O poveste… ștampilată.

„-Sunteți minunați împreună! Cum v-ați putea caracteriza relația? Ce anume vă reprezintă? Ce anume vă leagă ca și cuplu?”

M-am uitat la Dana, ea s-a uitat la mine, ne-am zâmbit complice și în momentul ăla totul a dispărut din jurul meu și-am fost teleportat instant cu 4 ani în urmă în acel chioșc de stampile , partener Colop unde era ea, fata pe care-am îndrăgit-o imediat, fata pentru care ocoleam jumătate de oraș în drumul spre muncă doar s-o mai văd câteva secunde prin vitrină. Mi-am adus  aminte cum mi-am căutat luni la rând curajul să intru și să-i vorbesc, dar niciodata nu găseam cuvintele potrivite. Până în ziua în care trecând pe lângă vitrina magazinului mi-a venit o idee care ar fi putut merge. Am găsit un motiv pentru care să intru, să o văd și, de ce nu, poate să-mi fac curaj să-i vorbesc. Aveam de gând să-mi comand o ștampilă!

Bine, bine…să-mi comand o ștampilă…dar eu nu am nevoie. Ce aș putea să scriu pe ea? Plus că…nu știu nimic despre lucrurile astea. Așa că am intrat repede pe site-ul celor de la Colop și am început să caut informații. Am găsit acolo o multitudine de variante și, spre surpriza mea, am văzut că îmi pot comanda o ștampilă și fără să am vreo firmă sau ceva de genul. Puteam să fac o ștampilă care sa imprime orice și ofereau chiar și un serviciu de personalizare . Și atunci mi-a venit ideea….

A doua zi am intrat curajos în magazin, sperând pentru prima dată să nu fie ea de serviciu. M-a întâmpinat colegul ei căruia i-am explicat în două-trei cuvinte ce voiam și că aveam de gând să-mi fac o ștampilă cu un mesaj amuzant cu care aveam mă gândeam să-i fac o glumă unei prietene.

„-Sigur, ce mesaj ar trebui să imprime ștampila?”

„-Ăăăăăă….hmmmm….uite că nu m-am gândit la asta…speram să-mi vină o idee…A! Știu! „Vrei să ieși cu mine la o cafea?” ”

-„Interesant! V-aș putea recomanda acest model de ștampilă dacă tot o doriți doar pentru o glumă. Este o ștampilă portabilă, ușor de transportat, nu ocupă spațiu și puteți să o ascundeți repede când veți face gluma prietenei dumneavoastră.”

Mi-a făcut o simulare pe calculator și textul noii mele ștampile cu care speram să  o cuceresc pe fata al carui nume nici măcar nu-l știam avea să arate cam așa:

*photo printscreen de la http://online.colop.ro/g3frontend/creator/

Mi-a spus să revin în câteva zile după ștampilă și dus am fost. Pe drumul spre casă mă chinuiam să  calculez turele ei și turele lui pentru că îmi doream nespus de mult să vin să ridic ștampila cât era ea la magazin….și doar ea!

Patru zile mai târziu, mergeam ușor spre chioșcul cu ștampile, rugându-mă la toți Sfinții să fie ea acolo. Mi-am întins gâtul de la distanță și….DA! Ea era!

Intru ca orice alt client, mă apropii de tejghea foarte sigur pe mine, moment în care picioarele au început să mă lase, mâinile îmi tremurau iar fața mea se simțea din ce în ce mai fierbinte. Aveam emoții. Si erau vizibile.

„-Bună, cum pot să te ajut?”

„-Bună, ăăă….eu…..am venit…am venit săăăă…”

„-Da, ai venit săăă?”

„-Scuze, sunt foarte obosit…am venit săăă (Dar adună-te, bărbate! E în fața ta! Trebuie să fii tare daca o vrei!) Am venit să ridic o ștampilă comandată pe numele meu.”

„-Și cum te numești?” m-a întrebat foarte amuzată.

„-Scuze, pe numele Târnoveanu e comanda făcută.”

„-Hmmm, Târ-no-vea-nu…Da, am găsit! Un pocket-stamp Plus20. Poftim, ăsta e!”

Acum era timpul să-mi pun în aplicare adevăratul plan pe care-l ticluisem.

„-Ați putea, vă rog, să o testați pe ceva? Aș vrea să văd cum se vede.”

„-Sigur, cum să nu? Uitați!” Și în secunda următoare aplică o ștampilă sănătoasă pe o foaie pe care mi-o întinde să o studiez.

„-E în regulă? Vă place?”

Am întors foaia cu scrisul înspre ea, am privit-o în ochi și-am spus:

„-Mie da, dar dumneavoastră?”

„-Șaizeci de lei, vă rog!”

Dezamăgire! Cerul meu s-a năruit! Visul de câteva luni s-a prefăcut în scrum! Nu și-a dat seama! Nu a înteles aluzia! Ori a înțeles-o și vrea să scape de mine cât mai repede!

Scotocesc prin buzunar, pun banii pe tejghea, iau ștampila, spun un „mulțumesc” stins și plec!

Nu ajung la ușă că o aud strigând din spatele meu:

„-Hei! Să nu-ți uiți factura! ”

„-Da, sigur, mulțumesc! ”

Mă apropii de tejghea când ea scoate de dedesubt o ștampilă identică cu a mea, o lipește tacticos de factura mea și apoi, zâmbind, o împachetează și mi-o întinde. Iau bucata de hârtie din mâna ei, îi mai mulțumesc încă o dată și mă îndrept din nou spre ușă cu corăbiile mele înecate cu tot.

Pe drum spre casă desfac hârtia să mă uit la ea și….

Sângele a început să îmi fiarbă, inima a luat-o la galop, toată tristețea era acum înlocuită cu un val tzunami de fericire care îmi invada într-un mod absolut plăcut sufletul!

În locul ștampilei firmei, domnișoara pe care o curtasem din priviri timp de atâtea luni aplicase o ștampilă la fel de personalizată ca și a mea care spunea așa:

„0723******. Dana”

„-Deci, ce vă leagă pe voi ca și cuplu?”

„-O ștampilă!”am raspuns pe nerăsuflate! „o ștampilă...”

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015