Publicat în Super Blog

Învățăminte din trecut și prezent

Ăsta este un moment pe care l-am trăit de foarte multe ori copil fiind: părinții mei certându-se pe tema „Cine îl învață mai bine pe Costică„. Un concurs permanent între cei doi în care câștigătorul se lăuda cu lucrurile pozitive pe care Costică cel mic le deprindea de la el. Găsirea învățămintelor greșite aducea extrabonus, bineînțeles iar regula de bază era: niciodată să nu recunoști când îl vezi pe celălalt învățându-l pe țânc ceva bine. „Numai prostii îl înveți” era singura replică admisă.

Dar nu m-au învățat numai prostii. Niciunul din ei. Dacă aș trage acum la maturitate o linie, balanța dintre bunele și relele învățate ar înclina categoric înspre bine. Indiferent despre care din părinți vorbesc. Drept dovadă stă clipul de mai sus. Am învățat să-mi dezinfectez mâinile și să am mereu la mine o sticluță cu dezinfectant cu zeci de ani înainte de a fi „la modă” din cauza pandemiei. Bine, diferența este că pe vremea aia nu existau atât de multe soluții și geluri dezinfectate.

Pe atunci umblam cu „Mona” într-o sticluță miniaturală de la șampon, de aia de la hotel și niște vată. Mă învățase mama că acolo unde nu am acces la apă și săpun, să folosesc spirtul și vata. Acum există gel dezinfectant cu alcool și glicerină pentru aceste situații. Pe vremuri părinții mi-au pus în buzunar sticluța cu spirt sau, când puneau mâna pe așa ceva foarte rar, sticluța cu dezinfectant „de la sârbi„. Acum, când sunt tătic, îi pun în gentuță fiicei mele sticluța cu dezinfectant, produs românesc de încredere. Am preluat ce am învățat de la ai mei și am adaptat la zilele noastre.

sursă: farmec.ro

Trebuie totuși, să fac o mărturisire. Partea cu scobitul în nas era doar o glumă proastă prin care încercam să o scot pe mama din sărite atunci când nu-mi cumpăra ce voiam sau când nu mă lăsa la joacă. Știam cât de tare o scotea din minți, așa că nu o făceam decât atunci când voiam să mă răzbun pe ea. Ce să-i ceri? Copil mic și prost.

Revenim. Ideea de bază era că, în ciuda micilor certuri pe subiectul „cine îl învață mai multe prostii pe ăl’ mic„, oamenii ăștia doi mi-au insuflat o grămadă de valori pe baza cărora trăiesc și acum. Sunt lucruri pe care le-am învățat de la ei și ei nici măcar nu știu că am făcut-o pentru că totul venea natural.

Hai să vă dau un exemplu: Mătușa mea era pistruiată. RĂU! Eu vin dintr-o perioadă în care noi copiii, spuneam despre persoane pistuiate că au viermi. De unde-am fi auzit prostia asta nu știu, dar ne feream de pistruiați ca dracul de tămâie. De aceea de fiecare dată când venea mătușa mea în vizită eu dispăream. Nu voiam să intru în contact cu ea sau cu orice-ar fi atins ea prin casă de frică să nu iau viermi.

Când a aflat maică-mea de ce mă temeam să stau în preajma mătușii mele, a trecut la acțiune. A făcut o cremă din Aloe Vera pe care i-a dat-o săracii femei să-și dea pe față și pe corp, peste tot pe unde era nevoie ca să scape de… pistrui. Și a scăpat! . Bineînțeles, la vremea aia în minte mea, mătușa scăpase de viermi cu Aloe Vera, nu de pistrui. Nu stau să vă povestesc ce era în capul meu Aloe Vera pentru că vă sperii și s-ar putea să sunați la 112 pentru mine. Trecem peste.

sursă: farmec.ro

Mulți ani după povestea asta, când deja știam adevărul despre pistrui și știam că nu era un semn că persoana are viermi intestinali, s-a întâmplat și m-am îndrăgostit de o roșcată pistruiată. Și în ciuda faptului că eu îi iubeam pistruii, ea își dorea din toată inima să scape de ei. Amintindu-mi de povestea mătușii mele, am căutat pe piață cremă pentru pete și pistrui cu Aloe Vera pe care i-am dat-o iubitei mele cu instrucțiuni clare pentru modul de uz.

Iar câțiva ani mai târziu, ce să vezi… m-am trezit că transmit mai departe valorile generațiilor viitoare informația când fiicei noastre au început să-i apară primii pistrui și am aplicat pe ea învățămintele luate de la mama.

Însă nu am făcut-o în stilul părinților mei. Orice lucru pe care îl știam de la ei și-l transmiteam mai departe copilului meu îl transmiteam ca venind din partea amândurora: mami și tati. Ce conta că-i povesteam despre o cremă de mâini pe care am văzut-o pe mama folosind-o sau un șampon care te scapă miraculos de mătreață? Pentru cea mică a noastră, mami și tati au învățat trucul de la buni și bunu’ Care? Amândouă buni și amândoi bunu’.

Și indiferent că învăța de la mami sau de la tati, în casă era o atmosferă de bucurie. Nu ca în copilăria mea când maică-mea râdea de tata când s-a lăudat că m-a învățat să bat cuie: „Ce l-ai învățat? După ce m-am dus de trei ori cu el la Urgențe cu degetele zdrelite tu te lauzi că l-ai învățat să bată cuie? Eu cred că a învățat singur să țină ciocanul… din experiență” Nu vreau. Chiar nu vreau o asemenea competiție în casa mea, chiar dacă acum știu că totul nu era decât o mare tachinare între cei doi…

Articol pentru proba nr 14 din Spring Superblog 2022, probă sponsorizată de:

Un gând despre „Învățăminte din trecut și prezent

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.