Idei din prezent, aplicate în trecut.Cum ar fi arătat Vindem-ieftin în 1920?

     Dacă într-o discuție anterioară povesteam despre cum să-ți ușurezi viața alegând cel mai potrivit proiectant pentru casa visurilor tale, acum o să povestesc puțin despre un alt aspect important. Ai proiectantul, ai găsit și constructorul, te-apuci de treabă, nu? Cumperi materialele.

Ei… Aici e distracța maximă! Cum le cumperi? De unde? Cât dai pe ele? După ce totul a decurs atât de frumos și de ușor până acum, e păcat să complicăm lucrurile tocmai aici. Nu? De asta o să-ți povestesc despre Vindem Ieftin, o casă de comenzi pentru materiale de construcții, care o să facă cumpărăturile să pară o joacă de copil.

     Casa asta de comenzi este partenerul  ideal când ai nevoie să cumperi materiale pentru casă. Dacă până acum nu ți-a spus constructorul, Vindem Ieftin este locul ăla din care cumpără toți meseriașii care se respectă. E o platformă de cumpărături pentru materiale de construcții online de unde poți comanda absolut orice ai nevoie pentru casă. Partea cea mai mișto e că la ei chiar e mai ieftin decât în alte părți. Nu-s un magazin propriu-zis. Nu au marfa în depozitul lor. Ei doar intermediază între tine și producător sau distribuitor ca să elimine anumite costuri cum ar fi o taxă de raft în hipermarket, un cost de transport de la producător la distribuitor la depozit la hipermarket, costurile de depozitare, manipulare și altele. De asta la ei, prețurile pot fi cu 10-20% mai mici decât oriunde.

Pe lângă faptul că au o grămadă de consultanți care-ți sar în ajutor atunci când apelezi la ei, te scutesc și de surprizele neplăcute de genul produsul nu mai este în stoc și ți se livrează o soluție complementară sau livrarea nu mai are loc din cine știe ce motiv, sau orice altă surpriză. Când ei intermediază o vânzare, își asumă orice în fața ta pentru ca tu să fii sigur că primești exact produsele cerute, exact în intervalul de timp promis, exact la prețul negociat. Unde mai pui că dacă le faci o recenzie video cu momentul livrării și cu descărcarea mărfii, bașca mai primești și un bonus de 100 de lei. Să fie primit, zic!

     Ce poate fi mai simplu decât să-ți cumperi materialele de construcții cu ajutorul celor de la Vindem-ieftin? Nimic! Poate… să-ți faci un sendviș să fie mai ușor, dar cam am dubii. Mă mai gândesc dacă e mai simplu și revin cu un răspuns. Mă gândesc așa, cu tristețe la vremurile în care oamenii porneau în adevărate aventuri când adunau materialele pentru case. Peripeții ca în Harap-Alb cu încercări felurite și surprize la tot pasul. Oamenii plecau cu căruța până-n creierii munților doar ca să aducă un coș cu piatră de râu pentru că aveau nevoie de ea. Pe urmă până jos în lunci, să aducă lutul. Paiele le aduceau de la cinci sate distanță iar balega (nu râde, mă! Casele se făceau cu balegă!) o aduceau și ei de unde o găseau. Acum e simplu! click-click, dreapta-click și încă un click și-ți vine acasă mașina cu piatră decorativă. Și nu numai! În același transport îți vine și cimentul (pentru că, de! Ne-am emancipat. Nu mai legăm cu căcuță de vacă mixtura! Avem ciment de calitate!) și orice alte materiale ai mai comandat.

     Vara asta mi-am petrecut câteva zile la bunicii mei. Nu mai sunt copil să merg la ei în vacanță, dar am fost nevoit să trec pe la ei câteva zile. Pe la ea, pardon, ca a rămas doar mamaia. Tataia s-a dus la cele bune. În fine, într-una din zile m-au luat ai mei de-o aripă să merg cu ei până la țară, la casa bătrânească a străbunicilor mei, părinții lui mamaia. Deși am auzit zeci, sute de povești despre casa asta, atunci i-am călcat pentru prima dată pragul. Să fiu sincer, nici nu credeam că o s-o mai găsesc în picioare. Din ce știu casa asta are undeva pe la 90-100 de ani de când a fost construită. A aparținut străbunicilor mei, cum ziceam și au ridicat-o imediat dupa ce s-a terminat primul Război Mondial când s-au întors din exil. La vreme aia locul era pustiu. Au găsit doar un petec de pământ și multă vegetație, dar în scurt timp au făcut din locul ăsta un cămin iubit în care au crescut și-au devenit oameni nouă frați. Băi, oameni buni! Casa aia a fost ridicată pe nuiele și a fost făcută din vălătuci. După o sută de ani să văd că încă se ținea pe picioare, mi s-a părut genial. O minune inginerească. Practic, rahatul rezistă!

     Îmi povestea mama că-i povestea bunica ei cum dispărea tataia mare cu zilele de acasă atunci când mergea după materiale și mă gândeam exact la discuția de mai sus. Bă, cum ar fi fost dacă exista pe vremea aia o casă de comenzi Vindem Ieftin? Încerc așa, un exercițiu de imaginație, adaptat, normal, la condițiile și situația începutului secolului trecut.

     Trimitea tataia mare scrisoare la casa de comenzi și le spunea că are nevoie de: lut, balegă, bârne de lemn, nuiele, pleavă de grâu, leațuri și câte și mai câte avea el nevoie pentru construirea casei. Oamenii de la casa de comenzi plecau în grabă cum primeau scrisoarea cu lista de cumpărături și începau negocierile. La dom’ Chiță în lutărie, să se tocmească cu el. De obicei dom’ Chiță cere 50 de lei pe coșul de lut, dar pentru că cei de la Casa de comenzi i-au mai adus până acum câteva zeci de clienți, de data asta au tocmit 15 coșuri de lut pentru 600 de lei. Pe urmă repede la pădurar pentru lemnărie. Cu păduraru deja erau tocmiți și-au luat bârnele, nuielele, leațurile și lemnăria pentru uși și geamuri la un preț foarte bun. De la Cooperativă au luat pe nimic pleava de grâu, iar liantul tuturor materialelor, balega, au luat-o din capul satului aproape gratis.

     Tataia mare stătea frumos pe-o buturugă în locul în care urma să aibă prispa casei, bătea în podul palmei o țigară și privea în zare cum se apropiau carele trase de boi, încărcate cu toate cele trebuincioase casei noi. Se mira și el cât de ușor a făcut rost de toate. N-a umblat deloc după ele, nu și-a făcut nervi, nu s-a certat cu ăia de la Cooperativă și cât timp marfa se tocmea el a avut timp să curețe terenul de buruieni și alte bălării.

     Când ultimul car s-a oprit în bătătură, tataia mare a verifica atent marfa primită și mulțumit fiind de calitate și de prețul mic pe care l-a obținut, își aprindea cu tact țigara pe care-o posta smecherește în colțul gurii. Ehe! Punga încă-i plină! I-au rămas bani berechet și pentru o pereche de boișori și pentru o văcuță tinerică bașca i-au rămas doi gologani și pentru o rochie nouă lui mamaia mare. Cine-ar fi crezut că putea fi atât de ușor și atât de ieftin să-ți cumperi materialele cu ajutorul Casei de comenzi? Chiar și pe vremea aia!

     Se apuca tataia mare să scrie carte de mulțumire Casei de Comenzi pentru livrarea perfectă și pentru că-i om bun și vrea să-i ajute și pe alții, mai scrise câteva cărți pe care le-a împrăștiat prin tot satul, să știe și ații cât de ușor și ieftin îți poți cumpăra materialele. Pe-atunci asta se chema „șfară-n țară”, acum noi îi zicem recenzie. Da, pentru că vorba lu’ tataia mare a ajuns și la urechile altor vecini și pentru că cei de la Casa de Comenzi au găsit repede și alți mușterii, tataia mare a avut surpriza să-i bată-n poartă un nene de la Casă care a venit la el, i-a strâns mâna cu drag și i-a dat înapoi câțiva gologani. Cică mulțumire pentru că le-a făcut reclamă și pentru că le-a adus alți mușterii.

     Da, deci cred că indiferent de epoca în care ar fi apărut, Casa de Comenzi Vindem-Ieftin ar fi avut succes și ar fi făcut fericiți o mulțime de oameni. Cred că cei mai fericiți ar fi fost cei care au construit Piramidele! Vă dați seama ce-ar fi însemnat să nu mai călătorească atâta amar de drum pe Nil cu blocurile alea imense de piatră?

 

Articol pentru proba nr 8 din SuperBlog2019, probă sponsorizată de

Vindem-ieftin.ro