producătorul la cantități enorme, nu la 2-3 chirpici, cum ai face-o tu.

     -Și de unde știu eu mă, că ăștia nu-mi dau așa ieftin pentru că au materiale slabe sau cine știe de când le țin pe stoc?

     -Mă, găgăuță! Ei n-au stocuri deloc! Ei iau marfa direct de la producător, exact cât ai tu nevoie. De asta-i așa de ieftin. Ia, pune-ți trei-opt-șasele ăla la procesat puțin.

SCHITA-FINAL-1

Producătorul are un preț care diferă de cantitatea comandată. Cu cât comandă mai mult, cu atât ia mai ieftin un client. Clientul ăla să presupunem că este un distribuitor. Ăla când vinde materialele alea la un magazin trebuie să adauge în preț pe lângă profitul lui și un cost de transport de la producător la el și un cost de depozitare și un cost cu angajații și alte bălării de-ale lui. Apoi, și magazinul ăla, la fel tre’ să facă. Transport, depozitare, angajați, curent, draci-laci și o țâră de profit. Și uite-așa ajungi tu să plătești de-ți sar capacele! Cu tot cu meșterul tău care știe el pe cineva sau are el un prieten care are niște obligații la el. Curat și de la producător, direct la tine-acasă. Ia gândește-te… dacă ai econimisi vreo 20% numai pe materiale, nu ți-ar conveni? Și treaba la ei e GARANTATĂ!

 Ia, uită-te și singur! Ai materiale de toate tipurile și observi că sunt numai chestii de calitate. Te interesează materiale pentru termoizolații, găsești la ei! Vrei să-ți cumperi tot ce-ți trebuie ca să te ocupi de instalații sanitare, au băieții ce să-ți ofere! Cauți materiale pentru structură și fundații? Ei sunt oamenii tăi! Orice-ți poftește chitra aia de inimă găsești la ei! Și ceva în plus!

     -Ce găsesc în plus?

-Prețuri bune, încetule! Prețuri bune!

-Aaaaa! Bă, da’ tu de unde știi despre firma asta? Că tu nu ai treabă cu construcțiile și alte treburi de-astea…

     -Bătrânul meu era să și-o ia frumos de la un meșter de meșter anul trecut prin vară. A dat casa bătrânească jos și-a tocmiti pe unul să-i ridice alta în loc. Îi cerea unul puțin de tot pe mâna de lucru, dar când a venit vorba să-i calculeze materialele ziceai că vrea să-și ridice Casa Poporului, așa de mult i-a cerut. Și s-a pus bătrânul să calculeze și să caute peste tot. Știi că i-am luat tabletă de vreo doi ani. Cum stă toată ziua călare pe ea, a găsit nu știu pe unde site-ul ăsta. A sunat, a vorbit cu un consultant și când i-a prezentat ăla oferta de preț era cu vreo 60% mai ieftin decât îi spusese meseriașul. Și cu vreo 30-40% mai puține materiale de băgat.

     -I-auzi, bă! S-a descurcat moșul cu tableta să comande materialele de pe site?

     -Eu când ți-am zis că ești încet! Normal că s-a descurcat, mă! E-atât de simplu! Uită-te și tu! La orice pas dai de consultanți. Nu știi ceva, nu ești sigur de ceva, vrei ceva explicații sau informații, pac! Consultantul stă gata să-ți răspundă!

Eu zic să pui mâna să-i suni, să discuți cu ei și să asculți ce au de zis! Nu are ce rău să-ți facă. Decât s-asculți după toți meseriașii ăștia de duzină, experți de Italia, Germania sau Spania, mai bine discută cu niște oameni care cunosc treburile astea cu materiale și fac lucrul ăsta într-un mod profesionist!

Logo-VindemIeftin

 

Articol pentru proba nr 5 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de:

              Vindem-ieftin.ro

Publicat în Super Blog

Să fim domni, să dăruim o floare!

…Hocus-pocus, fă muiere, marș îndată după bere!” Dacă te numeri printre cei care n-au găsit bancul ăsta drept unul misogin, sexist și total de prost gust atunci când l-ai auzit pentru prima dată, înseamnă că ai o problemă gravă și n-ai prea fost atent la educația pe care ți-a dat-o maică-ta când erai acasă.

Când eram prin gimnaziu aveam ca diriginte un profesor de educație fizică, un om extrem de sever și din cale-afară de corect. De câte ori auzea de câte-un băiat din clasă că se lua la bătaie cu o fată, îl scotea în fața clasei și după ce-i ținea morală cinșpe minute, încheia cu replica asta: „O femeie n-ai voie s-o atingi nici c-o floare!” Ei, mereu se găsea câte-un șugubăț prin fundul clasei să dea replica: „Dă-i cu ghiveciul!

     Bine, dacă vorba aia a dirigintelui meu ar fi în totalitate adevărată, noi n-am mai putea dărui flori doamnelor niciodată pentru că, nu-i așa, în momentul în care întindem floarea spre ea, inevitabil o atingem cu acea floare. Nu? Unii ar zice că mai bine ar fi așa. Oricum nu oferă prea des flori. Ziua ei, 8 martie, eventual un Valentine’s day dacă sărbătorim și „americănește„, la un botez sau o nuntă și cam atât. Eh, ar putea găsi o variantă să-i dea florile fără s-o atingă, nu? Ar putea, de exemplu, să comande acele buchete de flori care să-i fie livrate doamnei. Așa nu ar atinge-o el cu florile. Ar atinge-o curierul. Bine, în cazul ăsta ar exista o derogare de la împărăție. Curierii și florarii au voie s-atingă doamnele cu flori.

     Da, bărbații ar găsi în permanență soluții pentru astfel de dileme. Suntem cunoscuți pentru stilul simplu de a ieși din încurcături. Ce ne-am face, însă dacă legea țării s-ar schimba și am fi obligați să dăm flori doamnelor din viața noastră pe toată durata anului? Cum am mai scoate cămașa atunci? În primul rând cred că ar face băncile primul pas. He-he! „Creditul pentru abonament floral: 365 de buchete de trandafiri cu dobândă de la 8% pe an!-[Buchetele neoferite nu se reportează pe anul viitor și nu anulează obligativitatea contractantului la plata lor] „

     Trecând peste partea asta amuzantă a poveștii, e un lucru știut că bărbații suferă de lipsă de afecțiune. Bine, unii! Că unii o au din belșug. Unii își amintesc de persoanele iubite din viața lor doar în zilele alea când se apropie evenimente importante. De 8 martie formează cozi interminabile pe la tarabe și florării, mai cumpără câte-un buchet (sau câte-o floare, cei mai zgârciți) la o onomastică sau aniversare și cred c-au scăpat.

Ce-ar fi, însă. dacă fiecare bărbat ar oferi așa, fără motiv, o floare femeii iubite? De flori1exemplu, într-o dimineață ea s-a trezit mai devreme și a pregătit cafeaua și micul dejun. Tu, ca bărbat educat și iubitor, în semn de mulțumire și apreciere, pui mâna pe telefon, cauți o florărie online și-i comanzi un buchet din florile preferate. Până pleci la muncă, un curier deja îi bate la ușă și-i întinde cadoul din partea ta. Sau, într-o zi așa, fără motiv, în timp ce ești la muncă și-ți vezi de treburile tale, îți zboară gândul la iubita ta soție. Ce faci? Intri pe site-ul Interflora România și-i comanzi un coș imens cu flori, frumos aranjat. I le trimiți acolo unde este ea, acasă sau la serviciu și, dacă te sună să te-ntrebe „de ce?” tu să-i răspunzi simplu: „Pentru că te iubesc!” Nu cred că există bucurie mai mare pentru o femeie decât să primească flori cadou, fără un motiv anume.

     Uite o idee bună s-o surprinzi plăcut: O inviți la o cină romantică, la un restaurant care-i place. Normal, lăsați mașina acasă pentru că o să fie vin și nu e bine să conduci după ce-ai băut vin, chiar și un singur pahar. Chemați un taxi. Când ajunge mașina, îi deschizi galant portiera, o ajuți să intre și după ce-ai urcat și tu, șoferul se întoarce către ea și-i oferă un fir din floarea preferată, din partea ta. Cum crezi c-o să decurgă seara după o asemenea surpriză? Temă de gândit!

     Dar nu e vorba doar de persoana iubită, de soție sau prietenă. Toți bărbații au și mame cărora le pot oferi zâmbete înflorate. Știm cu toții că mamele ne protejează și ne ajută chiar și atunci când suntem mari. Nu o dată s-a întâmplat să vreți să mergeți undeva cu soția, să n-aveți cu cine să-l lăsați pe ăla micu și mama să vină îndată în ajutor. Și pentru ea puteți face o comandă de flori la domiciliu în semn de apreciere pentru că niciodată nu v-a lăsat la greu. flori2

     Astăzi a devenit extrem de simplu să-ți sărbătorești persoana iubită în orice zi din an. Tehnologia a avansat atât de mult încât aproape totul a venit aproape de tine, la un click distanță. Să cumperi  un buchet de flori online pentru soție, iubită, mamă, pentru colegele de la serviciu sau poate pentru o fată pe care-o iubești în secret, dar nu ai curajul să-i spui, este la îndemâna oricui. Acum o florărie cu livrare este la distanță de o căutare pe internet. Niciodată nu ne-a fost mai la îndemână să facem o surpriză unei femei, niciodată nu ne-a fost mai ușor să celebrăm iubirea celor de lângă noi. Era o vreme când bărbatul se scuza foarte ușor pentru lipsa unui gest de tandrețe. „Era coadă la florărie, iubi!” sau „N-aveam timp să stau.” sau  „Eu nu mă duc să cumpăr flori! Mă văd toți oamenii ăia mergând pe stradă cu buchetul după mine. E ridicol!” Ei iată, cei de la Interflora vă vin în ajutor, domnii mei. Și ca să nu vă mai simțiți ridicol sau să nu mai pierdeți timpul stând la cozi, au adus florile aproape de voi și de iubitele voastre, la doar câteva clickuri. Nu vă mai lipsește decât voința să vă arătați iubirea.

     Uite ce propun eu: Ca bărbați, propuneți-vă să vă rezervați 10 zile dintr-un an. 10 zile fără cele de 8 martie, ziua ei și așa mai departe. 10 zile în care să treceți peste prejudecăți și să surprindeți femeile din viața voastră cu un buchet de flori. Doar unul în fiecare din cele 10 zile. Și la final, să-mi spuneți dacă nu vă simțiți mai bine, mai împliniți, mai iubiți. Și de asemenea, la final, să-mi spuneți dacă ați sărăcit în acel an cumpărând cele 10 buchete de flori…

 

Acest articol este pentru proba 4 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de Interflora România.

interflora

 

P.S: Domnilor, nu mă urâți pentru vorbele de mai sus. E timpul să devenim normali!

*surse foto: facebook.com/interfloraromania

 

Publicat în Super Blog

Cu nea Tudosă despre casa mea

     -Costică, ce faci băiete?

     -Ehe, nea Tudosă! Mă bucur să vă văd! Ce să fac? Uite, umblu de colo-colo. Am reușit să iau niște bani de la bancă, i-am pus peste ce economii mai am eu și vreau să m-apuc să-mi fac o căsuță colo-n deal unde am eu bucata aia de pământ de la uncheșul Ticu.

     -Bun băiat! Mă gândeam eu c-o să-ți bagi mințile-n cap și-o să te așezi la casa ta c-o fată frumoasă. Da’, ia zi… ai tocmit deja meseriași să te-ajute s-o ridici? Că dacă nu, am eu un băiet bun, muncitor care se pricepe. A lucrat vreo cinci ani prin Spanii în construcții. El i-a ridicat și casa lu’ Nelu a lu’ Căpraru.

     -Mulțumesc, bre, nea Tudosă. Dar nu trebuie. După ce-o să termin cu aprobările și cu proiectele o să vină o firmă autorizată.

     -Ce năzbâtii vorbești tu acolo, bre? Ce aprobări? Ce proiecte? La tine-n bătătură faci cum vrei tu. Ce aprobări  îți trebe? Ia uite la Tudorică-n vale ce frumusețe de viluță și-a trântit de când s-a întors de la sârbi. Mai mare dragul!

     -Nea Tudosă, Tudorică din vale a plătit o amendă cât capul lui de mare că a început să-și ridice casa fără avize și alte aprobări. De ce crezi c-a durat 4 ani până a intrat în casă? S-a judecat cu Primăria și l-au lăsat fără bani. L-au obligat să intre în legalitate și să continue construcția doar după după un proiect bine pus la punct și după obținerea avizelor de construire. Eu știu ce-a zis prin tot satul, dar  asta a pățit el. O fi el pământul omului, dar când te-apuci de construcții sunt anumite reguli de urmat, sunt anumite aprobări de primit. Nu mai este ca pe vremuri când aruncai buzduganul peste umăr și unde aterizai acolo-ți făceai coliba.

     -Păi și tu ai încredere să-ți lași muncușoara pe mâna unor străini? Dacă te pâcâlesc și-ți iau banii și nu-ți fac nici treaba?

     -Bre, nea Tudosă! Mai lasă, bre prostiile! Cum să crezi așa ceva? Păi când te-apuci să faci o treabă de-asta, semnezi un contract cu o firmă acreditată, cu niște oameni care au lucrat mult timp în domeniu, care știu ce fac și care, în plus, au și recomandări de la alte persoane cu care au lucrat. Uite, când m-am hotărât să construiesc, eu am discutat cu niște băieți de la AIA Proiect. Ei sunt o firmă foarte cunoscută și sunt specializați în proiectare de locuințe care nu doar că-ți pun pe masă proiectul potrivit pentru casă, ei îți oferă consultanță pe toată durata[…]

    -Consu-ce? Măi băiete, nu mă lua cu vorbe de-alea de conaș de oraș. Uiți că eu am făcut războiu’ în ’45? N-am învățat prea mult că ne-au luat cu arcanu’ de pe băncile școlii. Ți-am povestit când ne-au dus cu trenul în Siberia?

     -Da, nea Tudosă. Mi-ai povestit. Bine, nu consultanță. Oamenii ăștia stau lângă tine și te ajută cu toată treaba de la început până la sfârșit. Îți arată ce avize trebuie să obții, îți spun cum trebuie să fie proiectul ca să respecte toate legile, ba chiar fac toata treaba asta pentru tine! Ei îți depun toată documentația la instituții, ei umblă după avize, tu doar plătești.

     -Ce ți-e și cu tineretul din zilele astea. Vă învață așa, leneși. Banul rezolvă toate! Pe vremea mea mergeam cu plocoane la județ, umblam cât era ziua de lungă cu jalba-n proțap când aveam ceva de rezolvat…

     -Nu e de lene, nea Tudosă. Ia gândește-te matale. Câte crezi că știu eu despre case noi și despre proiecte și avize și cereri și toate astea? Îți spun eu, nu știu nimic. Asta înseamnă că dacă mă ocupam singur de toate treburile astea, unu la mână că dura o veșnicie până le dubuiam pe toate bine, doi la mână, riscam să-mi respingă careva vreo cerere pe motiv că n-am completat corect sau n-am depus nu știu ce acte la dosar. Așa, oamenii ăștia cu asta se ocupă. Sunt experți. Asta au făcut de când s-au înființat. Cunosc treburile astea cu ochii închiși. Asta înseamnă că nu o să mă întind până la Calendrele Grecești cu hârțogăraia și o să facă toată treaba o singură dată și bine. În plus, în timp ce ei umblă peste tot după avizele mele, eu am timp să umblu prin magazine să caut gresie și parchet și mobilă și mai știu eu ce-o să-mi trebuiască prin casă după ce-o ridic. Nu? Dau niște bani, dar merită pe deplin!

     -I-auzi, comedie! Și zici tu că-s căutați?

     -Foarte căutați! Sunt oameni de încredere! N-am nicio îndoială că totul o să iasă perfect!

     -Da unde i-ai găsit tu pe oamenii ăștia, măi băiete?

     -Ehee… dac-ai ști matale… Eram într-o zi în audiență la domn Primar. I-am zis că vreau să-mi ridic o căsuță aici în sat și l-am rugat să m-ajute, să-mi spună cam ce acte-mi trebuie, cum trebuie să procedez. L-a chemat la el pe arhitect, îl știi și matale… Doru al lui Ciobanu, de lângă crâșmă. Mă, nene! Și când a început Doru al meu să-mi turuie proceduri și legi și adeverințe și avize și de-odată se oprește, se uită la mine fix cu ochiul ăla bun și mă întreabă grav: „Bă, tu ai vorbit cu cineva să-ți facă proiect de casă?” I-am zis că nu, că abia mă interesez ce și cum, că până acum nici nu m-am gândit la cum o să arate casa. Și atunci s-a ridicat din fotoliu, s-a repezit asupra mea cu o mapă roșie, mi-a trântit-o în piept și mi-a zis: „După ce te uiți prin toate hârtiile astea, vino la mine și-ți explic.

Erau niște hârtii cu mult scris în ele și multe modele de case. M-am dus acasă și m-am apucat de citit. Și iaca așa am auzit de AIA Proiect.

sigla-2016-768x392

     -Păi nu ziceai că te-ajută cu actele? Acum îți fac și proiectul?

     -Ți-am mai zis bre, nene Tudosă. Ei sunt firmă de proiectare locuințe. Te duci la ei, discuți, le spui ce vrei de la ei și ei îți arată proiecte gata făcute care cred ei că ți-ar fi pe plac. Ia, uite! Cum crezi că mi-ar sta într-o căsuță ca asta? Pune-ți puțin ochelarii să-ți arăt…

     -Ce-i asta? E-așa mică… Ia mărește-o puțin… Ăăă, da! Păi cu așa căsuță îl întreci și peExterior_P1 dom’ primar! Ia uite ce bijuterie! Știi ce-ar merge acolo-n lateral înloc de iarba aia? Niște straturi cu zarzavat sau cu flori. Iarba-i pentru capre! Nu-ți face trebuință!

     -He he! La niște flori mă gândeam și eu, nea Tudosă! Oricum, nu-i asta casa. Asta-i doar una pe care-am salvat-o eu în telefon. Încă nu m-am hotărât la proiect. Dar să știi că după ce-i gata, am și pentru matale un proiect, dacă vrei să mă ajuți. O grădiniță frumoasă cu flori, cum ai făcut la matale-n față de se minunează toată lumea de frumusețea ei din primăvară până toamna târziu.

     -Te-ajută taica, cum să nu! Nu-ți iau nici bani, să știi! Da’ dacă nu găsești nimic pe moftul tău, ce faci?

     -Nu-i bai! Dacă nu găsești niciun proiect de-al lor care să-ți placă vă așezați la masă și îți fac băieții un proiect nou-nouț exact după pretențiile tale. Ai înțeles? Tu le explici cam câte camere vrei, cum să fie geamurile, cum să fie scările sau ce alte pretenții mai ai și ei se pun pe treabă. În scurt timp îți pun proiectul pe masă și apoi, tot ei, se apucă de treabă ca să-ți obțină toate aprobările.

     -Ascultă la taica… vorbește cu băieții ăia când ți-or face planul să-ți facă un geam mare-mare la bucătărie și în fața lui să-ți lase loc pentru floricele. Nimic nu-i mai frumos decât să-ți bei cafeaua la bucătărie dimineața și să-ți admiri tufele de trandafiri. Fă cum zice moșul că moșul te-nvață de bine!

     -Așa o să fac, nea Tudosă! Îți promit! Și când o fi gata, o să te chem la mine să bem o cafea ori o carafă de vin în timp ce-admirăm trandafirii sau ce flori o să-mi pui matale pe lângă casă. T-am lăsat, tataie! Mă duc că mă așteaptă! Am o grămadă de treabă de făcut, o grămadă de acte de semnat și mai trebuie s-ajung și la muncă. Ne vedem duminică la mine-acasă, daca vrei matale. Să-mi mai spui despre flori. Ce zici, vii? Am un vin bun de-o să-ți ungă inima!

     -Vine moșu’, cum să nu? Hai, mergi cu Domnu’ și să ne vedem sănătoși duminică!

 

Articol pentru Proba nr 3 din Spring Super Blog 2018, probă sponsorizată de AIA Proiect!

 

 

 

Publicat în Altele

IQOS – experiente, intrebări și răspunsuri la un an după ce l-am încercat pentru prima dată

     Howdie! Adică, salutare! Azi se împlinește un an de când am trecut pe IQOS. Anul trecut veneam și vă prezentam aici păreri, informații (pe care le dețineam la acel moment), vă povesteam despre experiența IQOS și câteva aspecte pro/contra. Am observat că articolul a prins foarte bine, este chiar, de departe, cel mai citit articol (la distanță colosală față de următorul – peste 35.000 de vizualizări). Așa că am decis să revin cu un nou articol la fix un an după ca să vă dau și mai multe informații pertinente despre el.

IMG_20180224_153222.jpg
Kit-urile Iqos pe care le dețin în acest moment 🙂

     Vreau să vă spun în primul rând că, din momentul în care am decis să trec exclusiv pe IQOS&Heeets, mi-am cumpărat și un al doilea Kit și, am fumat de 2 ori țigări clasice. O dată am consumat pachetul de țigări Dunhill negru pe care-l abandonasem când mi-am cumpărat primul kit (rămăsesem fără Heets și nu aveam de unde să cumpăr) și a doua oara, la fel, am uitat să cumpăr și un coleg mi-a oferit o țigară clasică. Am reușit să trag maxim 5 fumuri după care am aruncat scârbit țigara. Cam asta a fost experiența mea cu țigările clasice în ultimul an.

     Acum că am terminat cu prezentările, să trecem la treabă. Am ales cateva  dintre cele mai pertinente întrebări sau căutări care-au adus cititorii pe blogul meu, la articolul despre IQOS și voi încerca să le răspund cât mai bine.

     1. Iqos probleme – garanție

     Asta este una din cele mai des întâlnite căutări care au dus la articolul meu. Deși formulată în zeci de întrebări, toată lumea vrea să știe la ce probleme se pot aștepta când folosesc IQOS și vor informații despre garanție.

     În primul rând, trebuie să știți că în România, garanția pentru IQOS este de 1 an. În această perioadă, produsul care se demonstrează a fi defect este înlocuit gratuit de către cei de la IQOS. În prezent aceasta înlocuire se poate face atât contactându-i la nr de telefon 08000.30.333 cât și în benzinăriile OMV/Petrom. Eu, personal, am apelat la soluționarea problemei prin call-center și, după o conversație de maxim 10 minute cu unul din consultanții de acolo, în 2 zile am primit acasă, prin curier, un holder nou (pentru că ăla se defectase). Am preluat stiloul-ul nou, l-am predat pe cel defect și asta a fost. Fără bătăi de cap.

     Pentru a doua variantă, înlocuirea în rețeaua OMV/Petrom, va trebui să sunați la același call- center și după înregistrarea reclamației să vă prezentați în cel mai apropiat service center. Vă las însă, linkul aici pentru a găsi toate informațiile necesare.

     Despre problemele la care puteți să vă așteptați când treceți pe IQOS, voi menționa doar câteva, pe cele pe care nu le-am scris în primul articol sau, pe care le consider mai importante:

  • nu poate fi folosit afară dacă temperatura este foarte scăzută. Va trebui să aduci dispozitivul la o temperatură mai ridicată pentru a fuma.
  • unele rezerve Heets nu funcționează. Ca și la țigările clasice, unele rezerve par a fi defecte. Așa cum mai găseam în câte o  țigară câte-un cocoloș de tutun, la fel și la Heets-uri există posibilitatea să existe câte o rezervă cu”figuri”. Practic, tutunul din interior fiind prea dens, lamela nu pătrunde corect și îl împinge spre capătul rezervei. În acest mod, lamela nu mai încălzește tutunul și noi nu ne putem bucura de o experiență corectă. Ce e de făcut? Sunt câteva „șmecherii” pe care le putem face ca să evităm această situație. În primul rând, trebuie să ne asigurăm că lamela este în permanență curățată pentru că și acesta poate fi un motiv pentru cele spuse mai sus. Apoi, putem încerca să rulăm rezerva Heets între degete înainte de a o introduce în holderul IQOS. În acest fel, tutunul se va înmuia și se va rearanja. Un alt „trick” este să pornești holderul dinainte și, după ce lamela ajunge la temperatura de utilizare să introduci rezerva. Mai sunt destule sfaturi prin care să scădeți numărul cazurilor de rezerve defecte. Nu trebuie decât să dați o căutare în vastul internet.
  • tutunul rămâne în capacul holderului când scoți rezerva. Aceasta se întâmpla fie din cauză că lamela nu a fost curățată corespunzător și s-a prins de tutun, fie pentru că nu a fost scoasă rezerva corect (de cele mai multe ori). Sfatul meu este să citiți instrucțiunile de utilizare cu mare atenție și să le urmați întocmai. Capacul holderului se ridică dupa stingerea țigării și abia apoi se îndepărtează rezerva. Curățarea hoderului se face minim o dată pe săptămână și se face cu minuțiozitate!

     2. Se poate fuma IQOS în spații închise?

     Teoretic, IQOS nu este încă reglementat legal ceea ce face ca, legal, sa nu ți se poată interzice folosirea lui în spații închise. Practic, este vorba doar de bunul simț al utilizatorului. Dacă într-o cafenea este OK să-l folosești, într-un supermarket, de exemplu, este o totală lipsă de respect față de ceilalți cumpărători, sau față de angajați să te fâțâi printre rafturi trăgând cu saț dintr-un Heets. Deci, înainte de a-l porni, întreabă înainte dacă este OK sau NU.

     3.De ce rezerva Heets are o foiță de aluminiu în interior? Este periculoasă?

     Răspunsul este simplu: foița respectivă este pusă acolo pentru a limita transferul de căldură de la lamelă, prin tutun, spre plasticul capacului holderului. Astfel, se evită înfierbântarea acestuia și, implicit, accidentele. Ca să răspund și la cea de a doua întrebare, NU! Foița de aluminiu nu prezintă un risc pentru sănătatea utilizatorului. Lamela din interiorul holderului se încălzește la aproximativ 400 de grade. Aluminiul are punctul de topire la 660, 3 °C. Asta înseamnă că, nu există un risc de a se transfera din compușii aluminiului spre tutun și, implicit în corpul uman.

     4. Cum pot încerca IQOS gratuit?

     Iqos poate fi încercat fie dacă te prezinți într-un IQOS lounge, fie în magazinele în care își desfășoară activitatea de promovare, fie căutând caravanele IQOS care se plimbă prin toate orașele (mai ales pe timp de vară). La momentul la care scriu acest articol, pe site-ul IQOS se desfășoară o astfel de campanie de testare a produsului. Tot ce trebuie să faci este să le lași câteva date personale după care un consultant de-al lor te  va căuta. Vei primi prin curier un Kit IQOS (holder+pocket charger) și 5 pachete de Heets pe care să le testezi gratuit pentru câteva zile. La sfârșitul perioadei de testare, același curier se va prezenta la ușa ta ca să preia kitul și să-l returneze celor de la IQOS. Dacă ți-a plăcut, ai posibilitatea să-l comanzi de pe același site. Repet: campania aceasta se desfășoară în acest moment, când scriu și postez acest articol. Nu știu dacă va fi disponibilă și pe viitor.

     5. Ce baterii au pocket chargerul și holderul?

     Din pură curiozitate am desfăcut pocket chargerul să văd ce are în interior. Bateria care-l alimenteaza este un Li-Ion de 2900 mAh de 3,7V și o putere de 11Wh. Vă las mai jos câteva poze cu chargerul făcut bucăți. (Nu vă speriați, am reușit să-l reasamblez și funcționeaza perfect)

Din păcate, nu am reușit să dezasamblez și stiloul așa că nu vă pot spune ce baterie îl alimentează sau ce componente are în interior. Feel free to Google it! 🙂

     6. Pot să mă las de fumat cu IQOS?

     Nu o să vă spun că puteți renunța la fumat definitiv cu IQOS. Nici ei nu pretind că ar fi un dispozitiv conceput pentru asta. Este, totuși, un produs din tutun care dăunează sănătății și creează dependență, așa cum specifică și pe pachetele de Heets.

     Însă, am auzit mărturii ale unor persoane care susțin că după un timp au renunțat definitiv la IQOS și la fumat. Eu însămi, pot spune că am reușit de-a lungul acestui an să rezist câte 4-5 zile fără să fumez (atunci când rămâneam fără Heets și nu aveam de unde să cumpăr.

     7. Este Heets by IQOS mai toxic decât țigara clasică?

     Ultimele studii apărute sunt în contradicție. Unele persoane susțin că Heets ar fi la fel de nocive, sau chiar mai nocive decât țigările clasice. Alte persoane susțin că ar fi mult mai puțin nocive. Eu nu pot să vă spun decât că prin eliminarea arderii tutunului s-a eliminat emisia mai multor compuși chimici extrem de toxici dintre care, cei mai importanți sunt gudronul, monoxidul de carbon și cianurile. Bineînțeles, asta nu înseamnă că IQOS și Heets sunt mai sănătoase decât țigările clasice.

     8. De unde știu că bateria e încărcată?

     Simplu: În momentul în care toate ledurile de pe pocket charger sunt stinse, acesta a atins nivelul maxim al bateriei și poate fi scos de la încărcat în siguranță. Același lucru și despre stilou sau holder. Atunci când ledul de încărcare s-a stins, înseamnă că acesta este gata pentru o nouă experiență.

     9. Pot fuma o rezervă Heets deja „fumată”?

     Răspunsul este: Categoric, NU!  Și, nu! Nu se poate fuma o țigară normală în locul unei rezerve Heets cu ajutorul IQOS! Mai jos vedeți cum arată o rezervă folosită, în comparație cu una nouă. (stânga, rezervă nouă, dreapta, una folosită).

IMG_20180224_152425.jpg

 

     Asta e tot pentru moment! Mulțumesc tuturor celor care mi-au citit articolul precedent și mi-au lăsat comentarii. Sper că veți găsi informații prețioase și în acesta.

Vă pupă Costică!