Publicat în Super Blog

Vacanță cu votcă, acasă la Ivan

     Pentru prima dată în istoria firmei, șeful a decretat lună de vacanță în decembrie. Probabil a realizat că era cea mai proastă lună cu încasări aproape de zero și a dorit o schimbare. Schimbare bună, zic eu pentru că aveam parte de odihnă pe deplin. Problema era doar ce o să fac eu, până pe 6 ianuarie când mă întorc la serviciu. Am stat puțin la cugetat și mi-a venit ideea. I-am adunat pe băieți și am început să punem la cale o călătorie. Bun, călătorim! Dar unde? Spania! Că e la modă. Nu! În Franța nu vrem niciunul că e prea romantic și am decis să mergem fără consoarte… „Bă, haideți în Rusia!” (zice Călin). Ce să facem în Rusia, să ne prindă cazacii pe-acolo și să ne fluture Katiușele pe sub nas? Mergem să bem votca! Unde e votca mai bună decât la ea acasă, în Mama Rusie?

     După câteva secunde de gândire am hotărât cu toții că Rusia va fi destinația noastră. Am mai avut noi idei de-astea de vacanțe speciale, dar asta părea cea mai originală. Să facem un circuit al băuturii. Bine, nu vă gândiți că mergem acolo să reedităm scenele din Hangover (deși cu siguranță asta aveam în cap). Ne-am gândit că ar fi mișto să vizităm o țară cu o istorie atât de bogată și să ne delectăm cu tradiționala votcă.

      După ce am studiat diverse circuite turistice, am decis că ideea cea mai bună ar fi să luăm mașinile, să încropim o caravană și… la drum. Așa aveam libertate de mișcare și ne puteam permite să zăbovim pe unde voiam. Ca să nu plecăm cu lecția neînvățată, am tras cu ochiul pe site-ul CND Turism, unde am găsit o ofertă de vacanță în Rusia către Moscova și Sankt Petersburg, de unde am luat câteva ponturi de locuri interesante de vizitat.

Deși băieții aveau în gând doar baruri, eu am decis să-i și educ puțin. Să profit de obiectivele turistice care ne ies în drum și să-i trag după mine. Prin urmare, am stabilit traseul: De la Iași până la Moscova, apoi la Sankt Petersburg, mai departe la Ekaterinburg, de unde ne întoarcem  acasă. Peste 7500 de km într-o drumeție de 19 zile până dincolo de Urali și înapoi.

    Am plecat pe 3 decembrie. După aproape 20 de ore de condus și vreo 8 pauză la Kiev, am ajuns în Moscova. Ședere programată: 4 zile. Oraș frumos, măreț, mândru. După cazare și odihnă i-am scos pe băieți la plimbare. Primul obiectiv: Muzeul Kremlin. Au cam strâmbat din nas, dar când au văzut clădirea impozantă care domina Piața Roșie s-au mai înmuiat. Pentru cei care nu știu, Kremlinul a fost reședința familiei țariste. Acum, servește ca reședință și loc de muncă pentru Președintele Federației Ruse.

Seara ne-am delectat la unul din barurile vechi, la „A doua respirație”. Cică barul ar fi cam singurul care a supraviețuit după căderea Uniunii Sovietice. În zilele ce-au urmat am vizitat pe rând Muzeul Pușkin, Teatrul Balșoi și multe alte obiective turistice, câteva stații de metrou, dar și baruri ca „Veranda 32.05”, „Luch” sau „Toți prietenii tăi” unde, spre uimirea noastră, nu am găsit votcă ci cea mai bună bere autohtonă.

     Plecarea spre Sankt Petersburg a fost destul de greoaie, mai ales că seara precedentă o făcuserăm lată. După vreo 10-12 ore de condus am intrat în măreața metropolă. Numele original este  Sankt Piterburh și l-a primit pe la 1703 când a fost înființat. Mai apoi a fost redenumit în Petrograd și, din 1924 până prin 1991 Leningrad. În prezent poartă numele Sankt Petersburg. Încă din prima zi, am trecut la vizitat Ermitajul, cel mai mare muzeu de artă și istorie din Rusia, Palatul de iarnă și multe alte locuri istorice. În zilele ce-au urmat, am trecut la partea a 2-a a vizitei noastre. Barurile din oraș. Pivorama, Saigon, El Copitas… le-am luat la rând și ne-am distrat de minune. Bineînțeles, cu moderație pentru că ne aștepta un drum de peste 30 de ore până la următoarea noastră destinație. Ekaterniburg.

     După mai bine de 2 zile pe drum, iată-ne ajunși la ultima reședință a familiei țariste. La Ekaterinburg, în 1918 întreaga dinastie Romanov își găsea sfârșitul. Orașul mai este cunoscut și ca fiind locul nașterii  primului Președinte rus, Boris Elțîn.  Pe partea estică a munților Urali, practic la hotarul dintre continente, orașul ne-a oferit multe. De la vizita la Biserica pe temelii de sânge (locul unde a fost executat țarul), casa Rastorguev și Muzeul de Icoane Nevyansk  și până la barurile demențial de pline cu băuturi de toate felurile, totul era trăit la superlativ în Ekaterinburg. Alte 4 zile de vizite pe la muzee și pub-uri s-au dus rapid.

     Era timpul să ne întoarcem acasă. Eram plecați de mai bine de 15 zile și ne aștepta un drum de cel puțin 3 zile până în țară. Deși eram extraordinar de obosiți, ne-am decis să facem un mic ocol pe la Volgograd. Pentru necunoscători, Volgogradul este orașul care, în timpul celui de-al doilea Război Mondial purta numele de Stalingrad. Orașul are o deosbită importanță istorică datorită binecunoscutei bătălii de la Stalingrad din ’42-’43 când trupele germane au fost înfrânte de armata sovietică. Eu nu pentru asta am vrut să ajungem aici ci pentru a vedea orașul în care Sven, Micuțul, Porta și Bătrânul și-au trăit aventurile în acea perioadă. Cine sunt ei? Sunt niște prieteni buni, soldați ai armatei germane, oameni hâtri și nebuni care au trăit războiul în stilul lor. După câteva „voci”(pahare de votcă) în barurile Stalingradului și 8 ore bune de somn, iată-ne din nou la drum spre casă.

     O zi mai târziu, pe 22 decembrie, ajungeam acasă rupti de oboseală, plini de cadouri pentru doamnele noastre și plini de povești la beție. Dacă vă așteptați la o poveste despre ce-am făcut noi în fiecare bar, n-o s-o primiți pentru că… ce s-a întâmplat în Rusia, stă în Rusia!

PS: La asta am renunțat noi pentru votcă și frig rusesc. Toți colegii noștri au plecat aici

VacanteSpeciale6.jpg

 

Articol pentru Superblog 2016

 

Reclame
Publicat în Super Blog

Premii de vacanță, pentru vacanță

     -Bună dimineața, dragi prieteni! Vine primăvara! În toată țara se înregistrează temperaturi de peste cinsprezece grade, timpul este perfect pentru o ieșire în aer liber sau, de ce nu, pentru  vacanțe!

     -Și dacă tot vorbim despre vacanțe Bogdan, hai să le spunem ascultătorilor noștri despre următorul concurs pe care îl lansăm azi împreună cu prietenii noștri de la Vacanțe speciale- CND Turism.

     -Da, Andrei. Voiam să las vestea pentru după publicitate, dar dacă tot ai adus vorba, hai să facem anunțul. CND Turism împreună cu Radio Pic-Poc -ăștia suntem noi :), lansează o provocare pentru ascultătorii noștri. Este vorba de o campanie de promovare a turismului intern inițiată de cei de la Vacanțe speciale. Ce trebuie să facă ascultătorii noștri? Simplu: Pe pagina noastră de Facebook, în secțiunea „Concurs CND Turism” trebuie să încarce o fotografie reprezentativă pentru un concediu pe care l-au petrecut în România cu o descriere cât mai frumoasă a peisajului. Câștigătorul va fi ales prin jurizare și premiul va fi o vacanță de 4 zile în orice destinație turistică disponibilă pe site-ul Vacanțe speciale.

     -Ce vreau să spun, Bogdan este că apreciez foarte mult faptul că o firmă de turism își face timp pentru promovarea turismului românesc. Sunt multe companii de profil care atrag cu oferte turistice de nerefuzat, dar puțini sunt aceia care încearcă să dea și ceva înapoi țării. Si ce mod mai potrivit de a da înapoi se putea găsi decât promovarea turismului autohton!? Un mare like pentru prietenii noștri! Practic, aș putea spune că ăsta o să-mi fie like-ul zilei, că tot vorbeam mai devreme despre asta.

     -E foarte corect ce spui tu, Andrei. Mă uit acum pe site-ul CND și văd că au și ei o mulțime de oferte pentru destinații de vacanță externe. Circuite turistice în Europa, cu autocarul sau cu avionul. Însă ei au preferat să promoveze vacanțele acasă, în frumoasa noastră țară. Nu putem decât să apreciem o asemenea acțiune!

    -Exact! Și pentru că îmi place extrem de mult propunerea lor, voi profita și eu de ocazie și voi fi primul care preia „leapșa” pe care au lansat-o ei. O să vă povestesc despre cel mai frumos concediu pe care l-am petrecut în ultimii cinci ani. Prinsesem pe ultima sută de metri o ofertă de vacanță în Bucovina. Nu mai fusesem în zonă niciodată și am zis că trebuie să ajung. La Popasul Turistic Bucovina am fost întâmpinat de gazde cu brațele deschise. Niște oameni simpli, zâmbitori, cu o energie pozitivă care pur și simplu te golesc de orice gânduri rele. Despre peisaj ce pot să zic? O zonă liniștită, înconjurată de păduri, departe de civilizația orașulVacanteSpeciale.ro-Romania.pngui dar totuși destul de aproape. Vreo 22 de km de la Rădăuți. Oriunde priveai rămâneai mut de uimire. Un colț de țară încă neatins de tăietorii de lemn, de cocalarii cu merțane și semințe-n colțul gurii, o regiune binecuvântată!  Ne-am cazat frumos și ni s-au prezentat activitățile pe care urma să le avem în perioada ce urma. Giuvaerele Bucovinei: mănăstirile Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor și Arbore erau cele cinci drumeții pe care urma să le facem în cele șapte zile de vacanță.

     Pe rând, am mers către fiecare mănăstire. Drumul până la lăcașurile de cult era desprins parcă din cataloagele Discovery. Un rai al fotografilor de peisaje feerice! Pe unde ajungeam, toată lumea era zâmbitoare, binevoitoare. Nicăieri nu zăreai umbră de ură în privirile lor. M-am oprit în dreptul unei case țărănești lângă o fântână, să beau apă. Gazda a strigat la mine din pridvor să aștept că-mi aduce o cană să pot bea frumos! A venit la mine, mi-a zâmbit și mi-a zis: „Maică, pe lumea asta niciodată să nu întorci spatele cuiva care-ți cere o gură de apă. Bea! Bea că-i apă bună! Vine tocmai din munte! E curată, nu ca apa de la oraș!” Am privit-o în ochi, am reușit să-i spun un „sărut mâna” și am sorbit cu poftă apa din cană. Era, într-adevăr cea mai bună apă pe care o băusem până atunci.

     Cel mai impresionant a fost pentru mine când, la intrarea în curtea mănăstirii Voroneț toată lumea admira zidurile impunătoare care înconjoară lăcașul de cult, numai eu butonam de zor telefonul mobil. Un bătrân care stătea la soare pe o bancă și citea s-a ridicat, s-a apropiat de mine și mi-a zis: ” Nu ai nevoie de ăla în mănăstire. Dumnezeu nu te caută pe mobil” Aproape am plâns când am realizat ce prostie făceam! A fost nevoie de dojana unui bătrân să realizez că în viață sunt momente când trebuie să uiți de tehnologie, să ridici ochii din telefon sau tabletă și să admiri minunile lăsate de oameni pe Pământ!

     Vă mai spun doar câteva cuvinte despre mâncarea de acolo. Bucate tradiționale, care sunt atât de delicioase încât merită să renunți la orice dietă pentru ele! Am mâncat acolo cei mai buni hribi cu smântână și mămăliguță! Doamne! Zici că le-au gătit în Rai! Tot acolo am mâncat pentru prima dată în viața mea păstrăv în cetină care este un deliciu gastronomic. Cât despre desert… am mâncat niște plăcinte poale-n brâu de m-am simțit ca în poveștile lui Creangă. Și dacă ajungeți vreodată acolo, să nu ezitați să cereți afinată! E cea mai bună băutură pe care-o puteți încerca vreodată! Vă jur!

     -Bine, Andrei. Acum trebuie să te oprești. Nu de alta dar trebuie să schimbăm mixerul la cum îmi plouă în gură! E clar! Oamenii trebuie să viziteze Bucovina. Atât de frumos ai vorbit încât eu ți-aș da ție premiul pe loc! Dar zic să îi lăsăm și pe ascultătorii noștri să ne povestească experiențele lor din vacanțele românești.

     -În regulă, dragi prieteni. Vă așteptăm, așadar, poveștile minunate pe pagina noastră de Facebook. Nu uitați, premiul este o vacanță de 4 zile spre orice destinație autohtonă doriți voi din lista celor de la Vacanțe speciale! Vă lăsăm acum în compania unei melodii care este în ton cu concursul nostru de azi.

 

 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2016