Publicat în Viață de vânzător

Monstrul cu diplomă de medic…

     Recent am văzut pe Facebook o postare a unei prietene în care apărea o fotografie a unui afiș dintr-un spital în care oamenii erau îndemnați să nu mai agreseze cadrele medicale. Bineînțeles, povestea era despre niște oameni ai spitalelor care meritau aruncați în gol de la ultimul etaj al celei mai înalte clădiri din lume. Oameni care au uitat Jurământul lui Hipocrate. 13001281_10208554500315795_444011981608883287_n

     Cu ocazia asta mi-am amintit de cea mai traumatizantă situație în care m-am aflat vreodată de când lucrez ca asistent vânzări. O situație care nu doar că m-a pus pe gânduri, dar pe loc, îmi venea să plâng.

     El, clientul, un om la patruzeci de ani, s-a prezentat la biroul Recepție Clienți cu un televizor spunând că vrea să-l returneze. Depășise perioada de 48 de ore în care putea renunța la el și fetele de la Recepție îi spuseseră deja asta. Când am ajuns acolo și i-am întâlnit privirea am citit groază și disperare în ochii lui. Așa că l-am întrebat ce pățise și de ce vrea să returneze televizorul. Omul a izbucnit în lacrimi și mi-a povestit că îl avea pe tatăl său într-un spital din Iași, pregătit pentru operație. Dar medicul care trebuia să efectueze intervenția nu voia să facă nimic până nu primea „dreptul„. Încercase cu bani, dar domn’ doctor i-a replicat tăios că banii sunt „murdari” și nu primește. Însă i-a spus că trebuie să-i cumpere băiatului un televizor nou. Și a plecat. Omul meu a înțeles aluzia și a venit pușcă la Carrefour să cumpere „cele trebuincioase pentru operație”. Găsise un tv în promoție la 899,90 Lei și era destul de încrezător că va fi deajun pentru ca medicul să intre în sala de operație cu tatăl său. Dar NU!

     Când s-a prezentat la spital cu televizorul în portbagaj, medicul a coborât în parcare să vadă cadoul pe care-l va primi odorul de fecioraș. Dar când a văzut ce-i adusese omul, s-amedium01 uitat cu ură la el și i-a spus că la el nu se vine cu gunoaie. Că la el fără un LED SMART, FullHD n-are ce căuta și că va amâna operația programată pe ziua respectivă până la noi ordine. Ca fapt divers, televizorul cumpărat era un LCD LG, model 32CS460. model apărut chiar în anul în care omul îl cumpărase. A fost nevoit, deci să se întoarcă la magazin și să solicite returnarea produsului pentru a cumpăra unul după cerințele medicului.

     Regulamentul magazinului specifică foarte clar că orice retur se poate efectua în maxim 48 de ore de la achiziție. Însă, când am auzit povestea m-am cutremurat. Așa că am aprobat returul omului mințindu-mi șeful că vânzarea era în cele 48 de ore și m-am dus în  magazin cu clientul să-i aleg un televizor care respecta cerințele monstrului în halat alb.Am găsit un televizor care să se potrivească pretențiilor și l-am vândut. Vă jur cu mâna pe inimă că mă rugam la toți sfinții, ca televizorul să se strice după ce îl opera pe tatăl clientului. Speram din inimă să se întâmple ceva rău. Să-l spargă, să-l lovească, să-i ia foc, orice accident care ducea la anularea garanției ca să nu se poată bucura animalul de șpagă.

     Știam de medici care refuză operațiile dacă nu au buzunarul plin. Cunoșteam și atunci cazuri de oameni corupți, oameni fără scrupule care nu se gândesc decât la binele lor. Dar situația asta îmi pusese capac. Om bolnav, în pericol de moarte și tu, cretin ratat te împiedici de niște detalii tehnice la un televizor?

     L-am rugat pe om să-mi spună numele medicului. I-am spus că aveam de gând să-i fac cazul public. Dar mi-a spus că îl are pe tatăl său la mâna monstrului că depinde de el și nu-și poate permite să facă nimic până nu-și vede tatăl bine, sănătos, acasă. Așa că a refuzat să-mi dezvăluie identitatea criminalului. Omul a plecat spre spital cu speranța că nu va mai fi refuzat și de data asta și că, în sfârșit, tatăl său va beneficia de serviciul pe care îl merita.

     Domnilor medici, cum puteți fi atât de inumani? Cum puteți să vă bateți joc în halul ăsta de pacienți? Cum puteți pune mai presus mofturile și lăcomiile în fața bolnavilor pe care ați jurat să îi faceți bine cu orice preț? De ce faceți de râs breasla medicilor? Eu nu pot decât să sper că într-o zi roata se va întoarce și veți simți pe pielea voastră umilința clientului meu care a venit în lacrimi la mine în magazin, fiind în stare să se pună în genunchi în fața mea ca să-l ajut să-și facă tatăl bine!

     Știu că există și medici buni care își fac treaba așa cum trebuie, care nu cer și nu primesc, care se zbat pentru pacienți, care le dau numărul personal de telefon și le cer să sune la orice oră din zi și din noapte în cazul în care intervin complicații după operație. Voi de ce nu puteți fi ca ei? Voi de ce trebuie să ieșiți în față și să vă bateți joc?

*sursa imagine: http://www.lg.com/uk/tvs/lg-32CS460-lcd-tv

 

Reclame
Publicat în Super Blog

În război cu jurnalismul de duzină

     „Nu o să-ţi vină să crezi ” ; „Incredibil!”;  „Nu te așteptai să se întâmple asta!” ;  Frate, cenu crezi titluri de doi bani! Porcării pe bandă rulantă! Nu mai găsești nimic de calitate, credibil de citit în online! Toţi se chinuie să atragă cititorii cu senzaţionalul, cu extraordinarul. Nimeni nu se mai obosește să producă știri de calitate din care să extragi informaţii bune. Numai porcării!

     Cineva, într-un film românesc, zicea: „Ai observat cat de copleșitor este numărul proștilor în lume? Nu râde, nu-i disprețui… Proștii sunt necesari oamenilor inteligenți tot așa cum oamenii cinstiți sunt necesari escrocilor„. Citatul era mai lung dar nu are relevanță în problema aceasta. În cazul de față, proștii și oamenii cinstiți suntem noi, consumatorii de presă online. Cei care în fiecare zi deschidem calculatoarele și citim informațiile lor. A hapsânilor după rating, trafic și vizite pe site-urile lor. Noi, cei care dăm click după click atunci când astfel de „titluri” ne atrag privirile și ne stârnesc curiozitatea.

     Nu pot să neg. Este și asta o strategie. Una care dă roade. Cel puțin pe termen scurt. Este un credit pe care acești jurnaliști îl primesc fără prea mare efort. Până când cineva, undeva, remarcă superficialitatea cu care sunt scrise aceste articole. Iar atunci reacția lor, a jurnaliștilor de duzină este aceea de: „Las-o bă, că merge așa!” Merge! Dar până când?

     Am menționat cuvântul credit. Unii se vor gândi  instant la acel împrumut pe care-l luăm de la bancă. Dar nu e vorba despre asta. Deși sunt foarte puțin asemănătoare, creditul online se referă la reputația pe care site-urile o câștigă prin calitatea materialelor publicate. Așadar, metoda aleasă de ei dă roade, cum ziceam. Cititori mulți,  trafic mare, bani câștigați cu ușurință pe spinarea oamenilor care dau un click din curiozitate. Dar lucrurile nu sunt atât de roz pe cât ar părea.

     Ca și în domeniul bancar, creditul se acordă în baza unor termeni și condiții. În online termenii și condițiile impun creatorilor de materiale să-și respecte cititorii oferindu-le materiale documentate, adevărate, scrise corect, informații folositoare. Iar când aceste condiții nu sunt respectate, creditul se pierde. Gândiți-vă la o bancă. Mergeți să contractați un credit prin programul Prima casă. După câteva luni, începeți să întârziați cu plățile sau să nu mai plătiți deloc. Ce se întâmpla? Știți deja. Procese, evacuări, banca vă retrage finanțarea și vă obligă să returnați datoriile prin toate mijloacele legale posibile. Lucru care nu este plăcut pentru nimeni. Din acel moment, obținerea unui credit de la orice instituție fie ea bancară sau ne-bancară devine imposibilă. Credibilitatea  se duce pe apa sâmbetei.

AVBS-CREDIT1

     Ca și în sistemul bancar, în mediul online există ajutoare de nădejde pentru obținerea acestor credite, dar mai important, pentru menținerea lor. Dacă atunci când vorbim de bani, AVBS Credit vă poate ajuta gratuit să obțineți creditul rapid de care aveți nevoie, în mediul online există altfel de „brokeri”. Cei care vă pot oferi consultanță pentru a putea porni la drum cu dreptul și pentru a vă asigura succesul. Și mai există și parteneri care te pot ajuta să obții acest credit și să-l menții de-a lungul timpului. Este vorba de oameni cu experiență în blogging, oameni care de-a lungul timpului au dat dovadă de profesionalism și corectitudine. Ei sunt”garanții” noștri atunci când ieșim în online.

     Eu i-am descoperit pe unii dintre ei într-o competiție de blog. M-am împrietenit cu ei și am învățat de la ei. Așa că nu mi-a fost greu atunci când le-am propus unora să se implice în campania mea de a readuce la viață jurnalismul corect, frumos și profesionist. Ajutat de bloggeri dedicați,  am decis să luăm la puricat articolele apărute în media. Un articol despre tehnică aici, se verifică de către băieții de la ArenaIT pentru a se stabili dacă autorul aberează. Dincolo, a lu’ Cincu taie în carne vie într-un articol dezordonat și cu greșeli de scriere. Toată lumea verifică la sânge articolele de pe marile platforme de media și le desființăm pe cele care fac rușine online-ului.

     Aș putea spune, puțin exagerat că noi, superboggerii am dezlănțuit jihadul asupra celor care au dus jurnalismul la pierire. Noi vom revoca toate creditele celor care batjocoresc cititorii în media online!

grammar-nazi_c_254474

*sursă poza 1 : Google

*sursa clip: Youtube.com

*sursă logo AVBS Credit: http://www.avbs.ro

*sursa foto grammar nazi: memecenter.com/search/grammar%20nazi

Acest articol a fost scris pentru ultima probă din Spring SuperBlog 2016

 

Publicat în Super Blog

3 situații în care timpul nu-ți mai ajunge decât pentru o epilare…

La meci…

Mă așez în fața televizorului, confortabil cu gândul să prind măcar prima repriză din meci până se epilează ea și se pregătește de ieșit în oraș. Nici bine nu s-a terminat de cântat 12988199_1153241331372996_1146993892_nImnul de stat c-o aud din hol:

-Hai, sunt gata! Tu nu te-ai îmbrăcat încă?

-Păi, nu te-ai mai epilat? Cum ești gata?

-Ba da, m-am epilat! Hai că întârziem la restaurant!

-Păi, cum te-ai epilat atât de repede?

-Am făcut o vrajă și am fost gata imediat. Glumesc. Am folosit o cremă depilatoare nouă de la Farmec. Este atât de bună încât e suficient să mă dau cu ea, iar după 3 minute sunt gata. O curăț cu apă și picioarele sunt catifelate.

-T…t…trei minute? Adică eu n-o să mai pot urmări nici măcar o repriză de fotbal în timp ce tu te epilezi?

-Așa e, dragule. Dar, în trei minute cât durează epilatul meu, poti urmări retrospectiva meciului de fotbal. Tot e bine 😛

Păcăleala…

-Mergem la plajă, dar înainte de asta mă epilez și eu.

-Tot crema aia în trei minute?

-Tot. E preferata mea! Ai văzut ce catifelată e pielea după ce mă epilez. Se datorează uleiului de argan. Hai că nu ai mult de așteptat. Ai văzut cât de repede se rezolvă. Uite, ca să nu zici că te neglijez, cât timp acționează crema pe picioare, îți fac un masaj la spate. Ce zici? Hai, întinde-te pe burtă. Meriți și tu un răsfăț.

12988089_1153241308039665_1078416556_n-Mmmmmbine.

   ………………

-Ce miroase așa? Cu ce m-ai dat? Băăăi! Ce-i astaaaaa?

-Hihi! Te-am păcălit, micuțule! Te epilez!

-Ești nebună? Numai creme de femei n-am mai avut pe mine! Dă-te jos de pe mine să mă duc să mă spăl!

-Stai calm, blegule! E cremă depilatoare pentru bărbați! E la fel de rapidă ca cea pe care o folosesc eu și are proprietăți dezinfectante. Și poți sta liniștit. Nu te iriți cum te-ai iritat de la benzi data trecută. Extractul de Boswellia serrata se ocupă de asta.

-M-ai păcăliiit? Mi-ai zis că îmi faci masaj! Trebuia să-mi imaginez că niciun masaj nu ține trei minute!

-Nu, blegule. Niciun masaj nu ține trei minute. Dar în trei minute te-am convins să-ți lași spatele pe mâna mea. Te-am păcălit și te-am epilat în trei minute!. Hai, nu fi bosumflat! Acum ești mai frumos, fără pădurea aia pe spate!

Competiția…

-Iub, am chef să văd un film…farmec 1

-Păi, hai că pun la descărcat unul. Ai vreo preferință?

-Nu, orice vrei tu. Comedie să fie. Hai că între timp eu mă epilez…

-Până termini tu cu epilatul eu am descărcat filmul deja.

-Facem pariu? Uiți că am trecut pe epilare rapidă?

-Ei hai! Doar n-oi fi mai rapidă decât conexiunea mea la internet! Facem.

-Cine pierde face cinste cu cina în seara asta? Te bagi?

……….

Cu ocazia asta m-am convins că în trei minute nu pot descărca un film de pe net, dar pot suna la restaurant să fac o rezervare.

În lumea asta modernă totul se întâmplă pe modul „fast forward”. Oamenii trăiesc repede, iubesc repede și pier repede. Într-o astfel de grabă permanentă, cei de la Farmec ne vin în întâmpinare cu epilarea repede. Un mod inovator prin care doamnele, domnișoarele și chiar domnii pot scăpa de părul nedorit de pe corp în timp record. În această epocă a epilatului-viteză și noi suntem puși în situația în care trebuie să ne schimbăm obiceiurile. Astfel, meciul de fotbal din timpul epilatului a devenit retrospectiva sportivă, masajul blând al iubitei a devenit minciuna cu care te prinde în plasă iar conexiunea la internet a devenit lentă. Doamne, și ce mândru eram de conexiunea mea la internet…

 

Acest articol a fost scris „repede” pentru Spring Superblog 2016

Publicat în Super Blog

Din paragină la modern

     Ce urât! Ce sumbru! Ce bătrânesc! Din toată averea pe care-a avut-o, cotoroanța mi-a lăsat mie tocmai mizeria asta de apartament la parterul unui bloc gata să se dărâme! Nu-i de mirare că nu m-a avut la suflet niciodată. Bine, recunosc… nici eu nu am fost nepotul ideal. I-am ars buletinul când eram mic, i-am tocat mărunt toată pensia și i-am dus o punguță cu „mai mulți bani”, i-am aruncat broaște în casă pe geamul de la bucătărie  și i-am rupt cireșul din grădiniță sub care se ascundea de arșiță vara.

     Bunică-mea a murit iar eu am rămas procopsit cu dărăpănătura asta de apartament. Asta e, cu siguranță răzbunarea ei. Mi-a zis că după ce moare o să mă bântuie. Ei lasă, bunică! Nepotul tău o să se descurce! Sunt băiat deștept. Ai să vezi ce fac eu din vechiul tău bârlog! Nu, nici nu te gândi că o să locuiesc eu în peștera asta! Îl renovez, îl fac boboc și-l vând! Sau îl dau în chirie! Eu nu stau aici să mă bântui tu, babă acră! Nu, nu! Nu am nevoie de fantome în sufragerie când mă uit la meci duminica seara!

     Cu ocazia asta scot și eu de la naftalină cardul de fidelitate pe care l-am făcut la magazinul Diego. Credeam că nu o să-mi fie niciodată de ajutor. Dar astăzi voi face uz șiklubkartyas_fiu_ro abuz de el. Promoții de reducere cu până la 50%, azi vă invit să mă ajutați să renovez bujgla bunică-mii. Când m-au întrebat cei de la magazin dacă vreau cardul de fidelitate am crezut că n-o să-mi fie de folos. Dar ofertele cu care m-au bombardat pe e-mail m-au convins că trebuie să-i fac pocinogul. Cum să nu profiți de reduceri de până la 50% față de alți clienți doar pentru că ai plasticul în buzunar? Trebuie să fii nebun! La cumpărături, deci!

    Chem taxiul și cu viteza luminii fug la magazinul Diego din Iuliu Maniu. E mai aproape de mine decât celălalt magazin. Cu fițuica în mâna stângă și cardul în cea dreaptă pășesc în magazin. După două-trei ocheade mă abordează un vânzător și mă întreabă de sănătate. Îi explic pe scurt cum stă treaba, că m-am pricopsit cu o peșteră pe care vreau să o transform într-un apartament civilizat, că trebuie să fac o transformare de la tencuială unui apartament vechi de peste patruzeci de ani. Omul își dă seama de amploarea proiectului și mă invită să iau o gură de calm și să gândim problema împreună, la o cafea fierbinte.

diego_RO-300x101

     Bun, cafeaua sună bine! În timp ce sorb cu nesaț din ea îi arăt omului poze cu interiorul nenorocirii de apartament și îi explic, pe scurt în ce vreau să-l transform. Tânărul se minunează și-mi spune că proiectul meu este destul de complex și că aș avea nevoie de ceva ajutor.

     „-Fără ajutor!„, zic. (Casa e bântuită de babă! Nu vreau să supun pe nimeni suferinței. O să fac totul singur! De asta am nevoie de ajutorul lor. Vreau să-mi furnizeze toate materialele necesare iar eu să le pun la locul lor în casă, fără intervenția altor persoane.)

     I-am explicat că îmi confecționez singur mobilierul pentru camere. Așa că aveam nevoie de parchet laminat la culoare cu lemnul mobilierului meu. M-a ascultat cu atenție și apoi a început să facă tot ce știa mai bine. Mi-a arătat diferite modele de parchet și, la final am reușit să aleg parchetul Woodstep Glamour Extra de 10 mm ulm elvețian pentru dormitor și modelul Woodstep Dual de 10 mm pentru hol; culoarea hikory ottawa. Amândouă în ton cu piesele de mobilier pe care le construiam deja, acasă.

S-a supărat foarte tare când i-am zis că pentru zona de living/bucătărie am de gând să merg pe varianta cu gresie. M-a luat de umăr și m-a dus să-mi arate stocul de pardoseală rezistentă la apă. M-am gândit 2 minute și am ajuns la concluzia că omul avea dreptate. Nu se compară.  Pardoseala are mai mult stil, mai multă personalitate. E mai tineresc. Așa că am mers pe mâna lui. Imediat m-a dus la secțiunea de accesorii pentru parchet și mi-a arătat plinte, colțuri, elemente de legătură, toate potrivite pe culorile și modelele alese.  M-a văzut puțin debusolat dar mi-a explicat că montatul e floare la ureche dacă am tot ce îmi trebuie și puțină răbdare.

Pe rând am trecut în revistă tapetul, covoarele,  chiar și preșul de la ușă. Mi-a adeziv tapetpromis că mă vor scuti ei de efortul tăierii la dimensiuni și că, îmi vor livra la domiciliu covoarele și mocheta exact la dimensiunile potrivite. Ba chiar mi-a arătat și o soluție de curățat foarte eficientă pentru noul meu covor TULIPO cu efecte 3D. „Contururile sunt tunse manual. De aici efectul tridimensional”, mi-a zis el. I-am zis că nu e nevoie dar a insistat, spunând că face parte din pachetul de servicii pe care le oferă gratuit clienților și că nu este niciun deranj. Dintr-o vorbă în alta, m-am dat de gol că nu am pus niciodată tapet în viața mea. Nu a ezitat să-mi explice în câteva cuvinte procedeul și să-mi recomande adezivul pe care să-l folosesc. „Dacă ar vedea cotoroanța că-i pun tapet albastru în dormitor s-ar răsuci!” îmi ziceam în gând.

Am ajuns la finalul cumpărăturilor. Lista mea era destul de grasă. Invers proporțional cu portofelul meu, chiar și cu reducerile aplicate datorită cardului de fidelitate. Traversă pentru hol, parchet, draperii, perdea, galerie și șină pentru perdea, tapet, toate urmau să-mi fie livrate ziua următoare ca să mă apuc de treabă.diego-transport-la-domiciliu-la-pret-avantajos

     A doua zi, în plin șantier, m-au sunat băieții cu livrarea de la Diego și mi-au descărcat toate materialele în fața scării blocului. Ușor-ușor le-am dus în apartament și m-am apucat de treabă. Aici montează parchet, dincolo zugrăvește. La bucătărie montează perdeaua cu galerie și șină cu tot, în hol căznește-te să potrivești laminatul și să-l îmbini frumos. Lipirea tapetului în dormitor s-a dovedit a fi cea mai amuzantă activitate pe care o prestasem de când m-am apucat de renovat. Nu vreau să spun că uneori am lipit și am dezlipit de câte 4-5 ori colile pentru a le potrivi perfect dar așa a fost. Cu toate astea totul a mers strună. Noroc de băiatul de la magazin că mi-a dat sfaturi bune. Noroc de mine că i-am spus cinstit că nu mă pricep! Mare lucru și ăsta! Fii cinstit cu vânzătorul și-o să primești ajutorul nesperat!

      După patru zile de muncă zi-lumină, apartamentul meu era total schimbat. Nu mai avea aerul ăla de azil de bătrâni. Aspectul tineresc era la el acasă peste tot. Totul era nou și modern. Parchetul se potrivea de minune cu mobila, tapetul mergea perfect cu perdelele iar covoarele se potriveau cu totul! Mă uitam la bătrânul apartament al bunică-mii și nu-mi venea să cred că e același. Era o locuință total schimbată. Spațioasă, luminoasă, modernă, era frumos! Bune sfaturi mi-a dat băiatul de la Diego! Oamenii ar trebui să se încreadă mai mult în experiența lor! Sunt profesioniști. Aah, babo, ce-mi faci tu mie!? Pun pariu că tu m-ai ajutat să îl fac așa frumos! Știai că după ce-l termin n-o să mai vreau să-l dau străinilor și-o să vreau să mă mut eu în el! Ei bine, fie! Mă mut! Dar să te ferească Ăl de sus să-mi faci vreo vizită! Că ne certăm, ai înțeles? Să nu te prind cucăind prin sufragerie că asta nu mai este casa ta! E-a mea! Eu am făcut-o să arate așa bine!

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2016

  • PS: nicio bunică nu a avut de suferit înainte sau după compunerea acestei povești 😉

 

 

 

 

 

 

Publicat în Super Blog

O nuntă? Două nunți? O nuntă dublă și doi miri!

-Ce ziceți, mă? Ce vreți să faceți? Să divorțați imediat după nuntă? Sunteți nebuni? De ce vă mai căsătoriți dacă nu vă înțelegeți?

-Oooo, dar noi ne înțelegem perfect! Și ne iubim ca-n prima zi…

-Păi și atunci de ce să divorțați? Ce nu vă convine? De ce nu anulați nunta direct? De ce să aruncați banii pe fereastră?

-Nu înțelege nimic fătuca asta. Iubire, explică-i tu de ce vrem să divorțăm după nuntă. Că eu nu pot. Mă bufnește râsul numai când mă gândesc.

-Claudia, noi vrem să divorțăm după nuntă ca să facem alta imediat!

-Cum…

-Stai să-ți explic. Am ajuns amândoi până în punctul în care nu ne-am mai înțeles pe tema nunții. Ea vrea ceva nebunesc, nunta de fotbal dacă ai auzit de așa ceva cu câțiva invitați. Eu vreau o nuntă în stil hawaiian cu foarte multă lume. Așa că ne-am hotărât să facem două nunți. O facem pe prima, divorțăm după câteva luni și între timp o organizăm pe a doua.

-Băi, voi nu sunteți normali! Când v-ați făcut ultima dată control la cap? Fotbal, Hawaii… două nunți!!!? Vă dați seama ce vorbiți? Ce implică lucrurile astea? Voi credeți ca un divorț se obține bătând din palme? Aveți impresia că locațiile pentru nuntă se găsesc pe toate drumurile fluierând? Aveți impresia că pe toate drumurile găsim saloane de nunți în București care să vă aștepte pe voi să vă căsătoriți?

-A, păi…deja am găsit locația pentru nunți. Am rezervat deja pentru ambele evenimente. Cei de la Salon du Mariage Toujours l’Amour au acceptat să ne găzduiască doar pentru că sunt curioși cum ar ieși o nuntă dublată. Am găsit la ei tot ce ne trebuie pentru ambele nunți.

-Băi, dacă stau să mă gândesc, ideile voastre nu sunt deloc rele. Ar ieși o nuntă de vis. Dar știți, nu e nevoie să faceți chiar așa. Nu aveți nevoie de divorț. Nu aveți nevoie de 2 petreceri la șase luni distanță.

-Nu prea înțeleg ce vrei să spui. Cum am putea face să avem două nunți fără să divorțăm?

-Fiți atenți. Ce ați zice dacă ați închiria salonul pentru o perioadă mai lungă? 3 zile ar fi suficient. Faceți vineri seara o nuntă, cea cu invitați puțini iar sâmbătă seara o faceți pe cea mare, cu invitați mulți.

-Da, dar totuși cum ar fi posibil să facem două nunți fără să divorțăm?

-Simplu: Prima nuntă o facem “de formă”. Pregătiri, jurăminte, petrecere, ofițerul de stare civilă, totul! Dar nu se înregistrează căsătoria. Cunosc eu pe cineva care s-ar băga în nebunia asta a voastră! O să fie ceva monumental! Aveți încredere în mine!

Am fost la o nuntă la Salon du Mariage și am văzut ce facilități au acolo. E rețeta perfecta pentru nunta voastră la dublu. Ne putem folosi de spațiul verde din fața salonului pentru ceremonie. Trasăm pe iarba niște linii albe ca să imităm careul din fața porții pe teren. Iar voi doi o să vă căsătoriți chiar pe linia porții. Prietenul meu e atât de nebun încât o să se îmbrace în arbitru. Așa că tu, duduie minunată, o să te îmbraci în tricoul echipei tale preferate, Barcelona. De fapt, știu că asta vrei. Poți să mă contrazici? Știu că pentru tine nunta perfecta se rezumă doar la tricoul ăla. O șapcă în cap, întoarsă invers, pe post de voal și ești bună de măritat. A, și să nu uit. Buchetul tău o să fie special. Îți zic mai târziu. Tu, frumosule, dichisit la 1 ac jumate: blugi și tricou cu imprimeu. Un papion desenat la gâtul tricoului și pe obraz, vopsit steagul Barcei. Arcada o să o înlocuim cu o poartă de fotbal. Iar după ce ofițerul stării civile vă întreabă dacă vă transferați unul în echipa celuilalt o să trageți câte-un șut la poartă de la 11 metri în loc să semnați în registrul stării civile. Așa vă spuneți jurămintele. Și trebuie să mai dați și gol! După asta tu, duduie mica, o să arunci pe spate buchetul. O minge de fotbal pe care o să o ții în brațe toată ceremonia. Minge pe care domnișoarele prezente nu o vor prinde ci o vor lovi cu capul.

Nunta o să aibă fix 22 de participanți plus ofițerul-arbitru. Câte 11 de fiecare parte, inclusiv voi. Exact 2 echipe de fotbal pe teren. Deci trebuie să vă gândiți foarte bine pe cine convocați vineri seara.

Pentru petrecere nu are rost să folosim sala mare.  Îi lăsăm pe oameni să pregătească nunta a doua. Acolo, pe iarba din față, chiar pe terenul de fotbal improvizat aducem câteva bănci de rezervă, muzică, un bufet suedez și cam atât. Petrecem până-n zori sub luminile nocturnei. Salonul ne poate oferi, la cerere un cocktail bar. Se potrivește cu bufetul suedez și cu tema noastră nebună de fotbal. Dacă vă tentează ceva și mai incitant, un spectacol de barmani ar face ca rețeta să fie perfecta. Închipuiți-vă că mergeți la bar să cereți un Sex on the beach, nu te uita lung la mine Dănuță, știu că ești în limbă după el, și barmanul începe să arunce sticlele și paharele în sus în timp ce vă prepară băutura.

Nunta a doua, cea mare, a duduiului, o facem sâmbătă. Atunci chemăm toți invitații. Ce ziceți dacă facem și religioasa și civila tot la Salonul de nunta Toujours l’Amour?

-Se poate să facem și cununia religioasă acolo?

-Bineînțeles! După amiază, când vă treziți din beția meciului de fot-mariaj, în fața piscinei o să spuneți DA-ul ăla serios. Mergeți să vă odihniți o oră, timp în care se fac pregătirile pentru cununia religioasă. Tot acolo, lângă piscină preotul o să vă cunune și-o să vă cânte “Isaia dănțuiește” Pentru cununia civilă și cea religioasă o să fiți îmbrăcați și voi ca oamenii, Costică, tu o să te îmbraci frumos la costum, vrei-nu-vrei, iar tu, Dănuță, în rochița aia frumoasă, alba, vaporoasă cu care mă tot bați la cap de câteva luni. Ți-o cumpărăm pentru nuntă. O să facă senzație împreună cu un buchet mare de maci roșii ca buzele tale în mână.

Nu vă speriați. la Salon du Mariage o să aveți și cazare asigurată pentru participanți. Așa că vă puteți chema rudele din țară. Pentru cei care vin din București, ne poate ajuta gazda cu transport gratuit. Iar la plecare, ne pun la dispoziție taxi-uri.  Iar tu duduie, o să ai toaleta ta personală, în care te poți aranja, te poți schimba și poți să te simți ca o regină. Pun pariu că nu știai de asta când ai vorbit pentru rezervare.

După ceremonii, începem petrecerea. Înăuntru, în salon, decorăm mesele frumos cu ornamente de paie ca să pară autentic hawaiiene. Flori peste tot, ghirlande, imagini cu palmieri, mâncarea decorată cu multe flori și fructe, pepeni și ananași peste tot pe post de vaze pentru flori. Afară, pregătim altă petrecere. Piscina o să fie vedeta de data asta. Aduc eu niște fete să ne facă niște dansuri hula ca la ei acasă.Muzicanții o să cânte la instrumente tradiționale: uliuli, ukulele, ipu heke sau toba pahu hula.  Toți vor fi îmbrăcați în cămăși cât mai înflorate. Bermudele vor fi ținută obligatorie pentru bărbați iar femeile vor purta sutiene în formă de nuci de cocos și pareo. Salbe de flori la gât și coronițe înflorate pentru doamne și domnișoare.

Am văzut piscina luminată noaptea. E un miracol! O să întreb dacă ne dau voie să facem un foc de tabără afară. Sper să putem. Nimic nu e mai spectaculos decât un dans în jurul focului îmbrăcați ca niște hawaiieni veritabili.

-Bine, dar cum crezi că o să putem face noi toate astea? Sunt atâtea lucruri! Atâtea proiecte!

-Stați liniștiți. Mare parte din pregătiri pot fi asigurate direct de către salon. Alegem oferta Ultra all-inclusive și se ocupă ei de aproape orice. Nu o să avem treabă cu alți furnizori, alte contracte.

La sfârșitul petrecerii, putem opta pentru un magnific foc de artificii chiar deasupra piscinei. Ar fi un lucru extraordinar.

-Nu, fără artificii. Prea multe nunți se termină cu artificii. Prefer lampioane sau un spectacol de joc de lumini. Sau mai bine, un dans cu torțe. Dar fără artificii.

-Bun, fără artificii. Păi, nunta e cam plănuită, zic eu. De-acum mai rămâne doar să vorbiți cu cei de la Salon să le transmiteți că anulați una din rezervări și că o prelungiți pe cealaltă. Aș fi curioasă ce față o să facă atunci când aud ce avem de gând să facem în curtea lor…

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016