În perioada 1 martie- 18 aprilie s-a desfășurat cea de-a 18-a ediție a competiției de blogging creativ (sau advertorial?) SuperBlog. N-o să vă povestesc prea multe despre competiția în sine pentru că a trecut atât de repede pe lângă mine încât nici nu mi-am dat seama când era 1 martie și când am primit notificarea pentru deadline-ul ultimei probe. Pe scurt, însă, la ediția asta de Spring SuperBlog s-au aliniat la start 130 de bloggeri. 119 au participat la cel puțin una din cele 18 probe iar 50, cei mai curajoși, s-au bucurat la final de statutul de FINALIST (adică au participat la toate cele 18 probe ale competiției).
Din punct de vedere financiar, ediția aceasta de primăvară a fost extrem de bănoasă. Premiile au fost dintre cele mai mari, unii sponsori oferind câștigătorilor până la 1500 de lei cash. Cu toate astea, eu n-am pus mâna pe niciun premiu și asta a fost puțin cam nașpa pentru mine, deoarece eu nu ascund deloc faptul că particip din toamna lui 2015 la competiție în mare parte pentru premii.
Că tot am ajuns să vă spun despre mine, eu m-am descurcat binișor și de data asta. Ca de fiecare dată ținta mea a fost să iau numai note de peste 90, ca de fiecare dată n-am reușit să ating aceaastă performanță. Locul ocupat la finalul competiției a fost 12, dar cum spuneau prietenii mei la Gală și înainte de ea, am luat locul 1 la băieți. Am zis și în discursul de acolo, o zic și acum, nu m-a încântat deloc acest loc 1 la băieți. Am vrut s-o spun atunci, în fața tuturor, dar mi-a ieșit altceva din gură. Acum profit și vă spun de ce nu mă încântă locul 1 la băieți. În această competiție nu există băieți și fete. Există doar bloggeri, cum ar zi ce Emil. Așa că, singurul loc 1 care m-ar fi încântat ar fi fost locul 1 la bloggeri.
3-5 mai, zile de Gală la Hotel Miorița în Neptun
Ca de fiecare dată, la finalul competiției, organizatorii încearcă să-i împace pe cei supărați pe probe, pe sponsori, pe jurizări, tastaturi, căderi de internet exact în preajma deadline-ului sau pe orice karme nefavorabile punând la cale o întâlnire frumoasă în care spiritele să se calmeze și lumea să se simtă bine. Gala Super Blog, sau Spring Super Blog în cazul ediției de primăvară.
De data asta întâlnirea a avut loc la malul mării, în Neptun, iar gazda noastră a fost Hotelul Miorița din Neptun, gazdă care a și participat la Spring-ul acesta cu o probă.
Deși oamenii sunt în plin proces de modernizare a hotelului, au făcut eforturi susținute ca să ne poată asigura un weekend cât mai frumos și o petrecere perfectă. Hotelul are 360 de camere dispuse pe 3 corpuri. E imens! Cu toate astea, oamenii s-au mobilizat și au pus la punct unul din corpuri special pentru noi. Da, hotelul și-a deschis porțile în week-endul 3-5 mai numai pentru superbloggeri. Și dacă nu vă dați seama, pentru un hotelier este un efort supraomenesc să deschidă și să țină funcțional un spațiu atât de mare chiar și pentru 3 zile.
Oamenii ne-au primit cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze. Fără exagerări, în jurul meu n-am văzut decât oameni zâmbitori, bucuroși să ne vadă și dornici să ne fie de folos în orice moment.
Deși noi am „deschis” sezonul estival pentru Hotelul Miorița, oamenii s-au asigurat că toate cele necesare ne vor fi la îndemână. Ba chiar ne-au asigurat toate mesele pe toată durata șederii (sincer, dacă n-ar fi făcut-o, ne-ar fi fost cam greu să găsim unde să mâncăm, având în vedere că era începtul lunii mai). Ne-am făcut noi un moft și-am luat un prânz la un restaurant tătărăsc în apropiere și pe bune că bine am făcut! Am mâncat acolo pentru prima dată în viața mea cus cus și, tot o premieră a fost cafeaua la nisip. Din păcate, foamea și-a spus cuvântul și până să-mi dau seama că n-am „împozat” bunătatea din farfurie, am devorat mâncarea, practic, am inhalat-o. S-au bătut turcii la gura mea, ce mai! Vă las, totuși cu o poză (noroc de Daniel) făcută după ce ne-am umplut burțile. Luați aminte, e doar o mică parte din gașca nebună care s-a adunat la Neptun pentru Gală.
Seara de vineri s-a încheiat cu o sesiune de socializare offline, după cum i-a spus Claudia (Claudia e mama răniților, tartorul superbloggerilor, bau-bau și mediatorul nostru, adică organizatoarea competiției SuperBlog -alături de Albert, normal – fără de care pot să jur că totul ar lua-o razna pe-acolo și fără de care sunt convins că Super Blog n-ar fi ajuns la majorat). Așadar, socializare offline, adică lumea s-a adunat în restaurantul hotelului și s-au depănat povești și amintiri (și pe la unele colțuri înjurături sau critici la adresa unora dintre sponsori). N-am rezistat prea mult din cauză de oboseală după drum lung, dar cât a durat, a fost frumos și m-am simțit bine.
Nicio Gală fără să-nvățăm ceva nou!
Ziua de sâmbătă a fost plină. Pe bune că plină! După un mic dejun copios la restaurant, ne-am grupat care cum am putut și-am luat calea Mangaliei unde Directia de cultură și sport Mangalia ne-a oferit un tur ghidat prin Muzeul de Arheologie, dar și prin oraș urmărind istoria vechii cetăți de mii de ani. Nu mă dau în vânt după istorie sau arheologie, dar turul acesta ne-a dat ocazia să vedem lucruri pe care niciun turist nu le vede când vine în concediu la mare. Cum am fi aflat altfel că există în Mangalia un hotel de 5 stele la subsolul căruia se poate vizita un sit arheologic sau că în curtea moscheei Esmahan Sultan se află unul din cele mai vechi cimitire din Mangalia? Cu siguranță dacă veneam aici în concediu n-as și ascultat chemarea muezinului (bine, impropriu zis ascultat din moment ce ne-am îndepărtat de moschee înainte de a începe chemarea și am ascultat-o de la cațiva zeci de metri distanță, cu un ochi la niște motănei murdărei. Dar am auzit-o, mi-a plăcut și mă bucur că mi s-a oferit această oportunitate.
După mica, dar obositoarea vizită prin Mangalia ne-am întors la hotel în Neptun ca să ne pregătim pentru evenimentul care ne-a adunat, de fapt pe toți în acest loc într-un weekend călduț de mai: Gala! Înainte de asta, însă, am dat o tură pe plajă pentru că nu se poate să ajungi pe malul mării fără s-o vezi și s-o simți pe pielea ta. Bine, am simțit-o doar pe degetul mare de la picior pentru că era rece în draci, dar cel puțin ne-am plimbat puțin în picioarele goale pe plajă și-am simțit briza în nări.
Gala Spring Super Blog 2019 și petrecerea de după…
A venit și momentul mult așteptat. O grămadă de superbloggeri în același loc, scoși în față ca la tablă în liceu. Adică Gala, momentul ăla când adunăm laurii muncii noastre din timpul competiției. Bine, laurii i-au adunat doar unii. Majoritatea ne-am adunat forțele să nu ne uităm urât la cei care plecau de la microfon cu mâinile pline de premii. Eu am plecat cu diploma și cu o pungă de produse cadou de la Farmec, produse care-au ajuns în punga duduii, pentru că aparent, îi sunt mai folositoare ei decât mie.
Discursul meu, ca și celelalte de la Galele precedente a fost sub-mediocru și m-am bucurat că am scăpat repede de privirile celorlalți, chiar dacă am făcut-o cu una din cele mai slabe glume din portofoliul meu.
Ca o observație personală, Gala din această primăvară a fost sub semnul „criticii”. O bună parte din superbloggerii care au ieșit în față și-au spus câteva cuvinte despre experiența lor de-a lungul competiției sau despre orice au vrut ei să vorbească, au simțit nevoia să critice greșelile pe care le-au comis unii sponsori la jurizarea probelor propuse și să tragă un semnal de alarmă care sper din inimă să fie auzit. Cel mai important aspect care a tot fost discutat este problema transparenței. N-o să intru prea mult în detalii, dar tot o să spun că încă mai aștept ziua aia în care toți sponsorii participanți la SuperBlog vor cere să scriem despre mere și vor juriza exact merele noastre. Un mare thumbs up pentru un sponsor nou care s-a dovedit a fi absolut genial și care a ridicat ștacheta la nivelul zece milioane. E vorba de băieții de la Dodo Pizza pentru care am căpătat o simpatie enormă. Promit să-i vizitez când ajung pe la București și promit să halesc o pizza bună de la ei. Hats up pentru Vadim, membru al juriului pentru probele Dodo Pizza și-mi pare rău că nu l-am cunoscut la această Gală. (Pentru că n-a venit, nu pentru că l-am evitat :)) )
Petrecerea a început cu cina, în timpul căreia gazdele ne-au bucurat privirile cu un număr impresionant de dansuri populare și țigănești, dar și cu o prezentare de modă din care n-am reușit să văd nimic din cauză de ieșit șa țigară. Am reușit, totuși, să captez puuuțin din prezentarea de modă:
După toată distracția cu dansurile și prezentarea de modă și după ce am reușit în sfârșit să mâncăm, a început petrecerea. Timid la început, dar DJ-ul care s-a ocupat în seara aceea de petrecerea noastră a știut cum să ridice oamenii la dans și să le stârnească pofta de zbânțuială. Ca la fiecare Gală eu m-am ținut departe de ringul de dans și am preferat să povestesc câte una sau alta liniștit la masă cu prietenii. Cu prietenii și cu Emil pentru că nu prea voia să ne dea pace! Glumesc, chiar și el a fost o prezență plăcută la Gala asta, dar să nu-i spuneți, că și-o ia în cap. A urmat tortul după care ușor-ușor ne-am retras la odihnă în cameră pentru că a doua zi urma să refacem drumul spre casă.
Pentru duminică dimineață ni s-a pregătit o altă surpriză amuzantă, la care din pacat noi n-am reușit să participăm. Cei care au avut timp, însă, s-au distrat la Parc Aventura Paradis Land din Neptun și din ce-am înțeles, chiar a fost mișto. Noi, însă, ne distram cu trenul ciu-ciu spre București.
Cam asta a fost Gala și petrecerea de majorat a SuperBlog-ului. Sunt convins că am sărit peste multe care ar fi meritat menționate, dar dacă aș sta să vă povestesc tot ce s-a întâmplat în acele 3 zile super faine m-ar prinde 1 septembrie și aș putea folosi articolul ăsta pe post de articol de înscriere la SuperBlog-ul de toamnă. Și nu cred că vreți asta…
Una-alta cu Costică 
Faină spovedania !
ApreciazăApreciază