C de la plaCebo

     -Îmi aduc aminte cum mă păcăleai de fiecare dată când eram copil să mănânc urzici. Făceai atât de des și țin minte ce chin era pe tine când ajuneam la masă și vedeam verde în farfurie. Dacă greșeai să-mi spui că azi mâncăm urzici, urlam de ziceau vecinii că mă taiai și plângeam că nu vreau să le mănânc pentru că mă pișcă pe limbă. Degeaba te chinuiai să-mi spui cu blândețe că urzica este bună, că nu are cum să mai piște la limbă că „e moartă” că e plină de fier, de vitamina K și de vitamina C. Nu voiam și pace! Până într-o zi când ți-a venit geniala idee să-mi pui în față o farfurie de mâncare cu urzici și să-mi spui că mi-ai pregătit o porție specială de spanac și că dacă o mănânc pe toată voi ajunge ca Popeye marinarul. Ții minte cu ce viteză am înfulecat și-am mai cerut o porție? Îmi aduc aminte și acum după atâția ani cum după fiecare masă cu urzici spanac mă ridicam repede și fugeam la oglinda din baie și-mi încordam mușchii să văd dacă mi-au crescut măcar puțin.  Am băgat în mine la urzici de-am pocnit. Mda. N-a crescut mușchiul nici măcar un centimetru!

   -Cum de ți-ai amintit de episodul cu urzicile? Nu am mai povestit despre asta de ani buni.

     -Mă uitam mai devreme pe Farmacia la Preț Mic, pe site-ul lor. Am găsit o reclamă, un pop-up pe-aici și am văzut un ceai cu urzică, împotriva oboselii. Și mă gândeam să-l comand când mi-am amintit de spanacul tău fals.

  -Da, dar îți aduci aminte să fi fost bolnav măcar o dată în perioada aia? Răceli, astenie de primăvară sau alte bazaconii? Normal că n-ai fost. Oricum, la tine era ceva obișnuit să-ți dau ceva și să-ți spun că-i altceva sau că are o funcție, când de fapt, avea alta.

Nu-ți aduci aminte, dar când erai în clasa I prinsesei tu că te cocoloșeam tot și te dădăceam dacă te plângeai de dureri de cap. Un timp am făcut așa. Pastile, frecții, ceaiuri, te culcam în dormitor singur și scoteam fetele afară ca să ai liniște, dar pe urmă m-am prins de șmecheria ta și am schimbat foaia. Îți aduci aminte câtă vitamina C îți dădeam pe vremea aia? Nu cred că-ți mai amintești. Și se întâmpla, miraculos, exact când trebuia să te apuci de teme. Cum vedeai caietul tip 1 cum te apuca durerea de cap. Și-atunci eu mă duceam repede și-ți aduceam o tablețică de vitamina C și ți-o dădeam s-o sugi. Îți spuneam că o să-ți treacă imediat durerea de cap cu ea și că dacă nu avea să-ți treacă în maxim cinci minute, atunci era ceva mai grav și că trebuie neapărat să te duc la spital să te operăm, că altfel mori. Ca un făcut, vitamina C îți lua durerea cu mâna și te apucai imediat de teme.

 

      -Da, se pare că vitamina C era pentru mine un fel de placebo sau ceva de genul. Ori era de la teama pentru spital…

     – Nu știu, dar știu că ținea șmecheria de fiecare dată. Știam că rău n-are cum să-ți facă pentru că vitamina C are atâtea efecte benefice pentru organism și știam și că-ți plăcea gustul acrișor. Așa că totul mergea perfect. Pe urmă a trebuit să schimb strategia pentru că începusei să vii direct la mine și-mi spuneai să-ți mai dau o pastilă de-aia că simti că iar o să te doară capul. Da, da! Tu simțeai dinainte că urma să te doară capul. Mi-am dat seama atunci că le cereai pentru că-ți plăceau foarte mult.

     -Ce copil nebun eram!

-Erai? Când ai tu impresia că ți-a trecut nebunia? Încă mai ești!

 

Articol pentru proba nr 11 din SuperBlog2019, probă sponsorizată de

Farmacialapretmic.ro