Publicat în Super Blog

Cenușăreasa, povestea pantofilor…

Din raftul de sus al bibliotecii, o carte căzu zgomotos pe pardoseala veche a odăii. Tânăra domnișoară ridică ochii din tabletă speriată de bubuitură și privi în jur. Se ridică din fotoliu, merse până în fața bibliotecii și ridică de jos cartea căzută. Se uită pe copertă și recunoscu vechea ei carte cu povestea Cenușăresei în imagini. Când se uită în bibliotecă să vadă care era motivul pentru care cartea căzu, simți un fior pe mâna stângă. Ceva, sau cineva i se urcase în palmă. Speriată că ar putea fi un gândac sau, poate mai rău, vreun șoricel, dădu drumul cărții înapoi pe podea și țipă îngrozită.

„-Pssst, nu țipa! Te rog, nu mai face gălăgie că o să se trezească!”

„-Cine ești? Unde ești? „

„-Aici jos! La degetul tău mare! Ajută-mă puțin că nu mă mai pot ține mult!”

Se uită în jos la mână și observă că de degetul cel mare atârna o făptură de câțiva centimetri. O fetișcană de cinsprezece- șaisprezece ani, cu o rochiță murdară și ruptă, cu părul neîngrijit și ochii înlăcrimați.

„-Cine esti? Ce ești? Cum ai ajuns aici?” O ridică și o așezase pe fotoliu iar ea se așeză în fund pe covor.

„-Bună, eu sunt Cenușăreasa. Am venit din cartea ta de povești ilustrată. Îmi cer scuze dacă te-am speriat. Nu asta intenționam”

„-Cum ai ajuns să ieși din carte? Cum ai făcut?”

„-Zâna cea bună a făcut o vrajă ca să pot ieși.”

„-De ce? Nu trebuia să facă o vrajă ca să te îmbrace în rochia cea minunată și să te încalțe în pantofii de cleștar?”

„-Offf, nu! Povestea mea s-a schimbat de-a lungul timpului. Dar în realitate hainele mele cele frumoase  si pantofiorii le primeam de la alunelul pe care l-am plantat și udat cu lacrimile ochilor mei la mormantul mamei mele. Însă alunelul meu a îmbătrânit și la fiecare din cele două baluri la care am fost cu pantofii de la el,  surorile mele vitrege aveau pantofi de o mie de ori mai frumoși. Așa că prințul dansa numai cu ele iar eu stăteam într-un colț unde nu mă vedea nimeni. Așa că m-am dus la alunel și l-am rugat să-mi dea cea mai frumoasă pereche de pantofi cu care să-i iau privirea prințului, să nu le mai vadă pe surorile mele și să mă ia pe mine la dans. Dar el, săracul nu a putut să mi-i dea. Așa că am rugat-o pe zână. Dar ea a spus ca nu știe vrăji de-astea și că tot ce poate face este să mă scoată din poveste, să merg să-mi caut singură în lume pantofii cei mai frumoși. Și așa am ajuns aici.”

„-Oau! Ce minunat! Nu pot să cred! Și unde vrei să mergi să cauți? Te pot ajuta cu ceva?”

„- Păi, în alte povești vreau să caut. Și da, ai putea să mă ajuți. Uite praful ăsta! Te rog să-l presori peste cărțile în care voi intra să-mi caut pantofii. Și când vei vedea cartea mișcându-se, o să trebuiască să o deschizi ca eu să pot ieși. Vreau să caut mai întâi în povestea lui Romeo și a Juliettei. Acolo sigur găsesc ceva frumos!”

„-Ăăă, Cenușăreaso, cum ai spus tu, poveștile s-au schimbat de-a lungul anilor. S-a cam schimbat si cea a iubiților Romeo și Julietta. Acum ei sunt într-o altă epocă. Nu mai au straiele frumoase. Sunt niște tineri rockeri cu jeanși, geci de piele și bocanci grei în picioare. Nu o să găsești nimic în povestea asta…”

„-Offf… ce păcat… O să încerc atunci la Frumoasa din pădurea adormită…”

„-E îmbrăcată sport și poartă balerini…”

„-Belle din Frumoasa și bestia?”

„-Motocicletă, cască și adidași…”

„-Alice în țara minunilor?”

„-La ea nu s-a schimbat mare lucru dar ea purta de la început balerini…nu știu cum te-ar putea ajuta”

„-Toate poveștile s-au schimbat? „

„-Toate. Albă zăpada poartă acum pantofi din lemn, Ariel umblă doar în papuci de plajă, Scufița roșie are teniși roz, până și Motanul încălțat și-a schimbat ținuta. Acum poartă cizme de cowboy. Îmi pare rău, Cenușăreaso, toate poveștile s-au schimbat. Nimic nu mai e ca înainte cu pantofi de cleștar, cu palate frumoase și prinți pe cai albi. „

„-Offf, ce mă faaac? Cum pot să merg eu la ultimul bal fără cei mai frumoși pantofi în picioare? Acum și povestea mea o să dispară! Surorile mele vor dansa din nou cu prințul iar el o va alege pe una din ele să-i fie soție…”

„-Nu putem lăsa asta să se întâmple! O să te ajut! Trebuie să găsim o soluție! Și cred că știu cum putem rezolva! Lasă pe mine! O să ai cei mai frumoși pantofi din regat cât ai zice pește!”

„-Vai, îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet! Ce trebuie să facem?”

„-Uite, viata a avansat foarte mult. Acum cărțile nu mai sunt ce au fost. Acum totul se găsește pe internet. Nu mă întreba acum ce este internetul că nu avem timp să te punem la punct cu schimbările. O să căutam pe internet pantofii cei mai frumoși pentru tine și o să fii la bal la timp pentru dansul cu prințul tău. Bun, acum intrăm pe un magazin online de pantofi, să vedem ce putem găsi. Uite, ceva foarte frumos pentru zilele astea. Acum nu avem nevoie nici de zâne nici de aluni pentru condurii cei frumoși. Câteva click-uri și pantofii sunt la noi acasă.”

„-Ce-i ăla magazin online de pantofi?”

„-E un magazin care îți arată produsele pe care le au disponibile, de la distanță Nu trebuie să umbli de colo-colo. Tu îți alegi de acolo ce-ți place, comanzi și primești acasă exact perechea de pantofi pe care ți-o dorești. Uite, chiar azi au băgat oferte la pantofi de damă. Nu puteau găsi un moment mai bun ca ăsta pentru oferte! Ești norocoasă Cenușăreaso!”

„-Oaaaauu! Câte modele! Și sunt toate fantastice! Oricare aș alege-o dintre ele o să fie cea mai frumoasă pereche de pantofi din regat! Uite, pantofii ăștia, sunt minunați! De când îmi doresc să am așa ceva! Și ce denumire amuzantă au! Pantofi stiletto

„-Da, sunt minunați! Chiar mi-aș lua și eu o pereche. Dar întâi să terminăm cu tine și pe urmă văd eu ce fac. Ce zici, îi iei pe ăștia?”

„-Ooo, da! Se potrivesc perfect cu rochia mea cea nouă! Zâna cea bună a reușit să facă o singură vrajă și mi-a adus cea mai frumoasă rochie din toate poveștile! Ar trebui să o vezi! „

„-Păi, poate o s-o văd! Ia spune, praful ăsta magic ar merge și la mine să intru în povestea ta?”

„-De ce să-ți dorești să intri în povestea mea?”

„-Cum de ce? Am mers la cumpărături de pantofi cu Cenușăreasa și să nu văd cum se termină povestea? Trebuie să merg cu tine! O să fiu acolo, în sala balului și o să te urmăresc dansând cu prințul! Ce zici? Mă iei cu tine?”

„-Te iau! Acum că mi-ai găsit cei mai frumoși pantofi din lume, te iau cu mine la bal! Hai, ia-mă de mână și hai să aruncăm praful magic peste carte! Ești gata? Unu, doi, trei și…”

Balul începu, prințul o văzu pe tânăra Cenușăreasa, radiind de frumusețe în rochia ei cea nouă și în pantofii ei minunați și o invită la dans exact cum visase ea dintotdeauna. Dansau de ore întregi împreuna și de câte ori câte un cavaler venea galant să o ceară la dans, prințul răspundea respectuos: „Nu se poate, că dănțuiește numai cu mine!”

Când orologiul bătu miezul nopții, Cenușăreasa se opri din dans și căută din priviri ieșirea pentru a fugi spre casă. Se dezlipi tristă de prinț și își croi drum printre dansatori spre ușă. În acel moment, din spate, o mână o apucă de umăr și o trase înapoi.

„-Nu mai trebuie să fugi, Cenușăreaso! Povestea asta se va termina așa cum îți dorești tu! Nu mai trebuie să te ascunzi! Nu trebuie să pierzi pantoful. Nu trebuie să aștepți să vină prințul cu el după tine și să-l probezi ca să-i arăți că tu ești prințesa lui. Rămâi! Întoarce-te la prinț și dansează! Asta e seara ta. Povestea ta!”

Micuța Cenușăreasă se întoarse și se îndreptă spre prinț care o aștepta în mijlocul sălii de dans nedumerit.

„-Îmi cer scuze. Am crezut că mă striga cineva. Dar nu era nimeni. N-o să mai plec de lângă tine. N-o să te mai abandonez în mijlocul dansului!”

„-Poți să știi că așa este! N-o să mai pleci de lângă mine pentru că eu te iubesc și vreau ca tu să-mi fii mireasă! Asta dacă și tu îți dorești la fel!”

O sărută cu foc și îmbrățișati începură din nou să danseze.

Alarma ceasului anunța ora 7 dimineața. Zgomotul asurzitor o trezi pe micuța Lily. Se ridică în capul oaselor și privi în jur. Cartea de colorat cu „Cenușăreasa” zăcea pe jos lângă tabletă. Probabil adormise cu ele în pat. Le  adună de pe podea, deschise cartea la pagina cu nunta prințului cu Cenușăreasa și zâmbi…

„-Ce vis frumos! Ce poveste… Îți mulțumesc, Cenușăreaso! „

Carmine

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s