Publicat în Super Blog

Super Blog de la A … la Z. Episodul 2

     Eram prins bine de tot în competița Superblog. Începuse să îm placă. În fiecare zi de probe abia așteptam să se afișeze o nouă probă de la un nou sponsor. Deja intrasem complet în febra notelor. În fiecare zi se întâmpla câte ceva. Dacă nu era notă, era probă. Dacă nu era probă, era notă.

     Așa că, într-o zi în care nu era notă, Banca Transilvania a venit cu o probă nouă.  A șaptea. Ne propuneau să ne imaginăm ce am face cu 5000 de euro dacă i-am avea pe un card de cumpărături. Imaginația mea a zburdat, ca de obicei. Am făcut un articol care pot spune cu mâna pe inimă că este în top 5 articole ale mele pentru SuperBlog. Bucuria de a fi câștigat și această probă, împreună cu 100 de euro a fost umbrită de un eveniment neplăcut pe care l-am sesizat pe parcursul jurizărilor. Cei de la BT au făcut o mică eroare care a permis concurenților să studieze notele și părerile juriului înainte de a fi publicate rezultatele. Așa că am aflat, cu tristețe că nu convinsesem cu articolul meu. (Ciudat, totuși eram câștigător cu 85 de puncte). Impresii foarte sincere și foarte critice la adresa participanților m-au făcut să mă îndoiesc de profesionalismul celor de la BT. Dar am trecut și peste asta. Scorul între mine și iubita mea era 4-2, al doilea premiu îmi intrase în buzunar, totul era înspre bine.


      O dată cu proba numărul 8 am intrat în lumea parfumurilor. Cei de la Coty ne-au provocat să creem magie la sticluță. Articolul meu a luat 97 de puncte, (a fost chiar primul de sub linie, foarte aproape de premiu), scorul dintre mine și Dana ajungea la 5-2. (Plus o remiză).


     Elastimpex ne-a întrebat în proba numărul 9 cum am vedea noi lumea fără cauciuc. În articolul meu le-am făcut o povestioară foarte simpatică despre temă, dar aparent nu a fost suficient pentru că am luat doar nota 92, puțin mai mult decât domnișoara mea, fapt care mărea diferența dintre noi la 6-2.


     Proba 10 m-a făcut să scriu un articol de nota 10 (din 10, nu din 100). Însă, cei de la Magazinul de căni au găsit și alte povești mai frumoase decât a mea așa că m-am mulțumit cu un articol de nota 94. Dacă sunteți curioși, puteți citi aici povestea de care sunt atât de mândru. Scorul a urcat la 7-2 la această probă și mergem mai departe.


     A venit rândul celor de la Delaco să ne provoace. Au vrut să ne imaginăm altfel de reclame pentru produsele lor. Așa că Iecheama Maliei a făcut o impresie plăcută. Atât de plăcută încât cele 99 de puncte mi-au adus un minunat loc 2 și o sacoșă de premii brânzoase, pufoase. 8-2 la general între mine și Dana și vă las să admirați brânzoasele.

12347992_1029741967069429_7422829632465108308_n


     Probele 12 și 13 ne-au adus provocările celor de la Chic Elite împreună cu Ellis și pe cei care urmau să ne fie gazde la Gala la finalul competiției, Hotel Golden Tulip Times. Au fost două probe la egalitate între mine și iubita mea, fiecare am luat câte 94, respectiv 65 de puncte de la sponsori. Așadar, scorul rămânea în continuare 8-2 dar se acumulau 3 remize.


     A 14-a probă i-a adus din nou în față pe cei de la Marketonline care, împreună cu cei de la FSP Fortron ne-au provocat să devenim regizori de teatru și să ne imaginăm o „pălăvrăgeală” între componentele unui calculator. Dacă sunteți curioși să știți ce nebunie mi-a adus 90 de puncte la această probă puteți citi aici articolul care a ridicat scorul la 9-2 în favoarea mea.


     Pentru cea de-a 15-a probă, cei de la Gtools ne-au rugat să fim meșteri și să ne folosim de sculele lor ca să ne construim ceva. Un articol frumușel, de 95 de puncte care m-a plasat pe locul 4 în clasamentul acelei probe. . Dar, în altă ordine de idei, scorul între mine și Dana urcase la 10-2.


     Proba care urma, a 16-a a fost ceva mai dificilă. Nu din cauza temei propuse ci datorită unei cerințe mai aparte. Cei de la CND Turism ne-au cerut să ne limităm articolele la 1000 de cuvinte. Lucru care mi s-a părut extrem de dificil. La finalul articolului inițial număram cel puțin 1400 de cuvinte. Așa că a trebuit să tai. Și să tot tai! Și să mai tai până am coborât sub limita de 1000. Astfel am reușit să înscriu un articol care mi-a adus 96 de puncte, locul 7 în clasamentul probei și încă un punct în lupta cu domnișoara mea. Era 11-2.


     Baterii auto.net au fost următorii sponsori care au intrat în joc. Proba 17 și ultima din acest episod ne-a propus să ne punem în situația unor șoferi care au rămas fără baterie la mașină și să scriem frumos despre asta. Un drăgălaș loc 5 cu 95 de puncte, un mic premiu de la sponsor și 12-2 pentru mine în lupta cu iubita mea. Aici găsiți articolul dacă vreți să vă distrați.


     Ne apropiam cu pași mari de finalul competiției. În clasamentul general urcam tot mai mult și cu fiecare probă înflorea în mine ideea că aș putea ajunge chiar și în primii zece bloggeri din concurs. Cu gândul ăsta am scris și următoarele articole despre care vă povestesc data viitoare.

Publicat în Super Blog

Oră deschisă

„Vara lui 1812. De câteva luni s-a încheiat războiul ruso-turc. Basarabia era anexată Rusiei țariste în urma păcii de la București din mai, o anexare ce avea să dureze 106 ani. Vremurile erau grele, românii aveau iar de suferit de pe urma conflictelor internaționale. Banii erau puțini, oamenii erau mai mereu triști, viața era grea.

Dar toate astea nu contau pentru micul Ștefănel. Era încă mititel. Avea doar treisprezece ani. La vârsta asta singurele griji pentru el erau să alerge și să ajute la lutăria de pe deal de unde zi de zi, sătenii extrăgeau pământul galben care era mai apoi transportat în căruțe până în centrul satului unde alți oameni îl prelucrau și îl transformau în chirpici.

Zi de zi, încă de dimineață, băiatul se trezea, punea un măr și-o bucată rece de mămăligă în desagă și-o lua la sănătoasa peste deal să ajungă înaintea tuturor la lutărie. Alerga pentru că îi plăcea. De dimineată până seara nu făcea altceva decât să alerge, să dea la lopată și iar să alerge. Săpa cu bătrânii satului, încărca și apoi o lua la sănătoasa pe lângă căruțele pline până jos în sat unde le descărca în grabă pentru a face drumul înapoi până pe deal și încă o dată înapoi și tot așa până seara târziu când copleșit de oboseală se întorcea acasă. În felul ăsta, pe vremea aia copiii și bâtrânii munceau împreună să ajute la reconstrucția satelor. Aduceau de la distanțe mari lutul cu căruțele, îl bătuceau cu picioarele împreună cu paie și bălegar, îl cărau cu gălețile la cofraje și formau chirpicii pe care apoi îi lăsau zile întregi la uscat.”

Domnu’ învățător, dar pe atunci nu aveau fabrici de cărămidă ca asta? De ce nu cumpărau cărămida gata făcută? Și de ce cărau pământul cu căruța? Aici nu am văzut să facă așa…

Codrin, în anul 1812 nu existau încă fabrici de cărămidă. Mai mult, în acea perioadă România nu era industrializată. În afară de minerit, oțelării și alte câteva mici uzine noi nu aveam nimic. De asta nu se găsea cărămidă. Și erau nevoiți să care lutul de la distanțe foarte mari pentru că nu existau mijloace de transport cum avem noi astăzi mașinile mari, basculantele. Ai dreptate, aici, in fabrica de cărămidă în care v-am adus astăzi nu se procedează așa. De fapt, nu se mai procedează așa de cel puțin douăzeci de ani. Uite, de exemplu, dacă Ștefănel din povestea mea ar fi trăit astăzi, nu ar mai fi fost nevoit să alerge până la lutărie și înapoi să încarce și să descarce pentru că acum, tot materialul necesar fabricării de cărămidă este adus aici cu ajutorul acelor benzi transportoare din cauciuc. Pământul este încărcat pe ele tocmai de la cariera de unde se extrage, la aproape 5 km de aici și transportat cu ajutorul lor până aici în fabrică unde se prelucrează.

Și de ce nu s-au inventat mai devreme benzile astea ca să nu le mai fie atât de greu săracilor oameni?

O să fii surprins, dar benzile transportoare din cauciuc au fost inventate în 1795. Cu șaptesprezece ani înaintea poveștii mele despre Ștefănel. Dar din păcate, la vremea aia nu ajunsese și la noi tehnologia. Și abia în 1920 s-a inventat banda transportoare pe distanțe foarte lungi. Cele ca aceasta pe care o vedeți voi acolo sus, aducând pământul.

Imaginați-vă puțin cum s-ar fi descurcat oamenii din fabrică dacă nu s-ar fi inventat nici astăzi acest mod de transport, aceste benzi.

-Am vedea pe autostradă numai camioane cu pământ pentru fabrica de cărămidă! Hă, hă!

Care autostradă, bă?

Vă, rog!..Deși nu la asta mă gândisem, ai și tu dreptate, Marcel. Și tu, Codrin, dar o să discutăm despre autostrăzi altă dată. Dacă nu ar fi fost inventate aceste benzi, nu ar exista această fabrică. Sau, într-un scenariu mai optimist, ar exista dar ar trebui să cheltuie atât de mulți bani pe transport și ar pierde atât de mult timp cu aducerea încât producța ar dura de cel puțin cinci ori mai mult decât astăzi.

Ce trebuie să rețineți voi este că toate astea nu ar fi existat deloc dacă nu s-ar fi descoperit calitățile cauciucului după anul 1730. Atunci, pentru prima dată s-a remarcat și s-a descoperit utilitatea cauciucului din punct de vedere comercial. Și de atunci s-a exploatat constant până când, în jurul anului 1880, în Franța s-a descoperit o metodă de a obține cauciucul sintetic.

-Domnu’, dar la noi cine fabrică benzile astea?

-Nu știu să-ți răspund. Poate ne ajută domnul inginer cu informația asta.

Sigur, cu plăcere. Tot ce ține de această ramură a fabricii ne este furnizat de Elastimpex Romania. O firmă care de peste douăzeci de ani ne este parteneră și ne aduce tot ce avem nevoie. De la covoare din cauciuc și până la benzi transportoare textile toate ne sunt livrate de către ei.

logo

Domnu’ inginer, firma asta mai face și altceva în afară de materialele astea pe care le folosiți aici în fabrică?

În principiu, ăsta este domeniul lor de activitate. Benzi si covoare de cauciuc, pe înțelesul vostru. De ce întrebi?

Mă gândeam că dacă Ștefănuț din povestea domnului învățător ar fi trăit și astăzi, domnii de la firmă i-ar fi făcut o bandă de alergare, să nu mai alerge toată ziua prin soare.

-He he! Nu ai idee câte utilizări poate avea o bandă de cauciuc. Una dintre ele este și pentru foarte utilele aparate de sport pentru alergare. Deci, da! Ștefănuț al vostru ar fi putut fi un client pentru această firmă.

-Domnu’ învățător, eu nu aș vrea să trăiesc în vremea lui Ștefănuț. Era greu! Sper să nu dispară cauciucul de pe pământ, să nu trebuiască să cărăm iar cu căruțele…

-Nu, micuțule, voi nu o să aveți viața lui Ștefănel. Voi sunteți norocoși…

Surse de informare si inspirație:

                    Wikipedia

https://en.wikipedia.org/wiki/Synthetic_rubber#History

https://en.wikipedia.org/wiki/Natural_rubber#Discovery_of_commercial_potential

                     wombrose.co.uk

http://www.wombrose.co.uk/the-history-of-conveyor-belts/

                      elastimpex.ro

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015