Un nebun din viitor pe plaja din Mamaia

     Legile lui Murphy spuneau ceva de genul că dacă ai în față două uși închise și trebuie să alegi una, în mod sigur vei alege ușa greșită. Ori asta, ori ghinionul meu continuu au făcut ca în loc de toaletă să găsesc în spatele ușii un soi de tunel gaură de vierme sau ce-o fi fost, care m-a transportat în fața unei alte uși care nu semăna deloc cu cea pe care intrasem. Era o ușă din aia veche, vopsită în verde… cum am văzut doar la ușa toaletei băieților de la fosta mea școală primară. Adică acum peste douăzeci și cinci de ani. Cu prudență apuc mânerul metalic al ușii și o împing spre exterior. De afară mă izbește o lumină orbitoare și-o căldură toropitoare. Soare? Căldură? Și nisip? Mare? Cum e posibil? Acum zece secunde eram  la un restaurant de fițe din Paris, orbecăind după o toaletă, iar acum am ajuns pe o plajă în mijlocul verii? Screw you, Murphy, cu legile tale cu tot! Puteai măcar să mă lași să-mi fac nevoile!

     Înaintez cu grijă pe nisipul fierbinte printre cearceafuri și umbrele și încerc să-mi dau seama unde am ajuns. Aud în jurul meu vorbindu-se în o grămadă de limbi. Dintre ele recunosc franceza (normal, sunt în Franța, în Paris… sau… mai sunt?), germana și… româna!? Foarte mulți vorbitori de limbă română! Știu că suntem peste tot, dar atât de mulți? Arunc o privire de jur împrejur și parcă încep să recunosc frânturi din peisaj. Hotelul ăla verde și… celălalt din zare… chiar și câteva porțiuni din plajă… mă duc cu gândul la Mamaia. Dar nu se poate! Mamaia e plină de hoteluri și lipsește gondola și barurile de pe plajă și baldachinele și șezlongurile de închiriat…. Ce s-a întâmplat aici?

     N-apuc să fac doi pași înainte că din spatele meu cineva mă abordează cu prietenie: „Gazeta, domnule?” Gazeta? Cine mai vorbește în zilele noastre așa? Mă cotrobăi prin buzunare, dar nu-mi găsesc decât cardul. Încerc să mă scuz în fața omului îmbrăcat ciudat, dar acesta îmi întinde zâmbind un ziar și-mi spune: „Lasă așa, șefule! Ăsta-i din partea mea. Mi-l plătești pe ăla de mâine. Ne întâlnim tot aici, pe plajă” și pleacă fluierând și strigând în gura mare numele ziarelor pe care le vinde. Puțin mirat că vânzătorul nu avea Can-Can, Libertatea sau veșnicele integrame pe care le vezi toată ziua pe litoralul românesc, deschid ziarul din mâna mea și mă uit peste titlu. „Romînia liberă” Cu ochii chiorâș peste „î-ul” din mijlocul Romîniei, îmi atrage atenția chenarul din dreapta sus: 20 de bani, marți, 22 iulie 1975. Ok! Ori e o farsă bine instrumentată, pusă la punct de prietenii mei ciudați, ori chiar am descoperit, cumva, o mașină a timpului care m-a transportat în urmă cu aproape 45 de ani și la 2500 de km. Decid repede să merg pe a doua variantă pentru că în primul rând, nimănui nu-i place să fie victima unei farse și în al doilea rând, cui nu i-ar plăcea să călătorească în timp și spațiu?

     Cum e la voi, în viitor? Întrebarea mă năucește complet. Mă întorc brusc și văd același vânzător de ziare privindu-mă cu blândețe în timp ce aștepta răspunsul meu. De ce te miri așa? Știu că ești din viitor. Nu ești primul vizitator. Anul trecut a venit cineva din ’91 și ne-a povestit despre Regim și despre ce-o să se întâmple… Tu din ce an vii? 

     Cu greu îmi adun falca de pe nisipul fierbinte și încerc să leg câteva litere într-un cuvânt că vânzătorul mă bombardează cu alt set de întrebări: Și pe vremea ta tot așa vin oamenii la plajă? Cu zecile de mii? E la fel de plin de turiști străini? Au făcut ăia de la Partid aeroport aici, în Mamaia? Pleacă și ai noștri prin alte țări în vacanțe? Tot așa greu prinzi o cazare la un hotel bun și tot numai cu intervenții de la Sindicat? Omul vede că mă exasperează deja viteza cu care-mi adresează întrebările așa că ia o pauză lungă și mă privește așteptând o reacție.

     Pfff, cum să încep să-i povestesc omului? Mă uit în jurul meu și-mi dau seama că mare parte din lucrurile pe care i le-aș spune i s-ar părea incredibile, irealizabile. Până să mă dezmeticesc și să încep să povestesc, văd că bătrânul vânzător a mai adunat în jurul nostru câțiva curioși de pe plajă. Un nene cu un știulete de porumb copt în mână, o doamnă cu un cornet de semințe de dovleac, un tânăr care poartă pe umeri un casetofon cu baterii și încă niște bătrânei pe care-i bănuiesc că nici măcar nu înțeleg limba română, dar au venit și ei mânați de curiozitate.  Și încep:

     Păăi, în primul rând stațiunea arată complet diferit față de cum o vedeți voi acum. Oamenii nu mai stau la firul nisipului pe cearceafuri ci închiriază șezlonguri. Plaja este împânzită de baruri de la care oamenii își cumpără aproape orice, de la bere până la cocktail-uri cu nume pretențioase.

     În vremea mea e foarte ușor să-ți rezervi o vacanță. Și la noi, dar și oriunde în lume. Apropo, După 1990 o să putem circula liber în toată lumea și o să ne putem cumpăra vacanțe în locuri pe care acum le vedeți doar la televizor. De exemplu, câți dintre voi ați văzut, sau ați auzit măcar de Tenerife? E în Spania. Vă întreb pentru că eu tocmai mi-am rezervat pentru la anul o vacanță în Tenerife. În zilele mele ofertele de vacanță se găsesc cu ușurință pe interenet. Aah, stați că nu știți ce-i ăla internet. Internetul este o invenție care conectează între ei oamenii, în orice punct s-ar afla pe Pământ. Practic, cu ajutorul unor dispozitive numite calculatoare sau tablete, ori telefoane care pe vremea aia o sa fie portabile, oamenii se pot conecta la absolut orice informații și pot face o grămadă de chestii.

Așa, sper că explicația mea simplistă v-a lămurit cât de cât. Ei, vă ziceam de vacanța mea în Tenerife și văd că mulți v-ați uitat la mine contrariați când ați auzit că mi-am rezervat acum o vacanță pentru anul viitor. Cam așa se face pe vremea mea. Dacă vrei să prinzi o vacanță la un preț bun, cauți astfel de oferte care se numesc Oferte early booking. Adică rezervări devreme. Foarte devreme. Căutăm pe diferite site-uri… Pfff… Site-urile sunt ca niște pagini de promovare ale companiilor care se ocupă de vacanțe. Agenții de turism se numesc. Sigur ați auzit despre ele. Eh, agențiile astea de turism se găsesc și pe internet și, ce e cel mai frumos este că ai posibilitatea să compari prețurile și ofertele diverselor agenții, ca să alegi varianta care-ți este cea mai convenabilă.

Partea cea mai frumoasă este că, cu cât perioada în care vrei să-ți petreci vacanța este mai îndepărtată, cu atât mai mare poate să fie reducerea de preț. De exemplu, eu am plătit pentru vacanța în Tenerife cu aproape 30% mai puțin decât aș fi plătit în mod normal.

Păi și cum faceți ca să plătiți? Tenefire nu e departe? Cum faceți să ajungă banii la hotel ca să știe că trebuie să facă rezervare?

     Tenerife, nu Tenefire. Păi, e simplu. Începând cu anii 2000 a luat amploare și la noi fenomenul plăților online, prin internet. La vremea aia oamenii dețin carduri bancare, cum e ăsta al meu. Banii noștri sunt ținuți în bănci și cu ajutorul cardurilor direcționăm banii spre comercianți sau agenții de turism sau către alte persoane. Ei bine, nu trebuie să merg la hotel ca să fac plata. Pur și simplu introduc niște date de pe card pe internet, niște coduri pe care doar eu le știu și banca primește instrucțiune să ia din banii mei necesară și s-o mute în contul agenției de turism. De acolo, agenția și cu hotelul rezolvă între ele. Putem plăti și cu banii în mână, așa cum faceți voi acum, dar tot la agenție. Mă duc la biroul lor, fac plata și ei îmi dau biletul. Când ajung la hotel, le arăt biletul și ei știu că eu am plătit deja pentru vacanță.

     Și cum arată o vacanță în Te-ne-ri-fe în vremea voastră? Ce faceți voi ca să vă distrați? Cum ajungeți acolo? Ce mâncați?

     Păăi, în primul rând, când rezervăm o vacanță, un sejur, agenția de turism se ocupă și de transport dacă destinația este departe. Așa că, în costul vacanței intră și deplasarea dus-întors. De cele mai multe ori transportul se face cu avionul. În vremea mea o grămadă de aeroporturi din România au legături directe cu mare parte din orașele importante din Europa și chiar și din afara Europei. Așa că este destul de ușor să plecăm în concediu, indiferent în ce parte a țării am locui.

     Cazarea se face, de obicei în resorturi, hoteluri mari, frumoase cu dotări de toate felurile. De la piscine interioare sau exterioare, la acces la internet, unele au chiar și baze sportive unde oamenii pot face și ceva mișcare dacă vor. Foarte frumoase.

     Cred că mâncarea e singurul aspect care nu s-a schimbat foarte tare. Același bufet suedez pe care-l știm, dar opțiunile sunt aproape nelimitate. În funcție de zona în care se află stațiunea găsim mâncăruri felurite. De la fructe de mare, mâncăruri tradiționale, mâncare pentru persoane care nu consumă carne sau orice alte produse animale, vegetarieni sau vegani își spun oamenii ăia, specialități și dulciuri pentru toate gusturile… o abundență culinară aș putea spune. Sunt hoteluri care oferă servicii all inclusive sau ultra all inclusive. Adică atunci în prețul plătit este inclusă toată mâncarea, nu doar micul dejun. Și uneori, chiar și consumația de la plajă. A, am uitat să vă spun, la resorturile astea plajele sunt private. Nu intră pe ele decât clienții hotelurilor. Și dacă la plajă ți se face sete sau foame, poți să mânânci sau să bei orice vrei. Intră în prețul achitat. Asta înseamnă ultra all inclusive.

     Oamenii aleg acum vacanțele și în funcție de activitățile pe care le pot face în timpul pe care-l petrec acolo. De exemplu, sunt hoteluri care oferă drumeții sau activități marine, cum ar fi scufundările sau altele. Când ofertele sunt la fel de avantajoase, o astfel de activitate poate înclina balanța pentru un hotelier sau pentru altul…

Bine, dar cum o să fie la noi, în Mamaia noastră? Pentru ăia mai săraci care nu-și permit să zboare în Tererife sau cum i-o zice? Cum o să fie vacanțele la noi?

     Vă vine să credeți sau nu, stațiunea asta, așa cum o știți voi, cu toate frumusețile ei, o să ajungă o stațiune extrem de scumpă, pentru oameni cu pretenții. Vor fi oameni care vor considera că sunt prea săraci ca să-și facă vacanțele la Mamaia, așa că vor alege alternativa vacanțelor în afara granițelor țării. Da! N-o să credeți, dar la alții va fi mai ieftin decât la noi…

 

Articol pentru proba nr 27 din SuperBlog 2019, probă sponsorizată de

Christian Tour