De când i-am dat e-book-ul meu să citească și el, Personajul este foarte curios. Pune întrebări de toate felurile. Unele sunt la limita ridicolului, dar unele sunt chiar destul de bune. Cum s-a dovedit și ultima lui întrebare:
Da chiar! Care-o fi diferența între cartea tipărită și e-book? (și audiobook aș adăuga eu). În afară de ceea ce este evident, una-i pe hârtie, alta-i în format electronic pe un Kindle sau orice alt dispozitiv similar ori chiar pe telefon și a treia, tot digitală, dar o asculți, nu o citești, ce diferențe mai sunt între ele? Și poate, o întrebare și mai pertinentă, în ce direcție merge cititul în epoca noastră? Vom ajunge acele vremuri în care ne vom aminti cu drag și nostalgie despre vremurile când citeam pe hârtie? Se vor inventa, oare, noi metode de a citi? Cine știe… implanturi de cipuri care să salveze direct în memoriile noastre cărțile sau cartea de hârtie nu va muri niciodată, o vom avea în preajma noastră atâta timp cât lumea va scrie și va citi?
Poate vom ajunge vremea aia când vom comanda de la Editura NICULESCU o carte și ei ne vor trimite doar softul de instalare a cărții în memorie. Gen, executabilul.
Eu personal îmi doresc din toată inima să nu trăim să ajungem acele vremuri când cartea tipărită să fie doar o amintire într-un muzeu. Și cumva în sufletul meu știu că nu se va ajunge acolo. Știu că magia literelor tipărite nu va pieri niciodată.
Cu toate astea, sunt un mare fan al cititului modern. Dețin un e-book și am conturi pe diverse platforme de audiobook. Iar situația asta nu înseamnă pentru mine decât că am mai multe opțiuni atunci când caut o carte. Nu înseamnă că încerc să înlocuiesc cititul clasic.
Sunt de acord cu cei care susțin cu patimă că cititul pe e-book este mult mai interesant decât pe hârtie. Chiar sunt. Martor stă noptiera mea pe care de câțiva ani se odihnește noapte de noapte lângă veioză e-book-ul meu din care trebuie să recunosc, nu citesc chiar atât de des pe cât mi-aș dori.
Însă sunt de acord și cu cei care militează pentru cartea tipărită. Biroul meu pe care am de obicei cel puțin 2-3 cărți poate confirma asta. Dacă noaptea la culcare citesc din e-book, atunci când sunt la birou în pauza dintre două taskuri pun mâna pe-o carte și-o răsfoiesc. Acolo, de obicei, am cărțile de dezvoltare personală.
*Apropo, cea de mai sus este o carte care trebuie citită de absolut toată lumea.
Și în același timp sunt de acord și cu cei care povestesc cu atâta entuziasm cum au descoperit ei audiobook-urile pentru că în fiecare zi pe drumul de-acasă până la muncă și înapoi îmi îndes căștile în urechi și dau play unei cărți. Am descoperit că audiobook-ul este un mod potrivit pentru a consuma ficțiune. Aduce cărții acel „je ne sais quoi„.
Deci, da! Sunt omul care le face pe toate. Citesc în toate modurile inventate până acum, fără să fac diferențe. Am reușit să găsesc cel mai bun mod de a citi în funcție de momentul zilei și în funcție de activitate. Petru că în fond, ăsta este scopul diversificării cititului. Nu? Nu cred că a inventat cineva cititul pe e-book pentru că voia să nu se mai imprime cărți. De fapt, știu foarte bine că e-book-ul a fost inventat doar pentru a reduce numărul de cărți pe care copiii le duceau la școală.
În timp scopul e-book-ului (cel puțin în accepțiunea mea) a devenit acela de conveniență și rapiditate. De ce să ai cu tine o jumătate de bibliotecă atunci când poți avea 200 de grame de tehnologie? De ce să umbli din librărie în librărie să cauți cartea preferată sau să aștepți zile întregi livrarea când cu două click-uri poți deja începe să devorezi conținutul pe care îl dorești?
Apropo asta, să vă povestesc ceva, pe scurt: Acum câțiva ani o persoană din anturajul meu primise în dar o carte (clasică, tipărită pe hârtie). Mie mi s-a părut foarte interesantă, așa că am căutat-o online și în ciuda faptului că nu prea era de acord să citesc și eu cartea, am achiziționat-o pentru e-book-ul meu ca să o citesc și eu în același timp cu persoana respectivă.
Partea nașpa era că povestea se întindea pe mai multe cărți, așa că acea persoană din anturajul meu a fost puțin dezamăgită când a terminat cartea pentru că nu găsea continuările. Eu în schimb, după o altă căutare pe net aveam deja descărcate toate celelalte cărți iar până la finalul lunii când ea încă mai căuta prin librării fizice sau online a doua carte din colecție, eu deja terminasem toată povestea. Vedeți? Ăsta este avantajul real al cititului electronic.
O altă poveste despre cititul neconvențional ar fi din drumeția mea spre Brașov. Mergeam să mă întâlnesc cu o altă persoană. Foarte dragă. Și tocmai descoperisem o carte nouă. Mi-am încărcat-o pe e-book cu gândul s-o citesc în tren pe drumul spre Brașov. Însă tot drumul în stânga mea a fost o familie cu un copilaș care nu făcea altceva decât să țipe cât îl țineau plămânii la părinții lui care-l priveau nepăsători.
Deci planul meu s-a dus pe apa Sâmbetei. Asta până mi-am amintit că acea carte era disponibilă și în format audiobook pe site-ul editurii de unde-o cumpărasem. Așa că am descărcat fișierul audio, mi-am îndesat căștile în urechi și tot drumul până la Brașov am ascultat una dintre cele mai bune cărți pe care le-am întâlnit până la vârsta asta. Vedeți? Punct pentru tehnologie.
De aceea zic: cărțile în format electronic nu sunt o problemă. Ele sunt o soluție. Dar nu sunt o soluție care să elimine cititul clasic. Sub nicio formă. Cartea convențională, așa cum o știm noi rămâne probabil pe primul loc în preferințele cititorilor pentru că aduce ceea ce variantele electronice nu vor putea niciodată: emoția. Emoția dată de mirosul de hârtie și cerneală, emoția dată de textura paginii, emoția dată de semnătur autorului preferat sau a unei persoane iubite pe prima pagină. Astea sunt lucruri ce nu vor putea fi înlocuite niciodată.
Articol pentru proba nr 15 din Superblog 2022, probă sponsorizată de:
Editura NICULESCU
Una-alta cu Costică 