Volodia fashionistu’ – V.I.C-urile din toamna asta

Ați auzit deja de prietenul meu imaginar, Volodia, cel care a decis să preia inițiativa „acolo sus la mansardă” în toamna ce tocmai a venit. Asta-i povestea despre cum Volodia mi-a și-a pregătit garderoba pentru perioada toamnei.

Totul a început când m-am apucat să fac puțină ordine prin șifonier. Nu prea multă pentru că, trebuie să recunosc, sunt bărbat și asta nu este una din activitățile noastre. Dar când realizezi că hainele din dulap nu mai au loc și că jumătate dintre ele și-au depășit „termenul de expirare” cu câțiva ani deja, trebuie s-o faci și pe asta. Așa că m-am apucat să fac o selecție drastică printre boarfe (pentru că majoritatea asta au devenit, boarfe numai bune de șters geamurile cu ele) și dacă tot eram în zonă am zis să-mi pregătesc și hainele de toamnă, că tot bate la ușă nemernica.

N-am apucat să mă uit nici măcar la două bluze că-l aud pe Volodia cum urlă la mine din colțul lui: „Da și dracu faci, Blea? Și bulendri-s aiestea pi cari li scoți di la naftalinâ? Uăi! Șâ bunelu’ Cocorodea sâ-mbrăca mai ghini ca tini, uăi! Și-i jartilica asta di-aicișa? Un palton mai acătării n-ai știut sâ-ț’ cumperi, Blea? Umbli zâci câ te-i adunat di la ajutoari.” Și uite-așa a început lecția nesolicitată despre cum ar trebui să mă îmbrac toamna asta ca să-i fie pe placul lui Volodia. Degeaba am încercat eu să mai „palmez” unele dintre ele și să le arunc la gunoi pe la spatele lui. Nemernicul vedea tot, știa tot. Mă oprea înainte să pun mâna pe ele și-mi ținea pentru fiecare în parte câte o prelegere de cinci minute despre cât de esențială este acea haină în definirea stilului meu vestimentar. Ba chiar mi-a făcut și o listă cu vreo șapte articole de care nu s-ar despărți în veci pentru că, zice el, alea sunt „bijuteriile toamnei” din garderoba mea și fără ele nici nu concepe să trec peste anotimpul ăsta. V.I.C-urile (very important clothes) toamnei, cum ar veni…

Blea, cardiganu’ ista o fost șia mai bunî alejeri, Blea! Cum cârnațu lu Matolia sî nu-l porț’ tătî toamna, Blea? Țâni șî di cald, îț’ stă șî ghini, ar trebui sî dai jios fo treij di kili, da merji ș-așa!

Ce să-i explic eu netotului că urăsc cardiganul și că l-am luat doar pentru că mi l-a recomandat una din fostele mele și eu ca prostul, ca să-i fac pe plac l-am luat fără să mă gândesc? Acum vreau-nu-vreau, o să-l port toată toamna pentru că așa dictează Volodia fashionistul, prietenul meu imaginar, alter ego-ul meu care știe despre modă cât știu și eu despre fizică cuantică.

Pentru zilele mai friguroase, nu știu cum a găsit tâmpitul o geacă de piele pe care o primisem cadou naiba mai știe de la cine pe care o țineam în dulap și pe care n-o purtasem niciodată. Măcar în zilele alea scăpam de cardigan, zic. Degeaba m-am împotrivit și i-am spus zăludului că nu-mi place geaca, el a decretat că în toamna asta mă îmbrac în piele.

Măcar la capitolul blugi ne-am înțeles și a adăugat pe listă una din perechile mele preferate, o pereche de blugi Levi’s de care sunt foarte mândru. Că în rest… bă, zici că s-a înțeles cu Satana! Exact blugii pe care nu i-am mai îmbrăcat de când am scăpat de fosta. Ăia pe care-i purtam pentru că-i „plăcea ei cum se așază”, ăia pe care mi-i făcuse cadou deși când am fost la Mall împreună spusesem destul de clar că nu-mi plăceau și încă două-trei perechi care, la fel, îmi era drag de ele ca de-o zi de muncă la țară.

La capitolul ghete nu l-am lăsat să piuie prea mult. I-am băgat pe gât din prima ghetele Helly Hansen pe care abia le cumpărasem de câteva zile și i-am dat voie să mai aleagă o sigură pereche. Surprinzător, am scăpat ieftin cu încălțările.

Deși am scăpat repede cu ghetele, avea să-mi iasă pe ochi mai târziu când am avut o ceartă crâncenă pe tema tricourilor pentru că, acolo de unde crede Volodia că vine, e mereu „frig de crapă chetrili” iar toamnele de la noi pentru el sunt niște veri puțin mai răcoroase. Așa că, în mod obligatoriu a trebuit să-mi pregătesc pentru toamna mea și un teanc de tricouri, bineînțeles care mai de care mai „interesante” iar V.I.C-ul ales de stimabilul avea să fie un tricou cu mesaj… specific celor din zona din care crede că vine Volodia.

Măcar la capitolul hanorace nu ne-am certat deloc. Valodia al meu mi-a recomandat unul cu glugă pe care-l avem de câțiva ani și eu l-am acceptat instant, fără comentarii. Ca sa fiu sincer, am acceptat pe loc doar pentru că o să am cu ce să înlocuiesc geaca aia de piele. Chiar și în zilele mai răcoroase voi putea să-l port pentr că, la cât e de larg, pot să port lejer pe sub el și-o bluză.

Cât despre bluze, din grămada pe care a selectat-o nătărăul, una a pus-o deoparte și a decretat-o favorita lui. Cu aia, după mintea lui (sau a mea? că doar el e în mintea mea…) urmează să mă îmbrac la cele mai importante ieșiri. Nu zic, n-a ales rău deloc. O bluză melanj pe care o pot purta, într-adevăr și la ținute mai serioase. Chiar m-a surprins de data asta zurbagiul. Mă așteptam la ceva foarte…. ieșit din comun.

N-o să vă vină să credeți, dar toată nebunia asta cu Volodia a durat de dimineață și până spre seară când, obosit fiind să mă mai cert cu el am decis să abandonez lupta și să-l las să-și facă de cap. Așa că am plecat val-vârtej la o terasă unde-am lins câteva beri și-am urmărit un meci. Doar că la a 3-a bere … „Ce faci bătrâne? Ai crezut că scapi de mine? Ai uitat că eu sunt în capul tău și oriunde mergi tu eu merg cu tine? Ghici ce ne așteaptă acasă când ne întoarcem: m-am gândit să ne sortăm șosetele într-un mod mai eficient. Hai, poftă bună!„

Acest articol a fost scris pentru prima probă din SuperBlog 2020, probă sponsorizată de
Answear.