Publicat în Super Blog

Cum să scapi de o femeie

Pentru cei care nu știu, m-am despărțit recent de iubita mea. Yess!! Am scăpat și de glonțul ăsta! Am depus ceva efort, dar până la urmă rezultatele au fost cele așteptate. S-a dus și dusă a rămas! Și pentru că sunt un jucător de echipă, băieți, o să vă învăț și pe voi cum să scăpați de ale voastre la fel de ușor și sigur. Sunt, practic, doar câțiva pași pe care trebuie să-i urmați. Partea bună în toată afacerea asta? Nimeni, niciodată nu o să vă poată acuza că ați distrus relația. Prietenele ei, deși de față cu ea o să vă critice, pe la spatele ei o să vă compătimească. Și… știți unde se poate ajunge când fetele vă compătimesc, nu?

Citește în continuare „Cum să scapi de o femeie”

Publicat în Super Blog

Cu Franke în bucătărie, mâncarea e vedeta petrecerii

Ce face omul proaspăt mutat în oraș nou, la job nou? Se integrează, bineînțeles. Aveam două luni de când acceptasem oferta de job în București. În afară de câțiva dintre colegii de la birou nu cunoșteam pe nimeni. Bine, e mult spus „cunoșteam„. Eram practic la nivelul la care trecusem de la „Bună ziua” la ” Bună!” și ne spuneam pe nume (din maxim a treia încercare). În fine, astea-s detalii. Ziceam că mă integram în grup. Și cum poți să te integrezi într-un grup decât participând la petrecerile organizate de grup.

Una dintre petrecerile astea a fost pentru Halloween. Trebuie să recunosc, nu am celebrat niciodată sărbătoarea asta când eram acasă la mine. Nu mi-a plăcut. Dar am zis că n-ar fi indicat să refuz invitația colegilor, mai ales că îmi doream cu ardoare să devin cât mai repede parte din echipă. Așa că am acceptat.

Citește în continuare „Cu Franke în bucătărie, mâncarea e vedeta petrecerii”

Publicat în Super Blog

Douășcinci de minute…

„Mă trezesc dimineață beau o ceașcă de cafea

A adus-o cum îmi place dulce soția mea…”

-Ce faci, mă? Iar visezi că ai nevastă? De ce ești tu fraier și nu te bucuri de libertatea pe care încă o ai? Alții n-au fost așa norocoși ca tine!

-Ce? Nuu! Fredonam! Nu mai ții minte melodia „Eterna și fascinanta Românie” a băieților de la Ca$$a Loco? Așa începea. Cu versurile astea. Crede-mă, dacă încep să cânt la ora asta înseamnă că am avut o dimineață perfectă. Că mi-am respectat rutina cu sfințenie.

-I-aauzi! Rutina! Ce rutină ai tu, nebunule?

-Cum ce rutină? Rutina de douășcinci de minute. Perioada aia scursă de la momentul în care deschid ochiul stâng și până am pus cana de cafea pe masă goală. Rutina de douășcinci de minute.

-Păi și cam cum e rutina aia a ta? Ce faci atât de special?

-Așează-te și ascultă. Deci îmi sună alarma. Ca orice om sănătos la cap deschid ochiul stâng, întotdeauna stângul e primul și cu mâna dreaptă trec peste ecranul ceasului a să opresc zgomotul. Închid ochiul stâng înapoi și așa, pe nevăzute mă ridic în vârful ciolanelor la marginea patului. Abia atunci deschid ambii ochi. Sar în papucii de casă și mă târâi spre bucătărie. Direcția: espressorul de cafea. Dar, NU! Nu fac cafeaua încă! Mai am câțiva pași până acolo.

Pasul 1: Scot din dulap cutia cu cafea Etolia, boabe. Deschid capacul și îmi bag adând nasul în ea ca să-i simt aroma. Ăla-i momentul T1 de trezire. Minutul 5, moment începând cu care oamenii îmi pot adresa cuvinte simple ca: „Bună dimineața” sau: „Ce vrei să mănânci la micul dejun?” Dar nimic mai mult.!

Pasul 2: Deși espressorul meu are un rezervor generos pentru cafeaua boabe, prefer ca în fiecare dimineață să torn din cutia închisă ermetic exact cantitatea potrivită de cafea proaspăt prăjită cât pentru două cafele. Un espresso și-o lungă. Pun în espressor cana pregătită de cu o zi înainte și lăsată strategic mereu în același loc: între espressor și cuptorul cu microunde și apăs butonul pentru prima dată. 30 de secunde mai târziu iau cana în care am deja cafeaua lungă și mă îndrept agale spre locul meu la masa din living. Înainte de a mă așeza la masă sorb prima gură de cafea. Am ajuns la momentul T2 de trezire. Moment în care mi se pot adresa fraze mai complexe, dar doar cu caracter pozitiv. Ferească Sfântul să-mi zici ceva de rău atunci că ești mâncat!

Pasul 3: Mă așez în sfârșit la masă și-mi savurez în cea mai mare liniște cana de cafea. Un biscuite, o wafa, o ciocolată, orice de-ale gurii trebuie în mod obligatoriu să însoțească prima cană de cafea. Ăsta e un obicei căpătat când m-am lăsat de țigări. Au trecut deja zece minute de deșteptare și mai sunt doar cinsprezece până la trezire. Sorbitură după sorbitură degust cu poftă fiecare înghițitură de cafea. De fiecare dată când apropii cana de gură închid ochii și-mi concentrez toată energia corpului către cele două simțuri, cele mai importante din momentul ăla. Nasul care adulmecă minunăția de aromă de cafea boabe proaspăt măcinată și infuzată și limba care simte de fiecare dată explozia de gust dată de varietățile de cafea din sortiment. O delectare!

Pasul 4: După ce am terminat cafeaua din cană, în mod obligatoriu trebuie s-o întorc cu fundul în sus ca să storc și ultima picătură. Când m-am asigurat că am băut toată cafeaua, mă ridic și mă apropii din nou de espressor, pun cana înapoi sub robinet și apăs din nou butonul. De data aceasta, espresso. Deja au trecut douăzeci de minute de la deșteptare și mai am doar cinci până când trezirea e completă. În momentul ăsta sunt deja foarte aproape de a fi o persoană complet funcțională. Dar tot nu-ți recomand să încerci să mă deranjezi pentru că deja a curs un espresso proaspăt în cană și nu-mi doresc nimic mai mult decât să-l savurez în liniște. Încă un moment cu nasul în cutia cu cafea boabe în timp ce espressorul macină și eliberează din fiecare boabă strivită arome de nedescris.

Pasul 5: Acolo, pe loc, în fața espressorului închid ochii ca la rugăciune și dau dintr-o singură sorbitură pe gât espresso-ul proaspăt făcut. Rămân acolo în picioare, lângă aparat până când simt licoarea pătrunzând și distribuindu-se prin toate venele din corpul meu. Deschid ochii, ridic mâna stângă, citesc notificările direct de pe ceas și pot să-mi încep ziua. Bineînțeles, nu înainte de a spăla și a o așeza la locul ei, gata pentru cafelele de mâine. Acum au trecut cele douășcinci de minute și ziua mea poate începe. Și dacă în cele douășcinci am respectat cu sfințenie întreg ritualul, pe drumul spre muncă fredonez melodii pe care mi le amintesc de pe vremea când eram copil. Ei vezi? Ce ai învățat din povestea asta?

-Nu știu. Ce ar fi trebuit să învăț?

-Notează! Lecția numărul 1! Cadoul pentru ziua lui Costică trebuie să vină de la un magazin de cafea. Lecția numărul 2! Dacă ajunge la muncă fredonând, Costică este binedispus. Dacă ajunge la muncă și e tăcut, FUUUGI!

Articol pentru proba nr 7 din Superblog 2021, probă sponsorizată de

Publicat în Super Blog

Și simplu poate însemna „cozy”

Ți-am zis că ne-am mutat împreună, nu? NU ȚI-AM ZIS? Fii atent! Am decis să nu mai stăm pe gânduri și să ne punem economiile la bătaie și să luăm și un credit mai măricel și-am cumpărat o casă. Erau ele, economiile pentru nuntă, dar am zis că pe aia putem s-o facem și la Starea Civilă. N-avem nevoie de atâta tam-tam cu mătuși cu sarmale-n cap și unchi beți care dansează în centrul atenției. Știi că suntem amândoi discreți și ne place liniștea. Și în plus, nici măcar nu am cerut-o oficial.

Ei bine, ziceam. Am luat casa. Din banii care-au rămas după tranzacție ne-am apucat să mobilăm. Ea a făcut bucătăria, dormitorul nostru și cămara după damblalele ei, eu dormitorul de oaspeți, camera pentru copii și studioul după damblalele mele și ne-am trezit, fii atent, că nu mai avem bani să mobilăm exact cea mai importantă parte din casă, frate! Livingul!

Citește în continuare „Și simplu poate însemna „cozy””

Publicat în Super Blog

Întrebi CASĂ faci bine

Te-ai făcut antreprenor, ai împrumutat de la bancă o sumă de bani, ai construit o casă după nimic altceva decât „urechea ta muzicală” și te aștepți să o vinzi cu zeci, sute de mii de euro. N-aș putea să-ți spun cât ești de departe de realitate. Adică aș putea, dar sunt convins că nu m-ai crede.

Știu, ți-ai spus că trebuie să economisești, să te asiguri că investiția e minimă. Ai învățat de la ceilalți „meseriași” din sat că ăsta este un mod rapid de a face câțiva lei rapid. Știu calculul. După prima casă vândută plătești integral împrumutul la bancă și din diferență mai ridici o casă. Iar din profitul de pe cea de-a doua casă poți să începi să pui deoparte. Sau să investești în și mai multe case. La fel de prost construite ca și prima.

Dar calculul ăsta nu este prea corect. Și uite și dovada. Câte persoane au trecut pragul casei împreună cu agenția de când ai scos-o la vânzare? Dintre toți ăia, câți s-au arătat măcar interesați să cumpere? Niciunul? Și te mai întrebi de ce? Hai să-ți spun eu de ce. Eu când am intrat în casă am dat prima dată cu ochii de laminatul ăsta pe care-l știu a fi cel mai ieftin de pe piață. Practic ăsta este laminatul pe care toate magazinele de mobilă îl folosesc atunci când vor să „teatralizeze” dormitoare sau alte spații locative. Și este un motiv pentru care fac asta. Este, după cum am zis, cel mai ieftin și este de cea mai proastă calitate. Iar când teatralizezi, când înscenezi o casă doar ca să vinzi mobilă în showroom nu ai nevoie de parchet de calitate. Și când am văzut laminatul ieftin am știut că toate materialele de construcție alese au fost ieftine. Și pe lângă faptul că l-ai ales pe cel mai ieftin, l-ai și montat prost.

Vrei să știi cum ai fi putut tot cu bani puțini, dar fără să faci rabat la calitate, să construiești o casă pe care s-o vinzi ușor și pe bani mulți? Lucrând cu profesioniști. Și nu mă refer la meseriași. Mă refer la furnizorii de materiale de construcții. Nu spun că e rău să-ți cumperi materialele de la supermarketul dedicat, spun că angajații de acolo nu vor putea niciodată să-ți ofere consultanța necesară pentru a te asigura că alegi întotdeauna cele mai bune materiale. Și înainte să-mi spui din nou cât de costisitoare poate fi consultanța și că scopul este să construiești cu cheltuială minimă, stai jos și lasă-mă să vorbesc până la capăt.

Te plângi (că te-am auzit) de prețurile ridicare la materialele de construcții, dar nu te-am văzut să te chinui măcar puțin să găsești prețuri mai bune. Te-ai dus acolo unde merg tooooți „antreprenorii de succes”, acolo unde ai card de fidelitate și nici nu te-ai sinchisit să cauți variante în altă parte.

Pentru că dacă te oboseai să cauți dădeai, de exemplu, peste Casa de comenzi Vindem-ieftin.ro, marketul network în domeniul construcțiilor. Și dacă dădeai peste ei, cu singuranță nu puneai pe jos în casă laminatul ăsta ieftin și prost. De ce? Pentru că oameni de acolo îți ofereau consultanță la cel mai înalt nivel și în loc să cumperi porcaria asta ieftină cumpărai un alt parchet. Tot ieftin, dar mult mai bun.

Pentru că, da! La Vindem-ieftin se poate și ieftin și bun. Oamenii ăstia pot să-ți facă rost de materialele necesare la prețuri cu până la 10-15 % mai mici decât în magazinele de specialitate. Și pe lângă asta, te ajută cu livrarea lor direct din stocul producătorului. Nu primești materiale zăcute, stătute prin cine știe ce depozite.

Și după cum deja ți-am spus, dar n-ai prea ascultat, în afară de faptul că îți scot din joben cele mai bune prețuri, la Vindem-ieftin îți oferă și consultanță de specialitate. Adică exact ce-ți trebuia ție înainte să te apuci de casa asta. Vrei să faci o tencuială decorativă mai specială dar nu vrei să bagi mâna adânc în portofel? Nicio problemă! Consultanții te ajută să alegi și bun și la preț decent. Vrei materiale pentru instalația electrică? Ghici ce! Primești informații valoroase, pertinente ca să poți cumpăra și calitate și buget. Orice tip de materiale ai avea nevoie, întrebi casă faci bine! Și primești răspuns! Primești ajutor. Oamenii sunt acolo pentru tine.

Dacă de la început ai fi mizat pe Videm-ieftin și în loc să te iei după meseriașii de vară, apelai la specialiștii adevărați, casa asta acum ar fi fost vândută. Și nu la prețul pe care te chinui tu de un an să-l ceri. La un preț mult mai mare. Dar ce să-i faci? Unde nu-i cap… vai de casa de la vânzare!

Articol pentru proba nr 5 din SuperBlog 2021, probă sponsorizată de:

Publicat în Super Blog

Interviu…

Da! Și ajunsesem în punctul ăla că stăteam practic cu demisia redactată, semnată și salvată ca mail nefinalizat. Nu mai puteam. Dacă în ziua aia auzeam o singură notificare de la grupul de whatsapp de la muncă sau dacă primeam un singur telefon de la ei îi dădeam „send” către HR și aia era. Nu-i mai suportam. Atunci a venit Cosmin, prietenul meu bun pe la mine să jucăm o FIFA și din una-n alta a început să-mi spună că doar ce-i venise de zece zile Dusterul cel nou de la reprezentanță și că își dorește să-i facă rodajul, dar că nu prea are timp din cauza serviciului.

Băi, și m-a pocnit pe loc să-i spun: Frățică! Dă-mi-o mie! Îi fac eu rodajul! Am nevoie de o vacanță ca de aer! Simt că explodez! Te rog! Dă-mi mie mașina s-o scot din oraș și pe mine odată cu ea. Simt că intru în depresie dacă mai petrec o singură zi în oraș! O ieșire mi-ar prinde chiar foarte bine! Să mă duc pe coclauri, să conduc așa, spre nicăieri, să ma duc de nebun!

Citește în continuare „Interviu…”