De obicei nu fac amiaza. De fiecare dată când dorm în timpul zilei am cele mai ciudate și nașpa vise. Și unele dintre ele mă pun rău de tot pe gânduri. Cum a fost și cel de azi. Chiar nu puteam să scap de întrebarea asta: Ce ne-am face noi dacă n-ar exista metalele, niciun fel de metale? Fără oțel, fără fier, fără aluminiu, fără plumb, cupru sau altele? Noroc cu Personajul că m-a trezit la realitate că altfel nici la ora asta nu ieșeam din transă.
Dar cred că știu de la ce a venit visul ăsta. Astea nu vin așa, pur și simplu. Sunt influențate de lucruri din jurul nostru, de ceea ce vedem, ce auzim. Când mă întorceam acasă de la muncă, fiind mai cald decât de obicei am decis s-o iau la pas, să mă plimb puțin. Așa că am trecut pe lângă noua sală de sport pe care o construiesc aici, în comună. Momentan, fiind la început cu proiectul, se vede întreaga structură pe care se construiește sala. E o mare hală metalică ce va fi amenajată la cele mai înalte standarde moderne pentru a fi cea mai performantă sală de sport din zonă.
Și cum treceam așa, pe lângă ea mă întrebam, adică vorbeam eu cu mine. Eu întrebam, eu răspundeam. Și mă gândeam cât de ușor se realizează întreaga construcție în felul ăsta, cât de repede merge totul, cât de facil este totul. Dar dacă n-ar avea soluția asta ingenioasă, rapidă cu hală metalică… ce-ar fi ales? Cum ar fi decis să o construiască? Dar dacă n-ar fi avut deloc oțel, dacă n-ar exista niciun metal în lume, dacă n-ar fi fost descoperite metalele… ar mai fi putut să construiască sala în orice fel? Dacă n-am avea metalele… ce-am putea construi?
Eu am trecut pe lângă sală, dar gândul a rămas acolo. Sau cel puțin așa credeam că imediat ce-am adormit gândul m-a ajuns din urmă și mi-a creat în minte cel mai ciudat scenariu în care oamenii nici măcar nu au inventat cuvinte ca „metal„,” metalic„, „fier„, „cupru„, „oțel„… Nu le-au inventat pentru că nu le-au descoperit. Nu existau.
Era o lume în care nimic nu era dur, nimic nu era impenetrabil, indestructibil. Casele erau făcute din mari structuri gelatinoase scobite cu mâinile goale. Oamenii mâncau doar ce culegeau din copaci iar dacă nu ajungeau la crengile de sus, dresau porumbei și vulturi să culeagă pentru ei fructele de pe cele mai înalte ramuri.
În lumea asta fără metale oamenii se deplasau fie pe jos, fie călare pe cai zburători, pe care-i numeau…well…cai zburători (aparent nu erau prea pricepuți la dat nume interesante). Iar focul nici nu exista. N-aveau nevoie de el pentru că într-o lume fără metale oamenii nu descoperiseră că pot consuma carnea animalelor și n-aveau nevoie s-o gătească. Iar împotriva temperaturilor scăzute nu aveau de ce să se protejeze pentru că în visul meu era mereu cald. Nu exista vreme răcoroasă. Chiar și când ploua, ploua cu apă caldă (aviz Bucureștenilor – acolo e de voi)
Băi și m-am trezit după ciudățenia aia de vis și am început să mă gândesc și mai tare la întrebarea asta: Ce-ar fi dacă n-ar fi? Asta până la discuția cu Personajul. După ce-am ronțăit două nuci mi-a trecut gândul de la fier la „Ce merge o bere cu nucile astea„. Deh, atât se poate…
Totuși, o idee rămâne mereu. Fierul, metalul, sub orice formă ar fi el e important. Păi să luăm Sala Sporturilor despre care vorbeam eu mai sus. Serios vorbind, dacă n-ar exista metalele din care să se facă profilele, bârnele și plăcile pentru pereți… din ce s-ar face? Și chiar dacă n-ar fi mers pe varianta asta de proiect de hală metalică… tot ar fi avut nevoie de fier. În temelie, în pereți, la colțuri, peste tot! Nu există construcție în care să nu fie măcar două cuie metalice. Poate doar Chilia lui Daniel Sihastrul, dar pun pariu că până și acolo au folosit ceva metale pe la ușă cel puțin.
Voi vă dați seama ce-ar fi însemnat ca visul ăla al meu să fi fost, de fapt, realitate? Și sala asta de sport era doar un munte de mâzgă gelatinoasă? Păi tremura din toate colțurile de câte ori alergau sportivii prin ea! Da, ce vorbesc eu? La cât de înaltă fac oamenii hala, dacă era din gelatină se dărâma instant. N-ar fi apucat oamenii să scobească nici jumătate din ea că se dărâma tot acoperișul peste ei.
Că la urma urmei de asta e nevoie de structuri metalice într-o clădire, într-o hală. Să fie trainice și să susțină greutatea. Nu? De asta avem nevoie de elemente din oțel. Să asigure durabilitate și stabilitate construcțiilor. Mai bine că n-a fost decât un vis. N-aș vrea să trăiesc într-o lume în care la fiecare vânticel vibrează bibelourile de pe… de fapt, care bibelouri? Ar exista bibelouri dacă n-ar exista metalele? Hmmm… asta-i o întrebare pentru altă zi…
Articol pentru proba nr 11 din Superblog 2022, probă sponsorizată de:
FRISOMAT
Una-alta cu Costică 
Un gând despre „Cum ar fi o lume metal-free?”