Publicat în Super Blog

Emoții la metrou

     Frigul îmi intră în oase puțin câte puțin. Sunt deja mai bine de două ore de când ă aștept la gura de metrou. I-aș mai trimite un mesaj, dar mi-e că din nou o să spună că-s insistent și că nu o înțeleg și că nu am răbdare nici măcar cinci minute și uite-așa ar începe din nou cearta. Și nu vreau. Nu vreau să începem prima întâlnire cu o ceartă stupidă. Ridic gulerul de la sacou, bag mâinile mai adânc în buzunar și mă plimb nervos de la o intrare la alta a metroului în speranța că mișcarea o să mă mai încălzească puțin.

O cunosc doar de câteva luni. Virtual ne-am întâlnit de sute de ori deja prin intermediul rețelei de socializare, dar astăzi o să vedem pentru prima dată față în față. Emoțiile ating cote alarmante. Este pentru prima dată în cinci ani când merg la o întâlnire așa că mă port ca un elev în prima zi de școală. Roșeața din obraz și vocea tremurândă îmi trădează emoțiile. Nu vreau să o sun, chiar dacă întârzie. O să-și dea seama din glasul meu că sunt emoționat și asta o s-o emoționeze și pe ea, mai tare. Sau o s-o enerveze, că și asta-i posibil la cum o cunosc.

     Vântul îmi suflă puternic în față așa că sunt nevoit să stau mai mult cu barba-n piept. Pantofii îmi ajung în câmpul vizual și brusc îmi amintesc. Nu-i plac pantofii maro! Ce prost sunt! Pentru prima întâlnire am ales să mă încalț cu singura culoare pe care n-o suportă! Bravo, Costică! Tocmai cu mama criticilor ți-ai găsit să te încalți ca un cocoș american. Cum nu ți-ai dat tu seama că ea e as în materie de probleme vestimentare și că e foarte, foarte atentă la orice detalii. Atâtea lecții online în lunile de dinainte, atâtea ponturi, atâtea ținute pe care mi le-am cumpărat cu ajutorul ei și eu nu mi-am dat seama că atunci când sunt cu ea nu am voie să încalț pantofi maro.

Cu pantalonii măcar nu am dat greș. Se dă în vânt după jeanșii drepți și dacă se mulează perfect pe fundul meu pentru ea e un bonus. Bineînțeles, tot la insistențele și sfaturile ei am renunțat la avioanele mele cu brâncinari largi, lăsați pe fund și la jeanșii ăia mâncați de câini încă din magazin. Sper din toată inima că n-o să remarce chiar din prima pantofii. Să ajungă lângă mine măcar, că o să văd eu cum o fac să nu se uite în jos spre pantofi. Îmi amintesc cât de mult îi place parfumul meu și îi mulțumesc lui Dumnezeu că am ales să-l folosesc în seara asta. Dacă am noroc o să stea cu nasul numai pe sus, pe lângă gâtul meu ca să mă adulmece. Tot ea mi l-a recomandat și e foarte mândră de fiecare dată când îi spun că m-am dat cu el. Dar dacă nu reușesc să o fac cu parfumul meu să nu privească în jos, poate o să se simtă atrasă de noul meu pulovăr de sub sacou. Mi-a dat o dată un link și mi-a spus că-i place foarte mult și eu am băgat la cap. L-am cumpărat și ce moment mai potrivit să-l port pentru prima dată puteam găsi decât prima întâlnire cu ea. Sunt convins că o să fie plăcut surprinsă.

     Mai trec cinci minute, mai fac două trei ture în jurul gurii de metrou și frigul e din ce în ce mai tăios. La un moment dat o văd apărând de după colț toată un zâmbet, așa cum o știu din prima zi când am cunoscut-o. Cu părul strâns sub o căciuliță simpatică și bujori în obraji aleargă practic, urcând scările de la metrou câte două-trei. Paltonul roșu pe care-l poartă îi scoate în evidență rujul la fel de roșu de pe buze. Este exact rujul care-i spuneam eu cu o săptămână în urmă că-mi place cel mai mult cum îi stă. Îmi aduc aminte de pantofii mei maro și încerc să mă feresc cumva, ascunzându-mă după o cutie abandonată de cineva la ieșirea de la metrou.  O văd apropiindu-se vioaie și-i citesc fericirea în fiecare mișcare, fiecare expresie, fiecare privire. Dar nu durează decât două secunde. Brusc își schimbă expresia feței! În două secunde fericirea a lăsat locul nervilor și exasperării. E clar! Mi-a văzut pantofii! Sunt terminat! S-a dus naibii prima noastră întâlnire. Ajunge în fața mea, se oprește la jumătate de metru fără să zică nimic și mă privește din cap până-n picioare foarte suspicioasă. Sângele mi-a înghețat în vene. Știu că în momentul ăla se va decide soarta întâlnirii noastre așa că nu îndrăznesc să scot niciun cuvând. Aștept cuminte verdictul și sentința. Se uită în ochii mei intens și-o văd mișcându-și buzele cele roșii. Va vorbi în câteva momente! O privesc intens și foarte atent în momentul în care începe: „Măcar i-ai asortat cu o curea la aceeași culoare.” După care îmi dă un sărut așa cum n-am primit în viața mea de la niciuna din fostele iubite.

 

Articol pentru Super Blog 2018, proba nr 24, probă sponsorizată de Answear.

 

 

 

Reclame
Publicat în Super Blog

Tu ce faci de Black Friday-ul ăsta?

     Se apropie Crăciunul și o dată cu el și perioada aia mișto în care peste tot, la toate cafenelele, magazinele, în toate mijloacele de transport și toate casele se aud frumoasele colinde. Mulți nu știu, însă, că înainte de Sărbători mai e o perioadă cu cântare. Tot un fel de colinde, dar mai triste, așa. Sunt romanțele de jale care se aud din portofele, cântate cu maximă suferință de cardurile bancare în perioada din timpul și mai ales de după Black friday. Le auzim cu toții și, de cele mai multe ori ne alăturăm lor într-un duet spectaculos.

     Nici eu nu sunt străin de întâmplările astea. În fiecare an promit că n-o să-mi mai fac cardul să plângă și în fiecare an îl dezamăgesc total. O să râdeți, dar nu-l fac să plângă prin metoda clasică: telefoane, tablete, laptopuri, televizoare și alte năzdrăvănii IT&C. Nu! Pe alea le cumpăr în timpul anului „știu eu când și cum”. În perioada asta îmi terorizez cardul și contul cumpărând țoale. Haine, bre! Ce n-ați înțeles?

Treaba-i simplă. În timpul anului arunc banii ca la nuntă pe tehnologie. A apărut un telefon nou? Al meu e! Televizor, soundbar sau un laptop gaming nou? Cumpără băiatul! Dar dacă vine vorba să dau câteva sute de lei pe o pereche de jeanși, pe un cardigan, o cămașă sau mai știu eu ce n-are bani băiatu’! Așa că în punem acolo în wishlist și așteptăm salariul. Numai că salariu vine și pleacă și eu tot nu-mi mai cumpăr haina.

De cele mai multe ori, când constat că sunt aproape să rămân  „în curul gol”, dau o fugă pe net și caut ce-am nevoie. Vine sezonul de nunți. Mă uit în agendă, văd câți prieteni se nenorocesc în perioada următoare și intru pe site să caut câteva cămăși, niște perechi de pantaloni și două-trei perechi de pantofi. Nu le cumpăr. Le pun acolo în wishlist pentru când o fi nevoie de ele.  Mă trezesc într-o dimineață cu chef de alergat și cu promisiunea că „de mâine” fac sport, iar intru pe site și mai bag acolo un hanorac, două-trei tricouri, niște pantofi sport și o grămadă de șosete. Nici pe astea nu le cumpăr pentru că încă n-a venit „de mâine” ăla. Dar să fie acolo.

     Într-o după amiază, la muncă, plictisit de viață, îmi amintesc de nu știu ce bluză pe care mi-a zis a mea că i-a plăcut. Bag un search pe site printre bluze de damă, găsesc fermecata și-o bag și pe aia în wishlist. Nu acum! Mai încolo spre ziua ei o cumpăr că risc s-o găsească prin casă și stric surpriza.

     Și uite-așa ajung în nefericita lună noiembrie când începe Black Friday și prețurile la produsele din wishlistul meu se scufundă mai ceva ca Titanicul. Ce face băiatul? Se-apucă și bagă în coș. Cămășile pentru nunțile la care n-a mai fost că era răcit sau în delegație sau avea alte obligații, pantofii sport și hanoracul pe care nu o să le folosească pentru că, să fim sinceri, cine iese la alergat iarna? bluza domnișoarei, chiar dacă a trecut ziua ei și i-am cumpărat altceva, dar vine și Crăciunul și mai e o șansă s-o fac fericită și mă trezesc la final că intru în iarnă fără „cauciucuri” de sezon rece deci dau o tură repede și pe la secțiunea de ghete de bărbați să caut ceva încălțări care să-mi țină de cald pentru următoarele luni.

     Și uite-așa uit și anul ăsta de promisiunea că nu mai cumpăr nimic de Black Friday și că o să pun și eu bani la ciorap pentru viitorul ăla pe care-l tot aștept și nu mai vine. Dar ce poți face? Unul e Black Friday în an și trebuie să recunoaștem… cu banii pe care-i cheltui în perioada asta pe haine nu mi-aș cumpăra nici măcar jumătate în restul anului. Așa că nu știu ce faceți voi de BeFe-ul ăsta, dar eu mă trezesc dis de dimineață, frec bine cardul pe-o parte și pe alta și mă pun pe treabă. Sper să prind toate promoțiile! O să comand și niște batistuțe faine din bumbac să șterg lacrimile cardului la sfârșit! Parol!

 

Articol pentru Super Blog 2018

 

 

Publicat în Super Blog

O săptămână, o pereche de jeanși, o poveste de nespus

     Nu știu ce se întâmplă pe la „alte case”, dar  eu mănânc pantaloni pe pâine. Nu trec niciodată mai mult de șase luni până ies din ei. De cele mai multe ori îi rup între picioare. Nu știu ce fac, cum reușesc, dar mă trezesc cu aeririse la bijuterii. Și nu, nu e de pantaloni, că ar fi de proastă calitate sau mai știu eu ce. Cheltuiesc o groază de bani să-mi aleg de fiecare dată pantaloni de calitate. Pur și simplu eu îi rup.

     Asta mi s-a întâmplat și acum. Am descoperit cu stupoare că o nouă pereche de pantaloni și-au dat duhul și am rămas doar cu o pereche de jeanși pe care-i păstram „de buni” cum ar veni. În mod normal n-ar fi o problemă foarte mare. Dar de data asta nenorocirea m-a prins în deplasare, departe de casă, la hotel și cu puțini bani la purtător. Și cu plecarea acasă amânată cu încă o săptămână din cauză de probleme tehnice. Dintr-o delegație de 3 zile m-am trezit că trebuie să rămân zece. Partea cea mai „frumoasă” e că toată săptămâna trebuie să merg la muncă, într-una din seri trebuie să ies cu șefii la cină, mai ies și cu colegii la bere și habar n-am cum o să mă descurc cu toate astea într-o singură pereche de pantaloni. dav

     Dar nu-i bai. Găsim soluții. În primă fază, începem „vindecarea”. Aruncăm la gunoi pantalonii găuriți. Pun pariu că angajații hotelului au găsit multe chestii „ciudate”  la gunoi când se făcea curățenia în camere, dar sigur n-au găsit niciodată o pereche de jeanși de bărbați găuriți în fund. Tare aș vrea să le văd expresia. După aruncarea răpciugoșilor, repede la magazinul din colț să cumpărăm o pungă de detergent. Am rămas într-o pereche de pantaloni pe care trebuie să-i port intens următoarele șapte zile, deci trebuie să fie și curați.

Acum, dacă pantalonii o să fie forjați următoarea săptămână, nu înseamnă că va trebui să port același rând de haine în fiecare zi. davVa trebui să combin cumva ce am la mine în bagaj în așa fel încât să nu-și dea lumea seama că port aceeași pereche de pantaloni. Așa că scot la control geamantanul și-mi întind pe pat lucrușoarele pe care le mai am la mine: un hanorac, o bluză cu mânecă lungă, patru tricouri și tricoul pentru muncă. Cele trei perechi de teniși și bineînțeles, singurii pantaloni rămași.

Pentru partea cu munca, e simplu: tricoul pentru muncă, tenișii ăia ușori și comozi și, normal, jeanșii. Voi fi îmbrăcat și comod și uzual. Totul este să nu trebuiască să stau în genunchi că o să fie bai mare. Bun, deci am rezolvat pentru cele 8 ore pe zi, de luni până vineri, cât timp sunt la muncă. Mai rămâne să rezolv pentru restul de ore, când am program liber și trebuie să ies prin oraș cu colegii și pentru seara cu șefii. Dar pe șefi îi rezolv ușor. Miercuri seara îmbrac bluza cu mânecă lungă, trag pe mine jeanșii, iau adidașii cei noi și gata. Off, sper doar că n-o să vină și ăia mari de la Sediu. Că în cazul ăsta ar trebui să fiu și eu mai prezentabil, totuși și-ar trebui să bag mâna în buzunar și să caut să cumpăr o jachetă ori un sacou ceva. Numai chef de căutat sacouri de bărbați n-am. Dar n-am ce face. Nu mă pot face de râs.

Luni seara o să ies singur la o plimbare prin parc. O să profit de faptul că e răcoare afară și-o să trag pe mine hanoracul. Se potrivește cu pantalonii. Sunt chiar asortat. O să-mi fie și cald și-o să arăt și bine. Mai tânăr, chiar.

Marți rămân în hotel. M-au invitat colegii de la Galați să văd meciul împreună cu ei. Au ei bere. Tricoul ăla amuzant cu „SHIFT+DELETE your oponent” o să fie perfect. Mai ales că joacă România. O să spun că e mesaj motivațional pentru tricolori. Iar jeanșii… normal, aceiași. Doar orice suporter vine la meci îmbrăcat în jeanși, nu? Sau nu?

Miercuri e seara cu șefii, deci am stabilit deja; joi mă întâlnesc cu colegul de la Sibiu la sala de ping-pong a hotelului. Am pus cu el un pariu și vreau să-l câștig. Tricoul polo o să-mi fie perfect. Adidașii cel ușori pe care-i țin pentru muncă o să-mi fie de folos și ei. Noroc că jeanșii îmi vin foarte comod și n-am probleme de mobilitate în ei. Doar să nu exagerez prea tare cu fandările, că n-am chef să rămân în chiloți până la sfârșitul săptămânii.

Pentru vineri am programat ieșirea la bere cu colegii. Ne vedem la un pub prin centru, nu foarte pretențios. Deci cred c-o să merg pe tricoul albastru. Ăla e preferatul meu. E cel mai ușor și cel mai răcăros tricou din câte am avut. Sau să-l iau pe cel negru cu mesaj?Oricare din cele două merge la pantalonii ăștia. De fapt, nu cred că am ceva în garderobă care să nu se potrivească la pantaloni.Hmmm… Colegii mei au obiceiul să devină glumeți de la 5-6 beri în sus, și mesajul de pe tricou le-ar da muniție. Mai bine rămân la cel răcoros. Și-așa că în pub o să fie cald tare.

Ei, planul e făcut. Cred c-o să rezist și-o să trec cu bine peste săptămâna asta. Nu puteam să trec peste delegație fără să am parte și de-o peripeție de-asta. Dar tot e mai bine decât data trecută când am uitat de ședința pentru care mersesem în deplasare și-am dormit ca ursul până la două după masă.

Ah! La naiba! Am uitat de cea mai importantă ținută și preferata mea! În fiecare seară când ajung înapoi în cameră după o zi plină mă bag în cea mai confortabilă costumație pe care o poate avea cineva: pijamaua mea!mde

Atâta timp cât nu mi se rupe pijamaua, n-am nicio problemă.

*Notă personală: La următoarea deplasare ia cu tine cel puțin patru perechi de pantaloni!

 

Această poveste este inspirată dintr-o întâmplare reală și a fost scrisă pentru proba nr 12 din SuperBlog 2018, probă sponsorizată de Answear.ro

*surse foto: arhiva personală

 

 

 

Publicat în Super Blog

Fii stilizat. Zece articole vestimentare care nu trebuie să-ți lipsească (și nu-ți vor lipsi) din garderobă când ești într-o relație

     Moda e un aspect dificil în viața unui bărbat, a oricărui bărbat. Se știe că noi, în general înțelegem prin îmbrăcăminte drept aceeași pereche de jeanși purtați până la distrugere, același tricou schimbat doar când mai e bun doar de cârpă pentru șters praful și aceeași pereche de teniși/ adidași (bine, aici recunosc, noi băieții ne cam transformăm în fete când vine vorba de adidași și avem tendința să cumpărăm mereu cele mai noi apariții indiferent că avem nevoie sau nu). Dar în principal, garderoba unui bărbat este atât de simplă încât ar încăpea în cel mai mic sertar al unei femei. Gen: sertarul dedicat cerceilor sau brățărilor sau ceva de genul. Ai înțeles ideea.

     Ei, toate astea, până apare EA. Cum cine EA? Femeia care-ți întoarce lumea pe dos, cea care transformă tot ce-a existat în viața ta din EU în NOI. Când apare ea bărbatul intră fără voia lui într-un curs intensiv de fashion. Află că tricoul ăla pe care-l purta oricând, la orice, nu mai e la modă de prin anii ’80, că blugii nu merg purtați la evenimente pretențioase decât însoțiți de o cămașă și-o pereche de pantofi sau că o femeie apreciază bărbatul care apare la întâlnire purtând un sacou casual, descheiat sau încheiat în maxim un nasture. Dar cel mai important, învață că singurul accesoriu care se potrivește la orice este cardul bancar. Și nu în sensul ăla rău.

     Și dacă tot vorbeam de EA în viața TA și la transformările pe care le suferă garderoba ta când deveniți NOI, m-am gândit la 10 articole de îmbrăcăminte care n-ar trebui să lipsească din dulapul niciunui bărbat pentru ca viața să-i fie mai ușoară.

1. Pantalonii și accesorii pentru ei

  •      jeanși negri
  •      curea

Daaap! O pereche de jeanși negri trebuie să

Answear jeansi negri

fie în garderoba oricărui bărbat. De ce? Pentru că sunt modul perfect de a scăpa de „hai să-ti cumpărăm un costum„. În combinație cu o cămașă, o pereche de pantofi  și un sacou casual obții ținuta perfectă pentru când trebuie să-i cunoști părinții sau pentru cina aia romantică sau pentru când mergeți la botezul copilului vărului surorii vecinei părinților ei. Nu te opri, însă la o singură culoare. Vei vedea că îți va fi de folos să ai de unde alege. Puțin mai jos vei înțelege și de ce. Iar cureaua trebuie neapărat să fie în ton cu pantalonii. Nu vrei o dungă roșie sau albastră sau maro să întrerupă combinația cromatică taman la jumătatea… ta.

2. Bluză, tricou și altele

Cum nu poți ieși pe stradă îmbrăcat doar de la bust în jos și nici nu poti să porți tricolul preferat cu Hobbs&Calvin pentru că, nu mai ai 12 ani (și nici nu mai ai libertatea să porți ceva neconvențional din cauză de prietenă/soție), va trebui să porți chestii mișto și mai sus de curea.

  •      cămașă
  •      sacou casual
  •      pulover
  •      cardigan

     Cum ziceam și mai sus, o cămașă elegantă și un sacou casual te pot scoate din încurcătură atunci când trebuie să mergi într-un loc puțin mai pretențios. La fel de bine se potrivesc atunci când trebuie să faci impresie bună la un interviu pentru angajare sau când vă întâlniți „întâmplător” pe stradă cu prietenele ei . Crede-mă, vei primi o grămadă de puncte din partea prietenelor atunci când se întâlnesc ulterior ca să discute și să dezbată dacă ești sau nu potrivit pentru ea. Deci, dacă vrei extra puncte, asigură-te că ai în garderobă cel puțin o cămașă și-un sacou.

E de preferat să fie mai multe, pentru diversitate. Fetele au chestia aia care se numește „mania asortatului”, deci trebuie să fii sigur că poți orcând să asortezi cămașa cu pantofii sau sacoul cu fusta ei. (Da, trebuie să fii atent să te-asortezi și cu hainele ei, nu doar cu ale tale – de fapt, ale tale contează mai puțin. Să fii asortat cu ea e mult mai important.

     Pentru perioadele mai răcoroase, un pulovăr drăguț, simplu e salvator. Și nu doar pentru că o să-ți țină de cald, dar gândește-te că ei o să-i fie frig și un gentelman trebuie oricând să aibă grijă de femeia lui. Nu! Nu-ți sugerez să-i dai puloverul! Dar sacoul sigur o să ajungă pe umerii ei, deci asigură-te că n-o să-ți fie ție frig pe urmă. Nu vrei să rămâi în tricou, nu?

Pentru cei care joacă în liga de profesioniști, un cardigan ar fi ceva mai potrivit. Dă o eleganță aparte purtătorului și să fiu sincer, se poate purta absolut oricum vrei. Cu o cămașă simpatică ori peste un tricou elegant. Și așa ajungem la următorul articol vestimentar pe care niciun bărbat nu are voie să nu-l aibă în „dotare”.

  •      tricoul

Ai ajuns la vârsta la care nu mai poți purta tricouri cu Sepultura, Snoopy, GoT, unicorni sau Grumpy cat la întâlniri. Vrei să ții lângă tine fata care-ți place, așa că va trebui să te orientezi spre lucruri mai serioase. Un tricou cu decolteu rotund, monocrom, poate cu un logo subtil pe piept pentru cardiganul de mai sus, ori poate un tricou polo viu colorat pentru verile călduroase când ieșiți la o terasă pentru o limonadă răcoritoare. Se acceptă și-un longsleeve pentru serile răcoroase de toamnă. Nu uita, însă! Totul se potrivește atunci când se asortează cu ce poartă ea. Ori, dacă nu-i genul care să vrea să se asorteze cu tine, asigură-te că nu iese pe stradă cu un papagal multicolor. Îți dau un sfat: ascult-o de fiecare dată când vorbește despre modă. O să-ți fie extrem de ușor să te aranjezi astfel încât doamna să spună: OAU!

3. Încălțările

  •      pantofi sport
  •      pantofi eleganți
  •      ghete

     Mai ții minte ce scriam la începutul articolului, că noi, băieții avem tendința să cumpărăm cele mai noi apariții în materie de încălțăminte? Ei bine, aici o să-ți fie de ajutor mania asta. Pentru că niciun băiat nu are niciodată destule încălțări. Și dacă nu aveai destule încălțări pe vremea când purtai aceleași 3 articole vestimentare, acum că ai șifonierul mai plin ai și mai multe motive să îți cumperi și mai multe. Cum de ce? Păi perechea aia nouă de New Balance se potrivește de minune cu tricoul care se asortează cu al ei; perechea aia albă de Adidas completează perfect pantalonii ăia scurți pe care i-ai cumpărat astă primăvară din mall pentru că ți-a spus ea că-ți scoate în evidență fundul cel sexy, iar pentru când trebuie să o scoți în oraș la cină, ții minte ce ziceam mai sus? Pantofi, cămașă… Vezi? Acum se leagă totul!

În sezonul rece o să vezi că perechea aia de ghete cu blăniță vin perfect împreună cu paltonul ăla scandinavian. answear palton scandinavianCum care palton? Ăla pe care-o să ți-l iei pentru că nu mai poți purta jerpelica aia de gecuță pe care-o ai de la majorat. Ești băiat mare! Trebuie să arăți și tu prezentabil! Și, în plus, acum că ai dat atâția bani pe pantofi, adidași, cămăși, tricouri, pantaloni de toate felurile, curele, fulare… (a, nu ți-am spus? O să trebuiască să te și accesorizezi în funcție de ce haine-ți iei. Un fular-două-trei, un ceas două-trei, fes, șapcă, portofele, mănuși și chiar ochelari de soare) ar fi păcat să strici imaginea purtând o vechitură, nu?

     Stai liniștit, n-o să te coste foarte mult toate astea! Nu te panica! Cunosc eu un site de unde-ți poți lua cele mai mișto chestii, de calitate și la prețuri corecte! O să ți-l spun când ne vedem. Asta e! Trebuie să te obișnuiești că ești băiat mare, ai o femeie lângă tine și trebuie să arăți bine. Cum? Nu ai o iubită încă? Nu-i bai! Îți facem rost imediat! Hai, mergem la agățat!

Articol îmbrăcat frumos pentru prima probă de la SuperBlog 2018, probă sponsorizată de Answear.

 

Publicat în Super Blog

Fashion bărbătesc: De la profan la pasionat

     Le-am auzit, am râs la ele, ba chiar le-am și spus mai departe prietenilor la un pahar de bere sau colegilor în pauza de masă. Bancurile cu și despre „sunt gata în 5 minute” apasă greu pe umerii femeilor din zilele noastre. Toată lumea știe cât adevăr stă ascuns în toate acele glume, cât de frecvent se întâlnește situația aceasta în rândul cuplurilor, dar nimeni nu s-a gândit niciodată că există cupluri în care „sunt gata în 5 minute” este replica lui, a bărbatului.

     Ei bine, noi suntem unul din cuplurile alea. Nu e zi în care să ieșim în oraș în care eu să reușesc să fiu gata înaintea ei. Și toate astea se întâmpla doar din cauza ei! Da, da! Ați auzit bine! Toată vina e la ea! Înainte să ne cunoaștem eram altfel. Mă sunau băieții la fără un sfert să mă cheme la o bere și… la fix aveam deja prima halbă terminată. Mă trezeam să plec la serviciu cu maxim jumătate de oră mai devreme, timp care-mi era suficient pentru spălat, schimbat, băut cafea, două țigări și-un sendviș în viteză. De când sunt cu ea, mă trezesc de la 5 ca să ies din casă la 6:30.

     Vă întrebați, probabil, pe bună dreptate, de unde schimbarea asta atât de mare. V-am zis mai devreme că e vina ei, nu? Și-acum să vă și explic de ce e vina ei. Când eram tânăr burlac, garderoba mea consta în maxim 10 articole vestimentare (nu includ aici chiloțăraia, că acolo-i altă discuție).  O pereche de blugi, două bluze cu mânecă lungă, 3 tricouri, un hanorac și o gecuță erau cam toate hainele mele. Niciodată nu aveam mai multe și pe toate le utilizam până se rupeau. Doar atunci, cu greu, le înlocuiam cu altceva. Și nu pentru că n-aș fi avut bani. Nu mi-au lipsit niciodată banii. Însă, aspectul îmbrăcămintei era mereu pe un plan secund, dacă nu chiar terț sau și mai rău pentru mine. Jocuri PC, console, electronice de ultimă generație, telefoane de top, vacanțe scumpe, mâncare bună, toate astea aveau prioritate în fața hainelor până s-o cunosc pe duduia.

Toate astea s-au schimbat când am început să ies cu ea. Primul lucru pe care mi l-a spus când ne-am cunoscut a fost că ar trebui să acord mai multă atenție hainelor de pe mine dacă vreau ca fetele să mă placă. Cu toate astea, ea m-a plăcut și fără haine. Funny, nu? Nu după mult timp, subiectul hainelor a devenit și principalul motiv pentru neînțelegeri. Ea nu era mulțumită de cum mă îmbrăcam la evenimente, eu o repezeam, ea se supăra și tot așa. La un moment dat a început să întoarcă ochii după alți băieți pe stradă. „Uite ce bine-i stă jacheta tipului ăla!”; „Uite ce fain se așează blugii pe fundul băiatului de acolo!”; „Uite ce pantofi frumoși are băiatul de pe banca de lângă copac„… și exemplele pot continua. A observat că lucrul ăsta a început să mă cam enerveze și, în loc să înceteze, a continuat și mai insistent până în momentul în care, plin de nervi m-am decis să-mi cumpăr singur o ținută nouă. Blugi, cămașă, bluză, tricou, o curea, pantofi… toate noi, frumoase, alese cu mare grijă. Mare greșeală. Se pare că treaba asta cu asortatul îmbrăcămintei și cu potriveala nu-i pentru orice amator. Am reușit să-i stârnesc o criză de râs care a culminat cu un: „Nu ești pregătit pentru modă, mototolule! Dar apreciez că ai înțeles mesajul și că încerci să schimbi ceva.

     Imediat m-a băgat într-o sesiune intensivă de educație fahion. Pentru început, m-a însoțit pe la magazine și-mi alegea ea hainele. Trebuia să am încredere că tot ce-mi alegea ea se potrivea fizicului meu. Mai târziu a urmat testarea. Ea-mi alegea un articol pe care eu trebuia să-l asortez cu altele 2. Îmi arăta o pereche de pantofi de damă și mă punea să caut și să găsesc pantofi pentru mine care să se asorteze(vă dați seama că la sfârșit ea își cumpăra pantofii ăia… eu, poate nu). Greu la început, dar la final m-a transformat într-un adevărat expert în arta „cumpărăturilor de fashion”. Încetul cu încetul a început să mă prindă microbul, am început să plec singur la cumpărături, bașca am început să calc în magazine chiar și atunci când nu era programat. Devenise extrem de plăcut să aleg hainele care să se potrivească cel mai bine. Am ajuns la nivelul ăla că mă uitam la o pereche de pantofi pentru bărbați și în mintea mea deja proiectam cel puțin 6-7 posibilităti de a-i asorta cu pantaloni, bluze, geci sau chiar cu ceasul de la mână. IMG_20170919_182001.jpg

     M-a transformat complet. Garderoba mea acum nu mai e formată din doar câteva articole. Acum am nevoie de un al doilea șifonier în care să-mi bag noile haine comandate la sesiunea de black friday. Colegii și prietenii au început să spună bancurile despre „sunt gata în 5 minute”, dar nu cu femei, ci cu mine. Cum de ce? A, nu v-am spus ce fac acum… acum sunt în dormitorul meu. Duduia e plecată în delegație la Paris iar eu m-am gândit să profit de câteva zile libere și să recuperez cu băieții. Așa că ne-am dat întâlnire la meci. E mare derby azi. Ăștia au ajuns la mine cu 3 ore mai devreme ca să bem și noi o bere împreună înainte de meci și ca să-mi aducă noutățile în materie de jocuri RPG (da, de când mi-am găsit pasiunea în modă, am uitat de jocurile pe PC și am rămas în urmă cu ele). Așa, ziceam că sunt în dormitorul meu, probez a șaptea bluză pe care nu reușesc s-o asortez cu pantalonii pe care a trebuit să-i schimb de 5 ori pentru că nicio pereche nu se potriveau cu pantofii sport. De cât timp fac chestia asta? Am acuși o oră de când răscolesc printre haine și nu reușesc să mă hotărăsc. Ce fac băieții dincolo în timp ce eu îmi caut hainele potrivite? Beau bere, joacă noul joc pe care mi l-au adus, chicotesc pe sub mustăți și strigă la mine: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?!

 

Pentru Superblog 2017

Publicat în Super Blog

Arată-mi cum te îmbraci ca să-ți spun… unde lucrezi??

       -Nu vă supărați, îmi spuneți și mie cât costă pachetul ăsta? Nu avea preț la raft…

     -Nu mă supăr, dar nu prea pot să vă ajut. Nu lucrez aici. Sunt un client ca și dumneavoastră, la cumpărături.

       -Aaa, scuze! Mă iertați!

     -Bă, ești nebun? De fiecare dată! De fiecare dată când merg la cumpărături pățesc asta! De ce, oare? Am o figură de angajat într-un supermarket de pe raionul de mezeluri?

     -Poate are legătură cu impresionanta ta colecție de tricouri polo de care nu vrei să te desparți nici în ruptul capului.

     -Săptămâna trecută m-a tras unul de mânecă. Eram la raionul de bere, îmi puneam un sixpack în coș. S-a apropiat de mine, m-a tras de mânecă și-a început să țipe: „Domnule, cum vă numiți? Arătați-mi ecusonul, vă rog frumos. De ce nu purtați ecuson? Vreau să vă fac reclamație! De zece minute stau în fața raftului cu sucuri și aștept să veniți, iar dumneavoastră vă faceți cumpărăturile? În timpul programului? Să vă fie rușine!„. Ce să mai stau să-i explic omului că nu eram angajat al magazinului… s-a dus pușcă la biroul de reclamații și a venit de acolo cu un șef de magazin. M-a prins pe la raftul de chipsuri când m-a apucat din nou de mână și i-a arătat tipului că despre mine vorbea. Săracul șef nu știa cum să-și ceară scuze de la mine. Când i-a spus omului că nu sunt angajat la ei și că s-a înșelat, a dat-o omul în bâlbâială. Dar tot a mârâit printre dinți un: „Nu e vina mea că se îmbracă la fel ca angajații de pe-aici

     -Păi chiar nu era vina lui. Bro, eu de câțiva ani îți tot spun că te îmbraci ca un orb. Tu din blugi drepți și tricouri polo nu mai ieși. Roșu, albastru, gri, verde și portocaliu. Îți știu pe de rost și culorile pe care le porți la tricourile alea. E și normal să te confunde lumea cu angajații de prin magazine. Uită-te în jur: toți angajații sunt în tricouri polo roșii. Tu ce porți azi? Polo roșu… La magazinul celălalt, unde  te-a întrebat femeia aia dacă tu ești șeful de magazin, ce purtai? Îți spun eu: polo albastru. Toți angajații aveau tot polo, dar bleu. Șefii era în albastru. De asta te-a și confundat. Prietene, ascultă sfatul meu. Trebuie neapărat să-ți schimbi obiceiurile vestimentare.

      –Nu vă supărați, unt de 80% mai scoateți la raft? Că nu mai era…

     -Nu lucrez aiiiiici! Sunt un client ca și dumneavoastră! La naiba! Frate, ai dreptate! Trebuie neapărat să scap de tricourile astea! Jur că nu mai port așa ceva în veci! M-am săturat să mă ia lumea drept lucrător printre raioane!

     -În sfârșit, te-ai convins! Hai, avem destulă treabă! Mergem la casă și pe urmă ne oprim la o bere dincolo, la Curte. Dă alea la mine și du-te înainte la ieșire până nu te mai ia vreo careva drept angajat.


     -Bro, după cum văd eu treaba, trebuie să schimbi tot! Adică amândoua obiectele vestimentare pe care le folosești curent. O să trebuiască să-ți faci o ținută cât mai variată. Tricouri, bluze, pulovere, hanorace, sacouri, cămăși, poate și-un cardigan ceva. Apoi pantalonii. Și bunicul e mai modern decât tine. Jeanși, stofă, bumbac, îți cumpărăm de toate! Și apoi, te duc la sormea să te-nvețe să le porți împreună. Te-am văzut cum salivezi tot când o vezi atunci când ne întâlnim pe la beri, poate-poate se înfiripă ceva din asta. Sincer să fiu, și ea te cam place!

     -Serios? Mă place?

     -Nu, doar glumesc cu tine! Uită-te la tine cum arăți! Pe bune! Ce femeie s-ar uita la tine îmbrăcat așa? Pe bune, vreau să te întreb de mult ceva… ești cumva Steve Jobs sau Bill Gates? Sau măcar pe jumate la fel de bogat ca ei?

     -Ăăăă, nu… evident!

     -Atunci nu ai voie să mai porți în viața ta jeanși drepți în combinație cu tricou polo și adidași. Ți-e clar? Ia, uite aici… decât tricoul ăla idiot, mai bine  l-ai încerca pe ăsta. E mult mai modern, mai pe vârsta ta. Și nu seamănă cu nicio uniformă de supermarket.

     -Stai așa… uite unul și mai frumos. Ce… ce site e ăsta?

-Frumos e-n mintea ta! Tot polo e! Să nu te prind!

-Bine, bine! Zi ce site e! Că au chestii interesante…

     -Answear.ro. De aici mi-am cumpărat eu cardiganul ăla mișto din lână. Ăla pe care mi l-a agățat dracul tău de mâță și pe care mi l-ai plătit. Au foarte multe chestii faine și o grămadă de promoții. Uite, de exemplu, jeanșii ăștia te-ar face să arăți și tu a om. Și văzusem ieri pe undeva pe la secțiunea de ghete pentru bărbați o pereche de bocanci care s-ar potrivi perfect la pantaloni. A, uite! Ăștia! Cu ăștia treci prin orice iarnă, cât de grea. Uită-te și tu ce sănătoși sunt, ce frumoși! Și îmblăniți și cu susținere pentru călcâie, super strong! Ai fi un prost dacă nu ți i-ai cumpăra!

ghete

     -Mamă, ce mișto! Ia să mă uit și eu puțin. Aa! Uite! Ce zici de sacoul ăsta? Cred că s-ar potrivi și la o cămașă și la un tricou ceva mai fancy…

     -Băă, fancy pants! Ce cauți la secțiunea de femei? Sacourile de bărbați nu sunt acolo! Cum Dumnezeu ai nimerit acolo?  Faptul că modelele sunt femei nu-ți aprinde niciun beculeț prin tărtăcuța aia goală? Doamne! Nu mă mai mir că te îmbraci atât de prost!

Ia, uite-aici un sacou pentru tine. sacou tommyElegant, dar și casual. Merge la o ocazie mai specială, cu o cămașă serioasă, dar poți să-l porți și la o bere într-un pub mai civilizat cu o cămașă mai de zi, așa. Cămașă, da? Sacoul se poartă la cămașă, nu la tricou! Material bumbac și lână în cea mai mare parte, buzunare oblice, cum poartă bărbații moderni în zilele noastre, nu că ai avea tu de unde să știi. În fine… hai, termină-ți berea că trebuie să plecăm. Ies cu a mea  la film în seara asta și nu vreau s-o fac să aștepte…

     -Într-un minut. Stai… mai am puțin…

     -Ce faci? Bă, ești nebun? Îți dai deja comandă? Ia, să văd ce bagi în coș!

     -Doar chestiile pe care mi le-ai arătat tu. Nimic în plus. Auzi… pot să vin pe la tine înainte să pleci la film?

     -Da, dar de ce?

     -Am o întâlnire cu o fată pe care-am cunoscut-o pe net și poate-mi împrumuți tu o cămașă frumoasă, sau măcar un tricou care să nu fie polo…

Pentru SuperBlog 2017

Publicat în Super Blog

Chiloții de urgență

     Ziua în care m-a lăsat singur în camera de hotel, în concediu fiind, ca să meargă la Mall pentru sesiunea extraordinară de shopping, a fost ziua în care toți Zeii s-au întors împotriva mea. Bine, ca să fiu sincer cu voi, nu m-a lăsat ea singur în cameră, ci ne-am certat pentru că eu nu am vrut să merg cu ea și a plecat trântind ușa (bineînțeles, imediat după ce mi-a „confiscat” cardul de credit ca pedeapsă pentru că am făcut-o grasă. Vă jur! Nu am spus așa ceva!) De ce femeile interpretează de fiecare dată? Adică, dacă i-am răspuns cu ” Ești mai slabă decât erai când te-am cunoscut, iubire!” înseamnă că am făcut-o grasă? I-am zis ca e mai slabă! C’mon! Am fost extrem de atent să nu formulez răspunsul greșit!

     În fine, am trecut oarecum peste momentul magic în care, în replică la răspunsul meu, mi-a făcut niște „complimente” mai puțin îmbucurătoare cu privire la burta și începutul meu de calviție. Decisesem să mă relaxez în lipsa ei, așa că îmi pregătisem o baie fierbinte. Știu că avea să mă coste încă o dată treaba asta pentru că i-am umblat printre șampoane, spume și alte chestii de baie, dar meritam măcar câteva momente de zen. Așa că mi-am umplut cada cu orice mi-a fost la îndemână și apoi m-am scufundat în multitudinea de mirosuri pe care, oricum, nu le puteam distinge.

N-a durat decât 2 minute relaxarea mea că imediat am și auzit din cameră tonul de apel al telefonului. Tonul ăla pe care i-l atribuisem doar ei. Știam că mă sună ca să ne împăcăm, așa că m-am grăbit să răspund. Nu aveam de gând să prelugesc supărarea. Însă, unul din Zeii ăia de care vorbeam mai devreme, pesemne nu mă iertase pe deplin după cearta de mai devreme așa că, în graba de a ieși din cadă și din baie,  m-am trezit alunecând pe gresie mai ceva ca un patinator pe gheață și apoi, tot ce-mi amintesc e lumina becului de deasupra oglinzii și apoi negru.

M-am trezit o oră mai târziu într-o baltă de sânge și cu o durere de spate care mă ținea ghemuit pe gresia umedă. M-am ridicat cu greu în capul oaselor când, mi-am dat seama că sângele venea din palma mea stângă. În cădere am dat cu mâna peste lumânarea parfumată a ei (Oh, Doamne! I-am stricat lumânarea! Sunt un om mort!) și prin urmare, vasul din sticlă s-a spart, unul din cioburi intrându-mi în palmă. M-aș ridica să mă reped până la trusa de prim ajutor de care nu mă despart, dar de unde atâta putere? Spatele încă mă durea îngrozitor, până aproape de leșin. Hemoragia trebuie oprită cu orice preț. Trebuie să folosesc ce am la îndemână, dar…în baie fiind și puțin tălâmb fiind, hainele mi-s în cameră pe pat, lângă prosopul pe care-l scosesem din bagaj și pe care, așa-i că da, l-am lăsat lângă haine, tot pe pat! Că, de ce-aș fi puțin atent să-mi iau tot ce-mi trebuie cu mine-n baie? Acum îi dau dreptate duduii când mă cearta că-s împrăștiat. Ar trebui să încerc să fiu mai ordonat, mai organizat. (Să nu-i spuneți că i-am dat dreptate! O să prindă aripi!) Bun, ce e de făcut? Buretele de baie îmi mai potolește cât de cât șuvoiul roșiatic, cât să pot ieși târâș pe coate din baie fără să pătez de sânge mocheta din hol. Primul lucru pe care-mi pică ochii… geanta ei! Sigur trebuie să aibă ceva util pe-acolo. Un pansament, un plasture, orice!

Deși știu că o să regret mai târziu, îi iau bagajul la control în speranța că o să găsesc ceva. Blugi, tricouri, pijama de schimb, pulovăr, mai mulți blugi, mai multe tricouri, o tonă de cosmetice, nimic! Nimic cu care să-mi pot lega rana de la mână. Mă uit mai spre fundul genții și văd! Ooookey! Asta-i ciudat! Nimeni n-a făcut așa ceva până acum, dar  dacă vreau să-mi opresc sângerarea urgent, trebuia să-mi iau inima-n dinți! Plonjez închiloti dama rosii bocceluța cu chiloții duduii și-aleg o pereche roșie. Dacă tot e să-i umplu de sânge, măcar să fie asortați. Știu că treaba asta o să mă coste cel puțin o cină și plata unei duzini de chiloți noi, dar mai bine așa decât să-i stric vreo pereche de blugi sau vreun tricou. Pentru alea prețul e exponențial mai mare, deci căutăm să facem daune minime! Îmi leg cu grijă bucățica de material în jurul palmei și strâng bine de tot.

 

E ok, s-a oprit sângerarea. Cel puțin pentru moment sunt în siguranță. Mă rog la toți Zeii (inclusiv la ăla nașpa care mi-a pus piedică în baie) să nu intre duduia pe ușă în momentul ăsta și să vadă că i-am folosit chiloții pe post de bandaj că ăla mi-s! Vă spun pe cuvânt, până să-și dea seama c-am avut un accident și-s rănit în aripă, mă „execută” pentru umblat în bagaj și pentru „panty raid”.

     Câteva zeci de minute mai târziu mă găsesc pe fotoliul din cameră cu aripa bandajată (de data asta cu un pansament adevărat) și căutând în vastul internet, ați ghicit: chiloti! Conștient de daunele pe care va trebui să le plătesc, m-am gândit că o mică cercetare nu ar strica. Din căutare în căutare dau peste provocarea celor de la Answear cu testarea modei în orice situație. Hă! Ce-ați zice de situația mea? Pariu că dacă m-ar fi văzut pe mine cu chiloții duduii legați de palma sângerând m-ar fi declarat câștigătorul Fiatului 500. #WeAreTheAnswear zici că e o campanie inspirată din accidentul meu. Acum, pe bune! Cine s-ar fi gândit că hainele pot fi folosite și în alte scopuri decât alea pentru care-au fost create?

Articol pentru Super Blog 2017

Publicat în Super Blog

Ce bine-ar fi dac-ai schimba rucsacul…

     -Frate, ce porți rucsacul ăla după tine mereu? Înțeleg că ești fan, dar chiar așa? Peste tot te văd cu el! Vii la muncă, îl cari după tine. Ieșim la bere, ai rucsacul pe umăr. Am văzut chiar și poze de prin concediile tale în care apărea drăcia asta! Care-i faza? Ai pierdut un pariu sau ceva de genul? Te-ai îndrăgostit de el?

dav

      -E util, moșule! Plus că e și foarte rezistent. Am cărat în el de toate și nu mi-a făcut niciodată surprize.

     -Bine, boss! Înțeleg că e util. Dar trebuie să-l porți peste tot? Pe bune acum… ce ai în el în momentul ăsta care-ți este indispensabil?

     -Vrei să vezi ce-am în rucsac? Bine! Fii atent! Pentru fiecare obiect util pe care-l port cu mine, îmi datorezi câte o bere. Te prinzi?

     -Mă prind! Dar pentru fiecare obiect inutil, îmi dai tu mie o bere! Ca să fie cinstit pariul. Ia să vedem… umbrelă. Serios? N-a plouat de 2 luni! Tu porți în fiecare zi o umbrelă cu tine?

    – Păi, dacă mă prinde ploaia într-o zi pe drum? E utilă!sdr

     -Ai auzit vreodată de aplicații meteo pe telefon? Sau de Busu? Sau de orice site de pe care poți afla cum va fi vremea? Inutilă! Am o bere! Mai departe. Ce-s chestiile astea?

     -Astea-s țigările mele! Alea de care ți-am povestit. Și astea-s rezervele. Am mereu mai multe la mine că nu se găsesc peste tot.

      -Bine, să zicem că-s utile, deși nu înțeleg de ce nu te lași pur și simplu de fumat. În fine, treaba ta. Ce-i chestia asta albă? Zici că-i ou Kinder deformat…

         -Periuța pentru țigări. Uneori trebuie să le curăț.

         -Și nu poți face asta acasă? Te pălește curățatul pe drumuri?

          -Am una acasă și una mereu la mine. Dacă plec în vacanță sau dacă se înfundă  țigara când sunt la muncă… am nevoie.

         -Bine, bine… fie. Baterie externă, căști… încărcător? Serios? Ai bateria externă! La ce-ți mai trebuie încărcătorul?

          -L-am uitat în rucsac ultima dată când am plecat în training la Sibiu…

          -Deci, e inutil. Două beri!

         -Nu uita de cele cinci pe care mi le datorezi tu pentru țigări, rezerve, periuță, baterie și căști…

          -Da, da… bine! La ce-ți trebuie două pixuri? Nu-ți ajunge unul? Când ai scris ultima dată ceva pe hârtie? Ți-e plin telefonul de notițe, adrese, numere de telefon și liste de cumpărături. Pun pariu că le ții acolo de când le-ai primit, așa-i? Încă o bere se adună!

     -Ăăăă chiar nu mai țin minte când am scris ultima dată cu un pix de la mine din rucsac. Dar le țin acolo în caz că rămân fără pix când sunt la muncă.

     -Le-ai putea lăsa în vestiar. Nu trebuie să le porți la tine mereu. Nu încerca să-mi furi berea, prietene! Ok, mai departe… o cutie cu bomboane mentolate. Ei bine… de alea nu mă iau. Le poți căra, deși le-ai putea schimba pe un pachet de gume care-ți încape într-un buzunar.

Oricum, știi la ce mă gândeam? N-ai putea, oare, să renunți la rucsacul ăla? Nu, nu de tot! Doar să-l înlocuiești. Înțeleg că ți se pare util, că ai de cărat o grămadă de prostii cu tine, full_img_1145126dar trebuie neapărat să porți un rucsac? Uite, de exemplu, ai putea să-ți cumperi o geantă mai frumoasă. Ceva ușor de purtat, ceva lejer, modern. Sunt atâtea modele foarte faine din care ai putea alege. Ce zici, te gândești măcar? Uite, facem așa: dacă tu schimbi rabla aia de rucsac pe o geantă nouă, eu îți cumpăr o navetă de bere și-ți fac cadou și-un portofel nou, ca să arunci și mușamaua aia pe care-o porți de la treișpe ani! Că și ăla-i praf!

Mai informează-te și tu puțin, mai uită-te pe site-urile de specialitate. Ai atâtea variante, atâtea opțiuni de genți în care să-ți pui lucrurile încât nu înțeleg de ce încă mai porți chestia aia.

 

     -Da’ ce tot ai cu rucsacul meu, omule? Ce ți-a făcut de vrei să-l schimb? A fost amuzant la început, am crezut că e distracție, dar acum văd că e destul de serios și nu înțeleg care e problema. Mie chiar îmi place și chiar îl port mândru! Nu înțeleg de ce spui tu că ar trebui să-l schimb…

     -Dă-mi voie să te întreb ceva: când a fost ultima dată când ai agățat o fată purtând chestia aia după tine?

     -Ăăăăă…

     -Așa credeam și eu! I rest my case!

 

Articol pentru SuperBlog 2017

Publicat în Super Blog

Îmbracă-ți mam…toamna!

– Cine-i tanti asta?

-E toamna. Așa era prezentată toamna în Abecedarul de pe care a învățat tati. Nu e frumoasă?

-Ba este. Dar nu-mi place cum e îmbrăcată. Pare nepopulară. I-ar trebui niște hăinuțetoamna noi. Ceva trendy. Cred c-aș putea s-o ajut.

-Da’ de unde ai auzit tu de trendy, pișcoțel?

-Malia știe tot!

Pentru cei care n-o cunosc, Malia este puștoaica aia mică, simpatică, puțin peltică, care „regiza” reclame la brânzică și ciocolată și alte bunătăți. Malia este fiica mea și de ultima dată când v-am povestit despre ea a mai crescut, nu mai e peltică și mai nou, așteaptă cu mult interes începerea școlii anul viitor.                                        *sursă foto

Până atunci, m-am gândit să-i arăt cum arătau manualele de pe care am învățat eu când eram la școală. Am găsit în podul casei printre lucruri vechiul meu Abecedar  și l-am luat la răsfoit împreună…

 

-Păi, și cum ai ajuta-o tu pe doamna Toamna ca să arate mai trendy?

-Uff, măi tati! Nimic nu știi. Ai uitat că eu sunt expertă în tot! Mai ții minte când ți-a luat mami cravata aia frumoasă pe care acum o porți la orice? Eu am ales-o. Pentru că eu sunt și stilistul casei, nu doar regizor de renume în cartier.

Să trecem peste. Tu doar stai acolo și urmărește-mă cu atenție. În primul rând, i-aș da coronița aia din fructe jos de pe cap. Fructele sunt pentru mâncat, nu pentru purtat. Că nu suntem Lady GaGa. Și nici nu-i ține de cald.  O căciuliță albă cu motocei i-ar sta mult mai bine. Și ar face-o să arate mult mai tânără.

-Păi ce vrei să spui? Că doamna Toamna e bătrână?

-În primul rând, e Toamna. Și nu doamna Toamna. E bătrână, dar vrem s-o facem să pară tânără și cool. Și nu mă mai întrerupe. Ți-am zis să stai acolo și să mă urmărești. Tu ești asistenta mea și trebuie să taci.

Caciula-Poate vrei să spui asistentul…

-Unde-ai mai văzut tu stilistă cu asistent? Am zis asistentă, asistentă rămâi. Dacă vrei să nu te concediez și s-o angajez pe mami…

Bun, unde-am rămas? Aaa, căciulița. Am văzut zilele trecute pe Answear una frumoasă foc! Cred că i s-ar potrivi de minune toamnei. E albă, cum ți-am spus și are doi motocei maronii ca două urechiușe. E și în ton cu nuanțele anotimpului, e perfectă. Până o găsesc eu să ți-o arăt, fii o asistentă bună și adu-mi și mie un pahar cu suc de portocale. Fresh, nu de-ăla la sticlă. Și fără pulpă!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 -Buuun, după căciuliță, să-i punem o hăinuță pe ea. O fi mai cald afară, dar e bine să fie pregătită. Nu vrem s-o prindă iarna pe nepregătite, ca pe ăia de la primărie. Cred că un paltonaș simpatic i-ar veni cel mai bine. Mai știi paltonul pe care i l-ai cumpărat tu lui mami anul trecut de ziua ei?

-Da…

-Ei bine, nimic asemănător! E urât și demodat. Dar nu-i de mirare. Tu nu te pricepi deloc la ales hăinuțele. Bine c-am moștenit-o pe mami aici… revenim la Answear și apropo, din când în când ai putea să arunci și tu câte-un ochi pe-acolo ca să înveți cam ce-i place lui mami. Sau chiar mie ce-mi place. Uite aici, câteva idei de paltoane de damă din care am putea alege ceva frumos pentru Toamna: De exemplu, ăsta ruooozz! Uită-te și tu și spune că nu-i mi-nu-nat! Așa arată un palton frumos! Ăsta este un palton pe care mami nu l-ar lăsa nicio zi în șifonier și pentru care n-ar trebui să mintă că nu se potrivește cu nimic. (Da’ tu să nu-i spui că ți-am zis! Că ne supărăm! Bagă la cap și vezi că vine Crăciunul! Ai șansa să repari greșeala!).palton

-Dar nu-i cam subțirel pentru timpul iernii? N-ar trebui să alegem ceva mai grosuț? O fi ea doamna Toamna, dar nu cred că vrei s-o vedem zgribulind.

-Mda, ai și tu o idee bună. Ar trebui să căutăm și un palton de damă pentru iarnă. Ceva căptușit, poate cu blăniță… știi cum îi place lui mami blănița… Uite-l pe ăsta! Pe ăsta sigur l-ar purta mami! Ține-l minte, sau, mai bine, comandă-l de pe-acum!

-Păi, nu căutam pentru doamna Toamna? Acum ne-am schimbat ideea? Căutăm pentru mami? Nu mai înțeleg nimic.

-Șhșșhșșșșhh! Doar faci ce-ți spun eu să faci, tati! Nu gândi! Hai că trebuie s-alegem și-o pereche de botine! Doar n-o lăsăm pe săraca Toamna desculță!

 -Auzi la ea… botine! Că ghete nu vă mai place să le spuneți. Pe vremea mea, ne luau părinții o pereche de ghete din piele și duceam cu ele câte 4 ani! Creșteam  în picior și le lăsam fraților mai mici. Acum…

 -Hai, gata, gata cu pălăvrăgeala! Ghete sau botine, trebuie s-obotine încălțăm pe mami… pardon, pe Toamnă! Uite, mă gândeam la o pereche cam ca asta. Îmi plac cataramele de pe ele și sunt chiar foarte elegante.  Cred c-ar merge la orice ținută. Uită-te și tu la ele, nu mai da ochii peste cap! Ce credeai? C-o să te las pe tine să alegi vreo ceva? Să spui mersi că te las să alegi cardul cu care o să plătești pentru că tot ce ți-am arătat azi aici o să poarte și Toamna, și mama!

  -Păi bine, măi, Malia… așa ne-a fost vorba? Ziceam că ne distrăm și noi și ne imaginam ținute moderne pentru Toamna și tu, alegeai, de fapt haine pentru mami?

 -Hihihi! Așa-i că te-am păcălit? Hai, nu fi supărat! Îți dau voie să-mi cumperi și mie o rochiță. Nu, nu te las s-o alegi tu. Eu ți-o arăt și tu ai voie doar s-o plătești. Hai, că de pe Answear vin repede comenzile. În week-end când ieșim în parc o să o port și-o să te mândrești cu mine!

 

De la Malia cea ne-peltică, pentru SuperBlog 2017!

*surse foto: Answear.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Super Blog

Final de Super Blog 2016

Salutare!

     Zilele astea au venit și ultimele note din competiția Super Blog 2016. Note care m-au instalat pe nefericitul loc 16 (vedem ce se întâmplă după rejurizarea contestațiilor).

Ca o concluzie finală, după 2 luni și 24 de articole scrise concluziile nu sunt din cele mai fericite. Locul 16 pe care m-am clasat este mult sub așteptările mele. Speram la o poziție, undeva, în primii 5.

Notele sub 90 (care îmi propusesem să nu existe) sunt vreo 5. Și aici o să detaliez:

Colop: 88 puncte

     Nota 88, contestație făcută și respinsă. Oamenii au motivat nota mică spunând că își doreau un articol serios, care să scoată în evidențăatuurile, necesitatea și, fiți atenți ANDURANȚA unei ștampile. În fine, nu comentez prea mult, spun doar că rămân la ideea mea inițială. Jurizarea a fost slabă, notele au fost puse după alte criterii decât cele care erau menționate în brief.

Conectica: 83 puncte

     La articolul pentru conectica am primit 8 puncte în urma contestației. Deci, de la 75 de puncte, am ajuns la 83. Mulți ar fi fost bucuroși, eu am rămas în continuare dezamăgit și cu o impresie proastă despre acest sponsor. Sper doar să nu se gândească să-ți facă o carieră din jurizat articole pentru că ar muri de foame.

Partysnap: 89 puncte

     Un articol frumușel pentru care nu am făcut contestație, mai mult datorită faptului că nota se afla în jurul valorii de 90. Cu toate astea, din nou: notă slabă, primită, nemeritat după părerea mea. Au existat, ca și la celelalte note, articole mult mai proaste, notate mult mai bine. Se pare că în România încă mai place urâtul.

Intercomfilm: 75 puncte

     Ultima contestație depusă, notă mărită cu 5 puncte (de la 70). Această probă mi-a adus în față, cel mai puțin pregătit juriu (în materie de jurizare), DUPĂ PĂREREA MEA! Deși răspunsul la contestație a fost unul cât de cât elaborat, a fost în proporție de 80% un copy/paste pe fugă pentru care am așteptat până aproape de ora 12 noaptea. Cele 5 puncte acordate au fost, probabil, niște puncte de „închis  gura”, ca să nu spunem că nu ne-a dat ceva. Calitatea jurizării: undeva spre praf.

WuXing: 76 puncte

     Restaurant chinezesc, bucătari, vânzători, la ce mă puteam aștepta? O notă la care nici nu am avut ce comenta. Cu siguranță, ideea lor de articol frumos e alta decât ce aveam eu în minte

      Lăsând deoparte notele mici, trec repede în revistă notele mari și foarte mari pe care le-am primit, pentru care mulțumesc juriilor și sponsorilor.

Answear: 5 probe, 5 note mari 97, 95, 95, 98, 92

     La una din probe am fost desemnat și câștigător, lucru care m-a uimit, deoarece nu credeam că  nota era printre primele 3 cele mai mari. Partea negativă a acestui sponsor a fost aceea că a plictisit bloggerii cu atâtea probe. Prea multe, prea legate între ele. Mulțumesc oricum pentru jurizare și pentru premii.

Ryanair: 90 puncte

     Sponsor care se află la limita dintre cei 5 de mai sus și restul. Jurizare dezamăgitoare, reacții neprofesioniste, explicații oferite pueril. Singurul sponsor care acceptă să scrii despre angajații lor că iau șpagă și singurul sponsor care acceptă să scrii în articol informații false. (Doar de dragul frumuseții articolului). Pe de altă parte, nota lor pentru articolul meu s-a încadrat în targetul meu de minim 90, deci trecem mai departe.

Farmec: 2 probe, 200 de puncte în total. 2 premii

     Mulțumesc, Bianca pentru note și pentru votul de încredere. Însă, părerea mea este că nu le-am meritat. Nu pot să concep faptul că un bărbat scrie despre cosmetice mai bine decât o femeie. Dar dacă așa s-a decis, mă conformez și spun sărumâna. Vorba Danei: „Taci și bagă-n traistă.”

Swiss solutions: 92 puncte

     Primul articol slab al meu, notat corect. Nu meritam mai mult de atât și Minerva Lăcătușu a știut să-mi ofere nota cuvenită. Mulțumesc și mai departe.

Residence Hotels: 2 probe, 2 note bune: 94 și 96

     Nu mi-au adus premii notele, dar au fost corecte. N-au fost cele mai bune, dar n-au fost nici proaste. O pisică neagră (aka Georgiana Mihăilă) a fost unul din juriile care s-au comportat exemplar cu noi. Deși notele nu mi-au adus premii sau poziționări mai bune în clasament, au fost cele corecte. Te pup, Georgiana!

Certificat energetic (Enermed Impex): 94 puncte

     Un articol drăguț, relativ bun, apreciat de sponsori, dar nu printre cele mai bune. Un articol notat corect, la urma urmei. Mulțumesc, sponsorului!

Olla, florăria : 96 puncte

     Deși este unul din sponsorii cei mai comentați în această ediție, părerea mea față de cei de la Olla este una bună. Am scris un articol foarte frumos, documentat și bine structurat. Mie mi-a plăcut enorm și se pare că și lor. Nota nu este deloc rea. La cât mai multe flori vă doresc!

Edotec: 97 puncte

     Un articol amuzant care și-a atins scopul. Un juriu puțin cam indulgent (meritam mai puțin, dar bag în traistă și merg mai departe).

Aia proiect: 90 puncte

     Deși un articol notat destul de slab, este departe de sponsorii care m-au dezamăgit.

Editura Rao: 91 puncte

     Probabil, dintre sponsorii de care sunt mulțumit, a fost cel de care am fost cel mai dezamăgit. Am acceptat nota, totuși, deoarece juriul este un fost superblogger și am deplină încredere în modul de gândire. Alexandra Vraja a fost un juriu corect și m-a taxat exact acolo unde trebuia să fiu taxat. Unde mai punem că cei de la Rao au făcut un gest drăguț și au oferit tuturor participanților câte un voucher de 30 de lei pentru cărți de pe site-ul lor. Frumos!

Sanovita: 98 puncte

     Încă o probă jurizată de un fost superblogger, o notă bună pentru un articol scris în grabă, cu foarte puține documentări și foarte multă experiență personală. Mulțumesc, Dana Lalici! Data viitoare fii puțin mai drastică! Nu-ți fie frică să tai în carne vie acolo unde este cazul.

CND Turism: 92 puncte

     Un alt articol scris pe grabă pentru care nu am avut pretenții de notă mare, dar care, totuși mi-a adus o notă peste minimul admis de mine. Mulțumesc, CND.

AVBS Credit: 92 puncte

     Cel mai prost articol pe care-am putut să-l scriu, în cele mai proaste condiții. Nu doresc nimănui să scrie un articol în jumătate de oră-o oră, într-o cameră de hotel, înconjurat de o petrecere. A trebuit să scriu, totuși ceva, ca să mă asigur că voi fi finalist. Mulțumesc, Alina! Promit că, dacă o să mai particip la SB și vei mai fi juriu, o să-mi dau silința mult mai bine!

     La final de Super Blog, o să încerc în câteva cuvinte să spun cum a fost. O competiție grea, cu probe care ne-au creat dificultăți, cu oameni care m-au făcut să râd, dar și oameni care m-au făcut să-mi fie scârbă, cu oameni care știau să discute cu tine și oameni ai căror educație se rezumă la jignirile publice, cu oameni bucuroși și oameni care acuzau juriul la orice pas, cu articole înscrise în competiție în ultimele secunde și articole scrise la câteva ore după ce erau publicate probele, cam ăsta a fost Super Blog 2016.

     Nu am spus nimic despre Dana, iubita mea. Ei bine, ea a terminat concursul pe locul 17 (imediat după mine) și, ea este motivul pentru care, cel mai probabil nu o să mai particip la Super Blog. Nu știu dacă o să mai pot fi în stare să trec prin ce-am trecut de fiecare dată când ea lua o notă mai mică decât a mea.

 O să mă opresc aici de data asta. Aștept Gala cu nerăbdare pentru ca apoi să mă reîntorc la viața mea plictisitoare. Au fost 2 luni extrem de obositoare și chiar mi-ar prinde bine niscaiva odihnă. Am nevoie de un mic concediu. Măcar 2-3 luni 😀

Mulțumesc sponsorilor (în afară de cei 5 menționați în prima parte a articolului) și le doresc numai bine în tot ce urmează să facă! Mulțumesc foștilor superbloggeri care s-au înhămat la un asemenea proiect și le mulțumesc celor de la Super Blog, în special Claudiei că nu m-a eliminat din grupul de pe Facebook sau din competiție după ieșirile mele din timpul concursului. Nu promit c-o să fiu mai cuminte că am mai promis asta și nu m-am ținut 😛

                  Acest articol nu a fost scris pentru Super Blog 2016 ci despre Super Blog 2016