Publicat în Super Blog

Interviu…

Da! Și ajunsesem în punctul ăla că stăteam practic cu demisia redactată, semnată și salvată ca mail nefinalizat. Nu mai puteam. Dacă în ziua aia auzeam o singură notificare de la grupul de whatsapp de la muncă sau dacă primeam un singur telefon de la ei îi dădeam „send” către HR și aia era. Nu-i mai suportam. Atunci a venit Cosmin, prietenul meu bun pe la mine să jucăm o FIFA și din una-n alta a început să-mi spună că doar ce-i venise de zece zile Dusterul cel nou de la reprezentanță și că își dorește să-i facă rodajul, dar că nu prea are timp din cauza serviciului.

Băi, și m-a pocnit pe loc să-i spun: Frățică! Dă-mi-o mie! Îi fac eu rodajul! Am nevoie de o vacanță ca de aer! Simt că explodez! Te rog! Dă-mi mie mașina s-o scot din oraș și pe mine odată cu ea. Simt că intru în depresie dacă mai petrec o singură zi în oraș! O ieșire mi-ar prinde chiar foarte bine! Să mă duc pe coclauri, să conduc așa, spre nicăieri, să ma duc de nebun!

Și uite-așa m-am trezit după nici o oră de când i-am propus lui Cosmin să-mi dea mie mașina pentru rodaj, ieșind din Iași spre Lețcani rulând cu viteză spre nicăieri. Habar nu aveam în ce direcție aveam să merg. Știam doar că trebuie să mă îndepărtez de Iași, de birou, de colegi, de șefi, de deadline-uri, de tot stresul care mă înconjura.

Abia când am făcut dreapta la Târgu Frumos spre Pașcani mi-am dat seama că eu nu știam încotro mă îndreptam, dar că trebuia să mă asigur că mașina era pregătită pentru oriunde m-ar fi dus roțile și volanul. Așa că am tras în prima parcare și i-am făcut o mică inspecție. Era el Duster, dar trebuia să văd și ce știe, ce poate, ce are. Abia atunci am realizat că am plecat de acasă cu bicicleta lui Cosmin cu tot. Deasupra pavilionului trona un frumos suport de biciclete în care era prinsă frumusețea de bicicletă a prietenului meu. Am cunoscut-o din prima. Era singurul nebun din Iași care avea o cursieră roz! Și acum eu mă plimbam prin țară cu o bicicletă roz deasupra capului. Primul gând a fost s-o abandonez pe undeva ca să nu râdă lumea de mine prin țară, dar apoi m-am gândit că n-aveam de unde să-i plătesc nebunului șapte mii de euro cât a dat el pe „furia roză”. Așa că m-am resemnat cu gândul că prin locurile pe unde aveam să trec nu mă cunoștea nimeni și că degeaba ar fi râs oamenii.

Am dat o tură mașinii ca să văd ce surprize îmi pregătește noul Duster. Părea că nebunul îl pregătise deja pentru offroad. Anvelope cross country, scut metalic pentru motor, cârlig de remorcare… era clar că prietenul meu plănuia tocmai ieșeala pe care eu o făceam acum în locul lui.

Încredințat de faptul că mașina era pregătită pentru orice situație am luat-o la drum tot mai departe spre Suceava, cu gândul să ies pe undeva de pe drumurile patriei și să pun la încercare dotările speciale. Și-am ieșit! De ce să merg spre Suceava când aș putea s-o iau spre Gura Humorului? Stânga repede și deja mă gândeam să trec să văd și Voronețul, și-așa că n-am fost niciodată acolo! Acum era șansa mea!

Și am văzut Voronețul! E frumos! Nu e ca în poze, dar e frumos! Și cel mai important, stând și privind așa locurile și oamenii locului mi-am umplut inima și mintea de un calm și-o relaxare cum nu am mai simțit de mult. Am simțit un impuls, nu știu de unde și-am dat jos de pe suport furia roză și-am luat-o la pedale prin localitate. Nu-mi mai păsa că mă vedea lumea. Eram eu și bicicleta roz iar în jurul meu numai liniște.

După câteva ore de pedalat printre frumoasele case din Voroneț m-am întors la mașină și-am demarat spre următoarea mea destinație pe care nici măcar nu o cunoșteam. Doar întâmplarea a făcut ca următoarea oprire să fie undeva aproape de Vatra Dornei. M-am oprit pe marginea drumului pentru că undeva, pe dreapta, un coleg de drum care încercase să traverseze un pârâiaș a rămas blocat în mocirlă și nu putea nici să dea înapoi, nici să înainteze. Așa că am pus la încercare anvelopele, dar și noul cârlig de remorcare și l-am scos pe om din încurcătură cât ai zice păstrăv cu mămăliguță!

De ce păstrăv cu mămăliguță? Păi omul era un localnic. Stătea la câteva sute de metri de locul unde rămăsese împotmolit și drept mulțumire pentru ajutor, când a aflat aventura în care mă pornisem la drum necunoscut, a insistat să trec pe la el pe-acasă și să mă cinsteacă cu un păstrăv „de-ăla bun” și-o țuiculiță cum n-a gustat toată Dorna. Și dacă tot am dat pe gât țuica, omul mi-a oferit și-un loc în care să pun capul jos peste noapte ca să plec a doua zi la drum odihnit bine.

A doua zi dimineață gazda mea, ținând minte de cu seară că aveam de gând să testez mașina în offroad, m-a dus pe-un deal dincolo de ieșirea din localitate unde să pot pune bestia la încercare. Sincer spun, când am văzut cât de departe de orice loc civilizat mă aflam aveam ceva rețineri. Dar badea Nelu a zâmbit și mi-a arătat cu deștul pe celălalt deal un punct roșu pe care eu abia îl zăream. „Vezi acoloșa ia? Ăla-i tractorul lui bădița Tudose! Cumnat cu sora mea după mama de-a doua. Pentru el îs ca un fiu. Lângă tractor îi gospodăria lui. Dacă rămâi cu mașânuța pe-aici împotmolit, facem uite, coloșa ia un foc și bădița vine cu tractorul șâ ti scoati cât ai zâci pești.” Și asigurat fiind că în cazul în care rămâneam împotmolit ajutorul era la doar un foc distanță am tras și-am scos din Dusterul lui Cosmin tot ce putea el să ofere. Pe cuvânt spun, niciodată nu am simțit o eliberare mai profundă decât atunci, pe dealul ăla când știam că orice s-ar întâmpla, problemele n-aveau cum să mă găsească acolo.

După prânz mi-am luat la revedere de la badea Nelu nu înainte să-mi umple portbagajul cu păstrăv afumat, dulcețuri de la Țața Maria și câteva sticle de țuică „de-aia bună, nu poșircă de găsești în comerț” și-am continuat plimbarea mea prin țară. Direcția: nesigură, dar mă îndreptam spre Bistrița. Cu atâtea intersecții in calea mea la care puteam vira stânga sau dreapta, cine ar fi putut ști unde urma să mă opresc data viitoare?

Pe la Prundu Bârgăului m-am gândit eu că ar fi mai interesant să o iau pe coclauri, să schimb, peisajul, să dau asfaltul sigur pe drumurile de țară. Voiam eu să mă dau de-al țării, dintre țărani. Așa că după ce într-o benzinărie, cât timp am făcut plinul și-am băut o cafea proastă, am căutat pe navigație drumuri lăturalnice pe care le-aș putea încerca. Proastă idee pentru că după primii șase-șapte km am dat în niște hârtoape de-am lovit săracul Duster pe dedesub de ziceam că-l sparg.

Atunci am văzut și eu utilitatea unui scut pentru motor. Jur că dacă nu-l aveam montat, îl sunam pe Cosmin să vină să mă caute cu platforma pe la Cuca Măcăii. Frumoasă surpriză i-aș fi făcut: „Cosmine, ți-am distrus Dusterul cel nou pe care n-ai apucat să-l conduci decât de la reprezentanță până-n fața blocului și de două ori prin oraș!” Dar n-a fost cazul. Scutul și-a făcut datoria exemplar. Cu toate astea am capitulat și am renunțat la aventura mea prin sălbăticie. M-am întors pe drumul cel bun cum ar veni și în scurt timp eram în siguranță aici, la Bistrița. Deci practic așa am ajuns aici, în Bistrița. Asta a fost toată povestea, tot traseul.

-Da, dar eu nu v-am întrebat asta. Eu v-am întrebat cum ați ajuns aici, în acest loc, la acest interviu de angajare. Nu am dat anunțuri pe nicăieri că angajăm, încă. Nici oamenii din Bistrița nu știau. Cum ați știut dumneavoastră de la Iași?

-A, păi simplu! Când am intrat în Bistrița eram foarte obosit și-mi era și foame. Așa că m-am oprit la o cafenea foarte simpatică să beau o cafea și să văd de-un sendviș dacă găsesc. Și cum stăteam așa pe terasă și admiram peisajul ăla incredibil de frumos m-am trezit vorbind de unul singur. Ziceam: „Ce mișto ar fi să lucrez în orașul ăsta. Să vin să-mi beau cafeaua în fiecare zi aici și să văd mereu locurile astea minunate…” Și fix atunci a venit ospătărița cu cafeaua și m-a auzit. Mi-a zâmbit și mi-a spus că dacă-mi caut un loc de muncă să vin aici că tocmai s-a eliberat un post și că se fac angajări. Mi-a dat câteva detalii despre ce post este și cum să ajung aici. Și iacătă-mă-s! Am venit!

Articol pentru proba nr 2 din Superblog 2021, probă sponsorizată de

Un gând despre „Interviu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.