Publicat în Super Blog

Ai participa la un referendum despre libertatea presei în România?

     După ce v-am tot bătut capul cu povești siropoase despre brățări inexistente, ștampile magice pe care nici n-am pus vreodată mâna sau espressoare pe care doar visez să le câștig, de data asta vreau să vă atrag atenția asupra unei probleme reale. Ceva ce ni se întâmplă nouă, tuturor, indiferent de zona în care trăim, de vârsta pe care o avem sau de situația materială. This shit is real și aș vrea să povestesc despre ceea ce se întâmplă cu toată seriozitatea de care pot da dovadă.

     De 30 de ani, de când a fost răsturnat regimul comunist (și probabil chiar de mai mult timp, dar nu am amintiri legate de cealaltă perioadă) românii sunt tratați cu dispreț. Și nu, nu mă refer la clasa politică, deși afirmația se potrivește perfect și în cazul lor. Mă refer la o categorie mult mai sensibilă a societății noastre și anume la instituțiile de presă, la media. Acum 30 de ani, odată cu instaurarea democrației pe meleagurile carpato-danubiano-pontice, instituțiile media au prins aripi. De foarte multe ori și-au respectat promisiunile și au oferit oamenilor informații corecte, pertinente, informații care să-i ajute. Însă, în ultima perioadă, ascunși după libertatea de expresie și libertatea presei, care vin cam mână-n mână, aceste instituții (unele dintre ele) conduc una din cele mai mari campanii de dezinformare a populației pe care am văzut-o până acum.

mineriada

*sursă: tvr

     Am menționat dinadins că unele din aceste instituții au un astfel de comportament deoarece încă mai există jucători fair-play printre ei. De la cei care relatează știrile în mod obiectiv, până la cei care se implică activ în diversele acțiuni civice cum ar fi petițiile online sau campaniile de strângeri de fonduri sau donații de tot felul pentru diverse cauze, acești reprezentanți ai presei își poartă cu mândrie numele de jurnalist.

     Am văzut cu toții de zeci, sute de ori cum aceeași știre este prezentată în diverse moduri, de la o instituție media la alta. Un mitting de zeci de mii de persoane completdemocracy_mania-mitingul-diasporei bagatelizat de către o televiziune în timp ce altele două arătau imagini absolut impresionante cu marea de oameni care participau. Un alt mitting la care participaseră doar câteva mii de oameni era prezentat ca un mare succes la care participau zeci-sute de mii? Vă amintiți de ele și nu aveți nevoie să vă dau numele lor, pentru că îi știm cu toții. Ori veșnicele discuții politice în care fiecare televiziune face tot posibilul să-ți ridice în slăvi partidul preferat, evenimentele care îți rup practic inima în mii de bucăți, cum a fost cazul Colectiv, tratate cu superficialitate de unii jurnaliști în timp ce oamenii plângeau sufletele pierdute într-una din cele mai groaznice nenorociri care s-au abătut asupra noastră. Îi mai țineți minte pe jurnaliștii care îi numeau drogați și sataniști pe copiii ăia care și-au pierdut viețile în flăcări?

miting diaspora antena 3 foto

*sursă: captură după Antena 3 ; a1.ro

     Mai știți imaginile alea în care unii reporteri erau bruscați sau înjurați de anumite persoane după ce acestea îi rugau insistent să păstreze o anumită distanță sau o limită a decenței când relatau „de la fața locului”? Știți de ce se întâmplă astfel de episoade, nu? Pentru că dragii de jurnaliști nu înțeleg care este limita, nu știu unde să se oprească în goana după senzațional. Ei sunt cei care au înțeles greșit democrația atunci când au gustat-o pentru prima dată. Iar acum, de fiecare dată când li se reproșează lipsa de profesionalism se ascund la căldură după dreptul la exprimare și după libertatea presei.

Ați văzut vreodată în afară, la vreun trust de presă consacrat așa ceva? Uitați-vă din când în când la BBC, de exemplu. N-o să vedeți niciodată știri de genul ” Senzațional! Oana Zăvoranu a făcut nu-știu-ce cu nu-știu-cine!” Ori: „Cine este tatăl copilului vedetei X? N-o să-ți vină să crezi!” Toate astea, de cele mai multe ori, în urma unor zvonuri aruncate în media de către niște indivizi care nu știu ce înseamna respectarea vieții private a unei persoane.

Captura site BBC

                        *captură site BBC

 

      Îl întrebam acum câțiva ani pe un prieten care lucrează ca jurnalist la o publicație din asta de „scandal” de ce se încăpățânează ei să facă numai știri de-astea, „senzaționale”, de ce invadează atâta spațiul privat și viața privată a celebrităților doar ca să umple rubricile pentru încă o săptămână. Răspunsul lui m-a șocat. În primul rând pentru că susținea sus și tare că asta este ceea ce se cere, asta este ceea ce românii vor să vadă și în al doilea rând pentru că e libertate și pentru că ei, ca jurnaliști pot face absolut tot ce vor. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că de fapt, jurnaliștii sunt cei care au schimbat sensul democrației la noi, ei sunt cei care au influențat negativ în foarte multe din cazuri, cei care au alterat și au indus în eroare opinia publică de cele mai multe ori prin articolele lor lipsite de scrupule.

     Dacă stai să te gândești puțin, democrația noastră este un fel de dictatură jurnalistică. Ei sunt cei care au puterea de a scoate lumea mass media manipulationîn stradă fără motiv, dacă au o poveste bună de spus, ei sunt cei care pot răsturna un guvern dacă-și pun mintea, ei sunt cei care pot influența intenția de vot a populației cu doar câteva click-uri. E adevărat, există multe publicații care servesc anumite formațiuni politice sau anumiți oameni politici. Peste tot se găsesc.

                                                                                              *sursă: jamwake.co

     Și la noi, în Iași există și este un război continuu între o publicație care-l ridică în slăvi pe actualul Primar și o altă publicație, afiliată opoziției și unui fost candidat la Primărie care scormonesc rahatul și publică numai lucruri negative legate de activitatea edilului orașului. Dar gândiți-vă în felul următor: Ce se întâmplă atunci când formațiunea politică sau politicianul respectiv face ori spune ceva supărător pentru jurnalistul care-l ridica până azi în slăvi? Vă spun eu: Jurnalistul va schimba foaia și va scoate de la naftalină articolele împotriva fostului partener. Va mușca mâna care l-a hrănit până azi și va scoate la iveală „anchete exclusive” prin care va ajuta opoziția să-l dea jos pe acesta. De aceea vă spun că trăim într-o epocă în care democrația s-a transformat treptat într-o dictatură jurnalistică. Ei sunt cei care pot face diferența atunci când este nevoie.

democracy_mania-votul-tau-face-diferenta-1024x683

     Ce putem face noi, oamenii de rând, cât de cât deștepți ca să ne ferim de ei? Putem să rămânem deștepți și atunci când vrem să ne informăm, să căutăm doar agențiile de presă în care avem încredere. Putem să verificăm informațiile din cel puțin 3 surse și putem să schimbăm canalul atunci când pe ecran apare „senzaționalul”. Putem să nu mai urmărim în social media paginile lor, putem să nu mai dăm un share știrilor tâmpite. Doar așa ne vom recupera democrația și vom putea s-o reconstruim cu valorile corecte.

     Acest articol a fost scris pentru proba nr 14 din SuperBlog 2019, probă sponsorizată de Democracy Mania.

democracy-mania-logo

     De obicei nu cer asta, dar de data asta chiar vă rog să-mi lăsați un comentariu în care să-mi spuneți ce părere aveți voi despre stilul „democratic” în care funcționează jurnalismul în zilele noastre și dacă ați participa la un Referendum în care s-ar putea stabili un nou set de reguli după care aceștia ar trebui să funcționeze în țara noastră.

3 gânduri despre „Ai participa la un referendum despre libertatea presei în România?

  1. Presa este o instituție independentă, chiar dacă o mare parte știm că este „vândută”. Așadar, setul de așa-zise reguli va fi foarte flexibil și interbretabil, din cauza dreptului la libera exprimare pe care nu îl poți lua cetățeanului și nici instituției. Chiar dacă aceasta ajunge să manipuleze.
    Da, aș participa la un asemenea Referendum. Însă, referendumul are un rol strict consultativ, nu e literă de lege. În sensul că întreabă populația pe ce poziție se află. Care este părerea ei.
    Ei bine, chiar dacă peste 90 la sută (utopic) ar fi de acord că presei LIBERE ar trebui să i se impună un set de reguli, cum s-ar putea pune în practică, evitând acuzele lor că e atacat chiar dreptul de liberă exprimare?
    În altă ordine de idei și dacă îi linșezi în fața unui stadion, la propriu, în ovații, nu încalci drepturile democratice. E doar o altfel de democrație. De altă culoare. Sper să nu revină în România 😊
    Succes!

    Apreciază

    1. Da, din pacate nu poti sa le impui un set de reguli fara sa te trezesti acuzat ca le pui pumnul in gura. Insa, ceva tot trebuie facut. Uneori te apuca scarba cand ii vezi cum se baga in viata unora si cand vezi ce subiecte „incendiare” ne propun. Ai impresia ca ei chiar ne cred prosti…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.