Publicat în Super Blog

Tu ce faci de Black Friday-ul ăsta?

     Se apropie Crăciunul și o dată cu el și perioada aia mișto în care peste tot, la toate cafenelele, magazinele, în toate mijloacele de transport și toate casele se aud frumoasele colinde. Mulți nu știu, însă, că înainte de Sărbători mai e o perioadă cu cântare. Tot un fel de colinde, dar mai triste, așa. Sunt romanțele de jale care se aud din portofele, cântate cu maximă suferință de cardurile bancare în perioada din timpul și mai ales de după Black friday. Le auzim cu toții și, de cele mai multe ori ne alăturăm lor într-un duet spectaculos.

     Nici eu nu sunt străin de întâmplările astea. În fiecare an promit că n-o să-mi mai fac cardul să plângă și în fiecare an îl dezamăgesc total. O să râdeți, dar nu-l fac să plângă prin metoda clasică: telefoane, tablete, laptopuri, televizoare și alte năzdrăvănii IT&C. Nu! Pe alea le cumpăr în timpul anului „știu eu când și cum”. În perioada asta îmi terorizez cardul și contul cumpărând țoale. Haine, bre! Ce n-ați înțeles?

Treaba-i simplă. În timpul anului arunc banii ca la nuntă pe tehnologie. A apărut un telefon nou? Al meu e! Televizor, soundbar sau un laptop gaming nou? Cumpără băiatul! Dar dacă vine vorba să dau câteva sute de lei pe o pereche de jeanși, pe un cardigan, o cămașă sau mai știu eu ce n-are bani băiatu’! Așa că în punem acolo în wishlist și așteptăm salariul. Numai că salariu vine și pleacă și eu tot nu-mi mai cumpăr haina.

De cele mai multe ori, când constat că sunt aproape să rămân  „în curul gol”, dau o fugă pe net și caut ce-am nevoie. Vine sezonul de nunți. Mă uit în agendă, văd câți prieteni se nenorocesc în perioada următoare și intru pe site să caut câteva cămăși, niște perechi de pantaloni și două-trei perechi de pantofi. Nu le cumpăr. Le pun acolo în wishlist pentru când o fi nevoie de ele.  Mă trezesc într-o dimineață cu chef de alergat și cu promisiunea că „de mâine” fac sport, iar intru pe site și mai bag acolo un hanorac, două-trei tricouri, niște pantofi sport și o grămadă de șosete. Nici pe astea nu le cumpăr pentru că încă n-a venit „de mâine” ăla. Dar să fie acolo.

     Într-o după amiază, la muncă, plictisit de viață, îmi amintesc de nu știu ce bluză pe care mi-a zis a mea că i-a plăcut. Bag un search pe site printre bluze de damă, găsesc fermecata și-o bag și pe aia în wishlist. Nu acum! Mai încolo spre ziua ei o cumpăr că risc s-o găsească prin casă și stric surpriza.

     Și uite-așa ajung în nefericita lună noiembrie când începe Black Friday și prețurile la produsele din wishlistul meu se scufundă mai ceva ca Titanicul. Ce face băiatul? Se-apucă și bagă în coș. Cămășile pentru nunțile la care n-a mai fost că era răcit sau în delegație sau avea alte obligații, pantofii sport și hanoracul pe care nu o să le folosească pentru că, să fim sinceri, cine iese la alergat iarna? bluza domnișoarei, chiar dacă a trecut ziua ei și i-am cumpărat altceva, dar vine și Crăciunul și mai e o șansă s-o fac fericită și mă trezesc la final că intru în iarnă fără „cauciucuri” de sezon rece deci dau o tură repede și pe la secțiunea de ghete de bărbați să caut ceva încălțări care să-mi țină de cald pentru următoarele luni.

     Și uite-așa uit și anul ăsta de promisiunea că nu mai cumpăr nimic de Black Friday și că o să pun și eu bani la ciorap pentru viitorul ăla pe care-l tot aștept și nu mai vine. Dar ce poți face? Unul e Black Friday în an și trebuie să recunoaștem… cu banii pe care-i cheltui în perioada asta pe haine nu mi-aș cumpăra nici măcar jumătate în restul anului. Așa că nu știu ce faceți voi de BeFe-ul ăsta, dar eu mă trezesc dis de dimineață, frec bine cardul pe-o parte și pe alta și mă pun pe treabă. Sper să prind toate promoțiile! O să comand și niște batistuțe faine din bumbac să șterg lacrimile cardului la sfârșit! Parol!

 

Articol pentru Super Blog 2018

 

 

Reclame
Publicat în Super Blog

Arată-mi cum te îmbraci ca să-ți spun… unde lucrezi??

       -Nu vă supărați, îmi spuneți și mie cât costă pachetul ăsta? Nu avea preț la raft…

     -Nu mă supăr, dar nu prea pot să vă ajut. Nu lucrez aici. Sunt un client ca și dumneavoastră, la cumpărături.

       -Aaa, scuze! Mă iertați!

     -Bă, ești nebun? De fiecare dată! De fiecare dată când merg la cumpărături pățesc asta! De ce, oare? Am o figură de angajat într-un supermarket de pe raionul de mezeluri?

     -Poate are legătură cu impresionanta ta colecție de tricouri polo de care nu vrei să te desparți nici în ruptul capului.

     -Săptămâna trecută m-a tras unul de mânecă. Eram la raionul de bere, îmi puneam un sixpack în coș. S-a apropiat de mine, m-a tras de mânecă și-a început să țipe: „Domnule, cum vă numiți? Arătați-mi ecusonul, vă rog frumos. De ce nu purtați ecuson? Vreau să vă fac reclamație! De zece minute stau în fața raftului cu sucuri și aștept să veniți, iar dumneavoastră vă faceți cumpărăturile? În timpul programului? Să vă fie rușine!„. Ce să mai stau să-i explic omului că nu eram angajat al magazinului… s-a dus pușcă la biroul de reclamații și a venit de acolo cu un șef de magazin. M-a prins pe la raftul de chipsuri când m-a apucat din nou de mână și i-a arătat tipului că despre mine vorbea. Săracul șef nu știa cum să-și ceară scuze de la mine. Când i-a spus omului că nu sunt angajat la ei și că s-a înșelat, a dat-o omul în bâlbâială. Dar tot a mârâit printre dinți un: „Nu e vina mea că se îmbracă la fel ca angajații de pe-aici

     -Păi chiar nu era vina lui. Bro, eu de câțiva ani îți tot spun că te îmbraci ca un orb. Tu din blugi drepți și tricouri polo nu mai ieși. Roșu, albastru, gri, verde și portocaliu. Îți știu pe de rost și culorile pe care le porți la tricourile alea. E și normal să te confunde lumea cu angajații de prin magazine. Uită-te în jur: toți angajații sunt în tricouri polo roșii. Tu ce porți azi? Polo roșu… La magazinul celălalt, unde  te-a întrebat femeia aia dacă tu ești șeful de magazin, ce purtai? Îți spun eu: polo albastru. Toți angajații aveau tot polo, dar bleu. Șefii era în albastru. De asta te-a și confundat. Prietene, ascultă sfatul meu. Trebuie neapărat să-ți schimbi obiceiurile vestimentare.

      –Nu vă supărați, unt de 80% mai scoateți la raft? Că nu mai era…

     -Nu lucrez aiiiiici! Sunt un client ca și dumneavoastră! La naiba! Frate, ai dreptate! Trebuie neapărat să scap de tricourile astea! Jur că nu mai port așa ceva în veci! M-am săturat să mă ia lumea drept lucrător printre raioane!

     -În sfârșit, te-ai convins! Hai, avem destulă treabă! Mergem la casă și pe urmă ne oprim la o bere dincolo, la Curte. Dă alea la mine și du-te înainte la ieșire până nu te mai ia vreo careva drept angajat.


     -Bro, după cum văd eu treaba, trebuie să schimbi tot! Adică amândoua obiectele vestimentare pe care le folosești curent. O să trebuiască să-ți faci o ținută cât mai variată. Tricouri, bluze, pulovere, hanorace, sacouri, cămăși, poate și-un cardigan ceva. Apoi pantalonii. Și bunicul e mai modern decât tine. Jeanși, stofă, bumbac, îți cumpărăm de toate! Și apoi, te duc la sormea să te-nvețe să le porți împreună. Te-am văzut cum salivezi tot când o vezi atunci când ne întâlnim pe la beri, poate-poate se înfiripă ceva din asta. Sincer să fiu, și ea te cam place!

     -Serios? Mă place?

     -Nu, doar glumesc cu tine! Uită-te la tine cum arăți! Pe bune! Ce femeie s-ar uita la tine îmbrăcat așa? Pe bune, vreau să te întreb de mult ceva… ești cumva Steve Jobs sau Bill Gates? Sau măcar pe jumate la fel de bogat ca ei?

     -Ăăăă, nu… evident!

     -Atunci nu ai voie să mai porți în viața ta jeanși drepți în combinație cu tricou polo și adidași. Ți-e clar? Ia, uite aici… decât tricoul ăla idiot, mai bine  l-ai încerca pe ăsta. E mult mai modern, mai pe vârsta ta. Și nu seamănă cu nicio uniformă de supermarket.

     -Stai așa… uite unul și mai frumos. Ce… ce site e ăsta?

-Frumos e-n mintea ta! Tot polo e! Să nu te prind!

-Bine, bine! Zi ce site e! Că au chestii interesante…

     -Answear.ro. De aici mi-am cumpărat eu cardiganul ăla mișto din lână. Ăla pe care mi l-a agățat dracul tău de mâță și pe care mi l-ai plătit. Au foarte multe chestii faine și o grămadă de promoții. Uite, de exemplu, jeanșii ăștia te-ar face să arăți și tu a om. Și văzusem ieri pe undeva pe la secțiunea de ghete pentru bărbați o pereche de bocanci care s-ar potrivi perfect la pantaloni. A, uite! Ăștia! Cu ăștia treci prin orice iarnă, cât de grea. Uită-te și tu ce sănătoși sunt, ce frumoși! Și îmblăniți și cu susținere pentru călcâie, super strong! Ai fi un prost dacă nu ți i-ai cumpăra!

ghete

     -Mamă, ce mișto! Ia să mă uit și eu puțin. Aa! Uite! Ce zici de sacoul ăsta? Cred că s-ar potrivi și la o cămașă și la un tricou ceva mai fancy…

     -Băă, fancy pants! Ce cauți la secțiunea de femei? Sacourile de bărbați nu sunt acolo! Cum Dumnezeu ai nimerit acolo?  Faptul că modelele sunt femei nu-ți aprinde niciun beculeț prin tărtăcuța aia goală? Doamne! Nu mă mai mir că te îmbraci atât de prost!

Ia, uite-aici un sacou pentru tine. sacou tommyElegant, dar și casual. Merge la o ocazie mai specială, cu o cămașă serioasă, dar poți să-l porți și la o bere într-un pub mai civilizat cu o cămașă mai de zi, așa. Cămașă, da? Sacoul se poartă la cămașă, nu la tricou! Material bumbac și lână în cea mai mare parte, buzunare oblice, cum poartă bărbații moderni în zilele noastre, nu că ai avea tu de unde să știi. În fine… hai, termină-ți berea că trebuie să plecăm. Ies cu a mea  la film în seara asta și nu vreau s-o fac să aștepte…

     -Într-un minut. Stai… mai am puțin…

     -Ce faci? Bă, ești nebun? Îți dai deja comandă? Ia, să văd ce bagi în coș!

     -Doar chestiile pe care mi le-ai arătat tu. Nimic în plus. Auzi… pot să vin pe la tine înainte să pleci la film?

     -Da, dar de ce?

     -Am o întâlnire cu o fată pe care-am cunoscut-o pe net și poate-mi împrumuți tu o cămașă frumoasă, sau măcar un tricou care să nu fie polo…

Pentru SuperBlog 2017

Publicat în Super Blog

„Încămășează-te!”

     Când vine vorba de îmbrăcăminte, sunt cel mai praf om de pe Pământ. Sunt singura persoană care nu vede nimic greșit în a purta pantalonii la dungă cu teniși, vestă peste tricou, sau blugi maro cu adidași portocalii și hanorac albastru. Niciodată nu mi-a păsat cum mă îmbrac atâta timp cât mă simțeam confortabil și nu-mi era cald sau frig, depinde de anotimp.

     Însă, de la o vreme, am și eu prietenă. Și prietena mea a fost încă de la început cel mai dur critic pe care l-am avut. M-a desființat de fiecare dată când am încercat să ies din casă ca un papagal amazonian. Schimbă pantalonii! Leagă-ți șireturile! Aruncă la gunoi flaneaua asta că e urâtă! Nu mai purta pantaloni strâmți că nu te avantajează cu nimic! Renunță la gecile de piele, ia-ți un palton serios! Astea sunt doar o mică parte din sfaturile pe care mi le-a dat de când suntem împreună. Normal, sunt bărbat și prin construcția mea, mereu am avut ceva de obiectat atunci când ea mă critica. Însă, dacă sunt sigur de un singur lucru în ce privește subiectul ăsta, știu cu certitudine că sfaturile ei au fost mereu bune pentru mine. Orice haină am probat la îndemnul ei mi-a stat bine și mă făcea să arăt bine. Așa că, de vreun an am decis să las în totalitate pe mâinile ei deciziile legate de stilul vestimentar.

     Până într-o zi când, la o plimbare prin Mall m-a tras într-un magazin și m-a dus lângă un manechin arătându-mi: Uite, cu o cămașă de asta ți-ar sta minunat! Vreau să te văd îmbrăcat în cămașă! Nu mă las până nu te conving să-ți cumperi. Un lucru pe care nu-l știu mulți despre mine este acela că urăsc (sau uram) din adâncul sufletului meu cămășile. În momentul în care am abandonat ospătăria am jurat să nu mai îmbrac în veci o cămașă. Și m-am ținut de promisiune până la ea.

     N-am avut ce să-i fac. Toate amenințările ei și toate rugămințile auhilfiger fost câștigătoare în fața încăpățânării mele și împotriva promisiunii pe care țineam morțiș s-o respect. Așa că am cedat și am probat o cămașă. N-am fost prea mulțumit de rezultat, dar măcar i-am făcut pe plac și m-a văzut purtând cămașă. Două zile mai târziu, curierul îmi aducea un pachet din care am scos o frumusețe de cămașă gri. Bumbac 100%, moare la atingere și părea să aibă o croială specială. Auzisem de brandul Hilfiger printre prieteni, dar niciodată nu am fost atât de curios încât să mă interesez mai mult. Asta era. Îmi cumpărasem o cămașă (bine, îmi cumpărase o cămașă pentru că, bănuiți că alegerea modelului și a culorii îi aparțineau, ca de obicei). Prima mea cămașă după mai bine de 10 ani în care nu mai purtasem așa ceva. Am îmbrăcat-o, am strâmbat din nas, dar când m-am privit în oglindă… șoc și groază! Arătam chiar bine! La naiba! Dacă eram femeie, m-aș fi fluierat pe stradă! Curios din fire am lepădat imediat jeanșii și-am tras pe mine o altă pereche de pantaloni și-am constatat cu uimire că și îmbrăcat așa, cămașa mea se potrivea ținutei și îmi stătea bine. Eram bunoc! Eram unul din acei băieți pe care îi admirau fetele și-i urau iubiții lor.

     După asta am început să prind tupeu și am mai cumpărat o cămașă și încă una și încă 10! Am prins gust la ele și duduia m-a învățat cum să le asortez și cum să fac să arăt trăsnet de fiecare dată când ieșeam din casă. Plec la serviciu, îmbrac cămașă; merg la cinema, cămașa e prima alegere; o seară cu băieții? Se cere să fiu elegant: cămașă!

     Pe urmă am început să observ și alte beneficii. Oamenii mă luau mai mult în serios, fetele intorceau capul după mine și am început să prind mai multă încredere în mine. Bineînțeles, n-am renunțat definitiv la vechile obiceiuri proaste. Întotdeauna cămășile mele erau însoțite de pantofi din cei mai colorați. Roșii, albaștri, verzi, portocalii sau violet… încălțările mele spuneau mereu altă poveste decât restul îmbrăcăminții.

     Au trecut vreo 2 ani de când am făcut acel pas și, acum, la fel ca în prima zi acea cămașă îmi este cea mai dragă. Încerc să o port cât mai des, la ținute cât mai speciale. Presupun că și la haine e la fel ca și la femei: prima nu se uită niciodată!

 

Articol scris pentru Super Blog 2016