„Încămășează-te!”

     Când vine vorba de îmbrăcăminte, sunt cel mai praf om de pe Pământ. Sunt singura persoană care nu vede nimic greșit în a purta pantalonii la dungă cu teniși, vestă peste tricou, sau blugi maro cu adidași portocalii și hanorac albastru. Niciodată nu mi-a păsat cum mă îmbrac atâta timp cât mă simțeam confortabil și nu-mi era cald sau frig, depinde de anotimp.

     Însă, de la o vreme, am și eu prietenă. Și prietena mea a fost încă de la început cel mai dur critic pe care l-am avut. M-a desființat de fiecare dată când am încercat să ies din casă ca un papagal amazonian. Schimbă pantalonii! Leagă-ți șireturile! Aruncă la gunoi flaneaua asta că e urâtă! Nu mai purta pantaloni strâmți că nu te avantajează cu nimic! Renunță la gecile de piele, ia-ți un palton serios! Astea sunt doar o mică parte din sfaturile pe care mi le-a dat de când suntem împreună. Normal, sunt bărbat și prin construcția mea, mereu am avut ceva de obiectat atunci când ea mă critica. Însă, dacă sunt sigur de un singur lucru în ce privește subiectul ăsta, știu cu certitudine că sfaturile ei au fost mereu bune pentru mine. Orice haină am probat la îndemnul ei mi-a stat bine și mă făcea să arăt bine. Așa că, de vreun an am decis să las în totalitate pe mâinile ei deciziile legate de stilul vestimentar.

     Până într-o zi când, la o plimbare prin Mall m-a tras într-un magazin și m-a dus lângă un manechin arătându-mi: Uite, cu o cămașă de asta ți-ar sta minunat! Vreau să te văd îmbrăcat în cămașă! Nu mă las până nu te conving să-ți cumperi. Un lucru pe care nu-l știu mulți despre mine este acela că urăsc (sau uram) din adâncul sufletului meu cămășile. În momentul în care am abandonat ospătăria am jurat să nu mai îmbrac în veci o cămașă. Și m-am ținut de promisiune până la ea.

     N-am avut ce să-i fac. Toate amenințările ei și toate rugămințile au fost câștigătoare în fața încăpățânării mele și împotriva promisiunii pe care țineam morțiș s-o respect. Așa că am cedat și am probat o cămașă. N-am fost prea mulțumit de rezultat, dar măcar i-am făcut pe plac și m-a văzut purtând cămașă. Două zile mai târziu, curierul îmi aducea un pachet din care am scos o frumusețe de cămașă gri. Bumbac 100%, moare la atingere și părea să aibă o croială specială. Auzisem de brandul Hilfiger printre prieteni, dar niciodată nu am fost atât de curios încât să mă interesez mai mult. Asta era. Îmi cumpărasem o cămașă (bine, îmi cumpărase o cămașă pentru că, bănuiți că alegerea modelului și a culorii îi aparțineau, ca de obicei). Prima mea cămașă după mai bine de 10 ani în care nu mai purtasem așa ceva. Am îmbrăcat-o, am strâmbat din nas, dar când m-am privit în oglindă… șoc și groază! Arătam chiar bine! La naiba! Dacă eram femeie, m-aș fi fluierat pe stradă! Curios din fire am lepădat imediat jeanșii și-am tras pe mine o altă pereche de pantaloni și-am constatat cu uimire că și îmbrăcat așa, cămașa mea se potrivea ținutei și îmi stătea bine. Eram bunoc! Eram unul din acei băieți pe care îi admirau fetele și-i urau iubiții lor.

     După asta am început să prind tupeu și am mai cumpărat o cămașă și încă una și încă 10! Am prins gust la ele și duduia m-a învățat cum să le asortez și cum să fac să arăt trăsnet de fiecare dată când ieșeam din casă. Plec la serviciu, îmbrac cămașă; merg la cinema, cămașa e prima alegere; o seară cu băieții? Se cere să fiu elegant: cămașă!

     Pe urmă am început să observ și alte beneficii. Oamenii mă luau mai mult în serios, fetele intorceau capul după mine și am început să prind mai multă încredere în mine. Bineînțeles, n-am renunțat definitiv la vechile obiceiuri proaste. Întotdeauna cămășile mele erau însoțite de pantofi din cei mai colorați. Roșii, albaștri, verzi, portocalii sau violet… încălțările mele spuneau mereu altă poveste decât restul îmbrăcăminții.

     Au trecut vreo 2 ani de când am făcut acel pas și, acum, la fel ca în prima zi acea cămașă îmi este cea mai dragă. Încerc să o port cât mai des, la ținute cât mai speciale. Presupun că și la haine e la fel ca și la femei: prima nu se uită niciodată!

 

Articol scris pentru Super Blog 2016