Publicat în Super Blog

Planuri de vacanță

     Bun! Totul e aproape pregătit. Ea a vorbit cu șeful, eu aveam deja programat concediu în perioada aia, am spart pușculoiul pe care scria „Vacanță – vară – 2019”, am plătit cazarea, de acum nu mai avem altceva de făcut decât să așteptăm data plecării și să fugim la mare! Aplicația de pe telefon a fost setată și arăta cu exactitate cât mai aveam de așteptat până să atingem nisipul fierbinte: 96 de zile, 23 de ore, 57 de minute și 34 de secunde; acum 30 de secunde… 28…

     După multe zeci de ore de discuții contradictorii am reușit să ajungem la un consens (în traducere: am fost obligat să fiu de acord cu propunerea ei – „bicoz”… woman), asupra alegerii locului de vacanță. Știam deja că era marea, dar nu reușeam să alegem stațiunea. Eu propuneam Mamaia, ea a venit cu Neptun; eu încercam să o tentez cu  cu Eforie, ea rămânea fermă pe poziție cu Neptun; eu încercam cu disperare s-o conving să se gândească măcar la varianta Costinești, ea revenea imperturbabilă, de parcă nici n-ar fi auzit ce vorbeam, la Neptun. Așa că n-a fost nici pe-a mea nici pe-a mea și am ales amândoi cu bucurie: Neptun! Când a fost vorba de cazare n-am mai avut nici puterea nici curajul să încerc s-o combat. Stabilise deja că vom petrece un sejur la Hotelul Miorița din Neptun și propunerea a fost aprobată din oficiu, în lipsa altor propuneri din partea mea. Știam, totuși, că-și făcuse temele și dacă ținea atât de tare de locul ales, era, cu siguranță, locul perfect în care aveam să ne simțim excelent. hotel Miorita Neptun

     Am încredere în alegerile ei, știu că niciodată n-a dat greș, dar îmi place s-o cicălesc, s-o sâcâi, s-o tachinez, doar-doar îmi mai arată încă o dată privirea aia încruntată de care știe că-s îndrăgostit. Singurul lucru pe care am avut dreptul să-l spun în legătură cu cazarea a fost: să aibă și piscină.  Și era oarecum degeaba spus pentru că sunt 100% convins că atunci când a căutat cazare s-a uitat din oficiu după un hotel cu piscină.Nu sunt genul de persoană extrem de activă atunci când merg în concediu. De asta prefer să am toate facilitățile de care cred că o să am nevoie la îndemână atunci când plec înpiscina hotel Miorita Neptun vacanță. Sunt genul ăla de turist care ar rămâne cu plăcere în perimetrul hotelului pe toată durata sejurului. Și culmea, și ea e la fel! Îi place să citească în aer liber și, implicit pe plajă, dar dacă are la îndemână piscina, well… e la fel de bine. Un cocktail, o umbreluță, protecție solară din belșug și-un șezlong cât mai aproape de marginea piscinei e tot ce-i trebuie. Bineînțeles, și-o carte! Așa e ea, așa sunt și eu. Nu ne place prea mult aventura. Când mergem în vacanță mergem ca să ne odihnim, să uităm de stres, de nervi, de griji, mergem ca să ne eliberăm de toate tensiunile și problemele, mergem să nu facem nimic din ce facem în restul anului. Prin profilul joburilor noastre facem amândoi zeci de kilometri zilnic pe câțiva metri pătrați și intrăm în contact cu sute de oameni. De asta atunci când mergem în vacanțe evităm plimbările ne-necesare și stăm cât mai departe de locurile înțesate de oameni. Acum, știu că sunt oameni și la piscina și la restaurantul hotelului, dar nu se compară cu aglomerația de pe plajă în mijlocul amiezeu sau cu puhoiul de oameni care mișună seara pe faleze sau prin zonele comerciale ale stațiunilor. Nicidecum! Mă gândesc cumva că și ăsta este unul din motivele pentru care ea a ales un sejur la Neptun. Stațiunea pare mai aerisită decât celelalte în care am tot fost anii anteriori iar nouă aerisit ne convine.

     Hotelul se află la o distanță de 700 de metri față de plajă, iar în traducere pentru noi asta înseamnă zonă ferită de agitația stațiunii. Știu, toată lumea merge la mare pentru agitație, dar cum spuneam, noi nu. Noi vrem relaxare, vrem liniște, vrem să lenevim. De asta hotelul Miorița și stațiunea Neptun au fost o alegere perfectă pentru noi.

     Vorbitul despre vacanțe, piscine și hoteluri mi-au deschis apetitul și mi-au accentuat dorul de concediu. Mai sunt câteva luni, dar cel puțin știu că în ziua plecării nu vom avea alte griji pe cap decât alea legate de bagaje. Bine, nu eu pentru că eu voi avea trollerul pregătit la ușă cu cel puțin 3 zile înainte de plecare, dar pe domnișoara mea cu siguranță o s-o prindă noaptea împachetând toate cele de trebuință. Și, ca în fiecare an, cu siguranță își va aminti în camera hotelului că a uitat ceva acasă.

Articol pentru proba nr 15 din Spring SuperBlog 2019, probă sponsorizată de

Hotel Miorița Neptun

Reclame
Publicat în Altele, Hoinar prin România, Vacanțe de vis

Eforie Nord. Destinație de vacanță -El Stefanino, alegerea perfectă pentru un sejur reușit!

‘ello!

     Nu știu voi ce faceți, dar eu încerc să mă recuperez după un concediu cel-mai-cel și binemeritat. Bine, ca să fiu sincer cu voi, după ce-am terminat concediul l-am prelungit cu încă 2 zile din cauză de prieteni/colegi.

     Ca să n-o mai lungesc cu vorba, anul ăsta am ales să ne petrecem vacanța la mare. Și unde puteam merge altundeva decât pe meleagurile noastre, la Eforie Nord, stațiune de care ne-am cam îndrăgostit și loc în care ne simțim ca la noi acasă de fiecare dată când ajungem.  De atâția ani de când tot „batem” Eforia în lung și-n lat am ajuns să o cunoaștem aproape la fel de bine ca orașele natale și lucrul ăsta ne bucură imens pentru că acum știm foarte bine ce cazare să alegem, la ce restaurant putem să mâncăm fără să avem surprize neplăcute, ce plajă să alegem pentru bronz și baie-n mare și pe unde să ne plimbăm ca să ne simțim bine.

     Și pentru că am ajuns să cunoaștem atât de bine stațiunea, m-am gândit să scriu câteva rânduri ca să vă ajut să alegeți și voi locurile perfecte pentru o vacanță liniștită și frumoasă. Ceea ce urmează să citiți sunt experiențele noastre personale în cele 6 zile de Eforie și sper să vă ajute să alegeți locul perfect pentru o vacanță perfectă.

Cazarea

     Cel mai important aspect în momentul în care decizi să pleci în vacanță, orice vacanță este cazarea. Chiar dacă mulți o consideră ca fiind doar locul de odihnă, cred că sunteți de acord cu mine când spun că locul în care vă cazați este mai mult de atât și merită o atenție sporită. Aspecte ca siguranța, curățenia, liniștea, serviciile suplimentare, priveliștea, proximitatea față de locurile de interes sunt criterii pe care trebuie să le luam în calcul atunci când alegem unde să stăm pe perioada vacanței. Să găsești cazare în Eforie Nord nu e atât de greu. Sunt atâtea site-uri cu indicații prețioase și cu review-uri concludente că n-ai cum să dai greș.

     Anul acesta noi am ales Hotelul El Stefanino din Eforie Nord. Primul aspect care ne-a convins să optăm pentru ei a fost faptul că sunt localizați fix pe faleza Eforiei, la 2 pași de plajă. Nu știu cât de mult contează pentru voi o cazare aproape de plajă, dar pe noi nici nu ne interesează să ne uităm la un loc de cazare dacă nu se află extrem de aproape de plajă. Al doilea aspect pe care l-am luat in considerare (și vorbesc stric în numele meu, nu și al domnișoarei) este faptul că în prețul sejurului oferă mic dejun și prânz. În multele vacanțe pe care le-am avut în ultima perioadă, am întâmpinat de multe ori problema alegerii restaurantului în care să mâncăm. Așa că, un hotel  care oferă 2 mese pe zi rezolva o mare problemă, practic 2 treimi din problema mâncării. Ultimul aspect care ne-a convins că El Stefanino era alegerea perfectă a fost faptul că în trecut am mai fost musafirii lor, în restaurant. În anii trecuți am mâncat de mai multe ori la ei și ne-a plăcut atât de tare încât ne-a făcut să ne dorim să mâncăm la ei cât mai des.

Ce-am mâncat

Știu, unii cred că mâncarea dintr-un restaurant este complet diferită de mâncarea „a la carte”. Nimic mai fals (cel puțin în cazul celor de la El Stefanino). Mâncarea a fost din belșug și excepțională. Știu, folosesc cuvinte mari, dar doar așa pot descrie acest aspect. Atunci  când ai parte de un mic dejun copios, diversificat, atunci când la masa de prânz poți alege ce anume să mănânci, adică două feluri de ciorbă, două trei variante de felul doi, atunci când ți se pun la dispoziție un desert (de fiecare dată altul), atunci când ai la discreție apă, sucuri și cafea, nu poți să fii altfel decât încântat de serviciile oferite.

 

     Vă spuneam că i-am ales anul acesta pe ei datorită vizitelor anterioare la restaurantul lor. În anii precedenți am încercat să trecem pe la ei cel puțin o dată, în principal pentru pastele lor cu fructe de mare și pentru pizza care este foarte, foaarte bună! Anul ăsta, pentru că ne-au asigurat micul dejun și prânzul, am trecut prin restaurant doar pentru cină și ca să bem o limonadă. Și ce limonadă! Eu am ales una cu pulpă din fructe de mango. Arăta atââât de bine încât ne venea să comandăm câteva și „to go”.

     Pizza de la El Stefanino poate fi descrisă foarte bine în doar 2 cuvinte: MARE și GENIALĂ! Adică, a fost atât de mare încât duduia n-a putut mânca mai mult de 3 felii. Bine, asta a fost până la urmă în beneficiul meu pentru că, la final, eu le-am mâncat pe amândouă. Mi-e rușine cu mine, dar nimeni, niciodată nu poate refuza un meniu „Joey’s special- two pizzas”. Mai ales când arată cum vedeți în poză și când e atât de gustoasă de te lingi pe degete! dav

Uneori, după masa de prânz mai zăboveam puțin pe terasa restaurantului. Mai o vorbă, mai o privire spre marea scăldată în soare, sau pur și simplu câteva momente de relaxare ascultând muzica ce cânta în surdină. Toate astea, la un pahar de limonadă ori un cocktail răcoritor. V-am zis că la ei se prepară niște coktailuri demențiale? Dacă nu, credeți-mă pe cuvânt! În puține locuri am mai băut asemenea bunătăți! Și nici prezentarea nu e de ici-colea. Te simți ca pe o plajă tropicală!

 

Cum arată restaurantul și ce priveliște te-așteaptă la El Stefanino

     Pentru mine este foarte important ca restaurantul în care iau masa să arate bine. Să fie curat, să fie interesant și oamenii să fie profesioniști și amabili. Ei bine, toate astea se împletesc la El Stefanino. Restaurantul are o tentă rustică, elegantă. Muzica ambientală este și a fost de fiecare dată pe placul nostru( nu o dată l-am întrebat pe prietenul Shazam ce melodie cânta într-un anume moment). Cât despre priveliște, ce poate fi mai frumos decât să ridici ochii din farfurie și să vezi marea în toată splendoarea ei? Sau să ieși la o cafea ultramatinală și să vezi răsăritul de pe terasă? Bine, noi n-am ieșit pentru cafea ci doar pentru răsărit, dar pentru noi a cântărit foarte mult acest aspect și am fost foarte mulțumiți de ce-am primit. Sunt niște imagini pe care nu poți pune preț.

Unde-am stat, unde-am dormit

     Din nou, foarte important pentru noi, camera în care suntem cazați trebuie să fie impecabilă, frumoasă, luminoasă și cât mai bine dotată pentru confortul nostru. Ei bine, în afară de partea cu lumina, camera s-a ridicat la așteptările noastre. Încă de la intraresursa foto: bibelou.wordpress.com te îmbie un miros de proaspăt, de curat. Mobilierul te duce cu gândul la o cameră vintage, cu pat din fier modelat, cu dulapuri din lemn masiv, cu niște tabureți simpatici și pereți frumos tapetați. Deși după cum am zis, camera aducea a vintage, televizorul led (de 80 de cm), frigiderul minibar, uscătorul de păr și conexiunea wireless pentru internet nu lipsesc, exact așa cum promit cei de la hotel chiar și pe site-ul lor.

Un lucru care ne-a bucurat a fost că, deși nu era necesar, în fiecare dimineață prosoapele ne erau schimbate și se spăla pe jos în cameră. Oamenilor chiar le pasă de confortul clienților și se ocupă intens ca totul să fie perfect.

Cum ziceam mai sus, singurul inconvenient pe care l-am întâlnit a fost lipsa luminii naturale. Geamul puțin prea înalt și mic, în combinație cu draperia pe care vrei-nu-vrei trebuia s-o ții trasă ca să nu se uite vecinii la tine în cameră, fură toată lumina. Pentru unii ar putea fi un avantaj. Noi însă, fiind oameni cu soarele-n cap, preferăm să ne trezim dimineața orbiți de zâmbetul și razele lui.

Cum sunt oamenii la El Stefanino

     De multe ori am avut parte de oameni cumsecade, amabili și corecți. Și la El Stefanino ne-am întâlnit cu oameni la fel de amabili, de cumsecade, oameni săritori, dornici să facă tot ce le stă în putință ca să-ți facă experiența cât mai plăcută. De la proprietari (cărora le mulțumim încă o dată că ne-au primit) și până la ospătari sau personalul de curățenie, toată lumea a fost așa cum ar trebui să fie într-o astfel de afacere.

Am avut parte și de o „experiență” care, uitându-ma acum în urmă către ea, pot spune că a fost mai mult amuzantă decât neplăcută. Cu câteva zile înainte de a porni la drum ne-au contactat și ne-au informat că au întâmpinat ceva dificultăți și ne-au rugat să decalăm cu o zi vacanța. În urma discuției cu ei au rezolvat problema în așa fel încât să nu fim nevoiți să modificăm toate planurile sau să reducem vacanța cu o zi. Ne-au rezervat o cameră la un alt hotel, foarte aproape de ei pentru prima noapte, urmând ca a doua zi să ne mutăm la ei. N-a mai fost nevoie, însă. Au rezolvat până la urmă în așa fel încât să nu ne plimbe dintr-un hotel în altul și să rămânem la ei de la început.Deși la prima vedere ați putea spune că e o situație neplăcută, eu am apreciat, totuși modul în care au abordat problema, faptul că ne-au anunțat dinainte că există o problema și, normal, faptul că au rezolvat totul fără să ne creeze nouă neplăceri. Sincer vă spun, face foarte mult să vezi că oamenii se implică și își dau interesul să rezolve o situație, fie ea și atât de neplăcută.

La final vine întrebarea firească: M-aș mai întoarce la El Stefanino pe viitor? Răspunsul este CATEGORIC DA! Am găsit în acest hotel tot ce-mi pot dori de la o vacanță perfectă și  n-aș renunța niciodată la mâncarea lor excelentă, la peisajele minunate și la personalul amabil. Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi, cu siguranță camera. Pe viitor vom opta pentru o cameră cu vedere spre plajă, spre răsărit și spre lumină din abundență. Chiar dacă ne costă puțin mai mult, merită fiecare leuț.

Plaja, marea și stațiunea

     Eforia este și va rămâne stațiunea noastră de suflet. În comparație cu alte stațiuni de la mare este extrem de curată, de liniștită și de frumoasă. Apa a fost anul ăsta puțin cam nervoasă. Valurile mari și destul de dese, deși la început ne-au plăcut, ne-au cam luat din cheful de bălăceală. Nimeni nu e atât de nebun încât să se lase la infinit plesnit de valuri imense. Așa că am lasat-o mai moale și ne-am mulțumit să stăm pe șezlong, la soare.

Plaja este așa cum o știam. După reabilitare și extindere a devenit foarte frumoasă, dar cam „înțepătoare” la tălpi din cauza scoicilor . Nisipul fiind relativ nou, n-a apucat să se macine într-atâta cât să devină fin, ca-n Mamaia sau Costinești. Dar dacă nu te deranjează puțin masaj la tălpi plaja e perfectă și chiar preferabilă în detrimentul celor din alte stațiuni. Cel mai important, cât timp am fost noi acolo, n-am prins nicio invazie de alge care să distrugă aspectul plajei și să ne strice de tot cheful. (cum am prins în Costinești și Mangalia zilele următoare.dav

Noi am stat în fiecare zi pe plaja Debarcader, în imediata apropiere a hotelului nostru. În afară de muzica care te duce cu gândul la verile anilor 80-90, totul a fost mișto. Șezlongurile ne-au costat vreo 25 de lei/zi/persoana în primele zile. Începând de vineri au scumpit cu 5 lei costul, dar n-a fost mare bai. Beach-barul era la câțiva metri de noi și prețurile sunt chiar decente. 5 lei pentru o bere SKOL la 0.4L, 10 lei pentru un frappe. 25 de lei pentru un cocktail și 4.5 lei pentru o punga de Bake rolls.

     Apa mi s-a părut genial de caldă, în ciuda valurilor foarte mari, dar și foarte curată. Da, mai dădeai pe la fundul apei de vreo pungă sau vreun pahar de bere aruncate de niste tâmpiți, dar comparativ cu alți ani, se vede o diferență clară. Ori oamenii s-au mai responsabilizat, ori autoritățile se ocupă mai intens de păstrarea curățeniei pe plaje și în apă. Oricare variantă ar fi cea corectă, nu poate fi decat în avantajul turiștilor. Când cheltuiești o grămadă de bani pentru o vacanță, speri ca totul să fie perfect. Și la aspectul ăsta am observat, după cum vă spuneam, o îmbunătățire semnificativă pe plajele din Eforie Nord.

DCIM100MEDIA

 

Unde-am mai mâncat, ce-am mai băut, ce-am mai făcut

 

      Dacă o să ajungeți prin Eforie Nord vă recomand cu cea mai mare căldură să luați cel puțin o masă la Taverna Santorini. Noi am încercat-o o dată și n-am mai putut renunța la ea. Este un restaurant pe faleză, nu departe de plaja Debarcader. Nu ai cum să-l ratezi. Muzica tradițională grecească te aduce până în fața localului, iar de acolo mirosurile îmbietoare fac restul. Tu nu trebuie să faci altceva decât să deschizi meniul, să comanzi orice și să te bucuri de o masă delicioasă. Dar nu numai asta. Oamenii sunt atât de primitori, atât de calzi, atât de zâmbitori că-ți vine să-i iei acasă. Acolo l-am cunoscut pe Ciprian, un ospătar care deborda de amabilitate. La orice pas era cu zâmbetul pe buze, mereu printre mese vorbind cu turiștii, asigurându-se că totul decurge perfect. Dacă v-am convins să le faceți o vizită, să-i spuneți că-l salutăm!

mde

     La Taverna Santorini am mâncat niște creveți spectaculos de buni, cu brânză feta și un fel de sos de roșii. Prețul e puțin peste normal, dar merită. Chiar merită! Tot la ei ne-am oprit și în ultima seară, la finalul vacanței. Am sărbătorit finalul concediului cu o carafă de vin foarte bun.

Printre altele, duduia m-a convins să mergem și la un spectacol de stand-up comedy.  Așa că, vineri seara îmbrăcați frumos (ea) am mers la Teatrul de Vara din Eforie și pentru aproape 2 ore i-am ascultat pe Natanticu, Varză, Dan Țuțu și Dan Badea într-un număr foarte reușit.

 

     Vă spuneam la început că mi-am prelungit cu 2 zile concediul după ce-am plecat de la Eforie. Ei bine, m-am întâlnit cu un coleg de muncă și-am plecat spre Costinești, stațiune pe care-am găsit-o la fel de murdară și la fel de respingătoare cum am lăsat-o acum 8 ani când am fost ultima dată acolo. În mini vacanța de 2 zile de după concediu am dat o fugă și prin Mangalia unde am făcut nițică baie, nițică plajă și-o plimbare faină cu vaporașul. Dar despre astea o să vă povestesc pe Facebook dacă o să mă urmăriți.

 

Cam ăsta fu concediul nostru la mare. La final pot spune doar că ne-am simțit foarte bine per total și că încă nu ne-am săturat de frumoasa Eforie! Până la următorul articol vă las cu o poză care să vă arate cât de supărați am fost când ne-am dat seama că era ultima zi de concediu!

39217509_438225280006010_8056002459832680448_n

Vă pupă Costică!

 

 

Publicat în Super Blog

Lecții de istorie la mare

     Una caldă, una rece. Cam așa e planul concediilor noastre. Un an la mare, la căldură, la soare, la plajă și un an la munte, la răcoare, la relaxare și aer curat. Ei, anul ăsta a venit rândul mării. Cum suntem român veritabili (fără prea mulți bani, adică), marea noastră este de fiecare dată Marea neagră. Doar stațiunile diferă. Mai un Costinești, mai un Eforie, anul ăsta planul este să ne oprim în Mamaia. Stațiunea e frumoasă, curată, plină de tineri frumoși, oferta turistică e extrem de generoasă, unde mai pui că aici se întâmplă toate chestiile mișto de pe litoralul nostru.

     Ca orice români simpli, am ales trenul ca să ajungem la mare. Nu pentru că nu ne-am permite un plin de benzină până la mare ci pur și simplu pentru că n-avem niciun chef să avem și grija „bolidului” pe durata concediului. Unde parcăm, cum intrăm pe străduța aia, să nu ne spargă cineva geamul să ne fure casetofonul etc. (mare bolid, o amărâtă de Solenza din ’04). Și unde ajunge trenul când mergem la mare? La Constanța, normal!

     Pentru necunoscători, Constanța e gara aia în care coboară zecile de mii de turiști din tren și se împrăștie care-ncotro spre stațiunile din nord sau sud. Nimic mai mult. Însă, pentru ceilalți, cunoscătorii, Constanța este orașul ăla care are în spate peste 2500 de ani de poveste, care a fost modelat de o grămadă de culturi diferite. Recunosc umil că, până acum și eu am privit orașul ca pe halta în care schimb trenul pe autobuz și-mi văd de drum mai departe, dar anul ăsta ne-am gândit că am putea să zăbovim puțin prin zonă să cunoaștem și noi măcar un crâmpei din istoria frumoasă a orașului. Tot ne-am cazat la doi pași de el, la Hotelul Aurora din Mamaia care-i, practic la intrarea în stațiune, ar fi păcat să nu profităm de proximitate și să nu luăm la pas câteva obiective turistice din Constanța. Pe la o amiază, așa, când piscina.jpgsoarele arde și carnea de sub piele, după un prânz copios,  o bere rece și nițică distracție la piscina hotelului, am putea pleca într-o plimbărică spre oraș. Mai ales că n-am venit cu copiii. (Bine, n-am veni cu ei pentru că încă nu-i avem că, de’: „să-i lăsăm să se mai cunoască„.)

     Una peste alta, în drumul nostru plimbarea noastră având ca scop vizitarea a cât mai multe atracții din Constanța, ne-am oprit prima dată la Parcul Arheologic Constanța. Am

57__parcul_arheologic
Parcul Arheologic Constanta. Sursa: litoralulromanesc.ro

trecut de atâtea ori pe lângă el cu autobuzul când mergeam grăbiți spre Mamaia și niciodată nu ne-am aruncat privirea spre el. Singurul lucru pe care îl remarcam de fiecare dată era acea hartă a așezărilor antice din Dobrogea. De data asta am luat la pas aleile încadrate frumos, cu gust de vase antice din ceramică și coloane ale vechilor așezări din vremea romană și am admirat cu plăcere fiecare bucățică din istoria orașului. Ne-am oprit pentru câteva momente pentru un sărut romantic sub porțile de intrare în cetate din care, din păcate n-a mai rămas decât o bucată de zid roman. După ce am admirat și ruinele vechiului Turn al Măcelarilor, construcție refăcută sub domnia împăratului Iustinian, ne-am continuat vizita prin istoria Constanței.

     Deși eram deja extenuați de atâția kilometri parcurși prin oraș sub soarele arzător, am rezistat eroic gândului de a ne întoarce la hotel. Barul piscinei și ideea unui coktail răcoritor aproape ne stricase planul însă am reușit să ne ținem tare. Bineînțeles, cu promisiunea că odată întorși în Mamaia vom savura o cină copioasă în restaurantul hotelului după care, program de leneveală pe plaja care se întinde absolut minunat la doar câțiva pași de complexul hotelier. Îmi venise o idee s-o provoc și la o plimbare pe promenadă, dar n-am mai îndrăznit. Chiar și pentru mine ar fi fost, deja prea mult.

     Cu planurile pentru seară deja făcute, ne îndreptam cu pași vioi spre un alt punct important al orașului: Edificiul Roman cu mozaic. Auzisem atât de multe lucruri despre frumusețea și istoria locului, dar niciodată n-am binevoit să-l vizitez. Acum îi venise

Edificiul_Roman_Cu_Mozaic_-_panoramio_(4)
Edificiul Roman cu mozaic. Sursa: wikipedia.org

rândul. Făcând parte din rămășițele vechiului oraș Tomis, complexul din Piața Ovidiu a devenit cunoscut abia la jumătatea secolului trecut când a fost descoperit întâmplător în timpul unor lucrări din piață. Istoricii spun că plăcile de mozaic din marmură și piatră naturală care decorează podeaua sălii au fost montate tocmai pe la sfârșitul secolului III. Nu știu, sincer care era utilitatea acestui loc pe vreme aceea, dar judecând după poziționarea lui, îmi pot imagina o marea de oameni, comercianți și clienți fremătând pe dalele mozaicate, vânzând și cumpărând bunătățile aduse de peste mări. Frumusețea locului este dată tocmai de plăcile colorate alb, negru, verde, roșu sau crem, așezate minuțios. La exterior, ca o ramă luxoasă, plăcile iau forme de iederă și alte modele pe care n-am reușit să le deslușesc. La interior, ca un tablou frumos așezat în acea ramă, creatorii covorului de mozaic s-au jucat cu diverse forme geometrice care, mai mult ca sigur, la acea vreme, interpretau diverse motive.

     Obosiți și amețiți după ce ne-am chinut să numărăm plăcile încastrate în mortar (Nu întrebați, așa suntem noi, mai ciudați. Ne vin cele mai ciudate idei), am decis să ne întoarcem, totuși la hotel. Nu are rost să vă mai spun că n-am mai avut putere nici pentru cină, nici pentru leneveala pe plajă. Am luat liftul până la ultimul etaj unde suntem cazați și ne-am aruncat imediat în patul moale (doar pentru 5 minute) unde-am adormit buștean. E clar! Suntem bătrâni dacă nu reușim să ducem o astfel de zi până la final!

Nu-i bai! Mâine o luăm de la capăt. Cu alte vestigii, cu alte obiective, cu alte frânturi din istoria Constanței. Dar până mâine… noapte bună!

 

Articol pentru proba nr 12 din Spring SuperBlog 2018, probă sponsorizată de              Hotel Aurora Mamaia

Publicat în Super Blog

Vacanța fără electrocasnice nu e vacanță

-Mamaieeee, vreau să mănânc sandwich cu pâine prăjită! Pot să-mi fac?

-Nu e voie, mamaie! Poți să te arzi!

-Mamaie, dar pe mine mă lasă mama acasă! Și nu mă ard!

-Îți face mamaia, dar e plita ocupată cu borșul. Mai ai nițică răbdare.

-Mamaie, da noi nu prăjim pâinea pe plită acasă. Noi avem prăjitor de pâine, mamaie. Electric!

-Voi aveți. Da’ mamaia n-are…

Astea erau zilele de vacanță ale lui Ștefănuț când mergea la țară la bunici. Orice ar fi vrut să facă, se izbea de metodele bătrânești ale lui Mamaie și nu putea să umble, nu avea voie. Nu tu sandwich maker, nu tu prăjitor de pâine, nu fierbător de ouă, nu cuptor cu microunde. Mamaia trăia ca în secolul trecut iar singurele ei electrocasnice de bucătărie erau cuptorul cu plită din teracotă la care trebuia să bage lemne, tigăile smălțuite, lingura și telul de lemn.

Într-una din zile Ștefănuț a auzit că mamaia face o prăjitură.

-Mamaie, pot să ies afară până e gata prăjitura?

-Nu, puiule. Stai aici s-o ajuți pe mamaia și când e gata poți să ieși la joacă.

Zis și făcut. În mintea lui Ștefănuț calculele erau simple. Știa de acasă de la mama că pentru o prăjitură nu avea de așteptat mai mult de 35-40 de minute plus încă vreo oră și ceva până era gata coaptă. Deci aproximativ două ore de așteptare nu erau un capăt de țară. Numai că planurile lui nu s-au potrivit cu bucătăria bătrâna a lui Mamaie. Nu tu mixer, nu tu robot de bucătărie, nu tu nimic din toate ustensilele pe care Ștefănuț le vedea zilnic în bucătăria mamei. Așa că cele două ore gândite de el s-au transformat în patru, dintre care o oră doar pentru învârtit cu telul ăla vechi la cremă. Când era gata prăjitura, Ștefănuț a constatat cu tristețe că afară era deja întuneric, deci nu se mai punea problema de ieșit la joacă. Pierduse o după amiază întreagă lângă fusta lui Mamaie, ajutând-o la treburi.

A doua zi de dimineață, telefon de acasă:

-Ștefănuț, vii să vorbești cu mami?

-Adu-mi matale telefonul că eu sunt în bucătărie. Beau ceaiul!

-Hai, lasă ceaiul puțin că noi nu avem telefoane mobile ca mami! Al nostru e legat de-un cablu în perete! Hai repede, să nu consume toate impulsurile!

-Uooooffff Mamaie! Nimic nu ai modern în casa asta! Nici măcar un amărât de telefon mobil! Cum puteți trăi așa?

Alo, mamica, vino și mă ia de la Mamaia! Nu mai vreau să stau aici!

-Dar de ce, puiule? Ce s-a întâmplat?

-Nu mai pot sta în vechitura asta de casă! Mamaia nu are nimic! Nu pot să-mi fac singur pâinica prăjită, nu pot să-mi fierb singur ouăle, nu pot nici măcar să mă uit la desene animate că nu au nici televizor, nici cablu! Și mamaia nu are nici măcar un robot de bucătărie așa cum ai tu! La ea durează patru ore să facă prăjitura aia bună! Nu mai pot așa! Nici la joacă nu am ieșit și mă dor și mâinile de la cât i-am ținut castronul ăla să învârtă crema în el!

-Liniștește-te, puiule! Hai, că nu-i chiar așa de rău. Așa am crescut și noi când eram copii. Și vezi ce mari și fericiți am ajuns.

-Da, dar voi nu aveați tablete și telefoane mobile acasă, internet și prăjitoare de pâine. Și nu vă lipseau astea cum îmi lipsesc mie acum! Vreau acasă! Te rog frumos! Promit că o să fiu cuminte! Promit că nu mai stau până târziu la televizor! Numai nu mă mai pedepsi să stau aici!……..

-Iubitule, avem o problemă. Ștefănuț crede că l-am trimis la mama ca pedeapsă pentru că a stat prea mult la televizor.

-Așa, și?

-Și plânge acolo de numa numa că vrea acasă, că bunică-sa nu are nici tabletă, nici televizor, nici robot de bucătărie, nici prăjitor de pâine. E foarte supărat că mama nu-l lasă cum îl lăsăm noi să-și facă singur micul dejun. Ce facem?

-Păi…trimite-i acolo câteva electrocasnice. Așa o să fie mulțumit și n-o să se mai plângă toata vacanța. Întră și tu pe magazinul logo_marketonline_mic1MarketOnline.ro cumpără ce crezi că i-ar face de trebuință maică-tii de-acolo și trimite-i-le cu livrare. Și plătești cu cardul. Oricum am zis că vrem să o înnoim pe femeie. Acum ai și motiv s-o faci. Și vezi, ia și pentru el o jucărie ceva să nu se plictisească.

-Ok, ia să vedem ce găsesc pe aici. Ah, ce baftă pe noi! Am găsit promoții la electrocasnice! Uite, robotul nostru de bucătărie este redus cu 30%. Iau și un prăjitor de la Philips, un sandwich maker, să-i iau și un cuptor cu microunde să aibă?

-Nu, de ăla nu! Știi ce scandal ne-a făcut nouă când a venit în vizită și l-a văzut. Că omorâm copilul, că a văzut ea la știri că-s rele. Lasă, îi ajung atâtea. Nu uita de jucărie.

-Da, am pus în coș o dronă pe care-am găsit-o pe-acolo, că tot e în aer liber și are pe unde s-o zbârnâie. Și o bicicletă să facă și ceva mișcare.

Da… astea rămân acolo! Nu vine cu ele acasă că nu mai avem unde să le punem! Are deja prea multe.

-Să rămână…

-Bun, am făcut comanda. Hai s-o sun pe mama să-i spun ca să nu se sperie când îi bate curierul în poartă mâine-poimâine.

-Alo, sărumâna mama. Nu, nu cu Ștefănel vreau să vorbesc acum. E pe lângă tine?…Trimite-l puțin la joacă. Așa…vezi că mâine sau poimâine o să vină cineva să-ți aducă niște pachete. Ți-am cumpărat câte ceva pentru bucătărie ca să nu mai plângă ăsta micu, da? ….Cum ce să faci cu ele? Le folosești! Și poți să-l lași și pe el să-și facă micul dejun că nu-s periculoase. A… vezi că în cutii o să fie și niște jucării pentru el. Să i le dai și să-i spui că nu are voie să le strice. Bun, noapte bună, mamă. Sărumâna!

-Alo,mamii!

-Da puiule, ce s-a întâmplat?

-Mami, vă iubeeesc! Și vă mulțumesc pentru că mi-ați trimis ce-mi trebuie! Acum pot să nu mai plec de aici! Azi dimineață m-a lăsat mamaia să-mi fac singur micul dejun! Și a ieșit atââât de buuun! Și după amiază am învățat-o să facă cremă la robot!  I-am arătat cum faci tu acasă totul cu un singur obiect, la un singur buton! Într-o oră prăjitura era gata! Mami, sunteți cei mai super! Mă duc să mă joc cu drona, pa!

-Hah! Credeai tu că electrocasnicele de bucătărie sunt atât de importante? Ia uite ce schimbare majoră! Zilele trecute plângea de sărea cămașa de pe el că vrea acasă iar acum zice că nu mai vrea să se întoarcă! Ce figură…

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2015